ICCJ. Decizia nr. 226/2013. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 226/2013
Dosar nr. 5534/91/2011
Şedinţa publică din 23 ianuarie 2013
Asupra recursurilor de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 106 din 09 aprilie 2012, pronunţată de Tribunalul Vrancea, în dosarul nr. 5534/91/2011, s-au dispus următoarele: în baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică dată faptelor prin actul de sesizare, după cum urmează:
- din infracţiunea prevăzută de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. a) şi art. 176 lit. d) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., raportat la art. 176 lit. d) C. pen. şi din infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) şi alin. (21) lit. b) şi alin. (22) lit. a) şi c) C. pen., în infracţiunile prevăzute de art. 192 alin. (2) C. pen. şi de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) şi c) C. pen., pentru inculpatul C.N. şi
- din infracţiunea prevăzută de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. a) şi c) şi art. 176 lit. d) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., raportat la art. 175 alin. (1) lit. c) şi art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen. şi din infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (21) lit. b) şi alin. (22) lit. a) şi c) C. pen., în infracţiunile prevăzute de art. 192 alin. (2) C. pen. şi de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) şi c) C. pen., pentru inculpatul B.M.
A condamnat pe inculpatul C.N.:
- în baza art. 174 alin. (l) raportat la art. 176 lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), la 22 ani închisoare si 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (l) lit. a) teza a Il-a, lit. b) şi e) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav;
- în baza art. 211 alin. (l) şi (2) lit. b) si alin. (21) lit. a) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), la 14 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie;
- în baza art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), la o pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu;
- în baza art. 217 alin. (l) şi (4) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), la 7 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere.
A constatat că aceste infracţiuni sunt concurente cu infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penala nr. 1986 din 16 noiembrie 2011 a Judecătoriei Focşani, definitiva la 05 decembrie 2011 prin nerecurare, a descontopit pedeapsa rezultantă în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor şi, în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (l) şi art. 36 C. pen., a contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea de 22 ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (l) lit. a) teza a Il-a, lit. b) şi e) C. pen.
În condiţiile art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (l) lit. a) teza a Il-a, lit. b) şi e) C. pen. A condamnat pe inculpatul B.M.:
- în baza art. 174 alin. (l), raportat la art. 175 alin. (l) lit. c) şi art. 176 alin. (l) lit. d) C. pen., la 22 ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (l) lit. a) teza a Il-a, lit. b) şi e) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav;
- în baza art. 211 alin. (l) şi (2) lit. b) si alin. (21) lit. a) şi c) C. pen., la 12 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie;
- în baza art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), la o pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu;
- în baza art. 217 alin. (l) şi (4) C. pen., la 7 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (l) C. pen., a contopit pedepsele in pedeapsa cea mai grea de 22 ani închisoare si 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (l) lit. a) teza a Il-a, lit. b) şi e) C. pen.
În condiţiile art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a, lit. b) şi e) C. pen. A obligat inculpaţii, în solidar, la plata sumei de 700 lei, în favoarea părţii civile N.T., cu titlu de despăgubiri civile.
A obligat inculpaţii C.N. și B.M., in solidar, la plata sumei de 50.000 lei cu titlu de daune materiale si a sumei de cate 100.000 lei, reprezentând daune morale, părţilor civile L.V. și L.I.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond, a reţinut că prin rechizitoriul nr. 1301/P/2011 din 28 octombrie 2011, Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea a dispus trimiterea in judecata a inculpaţilor:
- C.N., pentru săvârşirea infracţiunilor de omor deosebit de grav, tâlhărie si distrugere, prevăzute de art. 174 alin. (l), art. 175 alin. (l) lit. a), art. 176 C. pen., art. 211 alin. (l), alin. (21) lit. b), alin. (22) lit. a) şi c) C. pen. şi de art. 217 alin. (l) şi (4) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP);
- B.M., pentru săvârşirea infracţiunilor de omor deosebit de grav, tâlhărie si distrugere, prevăzute de art. 174 alin. (l), art. 175 alin. (l) lit. a), art. 176 C. pen., art. 211 alin. (l) şi (21) lit. b), alin. (22) lit. a) şi c) C. pen. si de art. 217 alin. (l) şi (4) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Prin actul de sesizare s-a reţinut că, în seara zilei de 12 iunie 2011, în jurul orelor 2200 - 2230, inculpaţii C.N. şi B.M., acesta din urmă fiind nepotul victimei B.V., ambii fiind pe fondul consumului de alcool, au pătruns în locuinţa victimei din comuna Tulnici, au lovit-o cu pumnii si picioarele in mod repetat, fapt ce a avut ca urmare decesul victimei, după care au sustras din locuinţa acesteia un polizor şi o drujbă, bunuri pe care le-au vândut cu suma de 700 lei, si au incendiat locuinţa victimei.
