ICCJ. Decizia nr. 2216/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Nerespectarea regimului materiilor explozive (art. 280 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2216/2013
Dosar nr. 2130/118/2012
Şedinţa publică din 21 iunie 2013
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 280 din data de 13 iunie 2012 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul penal nr. 2130/118/2012 s-a dispus, în baza art. 6 din Legea nr. 241/2005, pentru săvârşirea infracţiunii de reţinere şi nevărsare, cu intenţie, în cel mult 30 de zile de la scadenţă, a sumelor reprezentând impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă, condamnarea inculpatei SC D.I.D. SRL, cu sediul în Cuza Vodă, județul Constanta, înregistrată la Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul Constanţa, la pedeapsa de 7.000 RON amendă penală şi pedeapsa complementară a dizolvării persoanei juridice, conform art. 712 C. pen. rap. la art. 531 alin. (3) lit. a) C. pen.
A făcut aplicarea dispoziţiilor art. 712 alin. (3) C. pen.
În baza art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de reţinere şi nevărsare, cu intenţie, în cel mult 30 de zile de la scadenţă, a sumelor reprezentând impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă a condamnat pe inculpatul M.D. la pedeapsa de 1 an şi 2 luni închisoare.
În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului M.D. exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.
În baza art. 861 C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului M.D.
În baza art. 862 C. pen. a stabilit termen de încercare de 3 ani şi 2 luni, termen compus din cuantumul pedepsei închisorii aplicate, la care s-a adăugat un interval de timp de 2 ani.
În baza art. 863 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de încercare, inculpatul M.D. trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Constanţa, organ desemnat cu supravegherea acestuia;
b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.
În baza art. 359 C. proc. pen. a atras atenţia inculpatului M.D. asupra dispoziţiilor prev. de art. 864 C. pen., privind consecinţele ce decurg din săvârşirea unei noi infracţiuni în cursul termenului de încercare.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii s-a suspendat şi executarea pedepsei accesorii.
În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 9 lit. f) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., pentru complicitate la infracţiunea de evaziune fiscală, a condamnat pe inculpatul U.C. la pedeapsa de 2 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. pe o perioadă de un an după executarea pedepsei principale.
În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 2801 din Legea nr. 31/1990, republicată, pentru complicitate la infracţiunea de transmitere fictivă a părţilor sociale a condamnat pe inculpatul U.C. la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. rap. la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatului U.C. în pedeapsa cea mai grea, în final, inculpatul U.C. va executa pedeapsa de 2 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. pe o perioadă de un an după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului U.C. exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.
În baza art. 81 C. pen. a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate inculpatului U.C.
În baza art. 82 C. pen. a stabilit termen de încercare de 4 ani, termen compus din cuantumul pedepsei închisorii aplicate, la care s-a adăugat un interval de timp de 2 ani.
În baza art. 359 C. proc. pen. a atras atenţia inculpatului U.C. asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen., care prevăd consecinţele ce decurg din săvârşirea unei noi infracţiuni în cursul termenului de încercare.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat şi executarea pedepsei accesorii.
În baza art. 14 C. proc. pen. rap. la art. 346 C. proc. pen. comb. cu art. 998 şi urm. C. civ. a obligat, în solidar, inculpaţii M.D. şi SC D.I.D. SRL la plata sumei de 378.057 RON cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă Administraţia Fondului pentru Mediu Bucureşti.
În baza art. 189 C. proc. pen., suma de 300 RON reprezentând onorariul de avocat din oficiu, s-a avansat din fondurile Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Suma de 200 RON reprezentând onorariul de avocat din oficiu în faza de urmărire penală, s-a avansat din fondurile Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
În baza art. 191 C. proc. pen. a obligat inculpatul M.D. la plata sumei de 1.150 RON, inculpata SC D.I.D. SRL la plata sumei de 1.150 RON şi inculpatul U.C. la plata sumei de 1.450 RON cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa, cu nr. 2365/P/2011, din data de 23 februarie 2012, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpaţilor SC D.I.D. SRL şi M.D. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005 şi U.C. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 9 lit. f) din Legea nr. 241/2005 şi art. 26 C. pen. rap. la art. 2801 din Legea nr. 31/1990 rep., cu aplicarea art. 33 lit. a) şi b) C. pen.
