ICCJ. Decizia nr. 2689/2013. Penal. Omorul deosebit de grav (art. 176 C.p.). Omorul (art. 174 C.p.), ultrajul (art. 239 C.p.), ultrajul contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice (art. 321 C.p.), infracţiuni la normele de co
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2689/2013
Dosar nr. 2370/101/2012
Şedinţa publică din 12 septembrie 2013
Deliberând asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Prin Sentinţa penală nr. 187 din 11 octombrie 2012, Tribunalul Mehedinţi, în temeiul art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care inculpatul O.G. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 906/P/2011, din 09 ianuarie 2012, al Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinţi, din infracţiunile prevăzute de art. 239 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., art. 239 alin. (1) şi (5) C. pen., art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) - art. 176 alin. (1) lit. f) şi alin. (2) C. pen., art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) - art. 176 alin. (1) lit. f) şi alin. (2) C. pen., art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen., art. 2 alin. (1) din Legea nr. 61/1991 republicată, cu aplicarea art. 33 - 34 C. pen., în infracţiunile prevăzute de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) - art. 176 alin. (1) lit. f) şi alin. (2) C. pen., art. 239 alin. (1) şi (5) C. pen., art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen., art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) - art. 176 alin. (1) lit. f) şi alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul O.G., fără antecedente penale, la pedeapsă principală de 7 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 239 alin. (1) şi (5) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsă principală de 9 luni închisoare.
În baza art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsă principală de 2 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată, a fost condamnat aceiaşi inculpat la o pedeapsă principală de 3 luni închisoare.
În temeiul art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) din C. pen., s-au contopit pedepsele stabilite şi s-a aplicat inculpatului O.G. pedeapsa principală cea mai grea, respectiv, 7 ani şi 6 luni închisoare.
În temeiul art. 88 alin. (1) C. pen. şi art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului arestul preventiv de la 14 noiembrie 2011 până la 11 octombrie 2012 şi s-a menţinut starea de arest.
În baza art. 71 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) din C. pen.
În temeiul art. 65 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen., pe o durată de 2 ani, ce se va executa potrivit art. 66 C. pen.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială a briceagului cu lama rabatabilă, metalic, lungime 13 cm, plasele de culoare maro - înaintat la Tribunalul Mehedinţi, odată cu dosarul cauzei, constituind proba nr. 4.
În baza art. 169 raportat la art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen. s-a dispus restituirea, la rămânerea definitivă a hotărârii, către Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinţi, partea vătămată sau oricare altă persoană îndreptăţită, după caz, a celorlalte obiecte înaintate odată cu rechizitoriul nr. 906/P/2011, din 09 ianuarie 2012, al Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinţi.
În baza art. 7 rap. la art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul O.G., în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J., în condiţiile actului normativ menţionat.
S-a luat act că părţile vătămate P.L.G. şi C.A.S. nu s-au constituit părţi civile.
În temeiul art. 14 şi art. 346 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, s-a admis în parte, acţiunea civilă formulată de Spitalul Judeţean de Urgenţă Drobeta-Turnu Severin şi a fost obligat inculpatul O.G. să plătească suma de 1.767,00 RON cu titlu de cheltuielile efective ocazionate de asistenţa medicală acordată victimei P.L.G.
S-a respins, ca nedovedită, acţiunea civilă formulată de partea vătămată E.I.
A fost obligat inculpatul O.G. la 2.102, 925 RON cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 19 din 06 februarie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 233/101/2012, al Tribunalul Mehedinţi s-a dispus condamnarea inculpaţilor L.D. şi L.I.A., fiind admise cererile formulate în temeiul art. 3201 C. proc. pen. şi disjungerea cauzei cu privire la ceilalţi doi inculpaţi şi la acţiunile civile.
Prin Sentinţa penală nr. 52 din 07 martie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 1310/101/2012, Tribunalul Mehedinţi a dispus condamnarea inculpatului B.I., fiind admisă cererea acestuia formulată în temeiul art. 3201 C. proc. pen. şi s-a dispus disjungerea cauzei cu privire la inculpatul O.G. şi la acţiunile civile.
