ICCJ. Decizia nr. 2212/2013. Penal. Luare de mită (art. 254 C.p.). Abuz în serviciu contra intereselor publice (art.248 C.p.), infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2212/2013
Dosar nr. 2791/97/2012
Şedinţa publică din 21 iunie 2013
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1.1. Prin sentinţa penală nr. 141 din data de 22 iunie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 2791/97/2012 judecătorul Tribunalului Hunedoara, secţia penală, a condamnat inculpatul I.C.I. la pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare cu suspendare sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 4 ani, pentru comiterea unei infracţiuni luare de mită, în baza dispoziţiilor art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, prin reţinerea dispoziţiilor art. 3201 alin. (1), (7) C. pen. şi a unei infracţiuni de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată şi continuată (două acte materiale descrise la pct. 2 lit. b), c) din rechizitoriu), în baza dispoziţiilor art. 248 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen., prin reţinerea dispoziţiilor art. 3201 alin. (1), (7) C. pen.;în baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat inculpatul pentru actul material de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzut de art. 248 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 (descris la pct. 2 lit. a) din rechizitoriu);a interzis inculpatului pe o durată de 2 ani drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), în condiţiile art. 65 C. pen., respectiv dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.
În baza dispoziţiilor art. 861, art. 862 C. pen. a dispus următoarele măsuri de supraveghere în sarcina inculpatului I.C.I.: prezentare la datele fixate la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Hunedoara, desemnat cu supravegherea, anunţarea oricărei schimbări de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă, deplasare, întoarcere care depăşeşte 8 zile, comunicarea şi justificarea schimbării locului de muncă şi a informaţiilor de natură a-i fi controlate mijloacele de existenţă.
În baza dispoziţiilor art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei principale au fost suspendate şi pedepsele accesorii şi i-au fost puse în vedere dispoziţiile art. 864 C. pen.
A constatat că inculpatul a fost reţinut şi arestat preventiv de la data de 13 februarie 2012 la data de 22 iunie 2012; a dispus punerea de îndată a inculpatului în libertate (mandat de arestare preventivă nr. 1/2012 emis de Tribunalul Hunedoara).
Sub aspectul laturii civile a obligat inculpatul la plata sumei de 115.000 RON către Inspectoratul Teritorial de Muncă al Judeţului Hunedoara şi a menţinut sechestrul asigurator dispus prin ordonanţa procurorului din 02 martie 2012 până la concurenţa sumei de 115.000 RON.
A respins cererea de liberare sub control judiciar ca lipsită de obiect şi a obligat inculpatul la plata sumei de 800 RON cheltuieli judiciare către stat.
Soluţionând cauza pe fond, tribunalului a reţinut că probatoriul administrat în cursul urmăririi penale a relevat:
1.2. Prin rechizitoriul procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara, din data de 03 aprilie 2012, inculpatul I.C.I. a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru comiterea unei infracţiuni de luare de mită (pct. 1 rechizitoriu), prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi pentru comiterea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă continuată şi calificată (3 acte materiale, pct. 2 lit. a), b), c) rechizitoriu) prevăzută de art. 248 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen.
În fapt s-a reţinut că:
1.2.1. La data de 17 ianuarie 2012, inculpatul I.C.I., în calitate de consilier juridic al Inspectoratului Teritorial de Muncă al Judeţului Hunedoara a pretins de la numitul L.A. suma de 800 RON, pentru ca firma SC C.Y. SRL Hunedoara, care a fost sancţionată în luna decembrie 2011 cu 3.000 RON, de către inspectorii Inspectoratului Teritorial de Muncă al Judeţului Hunedoara pentru „muncă la negru” să nu fie dată în debit la Administraţia Finanţelor Publice Hunedoara. În schimbul mitei pretinse, inculpatul a sustras din plicul de corespondenţă al Inspectoratului, ce urma a fi transmis organului fiscal, pentru darea în debit a societăţii, procesul-verbal de contravenţie din 12 decembrie 2011, pentru ca SC C.Y. SRL Hunedoara să nu fie dată în debit şi, deci, să nu plătească amenda aplicată.
