ICCJ. Decizia nr. 576/2013. Penal

Decizii penale ICCJ 2013

Prin sentința penală nr. 305 din 16 august 2012 s-a dispus condamnarea inculpatului B.I.C., pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prev. și ped. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (3) teza I C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 37 lit. a) C. pen., cu incidența disp. art. 3201C. proc. pen., la pedeapsa principală de 14 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, lit. b), d) și lit. e) C. pen., pentru o perioadă de 7 ani.

în baza art. 83 alin. (1) C. pen. s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului B.I.C. prin sentința penală nr. 436 din 19 iunie 2009 a Judecătoriei Sectorului 2 București - secția penală, definitivă prin neapelare la data de 07 iulie 2009, pedeapsă ce a fost cumulată cu cea aplicată prin prezenta sentință, inculpatul B.I.C. urmând să execute pedeapsa principală totală de 16 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, lit. b), d) și lit. e) C. pen., pentru o perioadă de 7 ani.

Pe durata și în condițiile prev. de art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, lit. b), d) și lit. e) C. pen.

în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.

în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive, de la 28 iunie 2012 la zi.

în baza art. 14,art. 346 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul sa plătească părții civile minore C.P.L., domiciliată în satul Hălceni, suma de 50000 lei cu titlu de daune morale, plată la care a achiesat.

în baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 2500 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400 lei reprezintă onorariile avocaților din oficiu, ce urmează a fi achitată către Baroul Iași din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.

Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

începând cu anul 1995, numita C.E. a trăit în concubinaj cu numitul H.I., cu care a conceput trei copii, respectiv C.P.L., în vârstă de 14 ani, C.R., în vârstă de 7 ani, și H.G.I., în vârstă de 5 ani. Aceștia au locuit împreună într-un imobil din satul Hălceni, corn. Șipote, jud. Iași, aparținând tatălui lui H.I. Acesta din urmă a decedat în anul 2008, iar începând cu anul 2009, C.E. a inițiat o uniune consensuală de lungă durată cu inculpatul B.I.C., care este nepotul fostului concubin. Din această relație au mai rezultat alți minori, respectiv B.C.C., născută la data de 09 noiembrie 2010, cu precizarea că un alt copil a fost abandonat în centrul de plasament, iar recent, mama minorilor a mai născut un copil.

Inculpatul obține venituri ocazionale, iar pe fondul consumului de băuturi alcoolice devine agresiv și provoacă scandaluri la domiciliu. Locuința, în care toți cei menționați mai sus sunt tolerați de moștenitorii fostului concubin, se află într-o stare avansată de degradare și este compusă dintr-o cameră cu o bucătărie improvizată, fără utilități.

în acest context socio-familial au fost comise de către inculpat faptele reprobabile detaliate mai jos, victimă a acestora fiind minora în vârstă de 14 ani, C.P.L. Astfel:

1. în seara zilei de 09 martie 2011, inculpatul B.I.C. a venit acasă în stare de ebrietate și a provocat scandal, împrejurare în care a lovit-o în mod repetat pe concubina sa. în cursul nopții, în jurul orei 02:00, inculpatul a dezbrăcat-o pe aceasta din urmă în pielea goală și a scos-o în curte împreună cu partea vătămată minoră C.P.L., apoi le-a condus pe un iaz și le-a amenințat că le omoară. La un moment dat, toți trei s-au întors acasă, unde inculpatul i-a spus concubinei să rămână în pat și să nu părăsească domiciliul fără acordul său, iar minorei C.P.L., în vârstă de 14 ani, născută la data de 16 noiembrie 1996, i-a cerut să meargă afară.

Pe întuneric, inculpatul a condus-o pe partea vătămată într-o poiată pentru păsări, situată în imediata apropiere a intrării în locuință, s-a dezbrăcat de geacă, a pus-o pe jos și i-a cerut minorei să se așeze pe ea cu fața în sus. A dezbrăcat-o de pantaloni și de chiloți și a încercat să întrețină cu aceasta un raport sexual normal. Partea vătămată a început să plângă, încercând să se opună consumării actului sexual. Reacția imediată a inculpatului a fost una violentă, a lovit-o cu pumnul peste față și a amenințat-o cu moartea, după care a încercat din nou intromisiunea vaginală. Datorită conformației infantile a organelor genitale ale fetei, inculpatul nu a reușit să o defloreze, dar a insistat în obținerea satisfacției sexuale, prin realizarea unui act sexual atipic, ante portas, materializat prin frecarea penisului între coapse. Partea vătămată a simțit durere și usturime în zona genitală, iar aceste senzații, dublate de lipsa de educație și experiență sexuală, i-au creat convingerea că a fost dezvirginată.

înainte de a reveni în casă, inculpatul a amenințat-o din nou pe minoră cu moartea, cerându-i să nu spună mamei adevărul, ci să spună că doar a fost bătută și trimisă după țigări la un vecin. De frică, partea vătămată s-a conformat și, atunci când C.E. a întrebat-o ce pățise (fiindcă minora era plânsă), victima a relatat cum a fost învățată de inculpat. De altfel, partea vătămată nu a avut curajul să povestească despre această agresiune exercitată de inculpat decât după data de 17 martie 2011.