Prezenta cauză a fost înregistrată sub nr. 2370/101/2012, la data de 07 martie 2012.
În ceea ce priveşte pe inculpatul O.G., prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinţi nr. 906/P/2011, acesta a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârşirea a şase infracţiuni, respectiv; infracţiunea prevăzută de art. 239 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., infracţiunea prevăzută de art. 239 alin. (1) şi (5) C. pen., două infracţiuni prevăzute de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) şi art. 176 alin. (1) lit. f) şi alin. (2) C. pen., infracţiunea prevăzută de art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen. şi infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 61/1991, republicată, toate cu aplicarea art. 33 - 34 C. pen.
Prin acelaşi rechizitoriu, au mai fost trimişi în judecată inculpaţii: L.D., cercetat în stare de arest preventiv pentru săvârşirea infracţiunilor de "ultraj" şi "ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice" fapte prevăzute de art. 239 alin. (1), (2) şi (5) şi art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) şi art. 34 C. pen., B.I., cercetat în stare de arest preventiv pentru săvârşirea a două infracţiuni de"ultraj", "ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice", p infracţiune de "violare de domiciliu" şi două infracţiuni de "distrugere" fapte prevăzute de art. 239 alin. (1) şi (5) C. pen., art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen., art. 192 alin. (2) C. pen. şi art. 217 alin. (1) C. pen., fiecare cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen. şi cu aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 34 C. pen. şi L.I.A., cercetat în stare de libertate pentru săvârşirea a două infracţiuni de "ultraj", o infracţiune de "ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice", o infracţiune de "violare de domiciliu" şi două infracţiuni de "distrugere", fapte prevăzute de art. 239 alin. (1) şi (5) C. pen., art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen., de art. 192 alin. (2) C. pen. şi art. 217 alin. (1) C. pen., fiecare cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen. şi toate cu aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 34 C. pen.
S-a reţinut că, prin rezoluţia nr. 53 din 13 noiembrie 2011 s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de inculpaţii L.D., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 239 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. şi art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen. toate cu aplicarea art. 33 - 34 C. pen., O.G., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 239 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen.,art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) - 176 alin. (1) lit. f) şi alin. (2) C. pen. şi art. 2 alin. (1) din Legea nr. 61/1991, republicată toate cu aplicarea art. 33-34 C. pen., B.I., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 239 alin. (1) şi (5) C. pen. şi art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen., fiecare cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen. şi cu aplicarea art. 33 - 34 C. pen., L.I.A., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 239 alin. (1) şi (5) C. pen. şi art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen., fiecare cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen. şi cu aplicarea art. 33 - 34 C. pen., iar prin ordonanţa din 13 noiembrie 2011, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpaţi.
De asemenea, s-a reţinut că, prin rezoluţia nr. 55 din 16 noiembrie 2011 s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de inculpaţii O.G. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 239 alin. (1) şi (5) C. pen. şi 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) - 176 alin. (1) lit. f) şi alin. (2) C. pen., B.I. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 239 alin. (1) şi (5) C. pen., art. 192 alin. (2) C. pen. şi două infracţiuni prevăzute de art. 217 alin. (1) C. pen. şi L.I.A. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 239 alin. (1) şi (5) C. pen., art. 192 alin. (2) C. pen. şi două infracţiuni prevăzute de art. 217 alin. (1) C. pen., iar prin ordonanţa din 06 ianuarie 2012 s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpaţi.
În fapt, s-a reţinut că în seara zilei de 12 noiembrie 2011, inculpaţii B.I., L.D., O.G. şi L.I.A., au consumat băuturi alcoolice în apropierea locuinţei numitei I.R.A., în faţa magazinului de pe raza comunei R., sat P.
În timp ce consumau băuturi alcoolice, inculpatul B.I. a contactat-o telefonic pe martora I.R.A. şi i-a solicitat acesteia să îi dea câteva ţigări şi întrucât aceasta a fost acord, a ieşit la poartă să se întâlnească cu inculpatul.
În faţa porţii acesteia se afla parcat autoturismul unchiului său, E.I., marca D., cu nr. de înmatriculare X.
