ICCJ. Decizia nr. 2591/2013. Penal

Comentarii

0

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2591/2013

Dosar nr. 4141/40/2012

Şedinţa publică din 5 septembrie 2013

Asupra recursului penal de faţă;

Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 21 din 30 ianuarie 2013 pronunţată de Tribunalul Botoşani, a fost condamnată inculpata A.T. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de 174, 175 alin. (1) lit. a), c) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. e) C. pen., la pedeapsa de 25 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe o durată de 5 ani şi prev. de art. 319 C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. e) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a), 34 C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea, de 25 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe o durată de 5 ani.

S-a făcut în cauză aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

S-a menţinut starea de arest preventiv a inculpatei şi s-a dedus din pedeapsa de executat durata reţinerii şi arestării preventive din 16 februarie 2012 la zi.

S-a constatat că în cauză A.M. nu s-a constituit parte civilă.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoşani, din 22 iunie 2012, a fost trimisă în judecată inculpata A.T. pentru săvârşirea infracţiunilor de omor calificat, prev. şi ped. de art. 174, 175 alin. (1), lit. a), c) C. pen. şi profanare de morminte, prev. şi ped. de art. 319 C. pen., fiecare infracţiune cu aplicarea art. 75 lit. e) C. pen.

S-a reţinut în sarcina inculpatei că, în după amiaza zilei de 24 ianuarie 2012, a înjunghiat-o de mai multe ori cu un cuţit în zona inimii şi în gât pe mama sa, D.I. după care, la câteva zile, a depesajat cadavrul, fragmentele de corp fiind ambalate de către ea şi transportate de către fiul său, A.C., la cererea acesteia.

Prin acelaşi rechizitoriu s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului A.C., pentru săvârşirea infracţiunilor prev. şi ped. de art. 174, 175 lit. a), c) C. pen. şi art. 319 C. pen., întrucât faptele nu au fost săvârşite de către acesta şi neînceperea urmăririi penale faţă de acelaşi învinuit pentru infracţiunea de favorizare a infractorului, prev. şi ped. de art. 264 C. pen., existând o cauză de nepedepsire prevăzută de lege, respectiv favorizarea săvârşită de soţ sau rudă apropiată nefiind pedepsită (art. 264 alin. (3) C. pen.).

Analizând actele şi lucrările dosarului de urmărire penală, în raport cu probele administrate în cursul cercetării judecătoreşti, instanţa de fond a reţinut că între inculpată şi mama sa, în decursul anilor nu a fost o relaţie apropiată, având în vedere că, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, între ele apăreau certuri şi bătăi. Victima a încercat mereu să o domine pe inculpată, intervenind în căsnicia acesteia, determinând-o să divorţeze de soţul ei, A.I. cu care apoi s-a recăsătorit.

Relaţiile dintre ele s-au deteriorat şi mai mult după ce victima a reziliat un contract de întreţinere încheiat cu nepotul său, A.C., dar şi din cauza faptului că aceasta dorea ca inculpata să divorţeze iar în urma partajului să-i cedeze un loc de veci la cimitirul P., al cărui proprietar era soţul inculpatei.

În ziua de 24 ianuarie 2012, în jurul amiezii, victima D.I. a vizitat-o pe fiica sa, inculpata, care locuia într-o garsonieră din municipiul Botoşani, str. M., împreună cu fiul său, A.C. şi prietena acestuia, martora V.F.

Victima i-a dus inculpatei o sticlă de jumătate cu vin şi suma de 50 RON, pentru a fi date unei persoane pe nume L., care să depună mărturie în procesul de divorţ. Inculpata nu voia să divorţeze şi o deranja faptul că victima se amesteca în viaţa ei personală pentru că mai divorţase anterior din cauza ei, după care s-a recăsătorit cu acelaşi bărbat. La momentul vizitei, în garsoniera inculpatei se afla fiul acesteia cu prietena sa.

Victima l-a trimis pe nepot să-l caute pe acel L., însă acesta a revenit la scurt timp, spunând că nu l-a găsit. După ce victima a dorit să plece, inculpata a condus-o iar la ieşirea din bloc, i-a cerut mamei să meargă împreună într-o altă garsonieră pe care o deţinea în fapt şi care era situată pe acelaşi palier, motivând că nu ar vrea ca prietena fiului ei să audă despre divorţ şi că acolo ar putea aduce şi ar putea discuta în linişte cu persoana numită L.