2. în ziua de 16 martie 2011, inculpatul s-a întors la domiciliu în jurul orei 19:30. în cursul serii, numitul P.C. a venit la locuința inculpatului, au consumat împreună două sticle de 2 litri cu bere și 2 litri de vin până noaptea târziu. După plecarea lui P.C., în intervalul orar 02.00 - 05.00, inculpatul a provocat scandal, din gelozie, împrejurare în care le-a alungat de mai multe ori din locuință pe C.E. și pe partea vătămată minoră.

Dimineața, în jurul orei 07.30 - 08.00, partea vătămată și-a pregătit ghiozdanul pentru școală, dar inculpatul i-a interzis să plece, motivând că îi este frică să nu îl reclame la poliție pentru scandalul făcut în cursul nopții. De altfel, minora era și mult prea obosită, astfel cum însăși a declarat, pentru a mai merge la școală.

Apoi, inculpatul a trimis-o pe concubină să mai cumpere de băut, aceasta conformându-se și aducând acasă o sticlă de 2 litri cu bere, pe care au consumat-o împreună cu numita H.M., mama inculpatului.

în jurul orelor 11.00, inculpatul a reluat scandalul, a bătut-o din nou pe C.E. de mai multe ori, cu pumnii, a amenințat-o cu un cuțit, după care a trimis-o din nou după alcool.

Profitând de absența concubinei, inculpatul i-a cerut minorei să se așeze în patul din bucătărie. După ce partea vătămată s-a pus în șezut la marginea patului, inculpatul i-a ridicat bluza și a început să o mângâie pe sâni. Speriată de ce i se poate întâmpla, minora a început să plângă, i-a cerut să înceteze și s-a așezat într-o poziție de apărare cu picioarele ghemuite la piept. Cu toate acestea, inculpatul a insistat în obținerea satisfacției sexuale, continuând să o atingă în zonele intime, actele lui fiind curmate de apariția concubinei, C.E.

De altfel, când a revenit la domiciliu, aceasta din urmă s-a uitat pe geam și l-a văzut pe inculpat așezându-se pe pat și prefăcându-se că doarme, în vreme ce partea vătămată minoră își trăgea puloverul în jos, peste pantaloni. Dându-și seama că ceva nu este în regulă, numita C. a întrebat-o pe fiica ei, într-un moment prielnic, prin semne, dacă inculpatul a agresat-o sexual, răspunsul minorei fiind unul afirmativ.

La scurt timp, inculpatul a trimis-o din nou pe concubină să-i cumpere băutură de la magazinul de la marginea satului. Martora a realizat pericolul la care urma să fie expusă fiica sa, astfel că i-a explicat prin semne că va merge să anunțe poliția. După plecarea martorei, inculpatul a chemat-o afară pe partea vătămată, a condus-o în podul de la șură și i-a cerut să se întindă pe spate. Aceasta a refuzat, fapt pentru care inculpatul a lovit-o cu palma peste față. A dezbrăcat-o de pantalonii de trening și de chiloți, și-a dat și el pantalonii în jos, până la genunchi, iar apoi s-a urcat peste minoră cu intenția de a întreține un raport sexual normal. Partea vătămată a simțit durere și usturime în zona organelor genitale, iar la un moment dat, după executarea mișcărilor specifice actului sexual, inculpatul a ejaculat pe picioarele și pe hainele victimei, dar și pe podeaua podului.

După ce s-au întors în casă, inculpatul a plecat în căutarea concubinei, nu a găsit-o, astfel că a revenit la domiciliu. Din nou, inculpatul i-a cerut minorei să se așeze pe patul din bucătărie și să se dezbrace. Victima a început să plângă și să tremure de frică și i-a spus inculpatului că nu mai vrea să facă ce îi cere el. în acel moment, inculpatul a devenit din nou violent, a împins-o pe pat și, când minora a încercat să se opună, a lovit-o cu palma peste față. încă o dată, inculpatul a dezbrăcat-o pe partea vătămată de pantaloni și de chiloți, a întins-o cu fața în sus pe patul din bucătărie și a început să o mângâie în zona genitală și pe sâni. Deși partea vătămată plângea și tremura, inculpatul a încercat un nou raport sexual, presând cu penisul zona genitală a victimei.

Actul sexual a fost întrerupt de apariția agentului de poliție și a asistentului social din comună, care fuseseră anunțați de către C.E. despre posibilul abuz sexual asupra minorei. Legat de acest din urmă aspect, trebuie precizat că mama victimei a anunțat-o telefonic pe M.C.M., asistentul social, care, la rândul ei, l-a anunțat pe șeful de post.

La locuința numitei C.E., organul de poliție a fost întâmpinat de minora - parte vătămată, care a început să plângă și a spus că inculpatul, profitând de lipsa mamei ei, a constrâns-o să întrețină relații sexuale. între timp, inculpatul, care auzise motorul mașinii de poliție, aflat în locuință, a legat ușa de acces și a aruncat câteva haine în foc.

