ICCJ. Decizia nr. 2578/2013. Penal. Recunoaşterea hotărârilor penale sau a altor acte judiciare străine (Legea 302/2004). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2578/2013
Dosar nr. 442/2/2013
Şedinţa publică din 4 septembrie 2013
Asupra recursului de faţă ;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
I. Prin sentinţa penală nr. 124 din 19 martie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
S-a recunoscut hotărârea pronunţată de Curtea cu Juri din Provincia Anver - şedinţa nr. 6 din anul 2011 nr. VI/III definitivă privind pe condamnatul R.H.P.
S-a dispus transferarea persoanei condamnate R.H.P. într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei de 15 ani închisoare aplicate prin hotărârea mai sus menţionată.
S-a dedus din pedeapsă perioada executată din data de 04 iunie 2009 la zi.
Dispune emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe.
Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina statului.
Onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 320 lei, s-a avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
S-a reţinut că la data de 18 ianuarie 2013 s-a înregistrat pe rolul acestei Curţi sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, privind recunoaşterea şi punerea în executare a hotărârii pronunţate de Curtea de Juri din Provincia Anvers - şedinţa nr. 6 din anul 2011 nr. VI/III, ca urmare a cererii formulate de autorităţile judiciare din Regatul Belgiei, de transferare a condamnatului R.H.P. într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei închisorii.
A fost anexat dosarul nr. 2752/II/5/2012 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea reţine următoarele:
Prin adresa nr. 74639/2012 Ministerul Justiţiei - Serviciul cooperare judiciară internaţională în materie penală a transmis Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 302/2004 republicată, cererea formulată de autorităţile judiciare din Regatul Belgiei, prin care se solicită transferarea persoanei condamnate R.H.P., într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei aplicate de instanţele belgiene.
Cererea formulată de autorităţile belgiene a fost însoţită de documentele prevăzute de art. 6 pct. 2 din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg la 21 martie 1983, respectiv: adresa autorităţii centrale din statul de condamnare (Regatul Belgiei), procesul verbal prin care s-a consemnat opinia persoanei condamnate, în sensul că se opune transferării, ordinul de părăsire a teritoriului Regatului Belgiei, sentinţa Curţii de Apel a provinciei Anvers, precum şi dispoziţiile legale aplicabile.
Din verificările efectuate la Ministerul Administraţiei şi Internelor - Direcţia Generală de Paşapoarte şi Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date, a rezultat că persoana condamnată R.H.P. este cetăţean român, fiind astfel îndeplinită condiţia prevăzută de art. 3 lit. a) din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg şi art. 143 lit. a) din Legea nr. 302/2004 republicată.
Din informaţiile şi documentele comunicate de statul de condamnare în aplicarea Convenţiei europene asupra transferării persoanelor condamnate adoptate la Strasbourg în anul 1983, a rezultat că prin hotărârea pronunţată de Curtea cu Juri din Provincia Anvers - şedinţa nr. 6 din anul 2011 Nr. VI/III, R.H.P. a fost condamnat la 15 ani închisoare pentru infracţiunile de furt calificat şi tâlhărie, comise împreună cu mai multe persoane pe timp de noapte, prev. de art. 1, 3, 7, 8, 9, 18, 19, 25, 31 alin. (1), (2), (3), (4), (5), (6), art. 61, 62, 65, 66, 79, 80, 82, 322, 323, 324, 392, 461, 463, 468, 471, 472, 473, 475, 478 şi 483 C. pen. belgian, art. 2 şi 4 din Legea din 23 august 1919.
Sentinţa a rămas definitivă, fiind astfel îndeplinită condiţia prevăzută de art. 3 lit. b) din Convenţia europeană, adoptată la Strasbourg şi art. 143 lit. b) din Legea nr. 304/2004 republicată.
Prin referatul nr. 6709563, Regatul Belgiei a dispus faţă de R.H.P. un ordin de părăsire a teritoriului ţării.
Din adresa Serviciului public federal a rezultat că R.H.P. a fost arestat la data de 04 iunie 2009.
În Belgia se află în condiţiile eliberării provizorii în vederea părăsirii teritoriului belgian începând cu data de 03 iunie 2014, sfârşitul pedepsei fiind stabilit la data de 30 mai 2024.
În consecinţă, este îndeplinită condiţia prevăzută de art. 3 lit. c) din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg şi art. 143 lit. c) din Legea nr. 302/2004.
Prin sentinţa a cărei recunoaştere se solicită s-a reţinut că în perioada 07 mai 2009 - 01 iunie 2009, precum şi la data de 02 iunie 2009, R.H.P., împreună cu alte persoane, au sustras prin violenţă bunuri aparţinând mai multor persoane vătămate. De asemenea, a făcut parte dintr-o asociaţie constituită în scopul săvârşirii de infracţiuni.
Curtea a constatat că este îndeplinită condiţia dublei incriminări prevăzute de art. 143 lit. e) din Legea nr. 302/2004 şi art. 3 pct. 1 lit. e) din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg, întrucât faptele reţinute în sarcina persoanei condamnate R.H.P. au corespondent în legislaţia penală română, realizând conţinutul constitutiv al infracţiunilor prevăzute de art. 211 alin. (1) şi alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) (3 infracţiuni) C. pen. şi art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Persoana condamnată R.H.P. nu a fost de acord cu transferarea sa într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei pronunţate de autorităţile belgiene, însă prin referatul nr. 6709563 al Regatului Belgiei s-a dispus faţă de acesta un ordin de părăsire a teritoriului ţării, situaţie în care, potrivit art. 3 paragraf I din Protocolul adiţional al Convenţiei europene asupra transferării persoanelor condamnate adoptat la Strasbourg, consimţământul acestuia nu este necesar.