Victima a fost de acord şi au mers împreună în garsoniera nr. 108, unde inculpata a consumat sticla de vin, după care, din spatele WC-ului, a scos o sticlă de votcă îndemnând-o şi pe mama sa să bea, însă aceasta a refuzat.

În continuare, inculpata a început să-i reproşeze mamei sale că i-a spus prietenei fiului ei cuvinte urâte despre ea, numind-o beţivă, dar şi despre fiul ei.

Victima a negat că ar fi avut vreo discuţie cu numita V.F., moment în care inculpata s-a enervat foarte tare, a mers în baie şi a luat din spatele WC-ului un cuţit, s-a întors în cameră, a prins-o pe victimă de batic, pe care i l-a răsucit sub bărbie, a împins-o într-un colţ al camerei, unde i-a dat prima lovitură cu cuţitul la gât, a trântit-o pe parchet, s-a suit cu genunchii pe ea şi i-a dat multiple lovituri cu cuţitul în zona inimii până când aceasta nu a mai respirat şi a început să se învineţească.

Ulterior, inculpata a mers în baie, s-a spălat de sânge, s-a îmbrăcat cu alte haine pe care le avea pregătite în acea garsonieră, a consumat şi restul de votcă din sticlă, apoi a mers în garsoniera în care locuia de obicei, unde le-a cerut învinuitului şi martorei să o însoţească la cimitir pentru că, în acea zi, fratele ei, S., împlinea un număr de ani de când decedase.

Deplasarea la cimitir s-a făcut pe jos, inculpata mergând înaintea celor doi, fiind într-o stare de profundă agitaţie, lucru relatat de martora V.F.

Pe drum, a oprit prima oară la Complexul comercial din incinta fostei fabrici J., de unde inculpata a cumpărat lumânări, o pereche de mănuşi menaj portocaliu cu alb şi o rolă de saci negri. Aceştia s-au mai oprit în faţa magazinului L., inculpata spunându-le celor doi să o aştepte, ea traversând str. C. şi intrând la magazinul S., de unde a cumpărat 3 m de folie gri şi o rolă de scotch de culoare maro-bej.

În acea noapte, cât şi în ziua următoare, inculpata nu a putut dormi, a băut foarte mult, a plâns. În a treia zi după săvârşirea faptei, fiul inculpatei a dorit să meargă la garsoniera 108, întrucât intenţiona să o vândă şi dorea să o arate viitorilor proprietari. Potrivit actelor de proprietate, proprietarul acestei garsoniere, era numitul P.A., însă era deţinută în fapt de către inculpată care depozita acolo alimente.

Iniţial inculpata s-a opus ca fiul ei să meargă în camera 108, însă la insistenţele acestuia, s-au deplasat împreună, ocazie cu care acesta a văzut cadavrul bunicii sale, întins pe parchet cu sânge pe bluză, observând o tăietură la gât pe o porţiune de aproximativ 10 cm.

La vederea cadavrului, fiul inculpatei s-a îngrozit şi a încercat să plece însă aceasta nu l-a lăsat, cerându-i să o ajute să scape de cadavrul.

I-a solicitat acestuia să aşeze cadavrul pe bucata de folie, după care l-a înfăşurat cu scotch, inculpata spunându-i că va face rost de o maşină pentru transport.

În zilele următoare, victima a fost dată dispărută de către o noră a sa, iar lucrătorii de poliţie au solicitat în acest sens, relaţii de la inculpată. În aceste împrejurări, inculpata a luat hotărârea de a depesaja cadavrul. În aproximativ 2 zile şi jumătate, timp în care a consumat aproape în permanenţă băuturi alcoolice, inculpata a tăiat cadavrul pe segmente, pe care le-a ambalat în câte un sac menajer, făcând pachete pe care le-a pus într-o sacoşă de rafie. Trunchiul victimei a fost ambalat în saci menajeri puşi cap în cap, fiind introdus apoi într-o altă sacoşă de rafie. Segmentele de cadavru din prima sacoşă au a fost transportate de către învinuit la solicitarea mamei sale, care i-a spus că trebuie să le arunce în puţurile de colectare a apei din spatele cimitirului Pacea şi a poligonului ACR.

Învinuitul a mers pe şoseaua de centură şi pentru că geanta a început să cedeze la cusături a pus segmentele de cadavru într-un şanţ format între două suprafeţe betonate pe locul unde fusese spălătoria auto C.

