ICCJ. Decizia nr. 2593/2013. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2593/2013
Dosar nr. 17558/63/2012
Şedinţa publică din 5 septembrie 2013
Asupra recursului penal de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 8 de la 15 ianuarie 2013, pronunţată de Tribunalul Dolj în Dosarul cu nr. 17558/63/2012, în baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174, 175 lit. d) C. pen., a fost condamnat inculpatul N.C. (fiul lui I. şi E., născut în oraşul Filiaşi, judeţul Dolj, domiciliat în oraşul Filiaşi str. S., judeţul Dolj, posesor al CI, studii şcoala profesională, văduv, fără antecedente penale) la 10 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.; s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.; în baza art. 88 C. pen. şi art. 350 C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa închisorii aplicată inculpatului detenţia preventivă de la 21 august 2012, la zi şi s-a menţinut starea de arest preventiv inculpatului.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat.
În baza art. 111 şi 113 C. pen., a fost obligat inculpatul la tratament medical până la însănătoşire.
S-a confiscat un cuţit (corp delict) cu mâner de lemn, lungime totală de 31,5 cm şi lungimea lamei de 19 cm.
S-a admis acţiunea civilă promovată în cauză de partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova şi a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2319,03 RON către partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova, sumă ce s-a dispus a fi reactualizată cu indicele de inflaţie de la data de 17 august 2012 şi până la data plăţii efective a debitului; s-a constatat că partea vătămată E.D. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
A fost obligat inculpatul la 700 RON cheltuieli judiciare statului, din care 173 RON contravaloare acte medico-legale şi 200 RON onorariu avocat oficiu pe parcursul urmăririi penale.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că prin Rechizitoriul cu nr. 556/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalului Dolj, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului N.C. pentru săvârşirea unei tentative la infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. d) C. pen., constând în fapt în aceea că în luna august 2012, inculpatul locuia la adresa de domiciliu din oraşul Filiaşi împreună cu soacra sa, victima E.D. - în vârstă de 76 ani -, fiul şi nora sa, N.C.R. şi N.L., fiica acestora în vârstă de 6 ani şi se afla în relaţii bune cu toţi membrii familiei.
Inculpatul consuma în mod frecvent băuturi alcoolice, iar de la începutul lunii august, din proprie iniţiativă, a luat hotărârea să nu mai consume alcool. Pe fondul lipsei de alcool, inculpatul a devenit agitat, neliniştit şi nu se mai putea odihni noaptea.
Aşa s-a întâmplat şi în noaptea de 16/17 august 2012, când a dormit 2 ore şi, pe fondul stării de agitaţie în care se afla, a hotărât să o omoare pe soacra sa, E.D., care dormea într-o cameră alăturată.
În jurul orelor 05,00, inculpatul a luat un cuţit din bucătărie, apoi a mers în camera în care dormea soacra sa, E.D. şi, după ce i-a pus mâna la gură să nu poată ţipa, a lovit-o de patru ori cu cuţitul în zona toracică stânga precordială.
Inculpatul a încetat agresiunea în urma intervenţiei fiului său, N.C.R., ce a fost trezit de soţie, care auzise zgomote în camera victimei.
Inculpatul a abandonat victima şi a fugit prin grădina casei, până la grădiniţa de copii din localitate, unde a aruncat cuţitul, acesta fiind ridicat de organele de anchetă cu ocazia cercetărilor efectuate la faţa locului.
Din certificatul medico-legal nr. XXX/2012 avizat de Comisia de Control şi Avizare a Actelor Medico-Legale de pe lângă Institutul de Medicină Legală Craiova, a rezultat că E.D. a prezentat la examinare leziuni traumatice ce s-au putut produce în data de 17 august 2012 cu un corp tăietor-înţepător, au necesitat 25 - 30 zile îngrijiri medicale şi au pus în primejdie viaţa victimei.
Prin raportul de primă expertiză medico-legală psihiatrică cu nr. YYY/2012, Institutul Naţional de Medicină legală "Prof. Dr. M.M." Bucureşti a concluzionat că inculpatul N.C. a prezentat în urma examinării diagnosticul: "Tulburare organică de personalitate, cu deteriorare cognitivă pe fond toxietilic. Polineuropatie toxică. Are discernământul diminuat în raport cu fapta pentru care este cercetat. Recomandăm măsuri conform art. 113 din C. pen".
Fiind audiat de instanţă inculpatul a declarat că recunoaşte săvârşirea faptei reţinută în rechizitoriu.