Prin actul de inculpare s-a reţinut următoarea situaţie de fapt:
La data de 06 iunie 2011, Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa a remis către Serviciul de Poliţie Transporturi Maritime - Biroul de Investigare a Fraudelor cauza penală nou formată în urma unei soluţii de disjungere a cauzei prin rechizitoriul cu nr. 1230/P/2011.
Astfel, prin sus-menţionatul act s-a dispus continuarea cercetărilor faţă de inculpaţii SC D.I.D. SRL şi M.D., pentru săvârşirea in tracţiunii de evaziune fiscală, precum şi faţă de inculpatul U.C., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală, comisă prin sustragerea de la efectuarea verificărilor financiare fiscale, prin declararea inexactă a sediului societăţii şi la transmitere fictivă a părţilor sociale sau a acţiunilor deţinute într-o societate comercială, în vederea sustragerii de la urmărirea penală ori în scopul îngreunării acesteia.
Din verificările efectuate în cauză şi din coroborarea probelor administrate a rezultat următoarea situaţie de fapt:
Prin adresa din data de 09 iunie 2011, Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Constanţa a înaintat dosarul cu informaţiile referitoare la SC D.I.D. SRL, ocazie cu care s-a constatat că societatea a fost înfiinţată în luna mai 2010, de către inculpatul M.D., cu obiectul de activitate „Comerţul cu ridicata al deşeurilor şi resturilor”, sediul social fiind declarat la domiciliul martorului S.V.
La data de 09 martie 2011, prin hotărârea Adunării Generale a Acţionarilor SC D.I.D. SRL nr. 1, s-a decis cooptarea în societate a inculpatului U.C., acesta urmând să deţină 50% din părţile sociale alături de inculpatul M.D.
În data de 08 aprilie 2011, prin hotărârea nr. 2, s-a hotărât retragerea din calitatea de administrator al societăţii a inculpatului M.D. şi preluarea părţilor sociale de către numitul U.C., acesta devenind unic asociat şi administrator.
Conform contractului de locaţiune din 12 mai 2010, înregistrat la Administraţia Finanţelor Publice a municipiului Medgidia, încheiat între martorul S.V., în calitate de locator, şi SC D.I.D. SRL, sediul social a fost stabilit în com. Cuza Vodă, jud. Constanţa.
De asemenea, Instituţia Prefectului - Judeţul Constanţa, prin adresa din 08 iunie 2011, a comunicat că SC D.I.D. SRL este autorizată să desfăşoare activităţi de colectare a deşeurilor reciclabile de la persoane fizice.
Totodată, Administraţia Fondului pentru Mediu, prin adresa din 20 octombrie 2011, a comunicat faptul că a fost demarată o inspecţie fiscală la aceeaşi societate în vederea stabilirii modului de reţinere şi vărsare a contribuţiilor datorate bugetul de stat.
Pentru identificarea societăţilor care au avut relaţii comerciale cu SC D.I.D. SRL, s-a înaintat adresă către Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Medgidia, care, prin răspunsul din 09 iunie 2011 a transmis că societatea are conturi bancare deschise la Banca R.D. SA şi R. Bank SA.
În urma audierii martorului S.V., acesta a declarat faptul că a încheiat un contract de locaţiune cu inculpatul M.D., pentru înfiinţarea societăţii, dar aceasta nu a desfăşurat niciodată activitate la sediul social.
Cu ocazia audierii inculpatului M.D., acesta a declarat că societatea a colectat deşeuri metalice de la persoane fizice şi juridice fără a întocmi vreun document de evidenţă contabilă în acest sens.
De asemenea, acesta a mai declarat şi că nu au fost depuse declaraţii privind veniturile realizate la instituţiile statului şi că nu cunoaşte exact sumele de bani datorate la bugetul de stat. A menţionat însă că ar fi cesionat părţile sociale către inculpatul U.C., doar la cererea acestuia.
Această menţiune este nereală, întrucât intră în contradicţie cu probele administrate în cadrul acestui dosar, dar şi al celui înregistrat sub nr. 1230/P/2011, respectiv depoziţiile martorilor care-l plasează exclusiv pe M.D. în activitatea economică a societăţii în permanenţă.
Pentru a lămuri exact situaţia faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor se arată următoarele:
- Prin raportul de inspecţie fiscală din 2011 al Ministerului Mediului şi Pădurilor, se atestă faptul că în perioada 18 mai 2010-30 septembrie 2011, supusă controlului, nu s-au constatat elemente contabile necesare obţinerii datelor corespunzătoare, motiv pentru care s-a procedat la calculul prejudiciului prin estimare.