Ulterior, învinuitul a încercat să ducă şi cea de-a doua sacoşă, pe care însă din cauza greutăţii a aruncat-o în subsolul blocului în care locuia, prin gura de canal din apropierea camerei 108.

În zilele următoare, inculpata împreună cu fiul ei a făcut curăţenie în camera 108, s-a oferit să-i ajute şi prietena acestuia, însă a fost refuzată. Cei doi s-au deplasat în camera 108 cu lighene din plastic, clor, după care inculpata a luat de sub chiuveta din baie o sticlă din plastic tăiată în care se afla var de culoare galbenă, cu care s-a deplasat tot în garsoniera 108.

Din ziua în care a făcut curăţenie, inculpata nu a mai permis depozitarea alimentelor în acea garsonieră.

În acelaşi timp, inculpata a aruncat la diverse ghene de gunoi din oraş articolele de îmbrăcăminte ale victimei, precum şi cuţitele folosite la săvârşirea faptelor, iar capul victimei l-a aruncat personal într-o baltă de lângă fostul drum de la ACR.

În ziua de 06 februarie 2012, întrucât instalaţia de apă din bloc îngheţase din cauza gerului, un vecin de-al inculpatei a intrat în subsolul blocului, ocazie cu care a descoperit sacoşa de rafie în care se afla trunchiul victimei, sesizând imediat lucrătorii de poliţie.

Ulterior, au fost găsite şi celelalte părţi ale cadavrului în zonele indicate de către inculpată şi fiul acesteia.

Potrivit raportului de necropsie din 07 iunie 2012 al Serviciului de Medicină Legală Botoşani moartea numitei D.I. a fost violentă. Ea s-a datorat insuficienţei cardio-respiratorii acute consecutivă unui traumatism toracic acut deschis, cu multiple plăgi înţepat tăiate, unele penetrante, hemotorax stâng, hemopericard, plagă înţepată pulmonară şi plagă cardiacă penetrantă în ventriculul stâng, posibil şi unei plăgi tăiate cervicală. Leziunile s-au putut produce prin loviri repetate cu obiect tăietor înţepător, între leziunile constatate şi deces existând raport direct de cauzalitate.

S-a mai concluzionat faptul că depeşarea cadavrului s-a efectuat postmortem.

Situaţia de fapt prezentată a fost dovedită cu procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi fotografii judiciare, procesul-verbal de conducere în teren şi fotografii judiciare, procesul-verbal de cercetare la faţa locului, concluzii provizorii medico-legale şi raportul de necropsie din 07 iunie 2012, planşa fotografică cu aspecte fixate cu ocazia efectuării necropsiei, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 16 februarie 2012 al Serviciului Criminalistic din cadrul IPJ Suceava, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 16 februarie 2012 al Serviciului criminalistic din cadrul IPJ Suceava, raportul de expertiză din 02 aprilie 2012 al Institutului Naţional de Criminalistică, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 17 februarie 2012 al Serviciului Criminalistic din cadrul IPJ Botoşani, concluziile provizorii şi raportul de expertiză medico-legală psihiatrică din 23 martie 2012, concluziile provizorii şi raportul de expertiză medico-legală psihiatrică din 23 martie 2012, declaraţiile martorilor V.F., M.C., B.V., F.M., S.C., declaraţiile învinuitului A.C., coroborate cu declaraţiile inculpatei A.T. date la urmărirea penală.

În instanţă inculpata în declaraţia dată la termenul de judecată din data de 18 octombrie 2012 nu a recunoscut săvârşirea celor două infracţiuni pentru care a fost trimisă în judecată, precizând că la urmărirea penală a recunoscut faptele întrucât i-a fost frică.

Aceasta a solicitat în instanţă o completare a raportului de expertiză psihiatrică, invocând faptul că experţii nu au avut în vedere toate bolile de care aceasta suferă, impactul tratamentului medical pe fondul consumului de alcool asupra sistemului nervos central, solicitând un termen pentru a depune acte medicale în acest sens.

Cu privire la suplimentul de expertiză solicitat de către inculpată, instanţa a considerat că nu este necesar a fi efectuat, dat fiind că inculpata nu a mai depus acte medicale la dosar cu privire la alte afecţiuni, iar din concluziile raportului efectuat rezultă că la efectuarea acestuia s-au avut în vedere afecţiunile de care inculpata suferă şi, totodată, împrejurările în care aceasta a comis fapta, respectiv că se afla în stare de ebrietate, concluzionându-se că, dat fiind toate aceste împrejurări, inculpata a comis fapta cu discernământ.

