ICCJ. Decizia nr. 2611/2013. Penal. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Omorul (art. 174 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2611/2013
Dosar nr. 7766/110/2012
Şedinţa publică din 06 septembrie 2013
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 39/D din 12 februarie 2013, pronunţată în dosarul nr. 7766/110/2012 al Tribunalului Bacău s-a dispus:
În baza art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. c) din C. pen., cu aplicarea art. 3201 din C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, faptă din 25 octombrie 2012 condamnarea inculpatului L.R.A., deţinut în Penitenciarul Bacău, la pedeapsa de 14 ani închisoare şi 8 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-II-a şi lit. b) din C. pen.
S-au interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-II-a şi lit. b) din C. pen., în condiţiile şi pe durata prevăzute de art. 71 alin. (2) din C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 88 din C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii de 24 ore şi arestul preventiv, începând cu data de 26 octombrie 2012 la zi.
În baza art. 118 lit. b) din C. pen., s-a dispus confiscarea cuţitului aflat la Camera de Corpuri delicte a Tribunalului Bacău.
În baza art. 109 C. proc. pen., s-a dispus păstrarea mijloacelor materiale de probă aflate la Camera de Corpuri delicte a Tribunalului Bacău, ridicate cu ocazia cercetării la faţa locului şi consemnate în procesul-verbal din dosarul Tribunalului Bacău.
În baza art. 14 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 50.000 RON către partea civilă L.C. cu titlu de daune morale.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat la data rămânerii definitive a hotărârii.
Pentru a dispune astfel, prima instanţă a arătat că victima L.M., în vârstă de 52 de ani, locuia împreună cu soţul său L.G. şi cu fiii săi L.C., în vârstă de 20 de ani şi L.R.A. (inculpatul în cauză), în vârstă de 26 de ani, într-un apartament din mun. Bacău, str. Mioriţei, 23/D/16.
Inculpatul nu se afla în relaţii foarte bune cu mama sa, întrucât acesta nu avea un loc de muncă, iar în trecut obişnuia să consume alcool şi ocazional produse etnobotanice, motiv pentru care apăreau tensiuni în cadrul acestei relaţii familiale. Uneori, ca urmare a acestor tensiuni, izbucneau scandaluri în familie, motiv pentru care era solicitată intervenţia organelor de poliţie.
În după-amiaza zilei de 25 octombrie 2012, victima L.M. s-a deplasat împreună cu soţul său la cumpărături, după care s-au întors acasă, în jurul orei 18:00, şi au servit masa împreună. În cursul serii, victima a rămas în bucătărie, pentru a coace vinete şi pentru a se ocupa cu diverse alte activităţi casnice.
După ora 21:00, martorul L.G., soţul victimei, s-a retras în sufrageria locuinţei, unde s-a aşezat în pat, a deschis televizorul şi a aşteptat începerea difuzării unui meci de fotbal, însă între timp, acesta a aţipit. În acest timp, cei doi fii ai săi nu erau la domiciliu.
În acest interval, în bucătăria locuinţei a intrat inculpatul L.R.A., moment în care mama sa se ocupa de activităţi gospodăreşti. Cei doi au avut o discuţie referitoare la necesitatea ca inculpatul să îşi găsească un loc de muncă, iar victima i-a spus acestuia că o colegă de-a sa îl va ajuta să se angajeze ca vânzător la un chioşc de ziare, unde se comercializează şi ţigări. În acest sens, victima i-a atras atenţia fiului său cu privire la responsabilităţile pe care le va avea la viitorul său loc de muncă.
Inculpatul i-a cerut mamei sale să îi prăjească nişte ouă, el rămânând în bucătărie. La un moment dat, în jurul orei 21:45, acesta s-a îndreptat către frigider, când a văzut-o pe mama sa cu un cuţit de bucătărie în mână îndreptat către el. Inculpatul a avut senzaţia că mama sa vrea să îl lovească cu acel cuţit, motiv pentru care s-a repezit la aceasta şi a apucat de lama cuţitului, rănindu-se la mâna dreaptă.
Inculpatul a reuşit să o deposedeze pe mama sa de cuţit şi în loc să îl arunce, a înjunghiat-o pe aceasta în mod repetat în zona gâtului, a capului şi a umărului stâng. Victima a ţipat şi apoi s-a prăbuşit la podea între aragaz şi fereastra bucătăriei, sângerând în mod abundent, iar decesul său a survenit în mod instantaneu.
Martorul L.G. a fost trezit de ţipetele soţiei sale şi a fugit în bucătărie, moment în care a văzut-o pe soţia sa prăbuşită la podea, iar pe inculpat lângă masa din mijlocul bucătăriei, agitat şi fără cuţit în mână, pregătindu-se să părăsească încăperea.
