ICCJ. Decizia nr. 2688/2013. Penal. Omorul (art. 174 C.p.). Violarea de domiciliu (art.192 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2688/2013
Dosar nr. 20106/117/2012
Şedinţa publică din 12 septembrie 2013
Deliberând asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Prin Sentinţa penală nr. 113 din 28 martie 2013 pronunţată de Tribunalul Cluj în Dosarul nr. 20106/117/2012, a fost condamnat inculpatul V.M.V., la pedepsele de 10 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani de la data terminării executării pedepsei, pentru săvârşirea infracţiunii de omor, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 75 lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen. raportat la art. 75 lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., faptă comisă la data de 9 din 10 noiembrie 2012 şi 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen. raportat la art. 75 lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., faptă comisă la data de 14 octombrie 2011.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. s-a constatat că infracţiuni au fost comise de inculpat în condiţiile concursului de infracţiuni şi în baza art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen. a dispus contopirea pedepselor aplicate pentru acestea, inculpatul executând pedeapsa cea mai grea, la care a adăugat un spor de 1 an închisoare, în final rezultând pedeapsa de 11 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. de la data terminării executării pedepsei.
În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului dreptul prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen., începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până la terminarea executării pedepsei.
În baza art. 350 C. proc. pen. a fost menţinută starea de arest a inculpatului şi în baza art. 88 C. pen. a dedus din durata pedepsei aplicate acestuia timpul arestului preventiv din data de 10 noiembrie 2012 la 28 martie 2013.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. şi art. 1392 C. civ. a fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă C.C. şi a fost obligat inculpatul să plătească acesteia despăgubiri civile în sumă de 3777 RON, reprezentând daune materiale.
În baza art. 14, art. 17 şi art. 346 C. proc. pen. şi art. 1390 C. civ. a fost obligat inculpatul la plata în favoarea părţii vătămate minore C.S. a sumei de 25000 RON, reprezentând daune morale şi începând cu data de 10 noiembrie 2012 la plata unei prestaţii lunare în cuantum de o pătrime din salariul minim net pe economie, până la împlinirea de către minoră a vârstei de 18 ani.
În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea specială de la inculpat a şurubelniţei folosite la comiterea infracţiunii de violare de domiciliu.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în sumă de 5100 RON.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că în noaptea de 09/10 noiembrie 2012, inculpatul V.M.V. a pătruns prin escaladare şi efracţie în locuinţa numitei C.E.M., fără consimţământul acesteia şi, surprinzând-o în dormitor, unde aceasta vorbea la telefon, în pat, s-a repezit la ea şi a început s-o strângă de gât. După ce inculpatul a văzut că victima nu mai reacţiona, opunându-se agresiunii, a lăsat-o, s-a dus în bucătăria locuinţei, a luat un cuţit şi imediat s-a întors în dormitor şi a lovit-o pe sus-numită de mai multe ori cu acel cuţit, în gât şi ceafă.
După acest nou atac de violenţă susceptibilă de a produce moartea, inculpatul a lăsat victima pe pat, în dormitor, a ieşit din încăpere cu intenţia de a părăsi apartamentul, a aruncat cuţitul-corp delict în bucătărie, după care a plecat. Inculpatul a ieşit din apartament pe uşa acestuia.
În aceeaşi noapte, inculpatul a fost identificat de organele de poliţie în faţa Spitalului Municipal Gherla (după ce a fost oprit pe strada Horea, unde conducea un moped). A declarat, de îndată ce a fost întrebat ce caută în zonă, că a vrut să ajungă la spital să se intereseze de "starea de sănătate a prietenei sale, C.E.M.". Cu acea ocazie asupra inculpatului (după percheziţia corporală) s-au găsit o şurubelniţă "cu cap stea şi mâner negru, având rigla metalică în lungime de 4,5 centimetri", şi un telefon mobil N.