Analizând probele administrate în cauză instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În data de 12 iunie 2011, inculpatul C.N. s-a deplasat în comuna Tulnici, judeţul Vrancea, unde avea nişte rude. În jurul orelor 1200, aflat într-un bar din aceasta localitate, s-a întâlnit întâmplător cu inculpatul B.M. Au consumat împreuna băuturi alcoolice până, în jurul orelor 1400 - 1500, după care s-au deplasat la domiciliul inculpatului B.M., unde au consumat in continuare băuturi alcoolice, pana in jurul orei 2200, atât singuri, cât şi împreună cu martorul N.A., cunoştinţa din penitenciar a inculpatului C.N.
Întrucât au rămas fără bani, inculpatul B.M. i-a propus inculpatului C.N. să meargă la bunicul său B.V. din aceeaşi localitate, pentru a sustrage o drujba pe care să o vândă, cu banii astfel obţinuţi sa cumpere în continuare băuturi alcoolice.
Inculpatul C.N. a fost de acord şi, în jurul orei 2200, cei doi inculpaţi au plecat spre locuinţa victimei B.V. Inculpaţii au pătruns pe poarta în curtea locuinţei şi după ce inculpatul B.M. a ciocănit în geamul locuinţei pentru a constata dacă victima este în stare de veghe, inculpatul C.N. s-a deplasat la uşa de intrare în locuinţa. Alertata de prezenta unor persoane la o ora atât de târzie, victima a ieşit în pragul casei strigând „hoţii, hoţii”, moment în care inculpatul C.N. i-a aplicat mai multe lovituri, cu pumnii si picioarele, în zona capului şi trunchiului, doborând-o în holul casei. Imediat a intervenit şi inculpatul B.M. care i-a aplicat şi el victimei mai multe lovituri cu piciorul în zona capului şi gâtului, pana când aceasta a intrat în stare de inconştienta.
Inculpaţii au intrat în camera victimei unde au scotocit în căutare de bani şi alte bunuri ce ar putea fi valorificate. Aceştia au găsit două telefoane mobile, iar sub patul victimei o drujba si un polizor.
Înainte de a părăsi locuinţa victimei, inculpatul C.N. a îmbrăcat o geaca pe care a găsit-o în locuinţa victimei, în buzunarul căreia inculpatul B.M. i-a pus cele doua telefoane mobile, după care a dat foc la o pilota pentru a incendia locuinţa şi a şterge urmele. După însuşirea obiectelor menţionate, inculpaţii au ieşit din locuinţa victimei în jurul orei 2300.
Deşi se afla într-o stare foarte gravă, victima a fost abandonată de inculpaţi în locuinţa incendiată si chiar lovită din nou de inculpatul C.N.
Inculpaţii au vândut drujba si polizorul părţii civile N.T., pentru suma de 700 lei, după care s-au deplasat la acelaşi bar, de unde au procurat băuturi alcoolice, pe care le-au consumat atât la bar cât şi la domiciliul lui B.M., până în jurul orelor 200, când a venit mama vitregă a inculpatului B.M. şi i-a anunţat că arde casa victimei B.V.
Cei doi inculpaţi s-au deplasat la locuinţa victimei, unde au participat, alături de alte persoane, la stingerea incendiului.