Acest fapt a fost descoperit de martora T.G. (angajată a Inspectoratului Teritorial de Muncă al Judeţului Hunedoara) la data de 18 ianuarie 2012, care a scris personal plicul pentru corespondenţa cu Administraţia Finanţelor Publice Hunedoara, în care se afla procesul-verbal cu amenda aplicată SC C.Y. SRL Hunedoara. Aceasta a observat, înaintea expedierii Administraţiei Finanţelor Publice Hunedoara că plicul purta un scris diferit de al său. Inculpatul a recunoscut fapta şi a descris în amănunt modalitatea în care a procedat, respectiv că a sustras plicul cu procesul verbal de amendare a societăţii şi într-un alt plic pe care l-a scris personal, a introdus un alt proces-verbal.
Au fost apreciate ca fiind relevante pentru dovedirea infracţiunii de luare de mită declaraţiile martorilor audiaţi în cursul urmăririi penale:
- L.A., asociat la SC C.Y. SRL Hunedoara, a precizat că prin intermediul unui cunoscut a aflat că inculpatul îl putea ajuta în legătură cu anularea procesului-verbal de amendare cu suma de 3.000 RON. În acest sens, edificatoare este convorbirea telefonică dintre inculpat şi L.A. Inculpatul, practic prin intermediul unui prieten, află numărul de telefon al lui L.A. şi îl contactează pentru a se oferi să-i rezolve problema, spunându-i explicit şi direct: „toată faza şti cum e (...) o să te coste vreo 8 milioane vechi (...) asta este singura problemă (...)”. Inculpatul nu a precizat în concret cum va rezolva scutirea de amendă, dar a precizat expres că a văzut „despre ce este vorba în procesul-verbal de amendare şi problema amenzii e rezolvabilă (...) dar costă (...)” (convorbirea telefonică din data de 16 ianuarie 2012).
Sub acelaşi aspect, martorul a mai precizat că nu a mai apucat să remită suma pretinsă inculpatului, iar firma sa a fost între timp dată în debit datorită demarării cercetărilor din acest dosar.
Aşadar, metoda inculpatului pentru „rezolvarea problemei societăţii amendate” a constituit-o sustragerea procesului-verbal de amendă pentru a nu fi transmis Administraţiei Finanţelor Publice Hunedoara, deoarece, astfel, societatea amendată nu era dată în debit. Practic, sancţionarea contravenţională a societăţii rămânea o simplă foaie de hârtie întocmită de inspectorul de muncă de pe teren, deoarece inculpatul avea grijă ca în schimbul mitei să rămână în nelucrare în scopul prescrierii. Ulterior, şi dacă s-ar mai fi transmis procesul-verbal de sancţionare contravenţională organelor fiscale, depăşirea termenului prevăzut de art. 39 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 (90 zile) atrăgea anularea amenzii, conform prevederilor art. 141 alin. (7) C. proc. fisc. Aşadar, cu cât rămânea mai mult în nelucrare, executarea amenzii de către organul fiscal devenea iluzorie.
- T.G., secretară la Inspectoratul Teritorial de Muncă al Judeţului Hunedoara, a precizat că, până în toamna anului 2011, de transmiterea proceselor-verbale de contravenţie, încheiate de către inspectorii Inspectoratului Teritorial de Muncă al Judeţului Hunedoara, Administraţiei Finanţelor Publice Hunedoara se ocupa inculpatul, care avea această atribuţie de serviciu.
Urmare unui control al Inspecţiei Muncii din cadrul Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale din perioada 2010-31 august 2011, referitor la „Procedura operaţională privind preluarea proceselor-verbale de constatare şi sancţionare a contravenţiilor, respectiv transmiterea acestora către Administraţia Naţională a Finanţelor Publice Hunedoara” încheiat cu Programul de măsuri şi termene pentru remedierea deficienţelor constatate nr. 479/DCRM din 10 noiembrie 2011, s-a dispus din octombrie 2011 delegarea acestor atribuţii ale inculpatului altui inspector şi măsuri stricte procedurale.