în legătură cu toate aceste fapte ale inculpatului, s-au reținut următoarele:

- din declarațiile victimei, date în faza de urmărire penală, coroborate cu cele de recunoaștere integrală ale inculpatului, rezultă că acesta a folosit atât violența fizică, cât și constrângerea psihică; și-a materializat pornirile sexuale folosindu-se de ascendentul dat de relația de concubinaj cu mama părții vătămate, de frica imprimată minorei pe parcursul a ani de zile, aceasta fiind fie spectator la scandalurile din cadrul familiei extinse, desfășurate pe fondul consumului de alcool, fie chiar țintă a acestora;

- declarațiile părții vătămate date în faza de urmărire penală s-au coroborat cu declarațiile inculpatului, care a recunoscut comiterea celor patru acte sexuale atipice și a contribuit semnificativ la aflarea adevărului și lămurirea cauzei sub toate aspectele;

- pe parcursul întregului proces penal, minora C.P.L. a avut constanță în toate declarațiile date, indiferent de faza procesuală; instanța a avut în vedere inclusiv declarațiile date de victimă cu ocazia evaluării sale psihologice de către specialiștii din cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului - Serviciul pentru Situații de Urgență și care sunt conturate în fișele de examinare psihologică aflate la dosar;

- declarațiile părții vătămate minore au conturat climatul familial deosebit de nociv din familia C.: "vorbește urât, ne înjură pe noi și pe mama o bate spunând că este curvă; așa îmi spune și mie de multe ori, iar uneori mă și lovește; atât nouă copiilor, cât și mamei mele ne este foarte frică de el; a bătut-o pe mama și a dezbrăcat-o complet de haine a obligat-o să iasă așa dezbrăcată din casă și apoi din curte circa 600 metri spre iazul din sat, amenințându-ne că ne va îneca în baltă."; "toată noaptea nu am dormit nici eu și nici frații mei sau mama din cauza lui B.";

- reprezentanta legală a minorei, respectiv C.E., a confirmat susținerile acesteia referitoare la desele scandaluri provocate pe fondul consumului de băuturi alcoolice de către inculpat; de asemenea, aceasta a făcut trimitere inclusiv la limbajul vulgar utilizat zilnic de către inculpat la adresa ei și a copiilor: "concubinul meu m-a bătut foarte tare, în așa fel încât eu m-am scăpat pe mine, m-a dezbrăcat de haine spunând că vrea să mă înece ne-am întors acasă unde a continuat să mă bată.";

- martora M.C.M., asistentul social al comunei Șipote, a precizat că a fost sunată de C.E., care era agitată, plângea, și care dorea să fie ajutată întrucât concubinul ei vrea să îi violeze fata; a mai precizat martora că, atunci când a ajuns la locuința familiei C., a găsit ușa de la intrare legată cu sârmă și, după ce a bătut, a ieșit partea vătămată, care "era foarte speriată, avea părul ciufulit, a izbucnit în plâns, a spus că a fost violată de concubinul mamei ei"; martora a mai arătat că "în cealaltă cameră se aflau ceilalți doi copii minori", relatând și ceea ce partea vătămată i-a spus imediat după comiterea faptelor din data de 17 martie 2011, respectiv modul în care a agresat-o inculpatul;

- ancheta socială aflată la dosar a conturat faptul că inculpatul a continuat să locuiască la domiciliul familiei C., inclusiv după declanșarea procesului de față;

- minorul în vârstă de 7 ani, C.R., fratele victimei, a declarat că a văzut, în data de 17 martie 2011, cum inculpatul a aruncat în focul din sobă "unele haine aparținând surorii mele și mamei";

- procesul verbal de reconstituire a traseului parcurs de către inculpat, împreună cu planșele fotografice anexe, au prezentat locurile în care inculpatul și-a desfășurat activitatea infracțională, respectiv cotețul de păsări, podul, patul din bucătărie;

- procesul verbal din data de 17 martie 2011, întocmit de către organul de poliție care a venit la locuința familiei C., îi prezintă pe minora C.P. și pe inculpat, imediat după comiterea faptelor din data de 17 martie 2011: "numitul B.l.C. dormind pe patul din acea cameră alături de un copil pe nume B.C. în vârstă de 4 luni"; " minora. a început să plângă, spunându-mi că, în urmă cu puțin timp, profitând de faptul că mama sa nu se afla la domiciliu, numitul B.l.C. a constrâns-o să întrețină raport sexual cu acesta";

- din procesul verbal de cercetare la fața locului și din planșele fotografice anexe a rezultat că au fost ridicate mai multe mijloace materiale de probă - probe biologice recoltate de pe două pete umede din podul unde partea vătămată a reclamat abuzul sexual, precum și lenjeria intimă a părții vătămate;

- raportul de constatare medico - legală din 25 martie 2011 al I.M.L. Iași (fila 37 dos. urm. pen.) a concluzionat că minora este virgină din punct de vedere anatomic și funcțional, conformația himenului nepermițând consumarea unui raport complet cu intromisiune, fără deflorare; echimozele de la nivelul coapselor s-au putut produce prin lovire cu sau de obiecte contondente, au o vechime de aproximativ 3-4 zile și nu necesită timp de îngrijiri medicale pentru vindecare; în probele recoltate nu s-au pus în evidență spermatozoizi;

- prin raportul de expertiză serologică a urmelor biologice întocmit de I.M.L. Iași din 04 aprilie 2011 s-a stabilit prezența spermatozoizilor într-una din cele două probe biologice prelevate de la locul faptei din data de 17 martie 2011 (actul sexual din pod), în vreme ce reacția P.S.A. intens pozitivă de pe cea de a doua probă biologică recoltată din pod (unde au fost identificate două pete umede) și de pe chiloții purtați de victimă, a indicat prezența lichidului seminal (filele 49 - 50 dos. urm. pen);

