ICCJ. Decizia nr. 2221/2013. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2221/2013
Dosar nr. 898/45/2012
Şedinţa publică din 14 noiembrie 2013
Asupra recursului de faţă ;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 1035 din 4 octombrie 2012 a Curţii de Apel Iaşi au fost respinse ca inadmisibile recursurile formulate de recurenţii O.Ş. şi Z.E., împotriva sentinţei penale nr. 1381/2012 a Judecătoriei Iaşi.
Au fost obligaţi recurenţii la plata cheltuielilor judiciare.
Pentru a se pronunţa în sensul celor de mai sus, instanţa de recurs a reţinut:
Prin sentinţa penală nr. 1381 din 10 mai 2012 a Judecătoriei Iaşi s-au dispus următoarele:
A respins plângerea formulată de petentul O.Ş., domiciliat în sat D., comuna H., jud.Iaşi împotriva ordonanţei din data de 10 noiembrie 2011 dată în Dosarul penal nr. 3840/P/2010 al Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Judecătoria Iaşi, pe care a menţinut-o, în baza dispoziţiilor art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen.
În baza dispoziţiilor art. 189 şi art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat petentul O.Ş., domiciliat în sat D., comuna H., jud.Iaşi să achite suma de 50 RON reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza dispoziţiilor art. 189 şi art. 193 alin. (6) C. proc. pen. a obligat petentul O.Ş.,domiciliat în sat D., comuna H., jud. Iaşi să achite intimatului Z.V.,domiciliat în sat B., comuna L., jud.Iaşi suma de 500 RON reprezentând cheltuieli judiciare făcute de părţi (onorariu apărător ales).
Pentru a hotărî astfel instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin plângerea adresată acestei instanţe şi înregistrată din 27 februarie 2012 petentul, O.Ş., domiciliat în sat D., com. H., jud. Iaşi a contestat ordonanţa din data de 10 noiembrie 2011 din Dosarul penal nr. 3840/P/2010 al Ministerului Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Iaşi, nemotivând-o, ci doar indicând în finalul acesteia că „la primul termen de judecată va prezenta plângerea pentru elucidarea adevărului”.
Pentru soluţionarea plângerii instanţa a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen. privind plângerea în faţa judecătorului împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată, precum şi dispoziţiile art. 6 alin. (1) din C.E.D.O., ce face parte din dreptul intern, conform art. 11 alin. (2) din Constituţia României („Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţă independentă şi imparţială instituită în de lege…. Hotărârea trebuie să fie pronunţată în mod public….”) De asemenea instanţa a dispus ataşarea dosarului penal în care a fost dată rezoluţia atacată – nr. 3840/P/2010 al Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Judecătoria Iaşi, conform art. 2781 alin. (3) C. proc. pen., precum şi introducerea în cauză şi citarea persoanei faţă de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale – Z.V., conform art. 2781 alin. (4) C. proc. pen.
Deoarece singurul mijloc de dovadă admis a fi administrat în procedura plângerii împotriva ordonanţelor procurorului este reprezentat de înscrisuri, conform art. 2781 alin. (7) C. proc. pen. petentul O.Ş. s-a folosit de acesta, depunând înscrisuri la dosar.
Din materialul probatoriu administrat pe parcursul procesului penal (plângere şi declaraţie Z.V.; certificat medico-legal din 26 aprilie 2010, emis intimatului Z.V. ce a concluzionat că Z.V. a prezentat excoriaţii şi comoţie cerebrală anamnestică, leziuni ce s-au putut produce prin loviri cu corpuri şi obiecte contondente, pot data din 02 martie 2010 şi sunt necesare 4-5 zile îngrijiri medicale pentru vindecare, iar restul leziunilor au caracter patologic sau sunt în observaţie nu se pot reţine ca fiind traumatice şi pentru validarea afecţiunii psihice este necesară o expertiză medico-legală psihiatrică, bilete de ieşire din spital eliberate lui Z.V.; declaraţii martori; procese-verbale de confruntare între martori, declaraţii intimat) s-a reţinut aceea că:
Numita Z.Z. s-a adresat cu o plângere la Parchetul de pe lângă Judecătoria Iaşi, prin care reclama faptul că, în ziua de 02 martie 2010, a fost împinsă de numitul Z.V., ce i-a provocat vătămări corporale ce au necesitat pentru vindecare un număr de 16-18 zile de îngrijiri medicale, conform certificatului medico-legal din 03 martie 2010.
Z.V. s-a adresat cu o plângere la Postul de Poliţie L., prin care reclama faptul că, în ziua de 02.03.2010, a fost lovit cu un băţ la nivelul capului de către numitul O.Ş., ce i-a provocat vătămări corporale ce au necesitat pentru vindecare un număr de 4-5 zile îngrijiri medicale.