Raportul de expertiză psihiatrică întocmit de INML M.M. Bucureşti a concluzionat că inculpatul are discernământul diminuat în raport cu fapta pentru care este cercetat, recomandându-se măsuri conform art. 113 C. pen.
Astfel, instanţa de fond a constatat că, în drept, fapta inculpatului, săvârşită în condiţiile mai sus expuse, întruneşte elementele constitutive ale unei tentative la infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, 175 lit. d) C. pen., pentru care a fost condamnat, iar la individualizarea judiciară a pedepsei, s-a ţinut seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de dispoziţiile art. 72 C. pen., respectiv de: dispoziţiile părţii generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială a Codului penal, gradul de pericol social al faptei săvârşite, aspectele ce caracterizează persoana inculpatului, vârsta acestuia, faptul că nu este cunoscut cu antecedente penale, dar şi de împrejurările în care a comis fapta, orientându-se la pedeapsa de 10 închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
În cauză s-au aplicat dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 76/2008, art. 118 lit. b) C. pen. şi s-a constatat de prima instanţă că partea vătămată E.D. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Motivat de împrejurarea că, pentru vindecarea leziunilor suferite, partea vătămată a fost internată, iar unitatea sanitară, cu adresa din 22 noiembrie 2012, s-a constituit parte civilă în procesul penal, acţiunea civilă formulată a fost admisă, inculpatul fiind obligat către partea civilă unitatea medicală la plata sumei de 2319,03 RON despăgubiri civile reprezentând cheltuielile de spitalizare pentru partea vătămată E.D., sumă ce s-a dispus a fi reactualizată cu indicele de inflaţie de la data săvârşirii faptei şi până la data plăţii efective a debitului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel - în termenul prevăzut de lege - inculpatul N.C., solicitând desfiinţarea hotărârii primei instanţe şi, în rejudecare, să se reţină în favoarea sa dispoziţiile art. 3201 alin. (1) C. proc. pen., faţă de împrejurarea că acesta a recunoscut şi regretat fapta, dar, din cauza stării în care era, a spus doar că nu ştie probele de la urmărirea penală, deşi le cunoştea, deoarece a fost asistat de acelaşi avocat ca cel ce asigură apărarea în apel.
A mai solicitat reţinerea circumstanţelor atenuante prev de art. 74 lit. a) C. pen. - a avut anterior un comportament bun, fiind lipsit de antecedente penale - şi în timpul urmăririi penale şi al judecăţii pe fond a recunoscut şi regretat fapta comisă şi a invocat şi faptul că partea vătămată era îngrijită de către el pe baza unui contract legal de întreţinere, dar că, în prezent, fiul şi nora sa au cerut rezilierea contractului, pentru a le reveni lor averea victimei.
Totodată, inculpatul a precizat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
Prin Decizia penală nr. 122 din 9 aprilie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Craiova s-a admis apelul inculpatului N.C. (deţinut în Penitenciarul de Maximă Siguranţă Craiova) împotriva Sentinţei penale nr. 8 de la 15 ianuarie 2013, pronunţată de Tribunalul Dolj în Dosarul cu nr. 17558/63/2012.
S-a desfiinţat sentinţa, pe latură penală.
În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) şi (2) C. pen. comb. cu art. 175 alin. (1) lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. şi cu aplic. art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul N.C. la 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
S-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. şi art. 350 C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa închisorii aplicată inculpatului detenţia preventivă de la 15 ianuarie 2013, în continuare la zi şi s-a menţinut arestul preventiv.
S-au menţinut restul dispoziţiilor sentinţei.
Cheltuielilor judiciare în sumă de 180 RON au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a constatat că motivul invocat privind nereţinerea circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen., este fondată, deoarece, din fişa de cazier judiciar şi din caracterizările depuse la dosar, rezultă că inculpatul nu are antecedente penale şi a avut un comportament bun în familie şi societate.
De astfel, chiar dacă inculpatul consuma alcool, rezultă că acesta a conştientizat efectele acestui abuz şi, din proprie iniţiativă, a luat hotărârea să renunţe la acest viciu.
S-a arătat că este de remarcat împrejurarea corect reţinută prin rechizitoriu - că datorită lipsei alcoolului, inculpatul a intrat în sevraj - aspect neînţeles de membrii familiei, care nu au cerut asistenţă medicală de specialitate - şi că, pe această stare, fără o motivaţie obiectivă, inculpatul a comis tentativa de omor.
Ulterior, inculpatul a recunoscut şi a regretat fapta comisă, furnizând informaţiile necesare cunoaşterii împrejurărilor care au favorizat fapta, existând astfel îndeplinite condiţiile prev de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. (cooperarea în vederea stabilirii adevărului, poziţia procesuală sinceră şi de regret real - pentru reţinerea împrejurărilor circumstanţiale favorabile inculpatului, aşa cum au fost arătate.