Astfel, s-a stabilit că prin nevirarea la bugetul local a taxelor şi impozitelor cu reţinere la sursă, categorie în care se regăseşte creanţa bugetară la Fondul pentru Mediu, a fost cauzat un prejudiciu bugetului de stat de 312.483 RON.
Inculpatul M.D., în depoziţiile sale, a avut o atitudine parţial sinceră, întrucât a negat în pofida evidenţei din starea de fapt că ar fi cesionat fictiv părţile sociale deţinute în SC D.I.D. SRL, exclusiv în scopul de a se sustrage de la verificările fiscale, acest fapt rezultând nu numai din lipsa documentaţiei contabile, dar şi din declaraţia martorului S.V., care confirmă că sediul societăţii, situat la adresa sa, adică în curtea sa proprietate personală, nu a fost niciodată utilizat în vreun fel de SC D.I.D. SRL, în scopul menţionat, cu menţiunea clară că inculpatul U.C. nu a fost văzut niciodată prin zonă.
Revenind la inculpatul M.D., acesta şi-a însuşit culpa din perspectiva neplăţii taxelor sus-precizate, afirmând că cesiunea societăţii înseşi ar fi fost reală în fond, chestiunea fiind o contradicţie în termeni.
Logic, dacă nu era vorba de o societate cesionată fictiv, nu ar fi existat nici o logică a asumării unor debite decât în situaţia în care respectivul arată, aşa cum se întâmplă în cauza de faţă, că el a folosit societatea, ceea ce înseamnă demonstrarea fictivităţii cesiunii părţilor sociale.
Dacă ar fi fost altfel, de exemplu, măcar odată ar fi trebuit să ajungă U.C. la sediul social, per a contrario, considerându-se că această parte a depoziţiei inculpatului M.D. este evident nesinceră.
În vederea lămuririi exacte a cadrului anchetei penale, s-a făcut trimitere la faptul că, prin dispozitivul rechizitoriului emis în data de 15 noiembrie 2011, cu nr. 1230/P/2011, inculpatul M.D. a fost trimis în judecată prin prisma art. 2801 din Legea nr. 31/1990, republicată.
S-a reţinut acolo ca stare de fapt că el a fostcel care a folosit permanent societatea în relaţiile comerciale cu terţii, ceea ce exclude din această perspectivă forma de participaţie a autoratului lui U.C. la infracţiunea de evaziune în art. 9 lit. f) C. pen..
Analizând implicarea acestui din urmă inculpat în situaţia societăţii SC D.I.D. SRL, rezultă că actele materiale aferente sunt expresia formei de participaţie a complicităţii, ceea ce justifică reţinerea infracţiunii de evaziune fiscală şi cesionare fictivă de părţi sociale, în forma de participaţie menţionată.
Pe baza probelor cauzei, s-a considerat de asemenea că în realitate, a avut loc o transmitere fictivă a părţilor sociale deţinute de M.D. în cadrul SC D.I.D. SRL, însă, în referire la U.C., actele materiale descrise în sarcina acestuia îmbracă evident forma de participaţie a complicităţii, care se va reţine deci în sarcina acestuia.
Situaţia de fapt expusă mai sus rezultă din: procesul-verbal de verificare fiscală întocmit de Direcţia Generală a Finanţelor Publice - Activitatea de Inspecţie Fiscală, documente şi înscrisuri emise de SC D.I.D. SRL; facturile emise de către beneficiarii mărfurilor, extrasele de cont şi chitanţele, declaraţiile martorilor T.V., G.C.I. şi S.V., declaraţiile inculpatului M.D.
La termenul de judecată din data de 08 iunie 2012, în şedinţă publică şi în prezenţa apărătorilor, inculpaţii M.D. şi U.C. au învederat că doresc să se prevaleze de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., arătând că recunosc săvârşirea infracţiunilor astfel cum au fost reţinute prin actul de inculpare şi solicitând ca judecata să aibă loc doar în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.
Având în vedere declaraţiile inculpaţilor şi analizând probele administrate în cursul urmăririi penale, instanţa reţine că infracţiunile pentru care s-a dispus trimiterea în judecată există şi au fost săvârşite cu vinovăţie de inculpaţi.
În termen legal, împotriva sentinţei primei instanţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa şi partea civilă Administraţia Fondului pentru Mediu.