În acel moment, inculpatul s-a repezit la tatăl său şi l-a lovit cu pumnii în zona feţei, precum şi cu picioarele, după care a părăsit locuinţa şi a fugit până în faţa scării de la intrarea în bloc, sângerând la mâna dreaptă.
Martorul L.G. a anunţat ambulanţa şi poliţia la 112, după care a ieşit în stradă pentru a aştepta sosirea autospecialei de la ambulanţă. În faţa blocului, martorul l-a văzut pe fiul său şi i-a spus acestuia că a ucis-o pe mama sa, iar acesta i-a răspuns că: "îţi vine şi ţie rândul".
Echipajul ambulanţei sosit la faţa locului nu a putut decât să constate decesul victimei.
Inculpatul a fost depistat de către un echipaj al Secţiei 2 Poliţie Bacău în faţa scării de bloc sus-menţionate şi l-au condus pe acesta la secţia de poliţie, în vederea continuării cercetărilor.
Cu ocazia efectuării cercetării la faţa locului, a fost descoperit şi ridicat cuţitul folosit de către inculpat la săvârşirea faptei.
Din concluziile raportului medico-legal de necropsie nr. 339 din 26 octombrie 2012, emis de SJML Bacău, rezultă că: "moartea numitei L.M. a fost violentă. Ea s-a datorat şocului hemoragie, consecutiv unei plăgi penetrante hemitorace stâng, ce interesează lobul superior plămân stâng, cu hemotorax stâng, şi secţiune parţială arteră subclaviculară stânga. Leziunea s-a putut produce prin lovirea victimei cu un obiect tăietor - înţepător (posibil cuţit), cu orientare uşor oblică de la dreapta la stânga şi de jos în sus. Victima prezintă şi alte plăgi tăiate superficiale cu localizare regiunea submandibulară stânga, laterală stânga a gâtului, regiunea deltoidiană şi temporală stânga, care nu au interesat organele vitale. Decesul victimei a survenit în seara zilei de 25 octombrie 2012".
Deoarece existau unele îndoieli cu privire la starea psihică a inculpatului, a fost dispusă efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice a inculpatului, pentru a se constata dacă acesta avea sau nu discernământ în momentul săvârşirii faptei. Din concluziile raportului medico-legal de primă expertiză medico-legală psihiatrică nr. Al/11456 din 03 decembrie 2012, emis de INML "M.M." Bucureşti, rezultă că inculpatul "prezintă diagnosticul: Tulburare de personalitate de tip instabil-impulsiv. Istoric personal de consum de droguri. Păstrează capacitatea psihică de apreciere critică a conţinutului şi consecinţelor faptelor sale. Are discernământul păstrat în raport cu fapta pentru care este cercetat.".
Situaţia de fapt reţinută este probată cu: proces-verbal de cercetare la faţa locului; planşe foto; concluzii preliminare necropsie; raport medico-legal de necropsie; declaraţii inculpat L.R.A.; declaraţie martor L.G.; declaraţie parte vătămată L.C.; proces-verbal de examinare inculpat; rapoarte de constatare medico-legală al inculpatului L.R.A.; raport de expertiză medico-legală psihiatrică privind pe inculpatul L.R.A.; mijloace materiale de probă.
În cursul urmăririi penale inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei, însă a arătat că iniţial a fost atacat de mama sa cu cuţitul, apoi a deposedat-o pe aceasta de cuţit, rănindu-se la mână, iar ulterior a înjunghiat-o pe aceasta.
Prezent în instanţă înainte de începerea cercetării judecătoreşti, inculpatul a declarat că recunoaşte fapta reţinută prin actul de sesizare şi a solicitat potrivit dispoziţiilor art. 3201 din C. proc. pen., ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, cerere care a fost admisă de către instanţa de judecată, întrucât din probele administrate rezultă că fapta inculpatului este stabilită şi sunt suficiente date cu privire la persoana sa pentru a permite stabilirea unei pedepse.
Cu ocazia dezbaterilor pe fond a cauzei apărătorii inculpatului au solicitat instanţei de judecată reţinerea în sarcina acestuia a circumstanţei atenuante prevăzută de art. 73 lit. b) din C. proc. pen., avându-se în vedere atitudinea violentă a victimei anterioară lovirii de către inculpat şi starea acesteia, urmare a consumului de băuturi alcoolice.
Potrivit prevederilor art. 73 lit. b) din C. pen. constituie circumstanţă atenuantă săvârşirea faptei sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, determinate de o provocare din partea părţii vătămate, produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă.