În aceste împrejurări victima a fost descoperita în holul locuinţei sale, decedată, cu multiple urme de sânge şi de lovituri în zona capului. Prin raportul de constatare medico-legală s-a concluzionat că între leziunile cauzate victimei şi incendierea imobilului, pe de o parte, şi decesul acesteia, pe de altă parte, există o legătura de cauzalitate multiplă, în sensul că există un concurs a doua cauze succesive, adică traumatism cranio-cerebral şi cranio-facial cu pierderea stării de conştienta, urmate de intoxicaţia cu monoxid de carbon.
Instanţa de fond a reţinut că în drept faptele inculpaţilor, care în noaptea de 12 iunie 2011, pe fondul consumului de alcool, au pătruns fără drept în curtea şi apoi în locuinţa victimei B.V., bunicul inculpatului B.M., după care i-au aplicat multiple lovituri în zona capului, gâtului şi toracelui, cauzându-i multiple leziuni letale, urmate de sustragerea unor bunuri şi apoi incendierea locuinţei victimei pentru a şterge urmele faptelor, împrejurări ce au condus la moartea victimei întrunesc:
- pentru inculpatul C.N. elementele constitutive ale infracţiunilor de omor deosebit de grav, tâlhărie, violare de domiciliu şi distrugere prevăzute de art. 174 alin. (l) raportat la art. 176 lit. d) C. pen., de art. 211 alin. (l) şi (2) lit. b) şi alin. (21) lit. c) pen., de art. 192 alin. (2) C. pen. şi de art. 217 alin. (l) şi (4) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) şi art. 33 lit. a) C. pen., iar
- pentru inculpatul B.M. elementele constitutive ale infracţiunilor de omor deosebit de grav, tâlhărie, violare de domiciliu şi distrugere prevăzute de art. 174 alin. (l) raportat la art. 175 lit. c) şi art. 176 lit. d) C. pen., de art. 211 alin. (l) şi (2) lit. b) şi alin. (21) lit. c) pen., de art. 192 alin. (2) C. pen. si de art. 217 alin. (l) şi (4) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
La individualizarea pedepselor instanţa de fond a avut în vedere gravitatea deosebita a faptelor săvârşirea de inculpaţi, împrejurările săvârşirii acesteia, modul şi mijloacele folosite, urmările extrem de grave, cât şi persoana fiecărui inculpat, apreciind că scopul si funcţiile pedepsei, astfel cum acestea sunt prevăzute în art. 52 C. pen., pot fi realizate în mod eficient aplicând inculpaţilor, pentru fiecare infracţiune, pedeapsa închisorii orientată spre limita maximă, cu executare în penitenciar.
Împotriva hotărârii primei instanţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea, criticând aplicarea unor pedepse ce nu corespund pericolului infracţiunilor comise şi nici periculozităţii inculpaţilor şi, în consecinţa, solicitând majorarea pedepselor aplicate acestora, precum şi inculpatul C.N.
Prin decizia penala nr. 186/ A din 13 septembrie 2012, Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins, ca nefundat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea împotriva hotărârii primei instanţe, reţinând că instanţa de fond a stabilit corect situaţia de fapt, încadrarea juridică dată faptelor este legală, iar pedepsele aplicate inculpaţilor sunt just individualizate. Cu prilejul judecării apelului, procurorul de şedinţă a suplimentat motivele de apel, susţinând că în privinţa inculpatului C.N. ar fi trebuit reţinute şi dispoziţiile art. 175 lit. c) C. pen. (omorul săvârşit asupra soţului sau unei rude apropiate), întrucât acesta cunoştea cine este victima infracţiunii, iar această circumstanţă se răsfrânge şi asupra participanţilor la comiterea faptei, în măsura în care aceştia au cunoscut-o.
Prin aceeaşi decizie, instanţa de apel a respins apelul declarat de inculpatul C.N. împotriva sentinţei, ca tardiv, reţinând că apelul a fost declarat cu depăşirea termenului prevăzut pentru exercitarea acestei căi de atac. S-a reţinut că din adeverinţa aflată la dosarul de fond rezultă că inculpatului C.N. i s-a comunicat sentinţa penală nr. 106 din 09 aprilie 2012 a Tribunalului Vrancea la data de 11 aprilie 2012. În aceste condiţii, observând dispoziţiile art. 186 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul ar fi trebuit să înainteze declaraţia de apel cel mai târziu la data de 22 aprilie 2012. Cum această zi a fost una nelucrătoare, termenul s-a prelungit până la data de 23 aprilie 2012. Or, data înscrisă pe plic ca fiind cea a depunerii declaraţiei de apel este 25 aprilie 2012. Deşi, inculpatul a susţinut că ar mai fi depus în termen o declaraţie de apel, în ziua imediat următoare celei în care i s-a comunicat hotărârea, acesta nu a făcut vreo dovadă în acest sens.