Soluţia a fost impusă de faptul că s-au constatat mai multe deficienţe, respectiv zeci de procese-verbale de sancţionare contravenţională au fost transmise organului fiscal printr-o singură adresă, aşa încât nu s-a putut stabili ce reprezentau şi, evident, nu s-a mai putut da în debit şi nici încasa (de exemplu: 23 procese-verbale de sancţionare transmise prin adresa din 09 februarie 2011; 28 procese-verbale transmise prin adresa din 10 martie 2011; 16 procese-verbale transmise prin adresa din 13 iulie 2011; 31 procese-verbale transmise prin adresa din 10 iunie 2011; 25 procese-verbale transmise prin adresa din 13 mai 2011 în timp ce adresa cu acelaşi număr din 09 februarie 2011 figurează şi în borderourile de expediţie ca şi cum ar fi fost transmisă de mai multe ori organului fiscal, dar fără nicio referire la conţinutul său).
În acest context, la data de 18 ianuarie 2012, când martora T.G. a constatat abateri de la regulile stabilite punctual prin Programul de măsuri şi termene pentru remedierea deficienţelor constatate nr. 479/DCRM din 10 noiembrie 2011 şi a observat pe un plic de corespondenţă adresat Administraţiei Finanţelor Publice Hunedoara, pe care îl scrisese personal, că apărea un alt scris, a procedat la confruntarea cu borderoul de corespondenţă şi a constatat neconcordanţa dintre conţinutul plicului şi registrul de evidenţă, respectiv faptul că a fost înlocuit procesul-verbal de contravenţie al SC C.Y. SRL Hunedoara. A comunicat aceste împrejurări şefului de serviciu control relaţii muncă, iar acesta, urmare verificărilor, a stabilit că inculpatul este cel vizat, aşa încât, i-a solicitat explicaţii. Inculpatul a recunoscut că a sustras acel proces-verbal şi s-a obligat să-l transmită organului fiscal, după care a prezentat originalul adresei şi dovada înregistrării la organul fiscal.
- R.I.H., inspector şef la Inspectoratul Teritorial de Muncă al Judeţului Hunedoara, care a precizat că are în subordine funcţională biroul juridic şi a aflat despre cele petrecute din spusele martorei T.G., că l-a chemat pe inculpat, i-a solicitat explicaţii, acesta a recunoscut că a sustras din plic procesul-verbal de contravenţie şi l-a înlocuit cu altul şi i-a precizat că nu se va mai întâmpla aşa ceva.
Instanţa de fond a reţinut că fapta inculpatului din data de 17 ianuarie 2012 întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită, prevăzută şi pedepsită de art. 254 alin. (1) raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi l-a condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare (în cursul urmăririi penale cu ocazia audierii de la data de 13 februarie 2012, când a fost reţinut şi cu ocazia audierii din 14 februarie 2012, s-a prevalat de dispoziţiile art. 70 alin. (2) C. pen., iar în cursul judecăţii a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen.).
1.2.2. S-a reţinut, de asemenea, prin actul de învestire al instanţei că în perioada 2010 - până în data de 03 octombrie 2011, inculpatul, prin încălcarea atribuţiilor de serviciu, cu ştiinţă, nu a transmis Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, 18 procese-verbale de contravenţie, pentru luarea în debit a societăţilor comerciale amendate de către Inspectoratul Teritorial de Muncă Hunedoara, a redactat în favoarea unor societăţi comerciale amendate contestaţii, căi de atac, plângeri, asigurând apărarea acestora, deşi în calitate de reprezentant al Inspectoratului Teritorial de Muncă Hunedoara avea obligaţii de serviciu rezultate din fişa postului de consilier juridic şi a asigurat apărări, a îndrumat depoziţiile a trei martori din dosarul aflat pe rolul Judecătoriei Hunedoara, în care SC C.P. SRL Cluj-Napoca a contestat amenda de 30.000 RON aplicată de inspectorii de muncă. Prin aceste fapte a încălcat atribuţiile de consilier juridic al instituţiei publice pe care avea obligaţia legală şi profesională de a o apăra şi reprezenta, creând o tulburare însemnată şi un prejudiciu material.