Actul provocator, în oricare dintre modalităţile sale, trebuie să fi fost de aşa natură încât să fi trezit în persoana împotriva căreia a fost îndreptat, o intensă reacţie psihică, o stare de tulburare puternică sau o puternică emoţie.
Or, inculpatul nu s-a aflat în niciuna din situaţiile prevăzute de textul de lege menţionat, fiind dovedit că în momentul când s-a aflat în posesia cuţitului pe care pretinde că l-ar fi luat din mâna victimei aceasta din urmă nu mai prezenta niciun pericol, iar din materialul probator de la dosar nu rezultă că victima ar fi comis acte din cele arătate în art. 73 lit. b) din C. pen., de natură să provoace în psihicul inculpatului o puternică tulburare sub imperiul căreia să fi acţionat.
Fiind stabilită vinovăţia inculpatului s-a dispus condamnarea acestuia, şi s-a ţinut seama la individualizarea pedepsei de criteriile generale de individualizare cuprinse în art. 72 din C. pen., respectiv gradul ridicat de pericol social al faptei comise, condiţiile şi împrejurările concrete în care a fost săvârşită infracţiunea, urmarea produsă - decesul victimei, precum şi datele ce caracterizează persoana inculpatului care a avut o poziţie sinceră pe parcursul procesului penal de recunoaştere şi regret pentru cele întâmplate.
Inculpatul a beneficiat şi de dispoziţiile art. 3201 alin. (7) din C. proc. pen., respectiv reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea comisă.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-II-a şi lit. b) din C. pen.
De asemenea, s-au interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-II-a şi lit. b) din C. pen., în condiţiile şi pe durata prevăzute de art. 71 alin. (2) din C. pen.
Având în vedere datele cauzei, instanţa a apreciat că scopul educativ al pedepsei ce s-a aplicat inculpatului poate fi atins numai cu executare într-un loc de detenţie.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 88 din C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestul preventiv la zi.
În baza art. 118 lit. b) din C. pen., s-a dispus confiscarea cuţitului aflat la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Bacău.
În baza art. 109 C. proc. pen. s-a dispus păstrarea mijloacelor materiale de probă aflate la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Bacău, ridicate cu ocazia cercetării la faţa locului şi consemnate în procesul-verbal ataşat la dosar.
Pe latură civilă s-a constatat că partea vătămată L.C. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 200.000 RON daune morale reprezentând suferinţa sa pentru faptul că nu îşi va mai putea vedea mama niciodată.
În raport de gravitatea suferinţelor morale produse părţii vătămate s-a apreciat că suma de câte 50.000 RON cu titlu de daune morale corespunde cerinţelor unei juste şi integrale despăgubiri.
În lipsa unor dispoziţii legale care să confere criteriile de cuantificare a prejudiciului de natură morală, instanţa, la stabilirea acestuia, a avut în vedere raporturile dintre părţi, aceasta fiind fiul victimei, în acest context, suferinţa pricinuită fiind apreciată, ca având implicaţii deosebite asupra stării emoţionale a părţii vătămate.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat la data rămânerii definitive a hotărârii.
În cauză a formulat apel în termen legal inculpatul L.R.A., nemotivat în scris.
Oral, prin apărător desemnat din oficiu de instanţă, a solicitat reducerea pedepsei prin reţinerea scuzei provocării din partea victimei, care l-ar fi atacat cu cuţitul pe inculpat.
Prin Decizia penală nr. 60 din 9 aprilie 2013, Curtea de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, în baza art. 379, pct. 2, lit. a) C. proc. pen., a admis apelul formulat de apelantul-inculpat L.R.A. împotriva Sentinţei penale nr. 39/D din 12 februarie 2013 a Tribunalului Bacău, numai cu privire la omisiunea de a dispune deducerea reţinerii din data de 25 octombrie 2012.
A desfiinţat sentinţa penală apelată cu privire la acest aspect.
A reţinut cauza spre rejudecare şi în fond.
În baza art. 88. C. pen. a dispus deducerea reţinerii de 24 de ore din data de 25 octombrie 2012.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
În baza art. 383, alin. (11) C. proc. pen., raportat la art. 350, alin. (1) C. proc. pen., a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului.
În baza art. 381 C. proc. pen., a dedus în continuare durata arestului preventiv de la 12 februarie 2013 la zi.
În baza art. 192, alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de apel a reţinut următoarele:
Prima instanţă a apreciat în mod corect din probele administrate legal şi declaraţia de recunoaştere a inculpatului, situaţia de fapt redată în considerentele sentinţei penale atacate şi vinovăţia acestuia.