Chiar dacă aceasta a avut o poziţie de negare a faptelor în faţa instanţei, susţinerile sale nu se coroborează cu nicio probă administrată în cauză.

Este de necontestat faptul că, în ziua de 24 ianuarie 2012, victima D.I. a vizitat-o pe inculpată la garsoniera în care locuia împreună cu fiul şi prietena acestuia.

De asemenea, a rezultat din probatoriul administrat relaţiile conflictuale dintre inculpată şi victimă.

Relevantă în dovedirea vinovăţiei inculpatei sunt declaraţiile martorei V.F., care, atât la urmărirea penală cât şi în instanţă, a arătat comportamentul inculpatei atât în ziua de 24 ianuarie, cât şi în zilele următoare, precizând că aceasta a plecat cu victima împreună în acea garsonieră iar ulterior aceasta împreună cu fiul ei s-a ocupat de curăţenia acelei camere, inculpata prezentând o nelinişte şi o agitaţie continuă.

Relevantă este şi declaraţia inculpatei care, în faţa procurorului, a recunoscut că ea a fost cea care a omorât-o şi depeşat-o pe mama sa, precizând cu lux de amănunte modalitatea comiterii celor două fapte. De asemenea, a precizat şi faptul că plănuise cu mult timp în urmă să o omoare pe mama sa pentru că o ura şi că atunci când i-a aplicat loviturile s-a răzbunat pentru tot ceea ce i s-a întâmplat ei în viaţă din cauza acesteia.

A arătat că, cu aproximativ 2 luni înainte de săvârşirea faptei, a dus în garsoniera 108 un cuţit cu o lamă subţire şi lungă, de aproximativ 15 cm, care se desfăcea prin apăsare unui buton şi o sticlă de votcă. A mai dus, de asemenea, şi o sticlă de votcă în acea garsonieră, precum şi haine de schimb, prevăzând că dacă o va omorî pe mama sa, va avea nevoie de haine de schimb. A recunoscut, de asemenea, că i-a solicitat martorei V.F. să nu declare în faţa organelor de poliţie nimic în legătură cu garsoniera 108 şi, de asemenea, a recunoscut că a cumpărat clor, mănuşi de menaj, precum şi saci menajeri negri de la complexul comercial din incinta fostei fabrici J., lucru confirmat de altfel şi de martorii M.C., B.V., care au văzut când aceasta a cumpărat acele bunuri.

Declaraţia dată de către inculpată la urmărirea penală a fost înregistrată audio-video, DVD-uri depuse de către parchet la dosarul cauzei, din vizionarea acestora reieşind faptul că aceasta nu a fost forţată în nici un mod cu privire la cele declarate.

Mai mult de atât, inculpata, din proprie iniţiativă, a relatat procurorului cu lux de amănunte întreaga activitate infracţională, precum şi măsurile luate de aceasta în vederea realizării acestei activităţi.

Cu ocazia cercetării la faţa locului în garsoniera nr. 108, în compartimentul din partea dreaptă a holului, pe ambii pereţi laterali, s-au observat stropi cu dimensiuni cuprinse între 3 mm şi 8 mm cu aspect punctiform şi de minge de rugby, precum şi dâre de substanţă brun roşcată dispuse la înălţimi cuprinse între 0,20 m şi 0,60 m şi pe lungimi cuprinse între 1,60 m şi 0,60 m.

Pe pardoseală a fost găsită o urmă sub formă de cheag de substanţă de culoare brun-roşcată, pe tocul uşii de acces în bucătărie, partea dreaptă zona mediană s-a observat o urmă de substanţă de culoare brun-roşcată sub formă de mânjitură.

Procedându-se la examinarea vizuală şi cu echipamentul polilight în lumina albastră a parchetului melaminat ce acoperă pardoseala camerei, înspre colţul în care pereţii sunt văruiţi cu var de culoare galben intens, pe patul dintre plăcile de parchet, la încheieturi şi pe marginile de îmbinare interioară au fost identificate urme de substanţă de culoare brun-roşcat.

Atât inculpata, cât şi fiul acesteia, au fost testaţi cu tehnica poligraf.

Pentru răspunsurile inculpatei la întrebările relevante ale cauzei, au fost evidenţiate reacţii specifice comportamentului simulat.