Prin această faptă contrară obligaţiilor sale de serviciu a creat un avantaj patrimonial societăţilor comerciale amendate şi un prejudiciu total de 1.518.000 RON Inspectoratului Teritorial de Muncă Hunedoara, deoarece respectivele societăţi comerciale, nefiind date în debit, nu au mai fost obligate, somate să plătească amenzile aplicate.
Sub un prim aspect, s-a reţinut ca fiind cauzatoare a unei tulburări grave a activităţii Inspectoratului Teritorial de Muncă, faptele prin care inculpatul nu a transmis 18 procese-verbale de contravenţie organului fiscal, deşi obligaţia sa legală, profesională era de a le transmite pentru a fi luate în debit (identificate la domiciliul său, cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuată în baza autorizaţiilor din 10 februarie 2012 emise de Tribunalul Hunedoara)
Sub al doilea aspect, s-a reţinut că percheziţia informatică a PC-ului inculpatului, în temeiul autorizaţiei de percheziţie în sistem informatic emisă de Tribunalul Hunedoara a relevat că, prin încălcarea atribuţiilor sale de serviciu, inculpatul a redactat în favoarea unor societăţi comerciale amendate de către inspectorii Inspectoratului Teritorial de Muncă al Judeţului Hunedoara, contestaţii, căi de atac, plângeri şi a asigurat apărarea acestora în calitate de reprezentant de fapt (deci a obstrucţionat cursul procedurii sancţiunii contravenţionale şi a asigurat asistenţă juridică contravenienţilor sancţionaţi de autoritatea publică al cărei angajat era şi pe care avea obligaţia legală şi profesională să o reprezinte).
Instanţa de fond a reţinut că faptele comise în perioada 2010 - 03 octombrie 2011, prin care inculpatul nu a dat în debit 18 societăţi comerciale amendate reprezintă un act material al infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă continuată şi calificată, care a adus un prejudiciu material Inspectoratului Teritorial de Muncă Hunedoara şi a admis în parte acţiunea civilă, pentru un cuantum de 115.000 RON. Redactarea de acte juridice în favoarea unor societăţi comerciale amendate reprezintă cel de-al doilea act material al infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, în formă continuată şi calificată. Sub acest aspect, a reţinut că prin fapta sa, inculpatul a golit conţinutul controlului respectării şi aplicării legii, ca scop al instituţiei publice al cărei funcţionar era.
Aşa fiind, tribunalul a reţinut că cele două acte materiale din perioada 2010 - octombrie 2011, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă continuată şi calificată şi în baza dispoziţiilor art. 248 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen., l-a condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare.
Sub al treilea aspect, s-a reţinut că oferirea de consultaţii juridice reprezentantului SC C.P. SRL, în Dosarul nr. 4896/243/2011, aflat pe rolul Judecătoriei Hunedoara, având ca obiect anulare proces-verbal contravenţie de 30.000 RON amendă, pentru munca la negru, nu reprezintă un act material al infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută de art. 248 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000.
Sub acest aspect, instanţa de fond a reţinut că demersul inculpatului de a se întâlni cu martorii propuşi în apărare de societatea comercială sancţionată de Inspectoratul Teritorial de Muncă Hunedoara, al cărui consilier juridic era, nu a produs consecinţe şi mai mult, instanţa civilă a respins plângerea contra procesului-verbal de amendare respectiv, aşa încât nu s-a produs un prejudiciu şi nu s-au identificat elemente de tulburare însemnată a Inspectoratului Teritorial de Muncă Hunedoara.
Astfel, tribunalul a dispus achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru al treilea act material al infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă continuată şi calificată prevăzută de prevăzute de art. 248 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000.
1.2.3. Sub aspectul laturii civile, instanţa de fond a reţinut că, numai prejudiciul rezultat din 14 procese-verbale de contravenţie din cele 18 identificate la domiciliul inculpatului cu ocazia percheziţiei domiciliare îi poate fi imputat, respectiv cuantumul de 115.000 RON (rezultat din 14 procese-verbale) şi nu cuantumul de 151.800 RON cu care s-a constituit parte civilă Inspectoratul Teritorial de Muncă al Judeţului Hunedoara.