După ce a luat ţigările, inculpatul B.I. a întrebat-o pe I.R.A. cine este în autoturism şi aflând că este E.I., inculpatul a mers la acesta şi l-a întrebat ce caută acolo.
În acel moment, inculpatul B.I. (zis B.) a rupt o scândură din gardul părţii vătămate S.I. şi a lovit cu aceasta în autoturismul martorului E.I., rupându-i oglinda retrovizoare, după care a plecat.
Martorul E.I. a sesizat organele de poliţie în legătură cu cele întâmplate şi a rămas împreună cu I.R.A., la poartă în aşteptarea acestora.
În acel moment, în faţa porţii a revenit B.I. însoţit de L.I.A., au rupt scânduri din gardul numitului S.I., iar L.I.A. a lovit cu o scândură în portiera dreaptă-spate a autoturismului, deteriorând-o.
Cei doi inculpaţi au pătruns în curtea locuinţei martorei I.R.A. şi au încercat să-l lovească pe E.I., în învălmăşeala creată inculpatul L.I.A. lovind-o în zona nasului pe I.R.A., după care au plecat.
În urma sesizării, pe raza satului P., s-a deplasat un echipaj format din agent şef P.L.G. şi agent şef adjunct C.A.S., din cadrul secţiei 7 Vânju Mare, care s-au deplasat spre locuinţa părţii vătămate E.I. deoarece acesta făcuse sesizarea.
În timp ce se deplasau, lucrătorii de poliţie au observat că în faţa magazinului a fost făcut un foc şi se aflau adunate mai multe persoane care, în momentul în care i-au văzut, au luat-o la fugă.
Oprind autoturismul, lucrătorii de poliţie au stat de vorbă cu L.D., B.I. şi C.C. şi, întrucât aceştia au arătat că nu au nicio legătură cu scandalul, au plecat mai departe spre locuinţa lui E.I. şi au constatat că la locuinţa acestuia nu avusese loc nici un scandal.
Luând legătura telefonic cu I.R.A., au fost îndrumaţi de aceasta către locuinţa numitei E.E.
Cei doi lucrători de poliţie s-au îndreptat cu autoturismul spre locuinţa lui E.E., unde, în timp ce stăteau de vorbă cu E.I. şi I.R.A., pe uliţă au venit şi inculpaţii O.G., L.D. şi B.I., care se aflau în stare de ebrietate şi care proferau insulte şi ameninţări, atât faţă de cei doi martori cât şi faţă de lucrătorii de poliţie.
Atât P.L.G. cât şi C.A. le-au cerut inculpaţilor să se oprească, să rămână pe loc, dar, în acel moment, L.D. l-a îmbrâncit pe agentul şef adjunct C.A.S., astfel că acesta a fost nevoit să-l imobilizeze pe inculpat.
În timp ce C.A.S. îi punea cătuşele inculpatului L.D., inculpatul B.I. a început să arunce cu pietre înspre C.A.S., acesta fiind avertizat de către colega sa P.L.G., să se ferească.
În acel moment, inculpatul O.G. a lovit-o cu un cuţit pe partea vătămată P.L.G., în zona hemitoracelui stâng, după care s-a îndreptat către partea vătămată C.A.S. şi a încercat să o lovească şi pe aceasta cu cuţitul.
Partea vătămată P.L.G. s-a urcat în autoturism şi a solicitat în ajutor alte echipaje de poliţie.
Partea vătămată C.A.S. l-a somat verbal pe inculpatul O.G., să rămână pe loc şi întrucât acesta nu s-a conformat şi intenţiona să-l lovească cu cuţitul, cu arma din dotare, a tras trei focuri, de avertizare, în plan vertical, aer şi întrucât inculpatul continua să-l ameninţe cu cuţitul şi să se îndrepte spre el, a tras un foc în direcţia picioarelor inculpatului.
Inculpatul nu s-a oprit, iar partea vătămată C.A.S., a mai tras două focuri de armă în direcţia picioarelor inculpatului.