Cu referire la apelul declarat de Ministerul Public, instanţa de prim control judiciar a reţinut că prima instanţă, pe baza analizei juste, complete şi critice a probelor administrate, a stabilit în mod corect situaţia de fapt şi a dat infracţiunilor comise de inculpaţi încadrările juridice corespunzătoare.
Astfel, din probele administrate în cauză [(procesul-verbal de cercetare la faţa locului din data de 13 iunie 2011, inclusiv planşele foto; procesul-verbal din data de 13 iunie 2011, întocmit de organele de urmărire penală cu prilejul ridicării obiectelor de îmbrăcăminte ce purtau urme de sânge, ascunse de inculpatul B.M. la domiciliul său; raportul de constatare medico-legală (autopsie) privind victima B.V., întocmit de S.M.L. Vrancea şi avizat de către I.M.L. Iaşi; raportul de expertiză biocriminalistică întocmit de către I.N.C. Bucureşti, din care rezultă că profilul genetic al victimei B.V. a fost identificat în probele biologice recoltate de către organele de cercetare de pe palmele inculpaţilor ori de pe obiectele de îmbrăcăminte ale acestora; rapoartele de expertiză psihiatrică, întocmite de I.N.M.L. Bucureşti, pentru cei doi inculpaţi; declaraţiile martorilor N.A., C.M., G.V., T.I., B.C., S.G. şi P.R.; declaraţiile inculpaţilor)] rezultă cu certitudine că, în noaptea de 12 iunie 2011, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, inculpaţii B.M. şi C.N. au pătruns, fără drept, în curtea şi apoi în locuinţa victimei B.V., bunicul inculpatului B.M., căruia i-au aplicat multiple lovituri în zona capului, gâtului şi toracelui, cauzându-i multiple leziuni letale, urmate de sustragerea unor bunuri şi incendierea locuinţei victimei pentru a şterge urmele faptelor, împrejurări ce au condus în cele din urmă la moartea victimei.
Instanţa a apreciat că faptele astfel descrise întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de omor deosebit de grav, tâlhărie, violare de domiciliu şi distrugere, prevăzute de art. 174 alin. (1), raportat la art. 176 lit. d) C. pen., de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) şi c) C. pen., de art. 192 alin. (2) C. pen. şi de art. 217 alin. (1) şi (4) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi art. 33 lit. a) C. pen., în privinţa inculpatului C.N., respectiv elementele constitutive ale infracţiunilor de omor deosebit de grav, tâlhărie, violare de domiciliu şi distrugere, prevăzute de art. 174 alin. (1), raportat la art. 175 lit. c) şi art. 176 lit. d) C. pen., de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) şi c) C. pen., de art. 192 alin. (2) C. pen. şi de art. 217 alin. (1) şi (4) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în privinţa inculpatului B.M.
În ceea ce priveşte reţinerea în încadrarea juridică a faptei de ucidere reţinute în sarcina inculpatului C.N. şi a dispoziţiilor art. 175 lit. c) C. pen., Curtea nu a împărtăşit punctul de vedere exprimat de procuror, în sensul că circumstanţa personală prevăzută de acest text de lege ar trebui să se reflecte şi în tratamentul penal al celorlalţi participanţi, în măsura în care aceştia au cunoscut-o, întrucât, potrivit art. 28 alin. (1) C. pen., circumstanţele privitoare la persoana unui participant nu se răsfrâng asupra celorlalţi.