Apelul declarat de către Parchet a vizat:
1. greşita individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor atât în ceea ce priveşte cuantumul pedepselor, dar şi modalitatea de executare a acestora;
2. omisiunea reţinerii art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., în ceea ce priveşte inculpatul U.C., în raport de infracţiunea prev. de art. 26 rap. la art. 2801 din Legea nr. 31/1990;
3. neindicarea, în raport de disp. art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. şi a dispoziţiilor prev. de lit. c) al aceluiaşi articol, referitoare la interzicerea exercitării dreptului de a ocupa funcţie de administrator al unei societăţi comerciale.
Apelul declarat de Administraţia Fondului pentru Mediu a vizat cuantumul daunelor solicitate în sensul că, în mod greşit au fost obligaţi inculpaţii M.D. şi SC D.I.D. SRL la plata sumei de 378,057 RON cât timp prejudiciul solicitat este de 385.158 RON.
Prin decizia penală nr. 151/P din 23 noiembrie 2012, Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, a respins ca nefondat apelul declarat de partea civilă Administraţia Fondului de Mediu împotriva sentinţei penale nr. 280 din 13 iunie 2012 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosarul nr. 2130/118/2012.
În baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa împotriva sentinţei penale nr. 280 din 13 iunie 2012 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosarul nr. 2130/118/2012.
În baza art. 382 alin. (2) C. proc. pen. a desfiinţat în parte sentinţa penală apelată şi, rejudecând:
În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului M.D. exerciţiul drepturilor prev. de art. art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., precum şi art. 64 lit. c) C. pen. (constând în interzicerea exercitării dreptului de a ocupa funcţia de administrator al unei societăţi comerciale).
A făcut aplicare dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. pentru infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 2801 din Legea nr. 31/1990, reţinută în sarcina inculpatului U.C.
În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului U.C. exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., precum şi art. 64 lit. c) C. pen. (constând în interzicerea exercitării dreptului de a ocupa funcţia de administrator al unei societăţi comerciale).
A redus cuantumul despăgubirilor la plata cărora au fost obligaţi în solidar inculpaţii M.D. şi SC D.I.D. SRL Cuza Vodă către partea civilă Administraţia Fondului pentru Mediu de la suma de 378.057 RON la suma de 377.307 RON.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat partea civilă Administraţia Fondului pentru Mediu la plata sumei de 50 RON cheltuieli judiciare avansate de stat, iar în baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
În baza art. 189 C. proc. pen., suma de 50 RON reprezentând onorariu parţial apărător desemnat din oficiu s-a avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termenul prev. de art. 3853 C. proc. pen., partea civilă Administraţia Fondului de Mediu, solicitându-se, prin motivele scrise depuse la dosar, majorarea despăgubirilor civile de la 377.307 RON la 385.158 RON.
Critica adusă nu este fondată.
Analizând legalitatea şi temeinicia deciziei recurate, conform art. 3856 alin. (2) C. proc. pen., cât şi din prisma disp. art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., reţine Înalta Curte că recursul declarat de partea civilă nu este fondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează.
Aşa cum rezultă din decizia de impunere din 07 decembrie 2011, totalul obligaţiilor fiscale la Fondul pentru Mediu al contribuabilului SC D.I.D. SRL totaliza suma de 385.157 RON, sumă cu care Fondul pentru Mediu s-a constituit parte civilă în prezenta cauză.
Pe parcursul cercetării judecătoreşti, însă, până la data soluţionării cauzei au fost achitate de către inculpaţi diverse sume din prejudiciul de 385.157 RON, aşa cum rezultă din actele doveditoare aflate la dosar, respectiv dosarul instanţei de fond şi dosarul instanţei de apel.
Prin urmare, în mod corect instanţa de control judiciar, scăzând suma achitată din total, a constatat că despăgubirile civile la care sunt obligaţi inculpaţii în solidar totalizează suma de 377,307 RON.
Faţă de aceste considerente, nefiind identificate alte cazuri de casare care, luate în considerare din oficiu, să facă posibilă reformarea deciziei recurate, Înalta Curte urmează ca, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă.
Văzând şi dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de partea civilă Administraţia Fondului de Mediu împotriva deciziei penale nr. 151/P din 23 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimaţii inculpaţi M.D. şi U.C., în sumă de câte 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 iunie 2013 .
| ← ICCJ. Decizia nr. 2215/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune... | ICCJ. Decizia nr. 2221/2013. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