- din prima fișă de examinare psihologică făcută victimei la data de 23 martie 2011 a rezultat că aceasta prezintă o atitudine anxioasă cu privire temătoare; copilul percepe mediul familial ca fiind ostil, cu frecvente dispute și abuzuri fizice; mai mult, atunci minora îl descrie pe inculpat ca fiind "o persoană posesivă și care devine foarte ușor violentă"; prezintă un dezechilibru emoțional cu scor peste medie la anxietate; este preocupată de idei de răzbunare; are nevoie de siguranță și protecție îndeosebi din partea mamei, pe care o percepe ca neiubitoare și rece; specialiștii au consemnat inclusiv faptul că minora se blochează în prezența mamei; prezintă multiple simptome de stres posttraumatic (furie, tulburări de somn și de concentrare a atenției, flashback-uri, stare de confuzie, amorțire, teama de bărbați, sentimente de neputință, gânduri suicidale); s-a recomandat securizarea minorei și urmarea unor ședințe de consiliere pentru reechilibrarea emoțională; s-a concluzionat că minora prezintă simptome de stres posttraumatic în urma unor abuzuri sexuale repetate; - din adresa nr. 1746 din 26 iunie 2012 a Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului - Serviciul pentru Situații de Urgență (f. 27 dos.), a rezultat că, o echipă a D.G.A.S.P.C Iași s-a deplasat la domiciliul minorei, în urma sesizării asistentului social al comunei Șipote și au constatat că inculpatul continuă să vină la familia C., că provoacă în continuare scandal, că amenință, motiv pentru care a fost emisă Dispoziția de Plasament în Regim de Urgență a minorei C.P.L., cu nr. 111 din 21 iunie 2012, la Centrul de Primire în Regim de Urgență Iași; din acest moment, partea vătămată a beneficiat de consiliere psihologică și a fost pregătită pentru audierile în instanță;

- din ultima fișă de examinare psihologică din 12 iulie 2012 a Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului - Serviciul pentru Situații de Urgență (f. 35 dos.), a rezultat că, în urma reevaluării minorei, s-a observat o îmbunătățire a dispoziției psihice generale, și-a însușit tehnicile de control ale trăirilor negative; partea vătămată colaborează eficient în procesul de evaluare psihologică, are o atitudine sociabilă; tabloul clinic indică un scor scăzut la anxietate, cu atât mai mult cu cât agresorul a fost arestat; s-a concluzionat că, la sfârșitul perioadei de consiliere, minora C.P.L. prezintă un profil psihic echilibrat și este pregătită pentru reintegrarea în familie;

- la termenul din data de 28 iunie 2012, când a avut loc audierea inculpatului de către instanță, a fost prezentă și partea vătămată minoră, care a precizat că ea locuiește în continuare cu inculpatul în același domiciliu, astfel cum rezulta și din referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Iași, că, în continuare, există tensiuni, dar nu de natură sexuală, respectiv certuri în familie, bătăi, se folosește un vocabular vulgar de asemenea, copiii au fost loviți de către inculpat, s-au consumat băuturi alcoolice (fila 40 dos. fond);

- în încheierea din data de 28 iunie 2012 au fost consemnate și precizările doamnei psiholog L.B. din cadrul D.G.A.S.P.C Iași, care a precizat că, în perioada cercetărilor din anul 2011, C.E. a declarat în scris reprezentanților Direcției faptul că inculpatul nu mai vine la domiciliu, iar în raport de acestea nu s-a considerat necesară scoaterea copilului din familie; verificările efectuate de Serviciul Public de Asistentă Socială din comună nu s-au soldat cu surprinderea acestuia la domiciliul familiei C., însă, din declarațiile mamei C.E., date ulterior, a rezultat că acesta fie pleca de la domiciliu, fie se ascundea; de altfel, atitudinea inconsecventă a lui C.E., constatată de asistentul social, a determinat și sesizarea Direcției, aspect ce rezultă inclusiv din fișele de examinare psihologică a minorei din anul 2012. Mai mult, minorul H.G. suferă de enurezis, de teamă, aspect perceput în mod direct de către psiholog; până la intervenția instanței și arestarea preventivă a inculpatului, s-a constatat de către specialiști, atât de către consilierul de probațiune, cât și de psiholog, faptul că minora trăia într-un stres zilnic, dorea să fugă de acasă întrucât inculpatul venea la locuință zilnic, iar mama îi spunea că nu poate face nimic pentru a-l îndepărta de la domiciliu.

Inculpatul a adoptat o poziție procesuală corespunzătoare, asumându-și integral responsabilitatea faptelor și solicitând judecarea cauzei în procedura simplificată prevăzută de art. 3201C. proc. pen.

S-a avut în vedere că faza urmăririi penale, sub aspectul recunoașterii integrale a agresiunilor sexuale comise, nu se deosebește de faza judecății, inculpatul participând inclusiv la cercetarea în teren și indicând locurile în care s-a desfășurat fiecare dintre cele patru acte materiale.

Din referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Iași a rezultat că familia extinsă B. este cunoscută pentru agresivitatea extremă a unor membri (tatăl fiind condamnat și executând pedepse privative de libertate pentru comiterea unei infracțiuni de tentativă de omor și, respectiv, omor) și pentru consumul accentuat de alcool. Climatul în care a fost crescut inculpatul a fost unul marcat de acte de violență extremă.