Sub acest aspect, s-a reţinut că 3 dintre cele 18 procese-verbale identificate la domiciliul inculpatului cu ocazia percheziţiei, au fost date în debit. Aşa fiind, nu se impune a-i fi imputate sumele reprezentând amenzile respective aplicate deoarece au fost transmise de către Inspectoratul Teritorial de Muncă al Judeţului Hunedoara organului fiscal, respectiv Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală Hunedoara, şi deci pot fi executate silit de către partea civilă pentru recuperarea prejudiciului. În raport cu unul dintre cele 18 procese-verbale de amendă, identificat la domiciliul inculpatului cu ocazia percheziţiei, instanţa a reţinut că, fiind anulat de instanţa civilă, prejudiciul reprezentând respectiva amendă nu poate fi reţinut în sarcina inculpatului.
2.1. Prin apel, Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara a invocat motive de nelegalitate şi de netemeinicie sub aspectul laturii penale:
- greşita achitare a inculpatului pentru actul material al abuzului în serviciu contra intereselor publice, prin care a asigurat consultaţii juridice reprezentantului SC C.P. SRL, în cadrul procesului având ca obiect anulare proces-verbal de contravenţie de 30.000 RON amendă pentru munca la negru.
A arătat sub acest aspect că, prin demersurile de a lua legătura cu martorii societăţii comerciale sancţionate, în scopul anulării procesului-verbal de amendă, inculpatul a încălcat atribuţiile sale profesionale de consilier juridic a instituţiei publice.
- modalitatea de executare,considerând netemeinică suspendarea sub supraveghere pe o durată de 4 ani a pedepsei rezultante de 2 ani închisoare la care a fost condamnat inculpatul.
A mai arătat sub acest aspect că pretinderea de bani pentru a nu-şi îndeplini îndatoririle de serviciu, demersurile în defavoarea instituţiei pe care o reprezenta în calitate de consilier juridic, impun o pedeapsă cu executare dar şi pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a ocupa o funcţie de natura celei de care s-a folosit pentru comiterea infracţiunii (prevăzută de art. 64 lit. c) C. pen.), deoarece faptele sale au fost stopate numai prin intervenţia autorităţilor judiciare, după ce s-au derulat o perioada îndelungată, de peste 18 luni.
2.2. Prin apel, Inspectoratul Teritorial de Muncă al Judeţului Hunedoara a invocat motive de nelegalitate şi de netemeinicie sub aspectul laturii civile:
- greşita obligare a inculpatului la plata parţială a despăgubirilor civile în cuantum de 115.000 RON, obligarea la plata întregului prejudiciu produs în cuantum de 297.100 RON, impunându-se cu necesitate.
A arătat sub acest aspect că latura civilă a cauzei a reprezentat-o 63 de procese-verbale de constatare şi sancţionare contravenţională, reprezentând 297.100 RON. Pentru toate cele 63 procese-verbale de sancţionare contravenţională, inculpatul şi-a încălcat atribuţiile de serviciu şi nu le-a transmis organului fiscal pentru punerea în executare, în scopul dovedit al favorizării societăţilor comerciale amendate.
Aşa fiind, a apreciat ca fiind netemeinică susţinerea instanţei de fond că cele 18 (şi nu 63) procese-verbale de contravenţie au fost avute în vedere în rechizitoriu, iar reducerea pretenţiilor civile apare ca fiind greşită.
2.3. Prin apel, inculpatul I.C.I. a invocat motive de nelegalitate sub aspectul laturii penale şi sub aspectul laturii civile:
- greşita condamnare pentru cele două acte materiale ale infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă continuată şi calificată prevăzute de art. 248 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000,cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen.
Sub acest aspect, a arătat că instanţa de fond ar fi trebuit să dispună achitarea pe aceleaşi temeiuri pentru care l-a achitat în raport cu actul material descris la pct. 2 lit. a) rechizitoriului şi să pună în discuţie schimbarea încadrării juridice a acestei infracţiuni prevăzută de art. 248 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 în infracţiunea de instigare la mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 25 raportat la art. 260 C. pen.
