ICCJ. Decizia nr. 2161/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2161/2013
Dosar nr. 2039/119/2012
Şedinţa publică din 19 iunie 2013
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 37 din 10 octombrie 2012 pronunţată de Tribunalul Sf. Gheorghe, în baza art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplic. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 76 C. pen., a fost condamnat inculpatul K.L. la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen., pe o durată de 2 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave.
În baza art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplic. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în convenţii.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa închisorii cea mai grea, respectiv de 2 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, lit. b) şi c) C. pen., pe o durată de 2 ani.
În baza art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen., ca pedeapsă accesorie, şi s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 5 ani, stabilit conform art. 862 C. pen., socotit de la data rămânerii definitive a hotărârii.
În baza art. 359 C. proc. pen., i s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor prevăzute de art. 864 C. pen., a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere, s-a dispus şi suspendarea pedepsei accesorii.
A fost obligat inculpatul K.L. să plătească părţii civile Ministerul Finanţelor Publice - Oficiul de Plăţi şi Contractare Phare, despăgubiri materiale în sumă de 135.012 euro, cu accesoriile aferente până la data plăţii, şi s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile aflate în proprietatea inculpatului până la concurenta sumei de 135.012 euro.
Împotriva sentinţei, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna şi inculpatul K.L.
Prin Decizia penală nr. 21/Ap din 12 februarie 2013 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de inculpatul K.L. şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut că prima instanţă a stabilit în mod corect starea de fapt, în deplină concordanţă cu mijloacele de probă administrate în cauză, cunoscute şi însuşite de către inculpatul K.L., care a recunoscut faptele reţinute în sarcina sa în rechizitoriu şi a solicitat judecarea conform procedurii simplificate, conform art. 3201 C. proc. pen.
De asemenea, a reţinut instanţa de apel că inculpatul a optat pentru judecata în procedura simplificată a recunoaşterii vinovăţiei, opţiune ce are caracter definitiv şi ireversibil, inculpatul nemaiputând reveni asupra manifestării de voinţă exprimată la instanţa de fond.
Curtea a mai reţinut că sub aspectul laturii subiective, inculpatul a comis infracţiunile reţinute în sarcina sa cu intenţie directă, fiind conştient că lipsa oricăreia dintre cerinţele prevăzute în Ghidul Solicitantului conducea la neincluderea proiectelor în faza de evaluarea şi implicit, la neacordarea fondurilor nerambursabile. Mai mult decât atât, în datele de 29 august 2000 şi 05 septembrie 2002 acesta a semnat două declaraţii pe proprie răspundere, prin care s-a angajat să furnizeze informaţii complete şi corecte atât în cererile de finanţare cât şi ca suport pentru aceste cereri.
Împotriva deciziei, inculpatul K.L. a declarat recurs. Inculpatul prezent în instanţă şi asistat de apărătorul desemnat din oficiu a arătat că îşi retrage recursul.
Potrivit art. 3854 alin. 2 C. proc. pen., părţile pot renunţa la recurs potrivit dispoziţiilor art. 368 şi pot retrage recursul în condiţiile art. 369 care se aplică în mod corespunzător.
În conformitate cu prevederile art. 369 alin. (1) C. proc. pen., până la închiderea dezbaterilor la instanţa de apel, fiecare dintre părţi îşi poate retrage apelul declarat.
Retragerea trebuie să fie făcută personal de părţi sau prin mandat special, iar dacă partea se află în stare de deţinere, printr-o declaraţie atestată sau consemnată într-un proces-verbal de către conducerea locului de deţinere.
Având în vedere că cerinţele textului de lege citat, aplicabil în cazul recursului, sunt îndeplinite, în sensul că prezent fiind în instanţă, inculpatul şi-a exprimat dorinţa de a retrage recursul declarat, Înalta Curte urmează a lua act de această manifestare de voinţă şi a dispune în consecinţă.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
la act de declaraţia de retragere a recursului declarat de inculpatul K.L. împotriva Deciziei penale nr. 21/Ap din 12 februarie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 iunie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 215/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2163/2013. Penal. Traficul de influenţă... → |
|---|