Relația de cuplu dintre inculpat și C.E. nu s-a dovedit a fi una funcțională, fiind plină de acte de agresiune fizică și verbală.

în fața consilierului de probațiune, inculpatul a precizat că a comis agresiunile sexuale pe fondul consumului de alcool, profitând în egală măsură și de lipsa de protecție generală a victimei.

S-a concluzionat prin raport că acesta are o slabă capacitate de gestionare a frustrărilor, apelând în mod frecvent la acte de violență extremă pentru a-și descărca emoțiile negative, astfel că reprezintă un pericol real pentru concubina sa și pentru partea vătămată, existând riscul de reiterare a comportamentului abuziv. S-a apreciat că inculpatul necesită sprijin specializat, în cadrul unui proces complex de intervenție psihosocială, în scopul conștientizării problemei cu care se confruntă și motivare în vederea schimbării comportamentale.

S-a reținut că faptele inculpatului B.I.C., care, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, în noaptea de 9 martie 2011 și în cursul zilei de 17 martie 2011, prin acte de constrângere fizică și morală și profitând de imposibilitatea victimei de a se apăra, a obligat-o pe minora C.P.L., în vârstă de 14 ani, aflată în creșterea și educarea de fapt a inculpatului, să suporte în mod repetat, patru acte sexuale atipice, constând în executarea unor mișcări specifice unui raport sexual normal, dar fără penetrare intravaginală, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de "viol în formă continuată exercitat asupra unui minor ce nu a împlinit 15 ani", prev. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (3) teza I C. pen.

în ceea ce privește încadrarea juridică dată faptelor, instanța a reținut și disp. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) întrucât inculpatul a acționat în baza aceleiași rezoluții infracționale, prin comiterea la intervale regulate de timp a patru acte materiale ce întrunesc, fiecare în parte, elementele constitutive ale aceleiași infracțiuni.

La individualizarea judiciară a pedepsei aplicată și a modului de executare, instanța a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv dispozițiile generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în parte specială pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, prin eficientizarea dispozițiilor art. 3201C. proc. pen., gradul de pericol social al faptelor săvârșite, persoana infractorului, precum și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

S-a constatat că gradul de pericol social concret al faptelor comise de inculpat este unul foarte ridicat, având în vedere atingerea importantă adusă valorilor sociale ocrotite de legea penală, modul și mijloacele de săvârșire a faptelor, așa cum au fost descrise mai sus, împrejurările în care faptele au fost comise și, nu în ultimul rând, urmările produse, respectiv încălcarea libertății sexuale și a integrității corporale, a bazelor morale pe care este clădită familia extinsă, atingerea adusă dezvoltării psihice, intelectuale și chiar morale a victimei minore.

Au fost avute în vedere și vârsta părții vătămate, chinurile suferite, prin raportare la frecvența agresiunilor sexuale (patru acte de agresiune sexuală în 8 zile), la faptul că era lipsită de protecția familiei (mama fiind, astfel cum singură o descrie, neiubitoare, rece, prezentând chiar blocaje la apariția ei, astfel cum rezultă din prima fișă de evaluare a minorei întocmită de specialiști, tatăl decedat), toate acestea constituind circumstanțe care au îndreptățit instanța să se orienteze spre o pedeapsă dincolo de limita medie prevăzută de lege, stabilită potrivit art. 3201alin. (7) C. proc. pen.

S-a mai reținut și faptul că inculpatul nu a ținut cont de circumstanțe, de faptul că de față erau și alți minori, fiind fără relevanță împrejurarea că nu au auzit nimic întrucât dormeau sau erau prea mici, important fiind faptul că actele de agresiune, parte din ele, s-au desfășurat în casă, în camera alăturată aflându-se alți copii care oricând puteau surprinde astfel de evenimente.

Totodată, s-a avut în vedere că inculpatul prezintă un pericol social foarte ridicat, fapt dovedit de modalitatea și împrejurările în care a comis infracțiunea (fiind necesar a fi amintite atât locațiile în care au fost desfășurate parte din actele de agresiune - respectiv, poiata de păsări, pe jos, în mizerie, în pod -, cât și timpul - noaptea, în frig, în martie 2011 temperaturile noaptea fiind cu mult sub 0 grade Celsius) și de atitudinea acestuia de după comiterea faptelor, prezentând o răceală afectivă, o imaturitate emoțională, astfel cum rezultă din referatul de evaluare psiho-socială.

De asemenea, s-a reținut și faptul că inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, fiind în stare de recidivă postcondamnatorie, prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen. Astfel, s-a constatat că inculpatului B.l.C. i-a fost aplicată pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare prin sentința penală nr. 436 din 19 iunie 2009 a Judecătoriei Sectorului 2 București - secția penală, definitivă prin neapelare la data de 07 iulie 2009, pentru comiterea unei infracțiuni de furt calificat și a unei infracțiuni de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, faptele deduse judecății fiind comise în termenul de încercare de 4 ani stabilit de instanță.

în funcție de aceste criterii, cât și de dispozițiile părții generale ale Codului penal, de dispozițiile art. 3201alin. (7) C. proc. pen., ținând cont și de întreaga situație de fapt reținută în sarcina inculpatului, instanța i-a aplicat acestuia o pedeapsă principală cu închisoarea orientată dincolo de limita medie legală.