Examinarea medico-legală a victimei (autopsia cadavrului numitei C.E.M.) a permis formularea următoarelor concluzii: (1) moartea a fost violentă şi s-a datorat "hemoragiei externe consecutivă unor multiple plăgi înţepate-tăiate la nivelul extremităţii cefalice (facial, mastoidian, occipital, pavilion auricular) şi cervical, la o persoană posibil aflată în stare de inconştienţă consecutivă asfixiei mecanice prin comprimarea căilor respiratorii"; (2) leziunile traumatice identificate la nivelul gâtului s-au putut produce "prin comprimare cu mâna şi posibil cu laţ"; (3) leziunile traumatice care au fost identificate pe corpul şi gâtul victimei (descrise în raportul medico-legal la punctele 9, 10, 13, 14, 16 - 21, 23) au avut caracter tanato-generator şi s-au putut produce "prin loviri active repetate cu corp înţepător-tăietor, cu o direcţie de aplicare dinspre posterior spre anterior şi dinspre cranial spre caudal cu victima aflată în decubit ventral"; (4) "moartea victimei poate data din 10 noiembrie 2012".
Cercetările efectuate în cauză au stabilit că inculpatul şi victima au trăit împreună, până când firea agresivă a inculpatului, lipsa lui de încredere în ea, au determinat-o să pună capăt relaţiei. Inculpatul însă nu a acceptat despărţirea şi a insistat că fosta lui prietenă să reia relaţia lor, C.E.M. a refuzat, motiv pentru care inculpatul s-a răzbunat.
Concret, se reţine că între orele 0600 şi 1900, ale zilei de 09 noiembrie 2012, inculpatul a fost "la lucru" acasă la prietenul lui M.R., în Cluj-Napoca. Întors în Gherla, acasă la el (în locuinţa unde stau şi părinţii lui), inculpatul a rămas acolo până la ora 23 sau 24, după care a ieşit din casă şi s-a dus la un bar. După "o oră şi ceva" de stat în local, inculpatul s-a dus direct la locuinţa victimei. Apartamentul în care locuia victima la data faptei este proprietatea numitului C.G.I., aflat în Germania la acea dată. A urcat pe o schelă care era montată la blocul de locuinţe, respectiv până la balconul apartamentului victimei, a intrat în balcon printr-un geam şi, din balcon, a pătruns în camera-sufragerie, după ce, cu o şurubelniţă pe care o avea la el, a forţat (în trei puncte de contact) deschiderea uşii de intrare în camera respectivă.
Inculpatul a arătat că, încă din balcon a auzit-o pe victimă că vorbeşte la telefon, precum şi, interesat fiind de ce spunea aceasta (a înţeles că vorbea cu un bărbat), a ascultat "o oră şi jumătate" pe balcon şi "20 de minute" în sufragerie, până când, pricepând că nu se va mai întoarce la el ("acel bărbat era noua ei relaţie", explică inculpatul), a hotărât să intre în camera unde era C.E.M. şi să îi ia viaţa.
Şocată de prezenţa inculpatului, victima nu a mai apucat să reacţioneze în apărarea ei altfel decât să strige în telefon că cineva a venit peste ea. În clipele următoare, inculpatul ataca deja şi începea să o strângă de gât, eliminând astfel pericolul ca strigătele victimei să alerteze vecinii. A urmat "imediat" (cum recunoaşte inculpatul) lovirea repetată a ei cu cuţitul. Agresorul simţea că trebuia să-şi spună ultimul cuvânt: ori cu el, ori cu nimeni altcineva.
Victima vorbea la telefon chiar cu numitul C.G.I., prietenul ei, care înţelegând gravitatea situaţiei, l-a sunat la telefon pe prietenul lui, numitul I.I.A. (care locuieşte tot în Gherla) ca să îi spună ce s-a întâmplat în timp ce vorbea cu victima şi să-i ceară ajutor să intervină la apartament să vadă ce s-a întâmplat. Acesta din urmă este persoana care a sesizat evenimentul la 112. Urmele papilare ale inculpatului au fost găsite pe suprafaţa geamului de intrare în balcon şi a uşii de acces în camera sufragerie pe care acesta le-a deschis ca să intre în locuinţă.
Constatarea tehnico-ştiinţifică efectuată de Institutul Naţional de Criminalistică a ajuns la concluzia că şurubelniţa găsită asupra inculpatului este cea folosită la forţarea uşii pe care se intră din balcon în cameră.