Chiar dacă învinuitul A.C. nu şi-a menţinut declaraţiile pe care le-a dat la urmărirea penală, instanţa a avut în vedere că acele declaraţii se coroborează întru totul cu declaraţiile inculpatei şi ale martorei V.F., precum şi cu celelalte probe administrate în cauză, acesta indicând organelor de urmărire penală locurile unde a lăsat părţi din cadavrul bunicii sale.

Prin urmare, instanţa a apreciat ca fiind dovedită vinovăţia inculpatei pentru faptele pentru care aceasta a fost trimisă în judecată şi care întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de omor calificat şi profanare de morminte, prev. şi ped. de art. 174, 175 alin. (1) lit. a), c) C. pen. şi art. 319 C. pen.

În mod corect a fost reţinută agravanta prev. de art. 175 alin. (1) lit. a) C. pen., din probatoriul administrat rezultând că inculpata şi-a premeditat fapta. Astfel, aceasta aşa cum a relatat în declaraţia dată la urmărirea penală, cu aproximativ 2 luni de zile înainte a dus în camera 108, cuţitul, băutura şi hainele de schimb, presupunând că toate acestea îi vor fi necesare pentru punerea în aplicare a planului stabilit.

S-a reţinut în cauză pentru ambele infracţiuni şi agravanta prev. de art. 75 lit. e) C. pen., inculpata consumând băuturi alcoolice în vederea realizării activităţii infracţionale.

La stabilirea şi individualizarea pedepsei, instanţa a avut în vedere pericolul deosebit al faptelor comise, gradul de rudenie dintre părţi, persoana inculpatei, care a avut o poziţie oscilantă cu privire la faptele reţinute în sarcina sa a apreciat că, deşi este fără antecedente penale, nu se justifică reţinerea în favoarea acesteia a unor circumstanţe atenuante.

Pentru faptele comise, instanţa a apreciat că pentru reeducarea sa este necesară o pedeapsă cu închisoare orientată spre maxim.

De asemenea, a aplicat inculpatei şi pedeapsa complementară de interzicere a drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) C. pen., pe o durată de 5 ani.

Întrucât inculpata a comis faptele în concurs real, s-a făcut în cauză aplicarea art. 33 lit. a), 34 C. pen.

Pe durata executării pedepsei, instanţa i-a interzis inculpatei exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În temeiul art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest preventiv a inculpatei şi, în temeiul art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa de executat durata reţinerii şi arestării preventive din 16 februarie 2012 la zi.

Totodată, instanţa a constatat că în cauză numita A.M. nu s-a constituit parte civilă.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, în termen legal, inculpata A.T., criticând sentinţa apelată pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând, în temeiul art. 379 alin. (2) pct. b C. proc. pen., admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei apelate şi trimiterea cauzei spre rejudecare sau, în temeiul art. 384 C. proc. pen., judecarea în fond a cauzei de către instanţa de apel, cu efectuarea unei noi expertize medico-legale. În subsidiar, dat fiind faptul că nu are - antecedente penale, a solicitat diminuarea pedepselor aplicate.

Prin Decizia penală nr. 46 din 12 aprilie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpata A.T., fiica lui P. şi I., născută în comuna Halmeu, judeţul Satu Mare, împotriva Sentinţei penale nr. 21 din 30 ianuarie 2013 a Tribunalului Botoşani.

S-a dedus în continuare din pedeapsa principală rezultantă aplicată inculpatei durata arestării preventive de la 30 ianuarie 2013 la zi şi menţine starea de arest a acesteia.

A fost obligată apelanta inculpată la plata sumei de 450 RON către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare din apel, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, avocat N.D., se va avansa din fondurile MJR în contul Baroului Suceava.

Analizând apelul declarat în cauză, prin prisma motivelor invocate şi în baza actelor şi lucrărilor dosarului, în conformitate cu prevederile art. 371 şi 378 C. proc. pen., Curtea a constatat că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

S-a constatat că prima instanţă a reţinut o stare de fapt conformă cu realitatea şi sprijinită pe interpretarea şi analiza judicioasă a mijloacelor de probă administrate în cauză.

S-a arătat că rezultă din ansamblul probator, la care a făcut referire detaliată prima instanţă (Curtea însuşindu-şi pe deplin analiza probelor făcută de prima instanţă), că în după amiaza zilei de 24 ianuarie 2012, după ce în prealabil a premeditat faptele şi a consumat o cantitate însemnată de băuturi alcoolice, apelanta inculpată A.T. a atras-o pe mama sa D.I. în garsoniera nr. 108 din blocul situat pe str. M. din municipiul Botoşani, jud. Botoşani şi a înjunghiat-o de mai multe ori cu un cuţit în zona inimii şi în gât, aceasta decedând; la câteva zile, după uciderea mamei sale apelanta inculpată A.T. a depesajat cadavrul, fragmentele de corp ambalându-le în mai multe pachete ce au fost transportate în mai multe locuri de pe raza municipiului Botoşani de către fiul său, A.C., la cererea acesteia.