Referitor la motivul de apel care vizează netemeinicia sentinţei penale pronunţate de instanţa de fond, Curtea a apreciat că şi acesta este nefondat. în opinia Curţii, cuantumurile pedepselor principale rezultante aplicate de instanţa de fond celor doi inculpaţi reflectă în mod suficient periculozitatea acestora, fiind în egală măsură corespunzătoare gradului de pericol concret al infracţiunilor comise, prima instanţă efectuând o judicioasă operaţiune de individualizare a pedepselor aplicate şi stabilind corect modalitatea de executare, având în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), precum şi scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen.
împotriva acestei din urmă hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, inculpatul C.N. şi inculpatul B.M.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., a susţinut că hotărârea atacată este netemeinică, netemeinicie evidenţiata atât de cuantumul redus al pedepselor aplicate, cât şi de neaplicarea unui spor corespunzător pentru concursul de infracţiuni dedus judecaţii. În consecinţa, Parchetul a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii atacate şi, în rejudecare, majorarea pedepselor aplicate inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunilor de tâlhărie, violare de domiciliu şi distrugere, contopirea pedepselor aplicate, în condiţiile art. 33 lit. a) C. pen., urmând ca fiecare inculpat să execute pedeapsa cea mai grea sporită, conform art. 34 alin. (l) lit. b) C. pen.
Inculpatul C.N. a solicitat în recurs reindividualizarea pedepsei, în sensul menţinerii sentinţei penale.
Inculpatul B.M., prezent, prin memoriul depus la dosar, a susţinut că nu a ştiut că inculpatul C.N. avea intenţii criminale când l-a condus la casa bunicului său. Apărătorul a lăsat soluţia la aprecierea instanţei de recurs faţă de împrejurarea că inculpatul nu a declarat apel.
Examinând hotărârea atacată în raport de cazurile de recurs invocate şi dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată, în baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei, următoarele.
Potrivit art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., hotărârile judecătoreşti sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Examinând hotărârea instanţei de apel în raport de criticile formulate în recurs de către parchet, se constată că instanţa de fond a avut în vedere datele care caracterizează persoana fiecăruia dintre inculpaţi, cunoscuţi cu antecedente penale, cu grad de instrucţie mediu, toate acestea constituind elemente valorificate prin stabilirea de pedepse care au fost orientate spre maximul prevăzut de lege pentru cea mai gravă dintre infracţiunile concurente reţinute în sarcina acestora.
Totodată, instanţa de fond a avut în vedere la individualizarea pedepselor şi gravitatea deosebită a faptelor săvârşite de inculpaţi, cu referire la faptul că împreună, două persoane, pe timp de noapte, au pătruns în curtea şi apoi în locuinţa victimei, persoană în vârsta de 81 ani, asupra căreia au exercitat violente, nu numai prevăzând ci urmărind moartea victimei, după care au provocat un incendiu în vederea distrugerii urmelor faptei lor.
În raport de toate aceste elemente, corespunzător criteriilor stabilite prin art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), instanţa de fond a stabilit pentru cea mai grava dintre infracţiunile în concurs real o pedeapsa cu închisoarea orientată spre maximul special al normei incriminatoare.
Prin urmare, prima instanţă a ţinut seama, cumulat, de toate criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), pedepsele aplicate constatându-se a reflecta concomitent gravitatea infracţiunilor săvârşite şi periculozitatea inculpaţilor, aşa încât respingând apelul, sub aspectul acestor critici, şi menţinând hotărârea primei instanţe, instanţa de apel a pronunţat o decizie temeinică.
O altă critica formulată în recurs, subsumat aceluiaşi caz de casare, priveşte neaplicarea sporului. Sub acest aspect, este de observat că prin Codul penal în vigoare, pentru tratamentul sancţionator al concursului de infracţiuni, a fost adoptat sistemul cumulului juridic, cu spor facultativ şi variabil. În practică există mai multe variante posibile de individualizare a pedepsei. Instanţa de fond, astfel cum a constatat corect instanţa de apel, a ales varianta orientării spre maximul special a pedepsei celei mai grele, care este şi pedeapsa rezultantă, de executat, considerată suficientă în raport cu pericolul social concret al faptelor comise şi persoana inculpaţilor.
Prin urmare, hotărârea atacată nu este supusă cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (l) pct. 14 C. proc. pen., pedepsele fiind just individualizate, aşa încât recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi va fi respins, ca nefondat.