Alăturat de pedeapsa principală, instanța, în temeiul art. 65 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, lit. b), d) și e) C. pen. pe o durată de 7 ani.

La individualizarea, în această modalitate, a pedepsei complementare, instanța a avut în vedere tocmai perseverența comportamentului aberant și violent psihic al inculpatului, atitudinea lui în familia extinsă, relevată de probele menționate mai sus, apreciind că acesta este incompatibil cu calitatea de tutore sau curator. S-a reținut că activitatea infracțională, fiind îndreptată asupra unei minore, denotă un comportament deosebit de nedemn, incompatibil cu această calitate.

în baza art. 83 alin. (1) C. pen. s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului B.l.C. prin sentința penală nr. 436 din 19 iunie 2009 a Judecătoriei Sectorului 2 București - secția penală, definitivă prin neapelare la data de 07 iulie 2009, pedeapsă ce a fost cumulată cu cea aplicată prin prezenta sentință.

Pe durata și în condițiile prev. de art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, lit. b), d) și lit. e) C. pen., existând identitate de rațiune în ceea ce privește aplicarea pedepsei accesorii și aplicarea pedepsei complementare a interzicerii acelorași drepturi, astfel că, motivele care au determinat și au impus aplicarea disp. art. 65 C. pen. au fost aceleași cu cele care reclamă incidența art. 71 C. pen.

Constatând că temeiurile ce au stat la baza luării și, ulterior, a menținerii stării de arest preventiv a inculpatului, nu s-au modificat, ci, din contră, s-au consolidat, mai ales că s-a dispus condamnarea acestuia, în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., instanța a menținut această măsură preventivă, măsură ce se impune și în scopul asigurării unui mediu securizat atât părții vătămate, cât și celorlalți copii ai familiei C.E.

în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive, respectiv de la 28 iunie 2012 la zi.

în ceea ce privește latura civilă a cauzei, s-a constatat că, la termenul din data de 28 iunie 2012, partea vătămată, prin apărător și în prezența mamei sale C.E. și a psihologului L.B., în termen legal, s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 50.000 lei daune morale.

în ceea ce privește prejudiciul moral, s-a reținut că acesta este rezultatul lezării unui drept nepatrimonial și, deși s-a considerat că este imposibilă o reparare pecuniară a acestuia, invocându-se caracterul arbitrar al acestei reparații, neputându-se stabili nici un fel de echivalență între durerea morală și o anumită sumă de bani, totuși prezența acestuia ca parte componentă a prejudiciului în ansamblu, potrivit disp. art. 998, 999 C. civ., și-a găsit o aplicare constantă în practica judiciară.

S-a mai reținut că despăgubirile acordate pentru prejudicii izvorâte din fapte ilicite trebuie să reprezinte întotdeauna o acoperire integrală și nu se stabilesc în raport cu posibilitățile materiale ale inculpatului sau ale victimei, esențială fiind stabilirea concordanței dintre întinderea prejudiciului moral și cuantumul despăgubirii, nefiind admisă nici o diferență în plus și nici o diferență în minus.

A fost avut în vedere că în cazul lezării relațiilor sociale referitoare la libertatea și inviolabilitatea sexuală a persoanei, la desfășurarea vieții sexuale a persoanei cu respectarea normelor morale și fără a pune în pericol, sub aspect biologic, specia umană, la conviețuirea socială în cadrul familiei extinse, în cazul lezării relațiilor care implică grijă față de dezvoltarea psihică, intelectuală și morală a unui minor, pentru cuantificarea prejudiciului moral nu se poate apela la probe materiale, judecătorul fiind singurul care, în raport cu consecințele, pe oricare plan, suferite de partea civilă, trebuie să aprecieze o anumită sumă globală, care să compenseze dezechilibrele morale, dificultățile în adaptare, carențele de la nivelul gândirii, astfel cum rezultă din fișele de evaluare psihologică.

Astfel, s-a reținut că această cuantificare nu este supusă unor criterii legale de determinare, iar cuantumul daunelor morale se stabilește prin apreciere, urmare a aplicării de către instanța de judecată a criteriilor referitoare la consecințele negative suferite de partea civilă în plan psihic, importanța valorilor lezate și măsura în care li s-a adus atingere, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care a fost afectată situația familială și socială a părții civile. Totodată, s-a reținut că, în cuantificarea prejudiciului moral, aceste criterii sunt subordonate condiției aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului moral efectiv produs.

în cauză, instanța a fost în măsură să aplice aceste criterii, urmare a faptului că a fost produs acel minim de argumente și indicii din care să rezulte măsura afectării drepturilor nepatrimoniale prin acțiunile continue exercitate de către inculpat, de natură a duce la evaluarea echitabilă a despăgubirilor ce ar urma să compenseze prejudiciul moral.

Au fost evidente consecințele negative suferite de partea civilă în plan psihic, traumele psihice suferite, sechelele posttraumatice care afectează negativ participarea acesteia la viața socială și de familie și la care instanța a făcut referire de mai multe ori în cuprinsul hotărârii. S-a avut în vedere și faptul că agresiunea inculpatului a născut în mintea victimei gânduri suicidale, această împrejurare conturând disperarea părții vătămate, declanșată atât de abuzurile sexuale, dar și de prezența în continuare, până la momentul arestării în cursul judecății, a inculpatului în foarte imediata ei apropiere.