Cele mai relevante mijloace de probă care dovedesc vinovăţia apelantei inculpate sunt procesul-verbal de cercetare la faţa locului (privind garsoniera nr. 108 din blocul situat pe str. M. din municipiul Botoşani, jud. Botoşani - fiind identificate cu acest prilej pete de culoare brun-roşcată asemănătoare urmelor de sânge), raportul de necropsie din 07 iunie 2012 al Serviciului de Medicină Legală Botoşani (care concluzionează că moartea numitei D.I. a fost violentă, datorându-se insuficienţei cardio-respiratorii acute consecutivă unui traumatism toracic acut deschis, cu multiple plăgi înţepat-tăiate, unele penetrante, hemotorax stâng, hemopericard, plagă înţepată pulmonară şi plagă cardiacă penetrantă în ventriculul stâng, posibil şi unei plăgi tăiate cervicală; s-a mai arătat că leziunile s-au putut produce prin loviri repetate cu obiect tăietor înţepător, între leziunile constatate şi deces existând raport direct de cauzalitate şi că depesajarea cadavrului s-a efectuat postmortem), procesul-verbal de conducere în teren (din care rezultă că numitul A.C., fiul apelantei inculpate a condus organele de poliţie în locurile în care a aruncat părţi din cadavrul victimei, acestea fiind astfel recuperate), declaraţiile martorilor audiaţi în cauză (dintre aceştia V.F., concubina fiului inculpatei la acel moment, ce locuia împreună cu aceştia are cele mai relevante depoziţii; aceasta a arătat, în esenţă, că victima a venit în vizită în după amiaza zilei de 24 ianuarie 2012 şi că a ieşit din garsonieră împreună cu apelanta inculpată şi fiul acesteia; a mai arătat martora că apelanta inculpată şi fiul ei foloseau de facto şi garsoniera nr. 108 din blocul situat pe str. M. din municipiul Botoşani, jud. Botoşani, unde a avut loc crima, iar aceştia i-au cerut insistent să nu spună poliţiştilor acest lucru), declaraţiile date ca învinuit în cursul urmăririi penale de A.C. (acesta a arătat, în esenţă, că mama sa, apelanta inculpată, l-a condus în garsoniera nr. 108 unde era cadavrul bunicii sale şi i-a mărturisit că a ucis-o pe motiv că o obliga să divorţeze; a mai arătat acesta că mama sa a fost cea care a secţionat cadavrul, a împachetat bucăţile rezultate şi i-a solicitat să le arunce în puţurile de colectare a apei din spatele cimitirului Pacea din municipiul Botoşani, iar el s-a conformat), precum şi declaraţiile apelantei inculpate A.T. date în cursul urmăririi penale (aceasta a arătat, în esenţă, că îşi ura mama, că a plănuit cu jumătate de an înainte să o omoare, sens în care şi-a pregătit un cuţit şi o sticlă de băutură în garsoniera 108, că i-a aplicat acesteia mai multe lovituri cu cuţitul în zona gâtului şi a inimii, că a secţionat cadavrul şi că l-a rugat pe fiul ei să le arunce). Mijloacele de probă amintite se coroborează perfect între ele.

S-a arătat că în faţa primei instanţe, apelanta inculpată A.T. şi fiul acesteia A.C. şi-au schimbat radical declaraţiile (în sensul că prima nu a mai recunoscut faptele pentru care a fost pusă în mişcare acţiunea penală împotriva acesteia, arătând că le-a recunoscut în cursul urmăririi penale de frică fiind ameninţată de organele de poliţie care au condus-o şi la spitalul de psihiatrie, iar cel de al doilea că nu mama sa ar fi ucis victima ci o altă persoană, declaraţiile iniţiale fiind rodul ameninţărilor şi agresiunilor la care l-au supus poliţiştii). În condiţiile în care cei doi nu au prezentat un motiv plauzibil pentru modificarea declaraţiilor, A.C. este fiul apelantei inculpate (fiind evident subiectiv în cauză), iar versiunile acestora contrazic flagrant celelalte mijloace de probă mai sus amintite, în mod corect au fost înlăturate de către prima instanţă ca fiind nesincere.