În urma cercetărilor efectuate s-a constatat faptul că, în ziua de 02 martie 2010, în jurul orei 10:30, a avut loc o neînţelegere între membrii familiei lui Z.V., pe de o parte şi O.Ş. şi Z.Z., pe de altă parte, iar în altercaţie numita Z.Z. s-a împiedicat şi a căzut la pământ lovindu-se cu pieptul de o piatră aflată pe sol, nefiind lovită sau împinsă de Z.V.
De asemenea în urma cercetărilor efectuate s-a stabilit că, în ziua de 02 martie 2010, în jurul orei 16:00, în timp ce Z.V. şi O.Ş. se aflau pe acelaşi teren unde avusese loc prima altercaţie, pe fondul unor discuţii contradictorii între Z.V. şi O.Ş., acesta din urmă a luat de jos o creangă cu care i-a aplicat mai multe lovituri numitului Z.V., cauzându-i vătămări corporale ce au necesitat pentru vindecare un număr de 4-5 zile îngrijiri medicale, conform certificatului medico-legal din 26 aprilie 2010.
Faţă de aceste aspecte fundamentate pe declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, au condus instanţa în a aprecia ca fiind întemeiată ordonanţa din data de 10 noiermbrie 2011 a Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Judecătoria Iaşi, sens în care, în drept, s-a respins această plângere, obligând petentul O.Ş. la plata onorariului apărătorului ales al intimatului şi la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
În termen legal, împotriva acestei hotărâri au declarat recurs petenţii O.Ş. şi Z.Z., care au criticat-o cu privire la motive de nelegalitate ce vizează fondul pricinii.
În conformitate cu dispoziţiile art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 201/2010 „hotărârea judecătorului pronunţată potrivit alin. (8) este definitivă”.
Dispoziţiile art. 416 pct. 1 C. proc. pen. prevăd că hotărârile primei instanţe rămân definitive la data pronunţării, când hotărârea nu este supusă apelului şi nici recursului.
Cum, hotărârile pronunţate în urma soluţionării plângerilor promovate împotriva soluţiilor procurorului de netrimitere în judecată sunt excluse de la atacarea lor cu recurs, un recurs declarat împotriva unei hotărâri nesupuse recursului (act procesual lipsit de bază legală), este inadmisibil.
Pentru considerentele expuse, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. a respins ca inadmisibile recursurile declarate de petenţi.
Împotriva deciziei instanţei de recurs a formulat contestaţie în anulare petentul O.Ş. cu motivarea că instanţa de recurs nu a permis aflarea adevărului, că fapta de lovire în care victimă a fost mama contestatorului există, că este nevinovat, că se impune audierea martorului V.C.
Prin decizia penală nr. 10 din 8 ianuarie 2013, Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de petentul O.Ş. împotriva sentinţei penale nr. 1035 din 4 octombrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi în Dosarul nr. 6582/245/2012.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a apreciat că motivele invocate de contestator nu se regăsesc între cele enumerate expres şi limitativ de dispoziţiile art. 386 C. proc. pen.
Împotriva acestei decizii, contestatorul O.Ş. a formulat recurs.
Examinând decizia penală atacată, Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil.
Din examinarea actelor dosarului rezultă că, în cauză, nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 391 alin. (2) C. proc. pen., care să impună admiterea în principiu a contestaţiei formulate.
Motivele invocate în cererea de contestaţie nu se încadrează în dispoziţiile art. 386 C. proc. pen.
Pe de altă parte, potrivit art. 386 C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare în cazurile prevăzute expres de legiuitor la literele a-e din acelaşi text.
Din economia textului de lege susmenţionat rezultă că această cale de atac trebuie să aibă ca obiect o hotărâre prin care s-a soluţionat fondul cauzei, iar nu o hotărâre pronunţată de o instanţă de recurs, în cadrul procedurii reglementate de art. 2781 C. proc. pen., prin care se verifică doar legalitatea şi temeinicia unei rezoluţii de neîncepere a urmăririi penale.
Aşa fiind, în mod corect s-a constatat că este inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestator şi, pe cale de consecinţă, recursul declarat împotriva hotărârii prin care s-a constatat acest fapt este, de asemenea, inadmisibil.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul O.Ş., în baza art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de contestatorul O.Ş. împotriva deciziei penale nr. 10 din 08 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul contestator la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 21 iunie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2216/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune... | ICCJ. Decizia nr. 2268/2013. Penal. Infracţiuni privind... → |
|---|