A arătat că cele 20 procese-verbale identificate la domiciliul său cu ocazia percheziţiei domiciliare (dintre care două le-a transmis organului fiscal şi au fost luate în debit, SC D.D.M. SRL Brezoi şi SC L. SRL) le-a luat de la serviciu pentru a formula un răspuns scris şefului său ierarhic.
Sub acelaşi aspect, a mai precizat că 18 procese-verbale de contravenţie pe care nu le-a transmis organului fiscal, conţineau vicii, iar executarea lor era prescrisă; că de la data de 03 octombrie 2011 nu mai intra în sfera atribuţiilor sale de serviciu înaintarea proceselor-verbale şi că nu există un raport de cauzalitate între acţiunea sa şi prejudiciu.
A mai arătat că apărările şi actele procedurale întocmite în favoarea unor societăţi comerciale s-au întemeiat pe contractele de colaborare pe care le avea SC V.C. SRL, al cărei acţionar şi administrator era tatăl său.
Sub acest aspect, a arătat că s-a ocupat de activitatea de consultanţă, iar societăţilor comerciale le-a acordat beneficiul consultanţei juridice în sens larg, şi nu pentru „atacarea actelor de control” ale Inspectoratului Teritorial de Muncă Hunedoara al cărui angajat era.
De asemenea, a precizat că redactarea unor acţiuni pentru societăţi comerciale nu se circumscrie îndeplinirii ori neîndeplinirii unor atribuţii de serviciu, că nu a încălcat niciuna din obligaţiile prevăzute în statutul consilierului juridic, deoarece a respectat şi apărat interesele instituţiei publice în slujba căreia s-a aflat, aşa încât condamnarea sa este greşită pentru fapta de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă continuată, că trebuia să-l condamne doar pentru fapta de luare de mită,pe care a recunoscut-o şi regretat-o.
- greşita soluţionare a laturii civile.
Sub acest aspect, a arătat că obligarea sa la plata sumei de 115.000 RON despăgubiri civile către Inspectoratul Teritorial de Muncă al Judeţului Hunedoara este greşită.
Astfel, în realitate nu a fost prejudiciat Inspectoratul Teritorial de Muncă al Judeţului Hunedoara, ci organul fiscal, deci persoana juridică prejudiciată nu a fost clarificată şi prejudiciul nu este cert.
A mai arătat că în mod greşit instanţa de fond nu a admis cererea sa de disjungere a laturii civile, cât timp întinderea prejudiciului nu este certă, deoarece au existat sume distincte pretinse de Inspectoratul Teritorial de Muncă al Judeţului Hunedoara în cursul urmăririi penale. (429.000 RON, 297.000 RON, 151.800 RON).
Prin decizia penală nr. 9/A din 22 ianuarie 2013, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de abuz în serviciu prev. de art. 248 C. pen. raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000 în infracţiunea de instigare la mărturie mincinoasă, prev. de art. 25 rap. la art. 260 C. pen.
A admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara şi Inspectoratul Teritorial de Muncă al Judeţului Hunedoara împotriva sentinţei penale nr. 141 din 22 iunie 2012 pronunţată de Tribunalul Hunedoara, sub aspectul greşitei achitări a inculpatului I.C.I. pentru actul material prev. de art. 248 C. pen. raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000, şi greşitei soluţionări a laturii civile.
Rejudecând în aceste limite a menţinut condamnarea inculpatului I.C.I. în baza art. 248 C. pen. rap. la art. 13² din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi prin reţinerea art. 320¹ alin. (1), 7 C. proc. pen. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice (trei acte materiale) dispusă prin sentinţa penală nr. 141/2012.
A obligat inculpatul la plata sumei de 151.800 RON către Inspectoratul Teritorial de Muncă Hunedoara (pentru pretenţiile menţionate la pct. 2 lit. b) din rechizitoriu).
A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei penale nr. 141 din 22 iunie 2012 a Tribunalului Hunedoara.
A respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul I.C.I.
A obligat inculpatul I.C.I. la plata sumei de 800 RON cheltuieli judiciare către stat în apel, din care suma de 200 RON onorar avocat din oficiu în apel va fi avansată din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de control judiciar a apreciat că existenţa infracţiunilor pentru care a fost condamnat inculpatul a fost dovedită indubitabil cu probele administrate în cursul urmăririi penale.
De asemenea, s-a apreciat că nu se impune aplicarea unei pedepse în regim privativ de libertate.
În raport de probele administrate în cauză sub aspectul laturii civile, soluţia judecătorului instanţei de fond de respingere a cererii de disjungere a laturii civile este corectă şi raţională.
Instanţa de apel a apreciat că probele administrate în cauză dovedesc indubitabil că infracţiunea de abuz în serviciu, contra intereselor persoanelor este inclusă în categoria infracţiunilor de serviciu, însă, este în acelaşi timp, şi o infracţiune de rezultat deoarece a avut ca rezultat vătămarea intereselor legale ale instituţiei publice, inclusiv pentru întregul cuantum de 151.800 RON.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termenul legal prev. de art. 3853 C. proc. pen., inculpatul I.C.I., criticile sale vizând netemeinicia pedepsei aplicate.
În susţinerea recursului inculpatului invocă cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Criticile aduse nu sunt fondate.
Analizând legalitatea şi temeinicia deciziei recurate, conform art. 3856 alin. (2) C. proc. pen., cât şi din prisma dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., reţine Înalta Curte că recursul declarat de inculpat nu este fondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează.
Reţine Înalta Curte că faptele şi modalitatea de comitere a acestora au fost temeinic stabilite în cauză în urma unei analize atente şi obiective a materialului probator administrat în faza de urmărire penală, recunoscut de către inculpat care şi-a exprimat voinţa de a beneficia de judecarea cauzei în procedura simplificată prev. de art. 3201 C. proc. pen.
Referitor la criticile referitoare la netemeinicia pedepsei aplicate, reţine Înalta Curte că nu sunt întemeiate.
Astfel, în cauză s-au avut în vedere în procesul de individualizare a pedepsei toate criteriile generale de individualizare judiciară a pedepsei, astfel cum sunt reglementate de disp. art. 72 C. pen., şi anume gradul de pericol social ridicat al faptelor comise, limitele speciale ale pedepselor, inclusiv disp. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., modalitatea şi împrejurările comiterii faptelor, cât şi circumstanţele personale ale inculpatului (faptul că este o persoană tânără, integrată în societate şi în mediul familial).
Înalta Curte apreciază, în urma propriei echivalări a cauzei, că nu se mai impune a se acorda o mai largă eficientă circumstanțelor personale pozitive invocate, respectiv conduita bună a inculpatului înainte de săvârşirea infracţiunii şi atitudinea de recunoaştere a infracţiunii, prevăzute de disp. art. 74 lit. a) şi c) C. pen., cât timp recunoaşterea este o atitudine formată în faţa evidenţei probelor şi mai mult, acest aspect a fost deja valorificat prin reţinerea art. 3201 C. proc. pen.
Aceste împrejurări pozitive ce caracterizează persoana inculpatului pot fi avute în vedere doar ca elemente de individualizare a pedepsei, ele neavând ponderea unor circumstanţe atenuante care să contribuie la aplicarea unor pedepse într-un cuantum şi mai redus.
Apreciază Înalta Curte că pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului este bine dozată atât sub aspectul cuantumului, cât şi a modalităţii de executare, astfel încât este aptă să contribuie la atingerea scopului prev. de art. 52 C. pen., respectiv cel educativ şi cel coercitiv al pedepsei.
Prin urmare, nefiind identificate alte cazuri de casare care, luate în considerarea din oficiu să facă posibilă reformarea deciziei recurate, Înalta Curte urmează, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul I.C.I. împotriva deciziei penale nr. 9/A din 22 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 iunie 2013 .
| ← ICCJ. Decizia nr. 2049/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2215/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune... → |
|---|