Față de cele arătate, instanța a apreciat că, alături de pedeapsa aplicată inculpatului pentru faptele abominabile comise, suma de 50.000 lei este necesară și echitabilă pentru acoperirea prejudiciului moral suferit de victima minoră.

în consecință, în baza art. 14,art. 346 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească părții civile minore C.P.L., domiciliată în satul Hălceni, corn. Șipote, jud. Iași, suma de 50.000 lei cu titlu de daune morale, plată la care a achiesat.

în termenul prevăzut de art. 363 C. proc. pen., sentința penală pronunțată de tribunal a fost apelată de inculpatul B.I.C. pentru motive de netemeinicie, invocându-se greșita individualizare a pedepsei aplicate, sub aspectul cuantumului, raportat la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea de viol și poziția sinceră, de recunoaștere, adoptată pe parcursul procesului penal.

S-a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii apelate și, în rejudecare, reducerea cuantumului pedepsei stabilite, prin eficientizarea maximă a circumstanțelor personale.

Prin decizia penală nr. 153 din 25 octombrie 2012 a Curții de Apel Iași - secția penală și pentru cauze cu minori, a fost respins, ca nefondat apelul declarat de inculpatul B.I.C., împotriva sentinței penale nr. 305 din 16 august 2012 pronunțată de Tribunalul Iași, hotărâre care a fost menținută.

S-a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 16 august 2012 la zi și s-a menținut starea de arest a inculpatului.

A fost obligat apelantul să plătească statului suma de 400 lei, cheltuieli judiciare, din care 200 lei, onorariu pentru apărătorul din oficiu, ce va fi suportat din fondurile statului.

Curtea de apel, examinând hotărârea apelată și actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor invocate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept și în limitele prevăzute de art. 371 alin. (2) C. proc. pen., a constatat că instanța de fond, pe baza probatoriului administrat în cursul urmăririi penale, raportat la poziția inculpatului, care a solicitat ca judecata să se desfășoare potrivit procedurii simplificate în cazul recunoașterii vinovăției, prevăzută de disp. art. 3201C. proc. pen., a reținut în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii pentru care s-a dispus trimiterea în judecată.

S-a constatat, de asemenea, că au fost examinate efectiv probele esențiale supuse aprecierii, cu consecințe în ceea ce privește stabilirea vinovăției în comiterea infracțiunii de viol în formă continuată, printr-o evaluare a contribuțiilor cauzale ale inculpatului, atât din punct de vedere obiectiv, cât și subiectiv și o apreciere a tuturor împrejurărilor anterioare, concomitente și posterioare ce au ocazionat sau pe fondul cărora s-au comis faptele, analizându-se elementele de fapt și de drept pe care s-a întemeiat soluția de condamnare.

Curtea de apel a constatat că, în cauză, a fost administrat un probatoriu complet, corect interpretat și coroborat, avându-se în vedere toate datele ce converg spre o reală stabilire a situației de fapt, situația expusă fiind însușită și de instanța de apel, precum și argumentele primei instanțe aduse în susținerea vinovăției inculpatului.

Reținând în mod corect vinovăția inculpatului, s-a constatat că, sub aspectul tratamentului sancționator, criticat de inculpat, instanța de fond a valorificat în mod corespunzător toate împrejurările care să conducă la realizarea unei juste individualizări a pedepsei.

Raportat la prevederile art. 52 C. pen. și având în vedere modalitatea concretă în care a fost concepută și desfășurată activitatea infracțională, natura socială a relațiilor lezate, impactul social produs de infracțiune, urmările produse, precum și atitudinea inculpatului manifestată pe parcursul procesului penal, curtea de apel a apreciat că pedeapsa stabilită, sub aspectul cuantumului, este de natură să răspundă cerințelor scopului preventiv, coercitiv și educativ, asigurând totodată o proporție echitabilă între gradul de pericol social al, faptei și profilul socio-moral al inculpatului.

S-a reținut că fapta comisă de inculpat este de o gravitate deosebită, iar incriminarea unor astfel de fapte urmărește abținerea oricărei persoane de a agresa sexual un minor, pentru că o asemenea faptă are repercusiuni negative asupra dezvoltării fizice și psihice a minorului.

S-a constatat, de asemenea, că instanța de fond a avut în vedere la cuantificarea pedepsei posibilitățile reale de educare a inculpatului, de diminuare a riscului încălcării repetate a relațiilor sociale ocrotite de lege, procedând la o judicioasă individualizare a pedepsei, fără a se impune o diminuare a cuantumului.

Fapta fiind comisă în cursul termenului de încercare stabilit pentru condamnarea anterioară, s-a reținut că în mod corect s-a procedat la cumularea pedepselor în conformitate cu prevederile art. 83 C. pen.

Fiind antrenată răspunderea penală a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de viol, s-a constatat că instanța de fond în mod just a stabilit că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, prin obligarea inculpatului la plata unor despăgubiri către partea vătămată minoră, cu titlu de daune morale.

împotriva deciziei anterior menționate, în termen legal, a declarat recurs inculpatul B.I.C., solicitând, prin intermediul apărătorului desemnat din oficiu, admiterea căii de atac promovate, casarea hotărârilor și, pe fond, reducerea cuantumului pedepsei, ca urmare a reținerii de circumstanțe atenuante, în temeiul cazului de casare prevăzut de art. 3859pct. 14 C. proc. pen.