Persoana condamnată se află încarcerată în Penitenciarul Oudenaarde - Belgia.
Pe cale de consecinţă, Curtea a constatat că sunt îndeplinite condiţiile cerute de lege pentru transferarea condamnatului, va admite sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
A recunoscut hotărârea pronunţată de Curtea de Juri din Provincia Anvers - şedinţa nr. 6 din anul 2011 nr. VI/III definitivă privind pe condamnatul R.H.P.
A dispus transferarea persoanei condamnate R.H.P. într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei de 15 ani închisoare aplicate prin hotărârea mai sus menţionată.
A dedus din pedeapsă perioada executată din data de 04 iunie 2009 la zi.
A dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe.
II. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs condamnatul persoană transferabilă R.H.P., criticând-o ca netemeinică solicitând casarea acesteia şi rejudecând să dispună respingerea sesizării Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti privind transferarea acestuia într-un penitenciar din România.
Examinând actele şi lucrările dosarului, hotărârea recurată în raport de motivul de critică invocat, cât şi din oficiu sub toate aspectele de fapt şi de drept, aşa cum prevăd disp. art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte are în vedere, cu titlu de situaţie premisă că din verificările efectuate la Ministerul Administraţiei şi Internelor - Direcţia Generală de Paşapoarte şi Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date, a rezultat că persoana condamnată R.H.P. este cetăţean român, fiind astfel îndeplinită condiţia prevăzută de art. 3 lit. a) din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg şi art. 143 lit. a) din Legea nr. 302/2004 republicată.
Din informaţiile şi documentele comunicate de statul de condamnare în aplicarea Convenţiei europene asupra transferării persoanelor condamnate adoptate la Strasbourg în anul 1983, a rezultat că prin hotărârea pronunţată de Curtea cu Juri din Provincia Anvers - şedinţa nr. 6 din anul 2011 Nr. VI/III, R.H.P. a fost condamnat la 15 ani închisoare pentru infracţiunile de furt calificat şi tâlhărie, comise împreună cu mai multe persoane pe timp de noapte, prev. de art. 1, 3, 7, 8, 9, 18, 19, 25, 31 al. 1, 2, 3, 4, 5, 6, art. 61, 62, 65, 66, 79, 80, 82, 322, 323, 324, 392, 461, 463, 468, 471, 472, 473, 475, 478 şi 483 C. pen. belgian, art. 2 şi 4 din Legea din 23 august 1919.
Sentinţa a rămas definitivă, fiind astfel îndeplinită condiţia prevăzută de art. 3 lit. b) din Convenţia europeană, adoptată la Strasbourg şi art. 143 lit. b) din Legea nr. 304/2004 republicată.
Prin referatul nr. 6709563, Regatul Belgiei a dispus faţă de R.H.P. un ordin de părăsire a teritoriului ţării.
Din adresa Serviciului public federal a rezultat că R.H.P. a fost arestat la data de 04 iunie 2009.
În Belgia se află în condiţiile eliberării provizorii în vederea părăsirii teritoriului belgian începând cu data de 03 iunie 2014, sfârşitul pedepsei fiind stabilit la data de 30 mai 2024.
În consecinţă, este îndeplinită condiţia prevăzută de art. 3 lit. c) din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg şi art. 143 lit. c) din Legea nr. 302/2004.
Prin sentinţa a cărei recunoaştere se solicită s-a reţinut că în perioada 07 mai 2009 - 01 iunie 2009, precum şi la data de 02 iunie 2009, R.H.P., împreună cu alte persoane, au sustras prin violenţă bunuri aparţinând mai multor persoane vătămate şi de asemenea, a făcut parte dintr-o asociaţie constituită în scopul săvârşirii de infracţiuni.
În consecinţă se constată că este îndeplinită condiţia dublei incriminări prevăzute de art. 143 lit. e) din Legea nr. 302/2004 şi art. 3 pct. 1 lit. e) din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg, întrucât faptele reţinute în sarcina persoanei condamnate R.H.P. au corespondent în legislaţia penală română, realizând conţinutul constitutiv al infracţiunilor prevăzute de art. 211 alin. (1) şi alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) (3 infracţiuni) C. pen. şi art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Se mai reţine că persoana condamnată R.H.P. nu a fost de acord cu transferarea sa într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei pronunţate de autorităţile belgiene, însă prin referatul nr. 6709563 al Regatului Belgiei s-a dispus faţă de acesta un ordin de părăsire a teritoriului ţării, situaţie în care, potrivit art. 3 paragraf I din Protocolul adiţional al Convenţiei europene asupra transferării persoanelor condamnate adoptat la Strasbourg, consimţământul acestuia nu este necesar.
Persoana condamnată se află încarcerată în Penitenciarul Oudenaarde - Belgia.
În consecinţa celor mai sus expuse, rezultă că în mod legal şi temeinic instanţa de fond a Curţii de Apel Bucureşti a constatat că sunt îndeplinite pe deplin condiţiile sus-indicate pretinse de lege pentru recunoaşterea şi punerea în executare a hotărârii pronunţate de Curtea de Juri din Provincia Anvers - şedinţa nr. 6 din anul 2011 nr. VI/III, ca urmare a cererii formulate de autorităţile judiciare din Regatul Belgiei, de transferare a condamnatului R.H.P. într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei închisorii.
Aşa fiind, recursul de faţă declarat de condamnatul persoană transferabilă R.H.P. se priveşte ca nefondat şi urmează a fi respins ca atare în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) din C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de persoana condamnată R.H.P. împotriva sentinţei penale nr. 124 din 19 martie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul persoană condamnată la plata sumei de 520 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 04 septembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2591/2013. Penal → |
|---|