În ceea ce priveşte recursul declarat de inculpatul B.M., Înalta Curte constată că acesta nu a declarat apel împotriva sentinţei de condamnare, promovând doar recurs împotriva deciziei penale 186/ A din 13 septembrie 2012 a Curţii de Apel Galaţi.
Potrivit dispoziţiilor art. 3851 alin. (4) teza I C. proc. pen., nu pot fi atacate cu recurs sentinţele în privinţa cărora persoanele prevăzute în art. 362 C. proc. pen., deci şi inculpatul, nu au folosit calea apelului ori când apelul a fost retras, dacă legea prevede o astfel de cale de atac.
Totuşi, persoanele arătate mai sus, pot declara recurs împotriva deciziei pronunţate în apel, chiar dacă nu au folosit apelul, dacă prin decizia pronunţată în apel a fost modificată soluţia din sentinţă şi numai cu privire la această modificare, conform art. 3851 alin. (4) teza II C. proc. pen., în speţă inculpatul a fost condamnat, în primă instanţă, prin sentinţa penală nr. 106 din 9 aprilie 2012 a Tribunalului Vrancea.
Împotriva acestei hotărâri inculpatul nu a folosit calea de atac a apelului. În cauză, numai Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea şi inculpatul C.N. au declarat apel, primul fiind respins, ca nefondat, iar, cel de al doilea, ca tardiv introdus, iar prin respingerea apelurilor declarate, hotărârea instanţei de fond nu a suferit nicio modificare.
Potrivit practicii judiciare inculpatul care nu a declarat apel, este ţinut să declare recurs împotriva deciziei pronunţată de tribunal, numai în limita modificării operate asupra sentinţei, orice critică adusă în afara modificărilor operate, nefiind admisă.
În condiţiile în care inculpatul nu a atacat cu apel sentinţa cu privire la condamnare, iar în urma soluţionării apelurilor declarate în cauză a fost menţinută hotărârea fondului, recursul inculpatului B.M. este inadmisibil.
Faţă de prioritatea în examinare a acestei împrejurări de drept, apare inutilă analizarea criticilor relative la aprecierea probelor şi reţinerea stării de fapt.
Cu privire la recursul declarat de inculpatul C.N., Înalta Curte reţine că apelul declarat împotriva sentinţei de condamnare a fost respins ca tardiv introdus.
Verificând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că, în mod corect, instanţa de apel a respins ca tardiv apelul declarat de inculpatul C.N., fiind formulat după expirarea termenului de 10 zile, prevăzut de art. 363 alin. (1) C. proc. pen. Se constată că inculpatului i s-a comunicat sentinţa penală nr. 106 din 9 aprilie 2012 a Tribunalului Vrancea la data de 11 aprilie 2012, iar ultima zi pentru promovarea căii de atac era 22 aprilie 2012. Aşa cum a reţinut şi instanţa de apel, ziua de 22 aprilie 2012 fiind una nelucrătoare termenul s-a prelungit până la data de 23 aprilie 2012. În consecinţă, inculpatul trebuia să declare apel până la data de 23 aprilie 2012 şi nu 25 aprilie 2012, aşa cum rezultă din data înscrisă pe plic ataşat la dosar apel.
Faţă de prioritatea în examinare a acestei împrejurări de drept, apare inutilă analizarea pe fond a criticii referitoare la greşita individualizare a pedepsei, în raport cu dispoziţiile art. 72 si 52 C. pen.
În consecinţă, pentru motivele expuse, conform art. 38515 pct. 1 lit. a), respectiv, lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi inculpatul C.N. împotriva deciziei penale nr. 186/a din 13 septembrie 2012 a Curţii de Apel Galaţi şi, ca inadmisibil, recursul declarat împotriva aceleiaşi hotărâri de inculpatul B.M.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi de inculpatul C.N. împotriva deciziei penale nr. 186/ A din 13 septembrie 2012 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul B.M. împotriva aceleiaşi decizii.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor durata reţinerii şi arestării preventive de la 13 iunie 2011 la 23 ianuarie 2013.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 lei, pentru fiecare inculpat, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 ianuarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2177/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 230/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
