ICCJ. Decizia nr. 2163/2013. Penal. Traficul de influenţă (art.257 C.p.). Contestaţie în anulare - Recurs

Decizii penale ICCJ 2013

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2163/2013

Dosar nr. 1240/1/2013

Şedinţa publică din 19 iunie 2013

Asupra cererii de contestaţie în anulare de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La 20 februarie 2013 a fost înregistrată cererea de contestaţie în anulare formulată de D.F. împotriva Deciziei penale nr. 284 din 29 ianuarie 2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 13107/63/2011.

În motivarea cererii, contestatorul, a invocat ca temei de drept dispoziţiile art. 386 lit. e) C. proc. pen. şi anume că deşi a fost prezent în instanţă la data judecării recursului pe care l-a declarat împotriva Deciziei penale nr. 1811 din 25 mai 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, instanţa de recurs nu l-a ascultat.

Examinând admisibilitatea în principiu a contestaţiei în anulare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că este inadmisibilă.

Art. 386 C. proc. pen. la lit. e) prevede că împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare, "când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanţa de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 38514 alin. (11) ori art. 38516 alin. (1)"

Potrivit art. 38514 alin. (11) C. proc. pen. "Cu ocazia judecării recursului, instanţa este obligată să procedeze la ascultarea inculpatului prezent, potrivit dispoziţiilor cuprinse în Partea specială, titlul II, capitolul II, atunci când acesta nu a fost ascultat la instanţele de fond şi apel, precum şi atunci când aceste instanţe nu au pronunţat împotriva inculpatului o hotărâre de condamnare."

Din interpretarea dispoziţiilor legale sus-menţionate rezultă că instanţa de recurs are obligaţia de a-l asculta pe inculpatul prezent în instanţă atunci când acesta nu a fost ascultat la instanţele de fond şi apel, precum şi atunci când aceste instanţe nu au pronunţat împotriva inculpatului o hotărâre de condamnare.

Din actele şi lucrările dosarului, rezultă că, contestatorul nu se află în niciuna din situaţiile prevăzute de art. 38514 alin. (11) C. proc. pen.

Astfel, a fost ascultat la instanţa de fond la data de 27 iunie 2011, la instanţa de apel, la data de 18 mai 2012, iar împotriva sa tribunalul, în primă instanţă, a pronunţat o soluţie de condamnare, soluţie ce a fost menţinută de instanţa de apel.

În consecinţă, constatând că nu sunt îndeplinite cerinţele art. 386 lit. e) din C. proc. pen., contestaţia în anulare formulată de contestatorul D.F., se va respinge ca inadmisibilă.

În conformitate cu disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatorul D.F. împotriva Deciziei penale nr. 284 din 29 ianuarie 2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 13107/63/2011.

Obligă contestatorul la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 iunie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 2161/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215...  ICCJ. Decizia nr. 2177/2013. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2163/2013. Penal. Traficul de influenţă (art.257 C.p.). Contestaţie în anulare - Recurs