S-a mai arătat că nu este însă întemeiată critica privind nereţinerea dispoziţiilor art. 3201 alin. (1) şi alin. (7) C. proc. pen., deoarece, pe de o parte, nici inculpatul şi nici apărătorul acestuia nu au cerut la instanţa de fond admiterea vreunei cereri privind judecarea în baza art. 3201 C. proc. pen., iar, pe de altă parte, inculpatul - căruia i s-au adus la cunoştinţă prevederile art. 3201 C. proc. pen. - a susţinut că nu cunoaşte probele de la urmărirea penală şi, implicit, că nu şi le însuşeşte, fapt ce a îndreptăţit instanţa să continue judecata potrivit procedurii de drept comun.
Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs inculpatul, criticând-o prin aceea că nu s-a avut în vedere că a comis fapta datorită stării de sevraj în care se afla, iar la aplicarea pedepsei nu s-au avut în vedere şi vârsta şi comportamentul bun avut anterior comiterii faptei.
Recursul declarat nu este fondat.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului rezultă că inculpatul N.C. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor asupra soacrei sale, reţinându-se în sarcina sa că în noaptea de 16/17 august 2012, pe fondul stării de agitaţie în care se afla datorită lipsei consumului de alcool, a hotărât să o omoare pe soacra sa, E.D., care dormea într-o cameră alăturată.
Astfel, în jurul orelor 05.00, inculpatul a luat un cuţit din bucătărie, apoi a mers în camera în care dormea soacra sa, E.D. şi, după ce i-a pus mâna la gură să nu poată ţipa, a lovit-o de patru ori cu cuţitul în zona toracică stânga precordială.
Inculpatul a încetat agresiunea în urma intervenţiei fiului său, N.C.R., ce a fost trezit de soţie, care auzise zgomote în camera victimei.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost corect stabilite de instanţa de apel pe baza certificatului medico-legal nr. XXX/2012 avizat de Comisia de Control şi Avizare a Actelor Medico-Legale de pe lângă Institutul de Medicină Legală Craiova, din care a rezultat că E.D. a prezentat la examinare leziuni traumatice care i-au pus în primejdie viaţa, cu declaraţiile martorilor şi cu recunoaşterea inculpatului.
Din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică cu nr. YYY/2012, Institutul Naţional de Medicină legală "Prof. Dr. M.M." Bucureşti a rezultat că inculpatul N.C. a prezentat în urma examinării diagnosticul: "Tulburare organică de personalitate, cu deteriorare cognitivă pe fond toxietilic. Polineuropatie toxică. Are discernământul diminuat în raport cu fapta pentru care este cercetat. Recomandăm măsuri conform art. 113 din C. pen". În ce priveşte critica adusă de inculpat, Înalta Curte constată că instanţa de apel a reţinut în mod corect că acesta a comis fapta pe fondul unei stări de agitaţie datorită lipsei consumului de alcool, precum şi poziţia procesuală sinceră şi comportamentul avut anterior, procedând la aplicarea dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen.
Motivele invocate, însă, nu se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. întrucât acestea nu vizează motive de nelegalitate ci redozarea pedepsei.
Astfel, prin modificările aduse prin Legea nr. 2/2013, intrată în vigoare la data de 15 februarie 2013, legiuitorul a înţeles să elimine din cuprinsul cazurilor de casare, situaţiile în care s-au aplicat pedepse greşit individualizate, aşa încât, după modificările menţionate, temeiul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., poate fi invocat doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Dacă legiuitorul ar fi dorit să menţină în cadrul cazurilor de casare, situaţiile în care s-au aplicat pedepse greşit individualizate, nu ar fi procedat la modificarea temeiului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., raţiune pentru care, critica privind individualizarea pedepsei nu se circumscrie nici cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., şi apare ca fiind nefondată.
Având în vedere cele menţionate, Înalta Curte constată că decizia instanţei de apel este legală şi temeinică, iar recursul declarat de inculpat este nefondat, urmând ca în baza art. 38515 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. să fie respins.
În baza art. 88 C. pen. se va deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat reţinerea şi arestarea preventivă de la 21 august 2012 la zi.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.C. împotriva Deciziei penale nr. 122 din 9 aprilie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata reţinerii şi a arestării preventive, de la 21 august 2012 la 5 septembrie 2013.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 septembrie 2013.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 2591/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2598/2013. Penal → |
|---|