A mai arătat apelanta inculpată că s-ar fi impus o nouă expertiză psihiatrică în ceea ce o priveşte care să ţină cont şi de afecţiunile sale şi reaudierea tuturor martorilor. Or, cu privire la primul aspect, în mod corect prima instanţă a reţinut că în cadrul expertizei psihiatrice efectuate (finalizată cu raportul de expertiză medico-legală psihiatrică din 23 martie 2012) au fost avute în vedere toate afecţiunile apelantei inculpate. Referitor la cel de al doilea aspect, Curtea constată că apelanta inculpată nu a produs nici un motiv plauzibil pentru care s-ar impune audierea din nou a tuturor martorilor. Mai mult, apelanta inculpată a avut efectiv posibilitatea de adresa întrebări martorilor atunci când aceştia au fost audiaţi de prima instanţă.

S-a arătat că nu a fost identificat vreun alt caz pentru care Curtea să desfiinţeze, cu trimitere spre rejudecare, în temeiul art. 379 alin. (2) pct. b C. proc. pen., sentinţa primei instanţe (după cum a invocat apelanta inculpată).

Raportat la situaţia de fapt reţinută s-a stabilit corect încadrarea juridică legală a infracţiunilor reţinute în sarcina apelantei inculpate A.T., respectiv infracţiunea de omor calificat, prev. de art. 174, 175 alin. (1) lit. a), c) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. e) C. pen. şi infracţiunea de profanare de morminte, prev. de art. 319 C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. e) C. pen., ambele cu aplicare a art. 33 lit. a) C. pen. În mod corect prima instanţă a reţinut în sarcina apelantei inculpate circumstanţa agravantă prev. de art. 75 lit. e) C. pen. săvârşirea infracţiunii în stare de beţie anume provocată în vederea comiterii faptei", în condiţiile în care aceasta în declaraţia sa din data de 17 februarie 2012 a arătat că mai înainte de săvârşirea omorului (premeditat de altfel), a băut o jumătate de litru de vin adus de victimă şi aproape o jumătate de litru de votcă, dintr-o sticlă ascunsă anterior după vasul toaletei alături de cuţitul cu care plănuia să ucidă victima.

De asemenea, în ceea ce priveşte pedepsele principale aplicate apelantei inculpate de către prima instanţă, Curtea a constatat că acestea au fost în mod just individualizate, în raport de criteriile prev. de art. 72 C. pen.

Într-adevăr, având în vedere gradul de pericol concret al infracţiunilor săvârşite, importanţa valorilor sociale lezate prin acestea, modul concret în care a apelanta inculpată a acţionat (ce denotă un potenţial ridicat de agresivitate - dedus din numărul mare de lovituri de intensitate ridicată aplicate victimei cu un cuţit), urmările ireversibile produse prin infracţiunile amintite, împrejurarea că victima era chiar mama apelantei inculpate, precum şi conduita procesuală oscilantă a apelantei inculpate (care a dat la un moment dat declaraţii complete de recunoaştere a faptelor comise pentru ca ulterior să le nege cu vehemenţă), Curtea a apreciat că aplicarea unor pedepse principale de 25 de ani închisoare (alături de pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani) pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prev. de art. 174, 175 alin. (1) lit. a), c) C. pen., respectiv de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de profanare de morminte, prev. de art. 319 C. pen., este în măsură să răspundă cerinţelor de sancţionare, coerciţie şi reeducare prev. de art. 52 C. pen. (şi nu se mai impune reducerea lor; simplul fapt că apelanta inculpată nu are antecedente penale, în contextul celor expuse nu poate atrage diminuarea pedepselor aplicate). Doar în acest context, Curtea a considerat că avertismentul dat de instanţă, prin soluţia de condamnare pronunţată, va fi de natură să o facă pe apelanta inculpată să conştientizeze pe viitor că legiuitorul ocroteşte valorile sociale, că orice atingere adusă acestora este sancţionată aspru şi că ei, ca destinatari ai normelor de drept care le sunt accesibile, au obligaţia de a le respecta întocmai, de a evita conjuncturile care i-ar putea cantona într-o situaţie contrară legii, în caz contrar, urmând a răspunde ca şi în cazul de faţă.

Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs inculpata A.T., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie sub aspectul greşitei aplicări a legii, caz de casare prev. de art. 385 pct. 17 C. proc. pen.