Rezultă din întregul material probatoriu administrat în cursul urmăririi penale, la care se adaugă pledoaria de vinovăţie a inculpatului, că în seara zilei de 25 octombrie 2012, victima L.M. a fost înjunghiată în mod repetat în zona gâtului, a capului şi a umărului stâng, apoi s-a prăbuşit la podea între aragaz şi fereastra bucătăriei, sângerând în mod abundent, iar decesul său a survenit în mod instantaneu.
Criticile aduse hotărârii judecătoreşti apelate, s-a apreciat că nu vizează modul de stabilire de către prima instanţă a vinovăţiei lui L.R.A., ci se referă exclusiv la cererea inculpatului de reţinere a circumstanţei atenuante a provocării, prevăzută de art. 73, lit. b) C. pen. Curtea a constatat că la faţa locului nu se aflau decât inculpatul şi victima, că varianta unui act provocator din partea mamei inculpatului nu este susţinută de niciun alt mijloc de probă, în timp ce firea violentă a lui L.R.A. este dezvăluită chiar de fratele său, dar şi de amenda administrativă de 1.000 RON aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj, prevăzută de art. 239, alin. (2) C. pen. S-a apreciat că leziunile de plăgi tăiate superficiale la nivelul palmei şi a degetelor de la mâna dreaptă în mod cert provin de la cuţitul folosit la înjunghierea victimei, dar acest lucru denotă doar dorinţa inculpatului de a intra în posesia acestuia, nicidecum existenţa unei agresiuni anterioare din partea mamei sale, după cum susţine inculpatul. În concluzie, instanţa de apel a arătat că nu are elemente probatorii de natură a confirma afirmaţiile inculpatului privind existenţa unei stări de tulburare puternică sau puternică emoţie, astfel încât nu a admis apelul sub acest aspect.
Sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei, Curtea a apreciat că au fost respectate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., iar cuantificarea acesteia s-a făcut în mod just de către prima instanţă, fiind proporţională cu gradul de pericol social al faptei şi consecinţele produse, dar şi cu datele ce caracterizează persoana lui L.R.A., care a fost sancţionat anterior cu două amenzi administrative.
De asemenea, daunele morale acordate părţii civile L.C. sunt echitabile şi reflectă suferinţa încercată de aceasta la data faptei, dar şi pentru tot restul vieţii, pentru că este lipsit de suportul afectiv al mamei.
Verificând cauza sub toate aspectele, Curtea a constatat că deducerea măsurilor preventive luate faţă de inculpat s-a făcut greşit începând cu 26 octombrie 2012, iar nu cu data de 25 octombrie 2012, cum rezultă din ordonanţa de reţinere, apelul declarat de inculpat fiind admis numai cu privire la omisiunea de a se dispune deducerea reţinerii din data de 25 octombrie 2012.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs în termenul legal de 10 zile prevăzut de art. 3853 C. proc. pen., inculpatul L.R.A.
Apărătorul inculpatului, invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., a pus concluzii de admitere a recursului solicitând reducerea cuantumului pedepsei aplicate acestuia.
Criticile formulate de inculpat din perspectiva cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. nu pot fi supuse analizei.
Cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., se referă la situaţia în care hotărârea este contrară legii, sau când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii.
Niciuna din aceste situaţii reglementate de dispoziţiile legale evocate nu se regăseşte în cauza dedusă judecăţii.
Recurentul inculpat critică modul de individualizare a pedepsei sub aspectul cuantumului acesteia, ori din acest punct de vedere apreciază Înalta Curte că nu poate supune analizei acest motiv de recurs prin prisma disp. art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., caz de casare care se referă doar la "chestiuni de drept", iar greşita individualizare a pedepsei, ca atribut exclusiv al instanţei de judecată, nu constituie o astfel de chestiune de drept care să fie aptă să atragă incidenţa cazului de casare prev. de art. 172 C. proc. pen.
Greşita individualizare a pedepselor putea fi criticată în vechea reglementare prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., caz de casare ce a fost modificat odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, în sensul că hotărârea recurată poate fi criticată doar sub aspectul nelegalităţii pedepsei, astfel încât apreciază Înalta Curte că incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. nu poate fi extrapolată la alte situaţii decât cele reglementate de legiuitor.
Faţă de considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă ca nefondat recursul declarat de inculpat.
În baza art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 25 octombrie 2012 la 06 septembrie 2013.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul L.R.A. împotriva Deciziei penale nr. 60 din 9 aprilie 2013 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 25 octombrie 2012 la 06 septembrie 2013.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 06 septembrie 2013.
Procesat de AM
| ← ICCJ. Decizia nr. 2581/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2567/2013. Penal. Omorul deosebit de grav... → |
|---|