Concluziile formulate de reprezentantul parchetului, de apărătorul recurentului inculpat și ultimul cuvânt al acestuia au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri, urmând a nu mai fi reluate.

înalta Curte, examinând recursul declarat prin prisma criticilor invocate, dar și din oficiu, conform art. 3859alin. (3) C. proc. pen., pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, constată că acesta nu este fondat pentru considerentele care urmează.

Situația de fapt reținută de instanța de fond, cât și de instanța de prim control judiciar este în deplină concordanță cu probele administrate în cauză, din care rezultă, fără dubiu, că inculpatul a săvârșit infracțiunea reținută în sarcina sa, respectiv viol, prev. și ped. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (3) teza I C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și art. 37 lit. a) C. pen., constând în aceea că, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, în noaptea de 9 martire 2011 și în cursul zilei de 17 martie 2011, prin acte de constrângere fizică și morală și profitând de imposibilitatea victimei de a se apăra, a obligat-o pe partea vătămată minoră C.P.L., în vârstă de 14 ani, să suporte în mod repetat patru acte sexuale atipice, fără penetrare intravaginală, de altfel acesta recunoscând comiterea faptelor în fața primei instanțe, solicitând să beneficieze de dispozițiile art. 3201C. proc. pen.

Sub aspectul individualizării pedepsei aplicate, criticile formulate de către recurentul inculpat nu sunt întemeiate, înalta Curte apreciind că în speță s-a făcut o corectă individualizare a pedepsei, prin evaluarea tuturor criteriilor specifice acestui proces de alegere a sancțiunii celei mai adecvate, în vederea atingerii finalităților acesteia, în cauză negăsindu-și astfel aplicabilitatea cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.

înalta Curte reține că, în cauză, în procesul individualizării pedepsei, pornind de la criteriile generale prevăzute de art. 72 alin. (1) C. pen., pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea comisă, a fost stabilită într-un cuantum corespunzător circumstanțelor reale ale săvârșirii infracțiunii, precum și circumstanțelor personale ale recurentului inculpat, care este cunoscut în comunitate ca fiind consumator de alcool, agresiv și violent în familie.

Chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este totuși un proces arbitrar, subiectiv, ci din contră, el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu studiat după anumite reguli și criterii precis determinate.

înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului individualizării sancțiunii, așa încât respectarea acestuia este obligatorie pentru instanță.

De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care îi sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului - în speță, inculpatul prezintă un pericol social foarte ridicat, aspect ce rezultă din modalitatea și împrejurările concrete în care a comis infracțiunea - cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.

Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.

Este neîndoielnic că faptele săvârșite prezintă un grad de pericol social sporit, dovadă fiind limitele de pedeapsă prevăzute de legiuitor pentru această infracțiune, atingerea importantă adusă valorilor sociale ocrotite de legea penală, împrejurările în care a fost comisă, modul de acționare, precum și urmările produse, având în vedere atingerea gravă adusă dezvoltării psihice, intelectuale și morale a părții vătămate, dată fiind și vârsta acesteia.

Pe de altă parte, se reține că existența uneia sau unora din împrejurările enumerate exemplificativ în art. 74 C. pen. sau a altora asemănătoare nu obligă instanța de judecată să le considere circumstanțe atenuante și să reducă sau să schimbe pedeapsa principală, deoarece, din redactarea dată textului art. 74 C. pen., rezultă că recunoașterea unor astfel de împrejurări drept circumstanțe atenuante este lăsată la aprecierea instanței de judecată. în această apreciere, se va ține seama de pericolul social concret al faptelor, de ansamblul împrejurărilor în care s-au săvârșit infracțiunile, de urmările produse, ca și de orice elemente de apreciere privitoare la persoana infractorului.

Recunoașterea circumstanțelor atenuante este atributul instanței de judecată, fiind deci lăsată la aprecierea acesteia.

în prezenta cauză, înalta Curte, în acord cu instanța de fond și cu cea de prim control judiciar, constată că nu se impune reținerea circumstanțelor atenuante în favoarea recurentului inculpat, cu consecința reducerii pedepsei, având în vedere gradul de pericol social sporit al faptelor comise, împrejurările concrete de comitere a acestora, urmările produse asupra dezvoltării psihice ulterioare a părții vătămate, starea de recidivă postcondamnatorie în care se afla recurentul inculpat, dar și datele care caracterizează negativ persoana acestuia, apreciindu-se astfel că în mod just instanța de fond a orientat pedeapsa dincolo de limita medie prevăzută de lege.

Așa fiind, înalta Curte constată că pedeapsa aplicată este corespunzătoare criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), atât sub aspectul cuantumului, cât și al modalității de executare, ținând cont și de textul incriminator, fiind aptă să răspundă scopului preventiv și de reeducare consfințit prin dispozițiile art. 52 C. pen.

Neexistând nici motive care, examinate din oficiu, să determine casarea hotărârilor, recursul inculpatului va fi respins, ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

în temeiul art. 38517 alin. (4) rap. la art. 383 alin. (2) și art. 381 C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și a arestării preventive de la 28 iunie 2012 la 18 februarie 2013.

în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care s-a inclus și onorariul cuvenit pentru apărarea din oficiu, conform dispozitivului.

← ICCJ. Decizia nr. 94/2013. Penal  ICCJ. Decizia nr. 203/2013. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 576/2013. Penal