În telefonul victimei s-au identificat apeluri telefonice primite de la inculpat la data de 10 noiembrie 2012. Inculpatul a recunoscut abia la prezentarea materialului de urmărire penală că a sunat-o pe victimă pe telefonul ei după comiterea faptelor.
În data de 14 octombrie 2011, în jurul orelor 23,30 inculpatul V.M.V. a pătruns fără drept în locuinţa numitei C.E.M., fără consimţământul acesteia, şi, cu aceeaşi pornire agresivă şi vindicativă, a agresat-o fizic, provocându-i leziuni corporale pentru care au fost necesare 5 - 6 zile de îngrijiri medicale.
În noaptea respectivă, în faţa organului de poliţie care a intervenit de urgenţă la faţa locului, persoana vătămată C.E.M. a explicat, justificând gravitatea faptelor comise de inculpat, că a avut o relaţie cu inculpatul, care a apărut la uşa ei în acea noapte, forţând uşa de acces ca să intre şi, pentru că nu a reuşit, a escaladat din stradă balconul reuşind să pătrundă în locuinţă şi apoi a agresat-o fizic din răzbunare. C.E.M. a precizat că "nu şi-a dat acceptul ca numitul V.M.V. să pătrundă în locuinţa ei", lipsa acestui consimţământ fiind recunoscută şi de către inculpat, găsit la faţa locului; audiat în cauză, acesta a precizat că, la data faptei, ei erau despărţiţi.
Având în vedere împrejurarea că inculpatul V.M.V. a recunoscut în faţa judecătorului, în totalitate, săvârşirea faptelor astfel cum au fost descrise în actul de sesizare, judecata a avut loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală pe care inculpatul a declarat că şi le însuşeşte, instanţa a admis cererea acestuia de a fi judecat conform dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., reţinând că din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă că aceste fapte există, constituie infracţiuni şi au fost săvârşite de inculpat.
În drept, faptele inculpatului V.M.V., care în noaptea de 9/10 noiembrie 2012 în jurul orei 1,30 a pătruns prin efracţie în balconul şi apoi în locuinţa numitei C.E.M. şi luând-o prin surprindere pe aceasta a atacat-o, agresând-o fizic prin strangulare cu mâinile şi aplicarea unor lovituri de cuţit în zona posterioară a gâtului, acte de violenţa care au cauzat decesul acesteia, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de omor, prevăzută de art. 174 C. pen. şi violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., fiecare cu aplicarea art. 75 lit. d) C. pen.
Fapta aceluiaşi inculpat care la data de 14 octombrie 2011 în jurul orelor 23,30 a pătruns fără drept în locuinţa aceleiaşi victime, fără consimţământul acesteia întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. d) C. pen.
La individualizarea judiciară a pedepselor ce i-au fost aplicate inculpatului, instanţa a luat în considerare limitele de pedeapsă stabilite în partea specială a C. pen., limite reduse cu o treime, potrivit art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., gradul de pericol social ridicat al faptelor comise, din perspectiva împrejurărilor în care acestea s-au comis, pe fondul unei stări de frustrare, cauzată de refuzul victimei de a se împăca şi de faptul că aceasta intrase deja într-o nouă relaţie, inculpatul acţionând cu deosebită violenţă asupra fostei concubine, curmându-i în acest fel viaţa la o vârstă foarte tânără, dar şi persoana infractorului care a recunoscut fapta comisă şi nu este cunoscut cu antecedente penale.
În acelaşi context, s-a reţinut din cuprinsul referatului de evaluare psiho-socială întocmit de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Cluj că factorii care au concurat la comiterea infracţiunii, respectiv, trăirile la nivel afectiv ale acestuia faţă de victimă, stările de frustrare resimţite de acesta, dorinţa lui de a stabili cauza despărţirii şi de a stabili dacă există un alt bărbat, gelozia, atitudinea posesivă şi furia oarbă pe care le-a resimţit, (aceasta din urmă constituind cea mai puternică stare emoţională negativă din scala emoţiilor descrisă în literatura de specialitate), fond pe care inculpatul nu s-a mai gândit la acţiunile sale, constituie factori de risc pentru acesta însă nu pot influenţa negativ comportamentul său viitor, deoarece aceştia au fost determinaţi de trăirile acestuia raportat la victima infracţiunii, anterior acesta neavând manifestări similare la adresa altor persoane. Au fost apreciate ca pozitive asumarea şi regretul săvârşirii faptelor, dorinţa de despăgubire a moştenitorilor defunctei, experienţa negativă a detenţiei şi sprijinul necondiţionat al familiei, coroborate cu buna integrare socială anterior comiterii faptei şi implicarea sa de timpuriu în muncă.
S-a apreciat că este corectă reţinerea circumstanţei agravante a comiterii faptelor din motive josnice în condiţiile art. 75 lit. d) C. pen., având în vedere că inculpatul a acţionat de maniera descrisă mai sus din răzbunare, împrejurare care intră în conţinutul noţiunii de motive josnice.
Cu privire la latura civilă a cauzei, instanţa de fond a reţinut că partea vătămată C.C., sora victimei, s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 3777 RON reprezentând daune materiale, constând în cheltuielile ocazionate de înmormântarea victimei, fiind depuse la dosar o serie de înscrisuri în dovedirea acestor pretenţii.
Având în vedere că la termenul de judecată din data de 21 februarie 2013 inculpatul în mod expres, a declarat că achiesează la despăgubirile pretinse de partea civilă, instanţa de fond în baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. şi art. 1392 C. civ. a obligat pe inculpat să plătească acesteia despăgubiri civile în sumă de 3777 RON reprezentând daune materiale.
Totodată, s-a reţinut că victima C.E.M. avea un copil minor C.S. (născută la 12 aprilie 2003) care îi era încredinţat spre creştere şi educare în urma divorţului de tatăl copilului, C.M.C., însă acesta din urmă în calitate de reprezentant legal al minorei, deşi legal citat, nu s-a prezentat în faţa instanţei de judecată, pentru a-şi preciza pretenţiile civile în numele acesteia.
Având în vedere însă prevederile art. 17 C. proc. pen., referitoare la exercitarea din oficiu a acţiunii civile când cel vătămat este o persoană lipsită de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă, chiar în lipsa unei constituiri de parte civilă, instanţa a considerat că minora a fost prejudiciată atât din punct de vedere material, prin aceea că pe viitor va fi lipsită de sprijinul material al mamei sale dar şi moral, afectiv, aceasta fiind obligată să crească fără a se bucura de ocrotirea mamei sale de la o vârstă fragedă, acest eveniment nefericit din viaţa sa fiind fără îndoială unul dramatic care o va marca profund, dispariţia celei mai importante fiinţe din viaţa sa, având implicaţii deosebite asupra dezvoltării sale ulterioare sub aspect psihic şi emoţional.
În acest context instanţa a apreciat că se impune repararea prin acordarea unei compensaţii băneşti atât a prejudiciului moral, nepatrimonial cauzat minorei dar şi prin acordarea unei sume lunare care să compenseze oarecum lipsa sprijinului material de care beneficia minora până la decesul mamei sale, aceasta din urmă stabilită la o pătrime din salariul minim net pe economie, în condiţiile în care victima nu avea un venit fix la momentul decesului, ci desfăşura activităţi independente la domiciliu, fiind coafeză, neputând fi stabilit venitul lunar realizat de aceasta.
II. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel în termen legal, atât inculpatul cât şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj, criticând soluţia primei instanţe ca nefiind temeinică şi legală.
În motivarea apelului său, Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj a învederat faptul că faţă de natura şi gravitatea deosebită a faptei comise, de faptul că inculpatul din gelozie a pătruns fără drept în locuinţa victimei şi i-a suprimat acesteia viaţa se impune majorarea cuantumului pedepsei aplicate iar sub aspectul laturii civile, majorarea cuantumului daunelor morale în favoarea fiicei minore a victimei, despăgubiri ce se justifică raportat la greaua şi ireversibila pierdere suferită de către aceasta.
În motivarea apelului său, inculpatul a arătat că se impune reducerea cuantumului pedepsei aplicate acestuia, raportat la conduita sa procesuală corectă, la faptul că recunoaşte şi regretă sincer săvârşirea faptei şi doreşte despăgubirea părţii civile.
Prin Decizia penală nr. 87/A din data de 25 aprilie 2013, Curtea de Apel Cluj , secţia penală şi de minori, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj împotriva Sentinţei penale nr. 113/D/2013 a Tribunalului Cluj, pe care a desfiinţat-o cu privire la cuantumul pedepselor aplicate inculpatului V.M.V., a cuantumului sporului aplicat ca urmare a efectuării contopirii şi cu privire la cuantumul daunelor morale acordate.
Pronunţând o nouă hotărâre în aceste limite, curtea de apel a majorat cuantumul pedepsei aplicate inculpatului pentru comiterea infracţiunii de omor de la 10 ani închisoare la 13 ani închisoare şi a pedepsei aplicate inculpatului pentru infracţiunea de violare de domiciliu de la 2 ani şi 6 luni la 4 ani şi de la 2 ani la 3 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen. a constatat concursul de infracţiuni, a contopit pedepsele aplicate, inculpatul executând în final pedeapsa cea mai grea la care a adăugat un spor de 3 ani închisoare, pedeapsa finală fiind de 16 ani închisoare, cu menţinerea pedepsei complementare dispusă de prima instanţă.
A menţinut starea de arest a inculpatului şi a dedus din pedeapsa stabilită timpul detenţiei preventive începând cu data de 10 noiembrie 2012 la 25 aprilie 2013.
A obligat inculpatul la plata în favoarea părţii civile minore C.S. a sumei de 25.000 euro daune morale.
În baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondat apelul inculpatului V.M.V. declarat împotriva aceleiaşi hotărâri şi a menţinut restul dispoziţiilor hotărârii atacate.
Pentru a dispune astfel, curtea de apel a reţinut următoarele:
În urma administrării unui vast probatoriu şi a analizării atente şi detaliate a acestuia, instanţa de fond a reţinut o stare de fapt corectă conformă cu realitatea. Astfel, a constatat pe deplin dovedită vinovăţia inculpatului, de altfel recunoscută de către acesta conform art. 3201 C. proc. pen., constând în aceea că în noaptea de 09/10 noiembrie 2012, a pătruns prin escaladare şi efracţie în locuinţa numitei C.E.M., fără consimţământul acesteia şi, surprinzând-o în dormitor, unde aceasta vorbea la telefon, în pat, s-a repezit la ea şi a început s-o strângă de gât. După ce inculpatul a văzut că victima nu mai reacţiona s-a dus în bucătăria locuinţei, a luat un cuţit şi imediat s-a întors în dormitor şi a lovit-o pe aceasta de mai multe ori cu acel cuţit, în gât şi ceafă.
După acest nou atac de violenţă susceptibilă de a produce moartea, inculpatul a lăsat victima pe pat, în dormitor, a ieşit din încăpere cu intenţia de a părăsi apartamentul, a aruncat cuţitul-corp delict în bucătărie, după care a plecat.
Examinarea medico-legală a victimei (autopsia cadavrului numitei C.E.M.) a permis formularea următoarelor concluzii: (1) moartea a fost violentă şi s-a datorat "hemoragiei externe consecutivă unor multiple plăgi înţepate-tăiate la nivelul extremităţii cefalice (facial, mastoidian, occipital, pavilion auricular) şi cervical, la o persoană posibil aflată în stare de inconştienţă consecutivă asfixiei mecanice prin comprimarea căilor respiratorii"; (2) leziunile traumatice identificate la nivelul gâtului s-au putut produce "prin comprimare cu mâna şi posibil cu laţ"; (3) leziunile traumatice care au fost identificate pe corpul şi gâtul victimei (descrise în raportul medico-legal la punctele 9, 10, 13, 14, 16 - 21, 23) au avut caracter tanato-generator şi s-au putut produce "prin loviri active repetate cu corp înţepător-tăietor, cu o direcţie de aplicare dinspre posterior spre anterior şi dinspre cranial spre caudal cu victima aflată în decubit ventral"; (4) "moartea victimei poate data din 10 noiembrie 2012".
Faţă de starea de fapt expusă mai sus, de circumstanţele concrete în care s-au comis faptele, de împrejurarea că inculpatul a părăsit domiciliul victimei fără a anunţa serviciile de ambulanţă, fiind depistat de organele de poliţie, conducând un moped, apoi faptul că la o dată anterioară şi anume 14 octombrie 2011, pătrunsese de asemenea fără drept în locuinţa părţii vătămate şi o agresase pe aceasta cauzându-i leziuni ce au necesitat spre vindecare între 5 - 6 zile de îngrijiri medicale, curtea a apreciat că se impune o reindividualizare judiciară a pedepsei.
În ceea ce priveşte stabilirea unui cuantum al daunelor morale care să asigure repararea prejudiciului moral suferit de minoră, afectată în mod deosebit şi ireversibil de decesul victimei (mama acesteia) curtea de apel şi-a însuşit opinia formulată în literatura de specialitate potrivit căreia, scopul pentru care legiuitorul a permis cuantificarea prejudiciului moral este compensarea suferinţei persoanei prejudiciate şi nu a pierderii efectiv cauzate, care nu se poate echivala în bani.
A considerat, de asemenea că la cuantificarea acestor daune instanţa trebuie să se raporteze şi la practica judiciară în materie, fiind absolut necesară o echivalare a acestora, în vederea respectării principiului egalităţii în faţa legii.
III. Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul V.M.V., invocând greşita aplicare a legii cu privire ia stabilirea sporului ca urmare a contopirii celor 3 pedepse.
Examinând recursul declarat de inculpatul V.M.V., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.
Potrivit vechiului text ai art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării în cazul în care s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen., sau în alte limite decât cele prevăzute de lege, însă începând cu 15 februarie 2013, data intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013, incidenţă în cauză, privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, textul anterior menţionat a fost modificat de art. I pct. 15 al legii, în sensul că acest caz de casare a devenit incident doar situaţiei când "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", din conţinutul textului fiind înlăturată sintagma referitoare la greşita individualizare a pedepsei aplicate de către instanţă.
Potrivit art. II din Legea nr. 2/2013, dispoziţiile privind cazurile de casare prevăzute în C. proc. pen. în forma anterioară intrării în vigoare a legii, rămân aplicabile doar cauzelor penale aflate în curs de judecată în recurs, inclusiv celor aflate în termenul de declarare a recursului, dar pronunţate anterior intrării în vigoare a legii. În această situaţie, rezultă că în cazul hotărârilor pronunţate de către instanţele de apel după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, respectiv după 15 februarie 2013, sunt aplicabile dispoziţiile cazurilor de casare, astfel cum sunt prevăzute de noua lege.
În speţă, se constată că inculpatul V.M.V. a declarat recurs împotriva unei decizii pronunţate la data de 25 aprilie 2013, după data intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013, astfel încât cazurile de casare vor fi analizate în raport de conţinutul textelor art. 3859 C. proc. pen. astfel cum au fost modificate prin art. I din această lege.
Având în vedere natura criticii invocate de către inculpat, anume greşita individualizare a sporului de pedeapsă aplicat de către instanţa de apel, rezultă cu evidenţă că aceasta nu se mai circumscrie cazului de casare întemeiat pe dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., astfel cum acestea au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, nici cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. şi niciunui alt caz de casare ce se examinează din oficiu, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul V.M.V. împotriva Deciziei penale nr. 87/A din data de 25 aprilie 2013 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de Minori, va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata prevenţiei de la 10 noiembrie 2012 la 12 septembrie 2013 şi va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.M.V. împotriva Deciziei penale nr. 87/A din data de 25 aprilie 2013 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata prevenţiei de la 10 noiembrie 2012 la 12 septembrie 2013.
Obligă recurentul la plata sumei de 500 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 septembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2677/2013. Penal. Traficul de minori (Legea... | ICCJ. Decizia nr. 2689/2013. Penal. Omorul deosebit de grav... → |
|---|