A arătat că în mod nejustificat, instanţa de apel i-a respins cererea privind efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice care să concluzioneze asupra afecţiunilor psihice de care suferă, determinate de consumul de alcool, a mai arătat că a recunoscut şi a regretat fapta comisă, are doi copii şi o situaţie medicală foarte grea, circumstanţe în raport de care, pedeapsa aplicată este exagerată.

Examinând decizia atacată în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că inculpata A.T. a fost trimisă în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de omor prev. de art. 174, 175 alin. (1) lit. a), c) C. pen. şi profanare de morminte, prev. de art. 319 C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. e) C. pen., reţinându-se în sarcina acesteia că în după amiaza zilei de 24 ianuarie 2012, după ce în prealabil a premeditat faptele şi a consumat o cantitate însemnată de băuturi alcoolice, a atras-o pe mama sa D.I. în garsoniera nr. 108 din blocul situat pe str. M. din municipiul Botoşani, jud. Botoşani şi a înjunghiat-o de mai multe ori cu un cuţit în zona inimii şi în gât, aceasta decedând; la câteva zile, după uciderea mamei sale apelanta inculpată A.T. a depesajat cadavrul, fragmentele de corp ambalându-le în mai multe pachete ce au fost transportate în mai multe locuri de pe raza municipiului Botoşani de către fiul său, A.C., la cererea acesteia.

Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatei au fost corect stabilite cu probele administrate în cauză, respectiv, procesul-verbal de cercetare la faţa locului, raportul de necropsie din 07 iunie 2012 al Serviciului de Medicină Legală Botoşani, procesul-verbal de conducere în teren, declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, declaraţiile date ca învinuit în cursul urmăririi penale de A.C., coroborate cu declaraţiile de recunoaştere ale inculpatei.

Având în vedere gravitatea deosebită a faptelor săvârşite de inculpată, împrejurările în care s-au comis şi impactul deosebit asupra comunităţii, pedeapsa aplicată este just individualizată în raport de criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.

În ce priveşte critica adusă de inculpată cu privire la neefectuarea raportului de expertiză medico-legală psihiatrică, aceasta urmând să concluzioneze cu privire la maladia psihică de care suferă, pe fondul consumului de alcool, Înalta Curte constată că aceasta nu se circumscrie cazului de casare prevăzut de art. 385 pct. 17² C. proc. pen. întrucât motivele invocate nu vizează nelegalitatea hotărârii, ci redozarea pedepsei.

Prin modificările aduse prin Legea nr. 2/2013, intrată în vigoare la data de 15 februarie 2013, legiuitorul a înţeles să elimine din cuprinsul cazurilor de casare, situaţiile în care s-au aplicat pedepse greşit individualizate, aşa încât, după modificările menţionate, temeiul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., poate fi invocat doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Dacă legiuitorul ar fi dorit să menţină în cadrul cazurilor de casare, situaţiile în care s-au aplicat pedepse greşit individualizate, nu ar fi procedat la modificarea temeiului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., raţiune pentru care, critica privind individualizarea pedepsei nu se circumscrie nici cazului de casare prevăzut de art. 385 pct. 17² C. proc. pen., şi apare ca fiind nefondată.

Având în vedere cele menţionate, Înalta Curte constată că decizia instanţei de apel este legală şi temeinică, iar recursul declarat de inculpată este nefondat, urmând ca în baza art. 385¹⁵ alin. (1) lit. b) C. proc. pen. să fie respins.

În baza art. 88 C. pen. se va deduce din pedeapsa aplicată recurentei inculpat reţinerea şi arestarea preventivă de la 16 februarie 2012 la zi.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligată recurenta inculpată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.T. împotriva Deciziei penale nr. 46 din 12 aprilie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată recurentei inculpate, durata reţinerii şi a arestării preventive, de la 16 februarie 2012 la 5 septembrie 2013.

Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 400 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 septembrie 2013.

Procesat de GGC - NN

← ICCJ. Decizia nr. 2578/2013. Penal. Recunoaşterea hotărârilor...		ICCJ. Decizia nr. 2593/2013. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 2578/2013. Penal. Recunoaşterea hotărârilor penale sau a altor acte judiciare străine (Legea 302/2004). Recurs ICCJ. Decizia nr. 2593/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 2598/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 2601/2013. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). înşelăciunea (art. 215 C.p.), falsul în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 C.p.), ICCJ. Decizia nr. 2603/2013. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs