ICCJ. Decizia nr. 2677/2013. Penal. Traficul de minori (Legea 678/2001 art. 13). Traficul de persoane (Legea 678/2001 art. 12), iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7

Decizii penale ICCJ 2013

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2677/2013

Dosar nr. 5140/40/2010

Şedinţa publică din 11 septembrie 2013

Asupra recursurilor de faţă:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 81 din data de 27 martie 2012 pronunţată de Tribunalul Botoşani în Dosar nr. 5140/40/2010, a fost condamnată inculpata B.M.S. pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41, 42 C. pen. şi art. 74 lit. a) şi 76 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani;

- trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41, 42 C. pen. şi art. 74 lit. a) şi 76 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 5 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani;

- constituire ori aderare la un grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 lit. a) şi 76 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani.

În temeiul art. 33 lit. a), 34 C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani.

S-a făcut în cauză aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen.

A fost condamnat inculpatul C.P. pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2), 42 C. pen., la pedeapsa de 7 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen., pe o durată de 5 ani;

- constituire ori aderare la un grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, la pedeapsa de 7 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen., pe o durată de 5 ani.

În temeiul art. 33 lit. a), 34 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen., pe o durată de 5 ani.

S-a făcut în cauză aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen.

A fost obligată inculpata B.M.S. să plătească părţii civile M.(fostă V.)A.R. suma de 45.000 RON cu titlu de daune morale.

În temeiul art. 19 din Legea nr. 678/2001, s-a confiscat în folosul statului de la inculpatul C.P. suma de 60.000 euro şi de la inculpata B.M.S. suma de 15.000 euro.

Pentru a hotărî astfel, a reţinut prima instanţă că prin rechizitoriul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Botoşani din 19 iulie 2010 au fost trimişi în judecată inculpaţii B.M.S. pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de persoane şi trafic de minori, prevăzute de art. 12 alin. (1) - (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 şi art. 13 alin. (1) - (3) din Legea nr. 678/2001, ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2), 42 C. pen. şi constituire ori aderare la un grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, toate cu aplicarea art. 33 lit. a), 34 C. pen. şi inculpatul C.P. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1) - (2) lit. a) cu aplicarea art. 41, 42 C. pen. şi constituire ori aderare la un grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a), 34 C. pen.

S-a reţinut în sarcina inculpaţilor că, în cursul anului 2005, împreună cu numiţii M.F., H.M.F. şi C.G.A., au constituit un grup infracţional organizat, recrutând, cazând, transportând şi exploatând prin obligarea la practicarea prostituţiei, prin fraudă, ameninţare sau violenţă, mai multe tinere de pe raza judeţului Botoşani şi Iaşi, atât majore cât şi minore.

Exploatarea sexuală a tinerelor respective, din care au fost identificate numitele O.F., I.I., I.A., S.M.M., V.A.R., C.L.M., B.E.T., M.N., P.A.M., Z.D.E., V.L., N.A., B.D., T.M.M., M.A.M., O.A.M. ş.a.) s-a desfăşurat în perioada anilor 2005 - 2007 pe raza judeţelor Botoşani, Suceava, precum şi în Olanda şi Irlanda, membrii grupării obţinând beneficii estimate la peste 150.000 euro.

Participaţia infracţională a inculpatei B.M.S. a constat în traficarea victimelor V.A.R. (16 ani), C.L.M. (17 ani), M.N. (19 ani), Z.D.E. (18 ani), S.M.M. (18 ani), B.E.T. (21 ani) şi T.M.M. (17 ani).

Participaţia infracţională a inculpatului C.P. a constat în traficarea victimelor I.I. (19 ani), S.M.M. (18 ani), B.E.T. (21 ani), V.L. (18 ani) şi R.L. (20 ani).

Analizând actele şi lucrările dosarului de urmărire penală, coroborate cu probele administrate în cursul cercetării judecătoreşti, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:

În perioada 2005 - 2007, numiţii M.F., H.M.F. şi inculpaţii B.M.S. şi C.P. au recrutat, de pe raza judeţelor Botoşani şi Iaşi, tinere (o parte dintre ele minore la data recrutării) cu o situaţie materială precară, cărora iniţial le-au propus locuri de muncă, bine plătite, în Italia şi Olanda, ca şi chelneriţe, babysitter, menajere sau dame de companie.

Pentru minore, au fost obţinute declaraţii notariale din partea părinţilor, prin care aceştia îşi dădeau acordul ca tinerele să călătorească în afara ţării. Astfel, la data de 17 octombrie 2006, P.B., mama victimei minore V.A.R., a împuternicit-o pe B.M.S. să o însoţească pe fiica ei în Italia (declaraţie notarială - vol. II). În fapt, minora a fost transportată în Olanda şi exploatată sexual (declaraţie V.A.R. - vol. II).

Taxele necesare pentru eliberarea paşapoartelor au fost achitate, pentru cea mai mare parte dintre victime, de către numiţii M.F. şi H.M.F., precum şi de inculpaţii B.M.S. şi C.P.

Victimele erau transportate în străinătate (în Olanda sau Irlanda), în general prin intermediul unor firme autorizate de transport internaţional din judeţele Botoşani sau Suceava, contravaloarea biletelor fiind achitată de către membrii grupării. Cele mai multe au fost transportate cu autovehicule aparţinând SC F.I.E. SRL Botoşani.

De obicei, pentru a se asigura că ajung la destinaţie, în vederea exploatării, tinerele erau însoţite de către M.F., B.M.S., C.P., H.M.F. sau C.G.A. (fostă H.). Au existat cazuri în care membrii grupării au însoţit fetele şi la întoarcerea în ţară (procese-verbale de interogare a bazei de date intrări-ieşiri cetăţeni români, vol. I, baza de date fiind valabilă până la data de 01 ianuarie 2007).

Până la obţinerea paşapoartelor sau altor documente necesare deplasării în străinătate, tinerele au fost cazate în apartamente din municipiul Botoşani, închiriate de către numiţii M.F., H.M.F. şi inculpatul C.P. Taxele aferente erau achitate de către racolatori. Scopul era îndatorarea ulterioară a victimelor în mod excesiv şi determinarea acestora pentru a practica prostituţia.

În Olanda, tinerele au fost cazate în apartamente închiriate în oraşul Amsterdam de către M.F., H.M.F., C.P. sau C.G.A.

În Olanda, tinerele erau înscrise de către C.G.A. şi inculpata B.M.S. la diferite agenţii de escortă din Amsterdam - transportul la domiciliile clienţilor fiind asigurat cu autoturismele acestor firme.

Sumele de bani încasate de victime variau între 100 şi 150 de euro pentru fiecare oră de servicii sexuale prestate, în funcţie de natura acestora şi erau împărţite pe din două cu agenţia de escortă.

Restul banilor rămaşi erau preluaţi în totalitate - cel puţin la începutul perioadei - de către M.F., C.P., H.M.F. şi uneori de către C.G.A., sub pretextul achitării datoriilor legate de obţinerea paşapoartelor, transport, cazare, întreţinere şi uneori pentru achitarea unor datorii fictive către traficanţi.

După o perioadă de timp, tinerele rămâneau cu aproximativ jumătate din suma rezultată după achitarea banilor cuveniţi agenţiilor de escortă.

În general, numitul H.M.F. le lăsa tinerelor 50% din sumele cu care acestea se întorceau, însă numitul M.F. şi inculpatul C.P., de cele mai multe ori, îşi însuşeau în totalitate banii încasaţi de acestea.

În timp ce activitatea de racolare a fost efectuată în general prin fraudă, activitatea de exploatare a îmbrăcat uneori forma violenţei, ameninţării sau constrângerii. Astfel, aproape toate tinerele au fost ameninţate să-şi desfăşoare activitatea de prostituţie în continuare, fie prin exercitarea de acte de violenţă întrucât nu câştigau atât cât doreau traficanţii (V.L., S.M.M., V.A.R. şi altele), fie prin şantajarea acestora cu dezvăluirea în ţară, către rude şi cunoscuţi, a naturii activităţilor prestate în Olanda (I.I. şi R.L.). Una dintre victime, respectiv B.E.T., a fost lovită de către C.P. şi M.F. întrucât la sosirea în Olanda a refuzat să se prostitueze.

A mai rezultat că victimele I.I. şi R.L. - din cauza faptului că nu reuşeau să înveţe limba engleză pentru a conversa cu clienţii - au fost bătute de către inculpatul C.P. (prima) şi numita C.G.A. (cea de-a doua).

De asemenea, victimelor le erau reţinute documentele de identitate şi nu puteau ieşi în oraş decât însoţite.

Pe de altă parte, numitul M.F. nu a ezitat să oblige la practicarea prostituţiei şi pe tinerele care suferiseră recent intervenţii chirurgicale sau avorturi - cum este cazul victimelor Z.D.E. şi V.L.. Nu lipsit de importanţă este şi aspectul că numitul M.F. şi C.G.A. şi inculpaţii B.M.S. şi C.P. solicitau în permanenţă victimelor să întreţină raporturi sexuale neprotejate şi sex anal întrucât sumele astfel percepute erau mai mari decât cele încasate pentru sex normal şi sex oral.

Banii încasaţi de tinere din practicarea prostituţiei erau preluaţi personal de către numiţii M.F. şi H.M.F. şi de inculpatul C.P. (în perioadele de timp când aceştia se aflau în Olanda), însă de multe ori au fost expediaţi către aceştia prin intermediul unor şoferi de autocar care efectuau curse pe ruta Olanda - România.

Au mai existat situaţii în care victimele au expediat sume de bani către traficanţi sau către persoane apropiate acestora prin intermediul serviciilor de transfer monetar W.U. şi M.G. sau când traficanţii şi-au expediat reciproc diferite sume de bani (în perioadele în care unii se aflau în Olanda, iar ceilalţi în România). În acest sens, la volumul I al dosarului se regăsesc fişele transferurilor monetare efectuate.

O parte din victimele exploatate în Olanda au reuşit să fugă din locaţiile în care erau cazate. Astfel, în luna iulie 2006 numitele B.E.T. şi V.L. au fugit în Italia, motiv pentru care au fost ameninţate telefonic de către numitul M.F. pentru a se reîntoarce în Olanda. Ulterior, în cursul anului 2007, numitul M.F. a depistat-o pe B.E.T. la Roma - Italia şi a urmărit-o cu un autoturism pentru a o prinde, însă nu a reuşit aceasta întrucât victima a anunţat poliţia italiană.

În luna octombrie 2006, victimele V.A.R. şi C.L.M. au fugit din apartamentul situat în strada Cliffordstraat şi s-au adresat ambasadei române, unde au dat declaraţii privind traficarea lor. Ulterior, numitul M.F. şi inculpata B.M.S. au convins-o să retracteze declaraţia respectivă, lucru pe care victima l-a şi făcut în luna decembrie 2006.

De asemenea, în luna decembrie 2005, victimele I.I. şi R.L. au fugit şi ele de la locul de cazare, însă în luna ianuarie 2006 au fost contactate de către numita C.G.A., aceasta solicitându-le fiecăreia să îi plătească suma de 5.000 euro fiecare pentru a nu divulga părinţilor acestora faptul că practică prostituţia în Olanda. Sumele solicitate de inculpată au fost achitate integral acesteia de către victime până în cursul lunii mai 2006.

Activitatea de prostituţie se desfăşura în apartamentul în care victimele erau cazate, iar tariful pentru fiecare oră era de 240 euro - jumătate revenindu-i lui "G.", iar cealaltă jumătate fiind împărţită între numitul H.M.F. şi tinerele respective.

În România, numiţii M.F. şi H.M.F. procurau clienţi cu care tinerele întreţineau relaţii sexuale atât în apartamentele clienţilor, cât şi în diferite hoteluri din judeţele Botoşani (Hotel T., Hotel R., Hotel R.Z. etc.) şi Suceava. Victimele erau transportate în acest sens de către cei doi inculpaţi cu autoturismele personale şi tot aceştia încasau banii rezultaţi din practicarea prostituţiei (sume cuprinse între 1.000.000 şi 2.000.000 lei ROL).

În perioadele de timp cât numitul M.F. nu se afla în ţară, atribuţiile sale erau preluate de către inculpata B.M.S. şi C.C.L.

Privite prin raportare la fiecare dintre inculpaţi, activităţile infracţionale s-au desfăşurat după cum urmează:

Inculpata B.M.S. a fost concubina numitului M.F., participând activ la activităţile de recrutare, transport, cazare şi exploatare a tinerelor. Aceasta le înscria la diverse agenţii de escort, ţinea evidenţa sumelor de bani încasate şi colecta sumele realizate de către tinere din practicarea prostituţiei, predându-le numitului M.F.

De asemenea, inculpata B.M.S. practica ea însăşi prostituţia în Olanda în interes propriu şi avea şi rolul de a le instrui pe victime referitor la activităţile sexuale pe care urmau să le presteze.

Pe de altă parte, în perioadele de timp în care numitul M.F. se afla plecat în străinătate, inculpata încasa sumele de bani de la tinerele ce practicau prostituţia în folosul acestuia, în municipiul Botoşani.

Împreună cu numitul M.F. a determinat-o pe victima V.A.R. să-şi retracteze declaraţiile date la Ambasada României din Haga precum şi la organele judiciare din România, prin oferirea unor sume de bani.

În perioada 2005 - 2007, inculpata B.M.S. a traficat pe numitele V.A.R. (16 ani), C.L.M. (17 ani), M.N. (19 ani), Z.D.E. (18 ani), S.M.M. (18 ani), B.E.T. (21 ani) şi T.M.M. (17 ani).

În sarcina inculpatului C.P. s-a reţinut că în perioada 2005 - 2006, împreună cu numitul H.M.F. (trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 140/D/P/2006), au recrutat mai multe tinere cu situaţie materială precară domiciliate pe raza judeţelor Botoşani şi Iaşi. Cei doi utilizau mai multe metode de recrutare printre care obţinerea unui loc de muncă bine plătit sau promisiunea obţinerii unor sume importante de bani provenite din practicarea prostituţiei în Amsterdam.

Până la obţinerea paşapoartelor, tinerele erau cazate în municipiul Botoşani într-un apartament închiriat de către inculpatul C.P. şi H.M.F.. Ei le facilitau tinerelor obţinerea acestor documente plătind taxele aferente, victimele completând singure formularele necesare.

Ulterior, tinerele erau transportate în Olanda prin intermediul unor firme de transport persoane din Botoşani şi Suceava, cei doi achitându-le contravaloarea taxelor de transport şi uneori însoţindu-le personal.

În Amsterdam, tinerele erau aşteptate de învinuita C.A.G., care le caza într-un apartament închiriat de către numitul H.M.F. şi inculpatul C.P. Ulterior erau înscrise de către C.A.G. la diverse agenţii de escort.

Inculpatul C.P. folosea metode coercitive împotriva tinerelor exploatate care nu acceptau să fie exploatate sexual, acestea fiind bătute, ameninţate sau şantajate, cum este cazul numitelor I.I. şi R.L. De asemenea, unora le-a interzis să iasă din apartament neînsoţite şi le-a reţinut documentele de identitate.

La data de 20 aprilie 2005, în urma unui control efectuat de poliţia olandeză în imobilul situat în Amsterdam - str. Jan Smitstraat nr. 30, etajul 4, au fost identificate următoarele persoane: J.J., H.A.G. (fostă C., sora inculpatului), C.P., H.M.F., T.P.M., O.A.F., I.I. şi R.L., confirmând astfel prezenţa în acelaşi loc a membrilor grupării şi a victimelor.

Pe lângă declaraţiile victimelor, activitatea de traficare de către cei doi a numitelor I.I. şi R.L. este probată şi prin declaraţia martorei B.L.A.

În perioada 2005 - 2007, inculpatul C.P. a traficat pe numitele I.I. (19 ani), S.M.M. (18 ani), B.E.T. (21 ani), V.L. (18 ani) şi R.L. (20 ani).

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpaţii B.S.M. şi C.P., solicitând achitarea, întrucât faptelor reţinute în sarcină nu au fost săvârşite de aceştia.

Prin Decizia penală nr. 121 din 7 decembrie 2012, Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţi.

Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că din probatoriul administrat în cauză, rezultă că inculpaţii au comis infracţiunile pentru care au fost condamnaţi de prima instanţă, fiind întrunite elementele lor constitutive, atât sub aspectul laturii obiective, cât şi sub aspectul laturii subiective.

Astfel, în ceea ce priveşte infracţiunea de constituire grup infracţional organizat, din materialul probator administrat în cauză reiese că aceştia, individual sau colectiv, cu schimbarea rolurilor avute în funcţie de situaţia concretă, printr-o sistematică şi continuă colaborare între ei, au racolat, transportat, cazat, plasat la agenţii de escort şi exploatat victimele (majore şi minore) prin practicarea prostituţiei. Din componenţa grupului au făcut parte atât inculpaţii din prezenta cauză, cât şi numiţii M.F., H.M.F. şi C.G.A. (din dovezile aflate la dosar rezultând că aceştia se cunoşteau între ei), împărţindu-şi atribuţiile impuse de desfăşurarea activităţii ilicite, pe larg mai sus expuse.

Victimele erau racolate, în principal, de M.F., prin promisiunea oferirii unor locuri de muncă şi transportate în Olanda. Inculpata B.M.S., care a fost concubina numitului M.F., a participat activ la activităţile de recrutare, transport, cazare şi exploatare a tinerelor. Aceasta le prelua la destinaţie, le caza, le înscria la diverse agenţii de escort şi le instruia referitor la activităţile ce urmau să le presteze. Ambii inculpaţi supravegheau victimele, iar sumele de bani încasate prin exploatarea lor erau distribuite între membrii grupului.

Între inculpaţi şi ceilalţi membri ai structurii existau relaţii de colaborare, victimele intrând, pe parcursul întregului traseu (de la racolarea şi plecarea din ţară şi până la încetarea activităţilor la care au fost supuse) în supravegherea şi exploatarea unuia sau mai multora dintre aceştia, ei împărţind ulterior profitul rezultat.

Chiar dacă au existat unele schimbări de rol în activitatea infracţională caracteristică fiecăruia dintre inculpaţi relativ la atribuţiile concrete avute pe parcursul funcţionării asocierii, buna lor colaborare, exercitată cu intenţie de către părţile implicate (şi care prin ea însăşi presupune o coordonare şi o punere la punct a detaliilor activităţii fiecăruia dintre membrii grupării) a fost cea care a condus la rezultatele scontate. Fiecare dintre inculpaţii incluşi în acest ansamblu organizat şi structurat a relaţionat între ei şi cu ceilalţi participanţi la activitatea infracţională, fiind date astfel elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, atât sub aspectul laturii obiective, cât şi sub aspectul laturii subiective.

În ceea ce priveşte infracţiunile de trafic de persoane, respectiv trafic de minori, reţinute în sarcina inculpaţilor, acestea au fost, de asemenea, dovedite în cauză. Astfel, persoanele exploatate sexual au fost fie racolate şi transportate în străinătate prin inducerea în eroare asupra naturii activităţilor pe care urmau să le desfăşoare odată ajunse la destinaţie, fie constrânse să se prostitueze în alte condiţii decât cele acceptate, inclusiv prin exercitare de acte de violenţă asupra lor atunci când au refuzat să mai accepte clienţi (ex. victimele I.I. şi R.L., lovite şi ameninţate de către inculpat), unele reuşind să fugă (victimele V.A.R., C.L.M., I.I., R.L., B.E.T. şi V.L.). În aceste condiţii, nu se poate reţine că ar fi desfăşurat astfel de activităţi de bunăvoie, pentru ca, în cazul victimelor majore, încadrarea juridică dată faptelor comise să fie diferită de cea reţinută de tribunal.

Pe larg arătate de către prima instanţă, expuse fiind după fiecare act material al infracţiunii de trafic de persoane, probatoriile care confirmă susţinerile acuzării s-au compus, printre altele, din declaraţiile ample şi detaliate ale victimelor, care conţin atât elemente privitoare la situaţia lor, ca fiinţe traficate, cât şi aspecte relativ la fetele cu care au locuit sau pe care le-au cunoscut în acele împrejurări, din procesele-verbale de recunoaştere după fotografie, situaţia transferurilor monetare prin sistemul W.U., procesul-verbal de interogare a bazelor de date evidenta intrări/ieşiri cetăţeni români etc.

De observat, în susţinerea acuzării aduse inculpaţilor privitor la traficarea victimelor, prezenţa unora sau mai multor dintre ele în aceleaşi locaţii şi supunerea lor la tratamente identice. Identificându-le după fotografiile puse la dispoziţie de către organele de urmărire penală, persoanele traficate au relevat elemente vizând pe cele aflate în situaţii similare. Astfel, V.A.R. le-a identificat pe C.L.M., Z.D.E. şi S.M.M., Z.D.E. le-a identificat pe C.L.M., I.I. şi S.M.M., S.M.M. a identificat-o pe C.L.M., B.E.T. le-a identificat pe C.L.M. S.M.M. şi I.I., I.I. a identificat-o pe C.L.M.. V.L. le-a identificat pe B.E.T., C.L.M. şi S.M.M., M.N. le-a identificat pe S.M.M. şi Z.D.E.. S.M.M. a identificat-o pe Z.D.E., iar I.A. pe S.M.M., toate în calitate de victime ale traficului de persoane comis, printre alţii, de către cei doi inculpaţi.

La data de 20 aprilie 2005, în urma unui control efectuat de poliţia olandeză în imobilul situat în Amsterdam - str. Jan Smitstraat nr. 30, etajul 4, au fost identificate următoarele persoane: J.J., H.A.G. (C.), C.P., H.M.F., T.P.M., O.A.F., I.I. şi R.L., confirmând astfel prezenţa în acelaşi loc a membrilor grupării şi a victimelor.

Din interpretarea coroborată a tuturor mijloacelor de dovadă, Curtea a constatat că faptele reţinute în sarcina inculpaţilor există în materialitatea lor şi au fost comise de către aceştia cu forma de vinovăţie cerută de lege pentru existenţa infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpaţii B.S.M. şi C.P.

Inculpata B.S.M. a invocat cazurile de casare prev. de art. 385⁹ pct. 9, 10, 12, 14 şi 17² C. proc. pen., arătând că instanţa de apel nu a analizat temeinicia susţinerilor apărării în apel, că nu au fost respectate prevederile art. 327 C. proc. pen., în mod nejustificat au fost înlăturate probele administrate în faţa primei instanţe şi au fost avute în vedere doar probele administrate în cursul urmăririi penale. S-a mai susţinut că inculpata nu a săvârşit nicio faptă de trafic de persoane, implicarea sa în cauză datorându-se doar prieteniei cu numitul M.F., inculpat în dosarul disjuns, astfel încât solicită achitarea în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen., iar pentru infracţiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, solicită achitarea în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen., apreciind că nu există constituie de grup infracţional organizat.

În subsidiar, se solicită reindividualizarea pedepsei.

Inculpatul C.P. a invocat cazurile de casare prev. de art. 385⁹ pct. 12, 17² şi 14 C. proc. pen., solicitând, în principal, achitarea în baza art. 10 lit. d) sau c) C. proc. pen. şi, în subsidiar, reindividualizarea pedepsei şi schimbarea modalităţii de executare.

Recursurile sunt neîntemeiate.

Înalta Curte, analizând decizia penală recurată, atât prin prisma motivelor de recurs invocate de recurenţi, cât şi conform art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., apreciază că aceasta este legală şi temeinică.

Recursul declarat de inculpata B.S.M. este nefondat pentru următoarele considerente:

Critica formulată în cadrul cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 9 din C. proc. pen. nu este fondată, Înalta Curte constatând că decizia instanţei de apel respectă disp. art. 383 C. proc. pen., referitoare la conţinutul acesteia, cuprinzând în expunere, temeiurile de fapt şi de drept ce au dus la respingerea apelului declarat de inculpată, fiind analizate toate apărările invocate de aceasta.

Nici cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 10 C. proc. pen. nu este incident în cauză, întrucât ambele instanţe s-au pronunţat cu privire la probele administrate, iar împrejurarea că unele dintre acestea au fost înlăturate, motivat, nu atrage casarea hotărârii, fiind prezentate argumentele pentru care s-a dat eficienţă declaraţiilor martorilor din cursul urmăririi penale.

Inculpata a mai invocat cazurile de casare prev. de art. 385⁹ pct. 12 şi 17² C. proc. pen., solicitând însă achitarea în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen. pentru infracţiunea de trafic de persoane şi trafic de minori şi achitarea în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru infracţiunea de aderare la un grup infracţional organizat. În raport de criticile formulate şi de temeiurile în baza cărora se solicită achitarea, Înalta Curte constată că se vizează, în realitate, cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., punându-se în discuţie o gravă eroare de fapt care ar fi condus la greşita condamnare a inculpatei, dar nici din acest punct de vedere criticile nu sunt fondate.

În sarcina inculpatei B.S.M. s-a reţinut că în perioada 2005 - 2007 le-a traficat pe numitele V.A.R. (16 ani), C.L.M. (17 ani), M.N. (19 ani), Z.D.E. (18 ani), S.M.M. (18 ani), B.E.T. (21 ani) şi T.M.M. (17 ani).

Chiar dacă pe parcursul cercetării judecătoreşti inculpata a avut o poziţie de negare a faptelor, susţinând că în Olanda a practicat prostituţia în interes propriu şi că în mod greşit s-a reţinut implicarea ei în traficul de persoane şi de minori, doar pentru faptul că a fost prietena numitului M.F., inculpat într-un alt dosar, probatoriul administrat infirmă cele susţinute de aceasta.

Astfel, relevante în dovedirea vinovăţiei sunt relatările martorei M.(fostă V.)A.R., care atât în declaraţiile date la urmărirea penală, cât şi în instanţă, a precizat cu lux de amănunte împrejurările în care a cunoscut-o pe această inculpată şi faptul că a practicat prostituţia fără forme legale în Olanda sub supravegherea ei, că i-a asigurat şi cazarea în Amsterdam, timp în care supraveghea şi alte victime, respectiv C.L.M. şi Z.D.E.

De asemenea, aceasta a arătat că inculpata B.S.M. a fost împuternicită de mama acesteia, întrucât la data traficării era minoră, să o poată însoţi în Olanda.

Susţinerile acestei victime sunt confirmate de declaraţiile victimelor I.I., C.L., mama ei, P.B., care a arătat în instanţă, că a fost minţită de către inculpată, care i-a promis un loc de muncă fiicei sale în Olanda şi pentru acest considerent a fost de acord să o împuternicească pe aceasta pentru a putea fiica ei minoră să părăsească ţara. Tot din declaraţia ei reiese faptul că, atât inculpata, cât şi M.F., după sosirea în ţară, a ameninţat-o pe fiica sa să-şi schimbe declaraţiile pe care le-a dat la organele de cercetare penală, vizitând-o de mai multe ori la domiciliu.

Şi martora I.I. a precizat în declaraţiile date la urmărirea penală că inculpata, după ce a practicat o perioadă de timp prostituţia pentru prietenul său M.F., a aderat la grupul infracţional organizat constituit de către inculpatul C.P. şi M.F., H.M.F. ş.a., ocupându-se de racolarea de tinere şi însoţirea lor în Olanda, unde le-a cazat şi supravegheat încasând banii obţinuţi de acestea din practicarea prostituţiei.

Prezentele aspecte sunt confirmate şi de declaraţiile victimelor S.M.M., C.L.M., V.L., astfel încât este de necontestat vinovăţia acesteia pentru faptele mai sus-arătate, infracţiunile de trafic de persoane şi trafic minori săvârşindu-le în formă continuată, drept pentru care instanţa, în ce priveşte acestea, a reţinut şi dispoziţiile art. 41, 42 C. pen.

În susţinerea recursului, inculpata a ataşat declaraţiile părţilor vătămate, unele dintre acestea retractându-şi declaraţiile iniţiale, dar relevante sunt depoziţiile numitelor V.A.R., minoră traficată de inculpată, A.M.O. (mătuşa părţii vătămate V.A.R.) şi P.B. (mama părţii vătămate V.A.R.) din care rezultă că victima V.A.R. şi-a schimbat declaraţia fiind ameninţată de inculpatul M.F., aspect ce pune sub semnul întrebării toate declaraţiile de retractare ale victimelor traficate, astfel că, în mod corect, instanţele nu au dat eficienţă acestor retractări.

Declaraţiile iniţiale se coroborează şi cu celelalte probe administrate în cauză, respectiv transferurile monetare, prezenţa victimelor sau mai multora dintre ele în aceleaşi locaţii şi supunerea la tratamente identice, toate acestea dovedind săvârşirea infracţiunilor de trafic de persoane şi trafic de minori de către inculpată, motiv pentru care solicitarea acesteia de achitare în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen., nu poate fi primită.

În cauză este pe deplin probată şi existenţa grupului infracţional organizat la care inculpata a aderat.

Nici solicitarea formulată cu caracter subsidiar de inculpată, vizând reindividualizarea pedepsei (caz de casare prev. de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen.) nu estre justificată.

Instanţa de fond a avut în vedere circumstanţele atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen. favorabile inculpatei, aplicându-i acesteia pedepse sub minimul textului incriminator, iar o nouă reducere nu se justifică, în raport de gravitatea faptelor, numărul persoanelor traficate, consecinţele acestora în special asupra victimelor minore.

Recursul declarat de inculpatul C.P. este, de asemenea, nefondat.

Deşi, formal, inculpatul a invocat cazurile de casare prev. de art. 385⁹ pct. 12 şi 17² C. proc. pen., din conţinutul apărărilor rezultă că sunt vizate cazurile de casare prev. de art. 385⁹ pct. 18 şi 12 C. proc. pen. (se solicită achitarea în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen. pentru infracţiunea de trafic de persoane şi în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003), nedecelându-se nicio critică sub aspectul greşitei aplicări a legii (caz de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen.).

Înalta Curte constată că nici apărările acestuia în sensul că a plecat în Olanda să muncească şi nu a avut nicio implicare în traficul de persoane nu pot fi primite, fiind combătute de probele administrate în cauză.

În sarcina inculpatului s-a reţinut că acesta, în perioada 2005 - 2007, a traficat pe numitele I.I. (19 ani), S.M.M. (18 ani), B.E.T. (21 ani), V.L. (18 ani) şi R.L. (20 ani).

Chiar dacă inculpatul, audiat în instanţă, nu a recunoscut niciuna dintre infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată, declaraţiile victimelor I.I., S.E.M., B.E.T., V.L. şi R.L. confirmă activitatea infracţională desfăşurată de acesta şi de ceilalţi membri ai grupării, fiind întărite prin procesele-verbale de recunoaştere după planşele foto şi fotografiile judiciare executate cu ocazia prezentării pentru recunoaştere.

De asemenea, listingul de intrări în şi ieşiri din România dovedeşte faptul că inculpatul a părăsit teritoriul ţării cu o parte dintre aceste victime, respectiv cu numitele I.I. şi R.L. Este de remarcat şi faptul că în urma unui control efectuat de Poliţia olandeză în imobilul situat în Amsterdam, str. Jan Smithsraat nr. 30 et. 4 la data de 20 aprilie 2005, au fost identificate mai multe persoane, printre care inculpatul şi victimele T.P.M., O.A.F., I.I. şi R.L.

A reieşit, de asemenea, din probatoriul administrat în cursul urmăririi penale, că inculpatul a cazat unele victime şi pe teritoriul României într-un apartament situat în municipiul Botoşani, le-a obligat pe acestea să practice prostituţia fără forme legale în Olanda, lovindu-le (pe B.E.T. care nu a fost de acord să practice prostituţia), aspect confirmat şi de declaraţia dată la urmărirea penală de către victima V.L., care a cerut, atât inculpatului, cât şi lui M.F., să înceteze cu exercitarea actelor de violenţă asupra acesteia.

Rezultă din acelaşi probatoriu că inculpatul le-a impus victimelor să întreţină relaţii sexuale neprotejate cu clienţii întrucât se percepeau tarife mai mari.

În dovedirea vinovăţiei acestui inculpat este relevantă situaţia transferurilor monetare prin sistemul W.U., din care rezultă sumele primite de către acesta de la victima I.I., care, în perioada cât inculpatul se afla în ţară, era cea care aduna banii rezultaţi din practicarea prostituţiei de către victime.

Cât priveşte infracţiunea de constituire de grup infracţional organizat, corect s-a reţinut că sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni, astfel cum s-a prezentat mai sus în analiza recursului formulat de inculpata B.S.M.

Probele administrate au relevat că inculpaţii, cu schimbarea rolurilor avute în funcţie de situaţia concretă, printr-o sistematică şi continuă colaborare între ei, au racolat, transportat, cazat, plasat la agenţii de escortă şi exploatat victimele prin practicarea prostituţiei.

Din componenţa grupului au făcut parte atât inculpaţii din prezenta cauză, cât şi numiţii M.F., H.M.F. şi C.G.A., din dovezile aflate la dosar rezultând că aceştia se cunoşteau între ei, împărţindu-şi atribuţiile în desfăşurarea activităţii ilicite.

Înalta Curte, de asemenea, apreciază că nici motivul de casare invocat în subsidiar, prev. de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., vizând individualizarea pedepsei, nu este fondat.

Instanţele au procedat la o justă individualizare a pedepsei, cu respectarea criteriilor prev. de art. 72 C. pen., cuantumul acestora şi executarea în regim privativ fiind determinat de gradul de pericol social al faptelor comise, mijloacele de comitere, urmările produse şi valorile sociale lezate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţi, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, atât pentru inculpaţi cât şi pentru părţile vătămate, urmând a fi avansate din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii B.S.M. şi C.P. împotriva Deciziei penale nr. 121 din 7 decembrie 2012 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă recurenta inculpată B.S.M. la plata sumei de 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu şi 100 RON onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu părţii vătămate M.A.R., se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurentul inculpat C.P. la plata sumei de 700 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu şi 100 RON onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu părţii vătămate M.A.R., se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 septembrie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 2690/2013. Penal		ICCJ. Decizia nr. 2688/2013. Penal. Omorul (art. 174 C.p.).... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2677/2013. Penal. Traficul de minori (Legea 678/2001 art. 13). Traficul de persoane (Legea 678/2001 art. 12), iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7