Fiind împuşcat în zona picioarelor şi în abdomen, inculpatul O.G. s-a oprit în mijlocul drumului, ţinând în continuare cuţitul în mână, a traversat strada şi s-a rezemat de un pom.
Partea vătămată C.A.S., nu a apucat să-l deposedeze de cuţit pe inculpatul O.G. că, în acel moment, a apărut pe uliţă inculpatul L.I.A., proferând injurii şi ameninţări la adresa lucrătorilor de poliţie, întrucât l-au imobilizat pe tatăl său şi s-a îndreptat spre partea vătămată C.A..
În acel moment, partea vătămată C.A.S. l-a somat pe inculpatul L.I.A. să se oprească şi întrucât acesta nu s-a oprit, a scos un nou încărcător, a armat pistolul şi după ce l-a somat, a tras un foc de armă în plan vertical.
Partea vătămată P.L.G., deşi era rănită, a coborât din autoturism şi l-a încătuşat pe L.I.A..
Atunci, partea vătămată C.A.S. a constatat că inculpatul L.D., care era încătuşat, fugise de la faţa locului.
Ulterior, la faţa locului au sosit mai multe echipaje de poliţie şi jandarmi, iar inculpatul L.D. a fost găsit la locuinţa sa, având cătuşe la mâini.
S-a mai precizat că, din concluziile raportului medico-legal nr. 774 din 12 decembrie 2011, întocmit de SML Mehedinţi, a rezultat că partea vătămată P.L.G. a suferit leziuni la nivelul toracelui produse prin lovire cu un corp tăietor înţepător, leziuni ce au necesitat pentru vindecare 25 - 30 zile îngrijiri medicale şi i-au pus în primejdie viaţa.
De asemenea, din concluziile raportului medico-legal nr. 775 din 12 decembrie 2011, întocmit de SML Mehedinţi, a rezultat că O.G. a suferit leziuni produse prin împuşcare, la nivelul abdomenului şi membrului inferior stâng, leziuni ce au necesitat pentru vindecare 45 - 50 zile îngrijiri medicale şi i-au pus în primejdie viaţa.
Starea de fapt s-a probat cu: proces-verbal de sesizare, proces-verbal de consemnare a sesizării prin SNUAU 112, proces-verbal de cercetare la faţa locului, proces-verbal de predare haine aparţinând părţii vătămate P.L.G., planşe foto, raport medico-legal nr. 774 din 12 decembrie 2011, eliberat de SML Mehedinţi, raport medico-legal nr. 775 din 12 decembrie 2011, eliberat de S.M.L. Mehedinţi, declaraţie parte vătămată P.L.G., procese-verbale victimă, raport întocmit de către agent şef adjunct C.A.S., raport întocmit de către agent şef adjunct C.A.S., declaraţie parte vătămată C.A.S., declaraţii învinuit/inculpat O.G., declaraţii făptuitor, învinuit/inculpat L.I.A., declaraţii făptuitor, învinuit/inculpat L.D., declaraţii făptuitor, învinuit/inculpat B.I., declaraţii martor B.G.M., declaraţii martor I.R.A., declaraţie martor E.E., declaraţie martor P.A.T., declaraţie martor G.I., declaraţie martor S.I., declaraţie martor M.D.V., declaraţie martor T.G.G., declaraţie parte vătămată, martor E.I., plângere parte vătămată E.I.
S-a reţinut de asemenea că, la data de 16 noiembrie 2011 E.I. a formulat plângere împotriva inculpaţilor B.I. şi L.I.A., pentru infracţiunea de distrugere întrucât, la acea dată, i-au rupt oglinda de la autoturism şi i-au îndoit uşa dreapta spate de la autoturismul său, care era parcat în faţa locuinţei lui E.E.
S-a arătat că, faptele inculpatului O.G. care, în seara zilei de 12 noiembrie 2011, în timp ce se afla în faţa locuinţei numitei E.E., în satul P., comuna R., a proferat ameninţări la adresa lucrătorilor de poliţie P.L.G. şi C.A.S., aflaţi în exerciţiul funcţiunii şi în aceste împrejurări a lovit-o cu cuţitul pe P.L.G., producându-i leziuni ce i-au pus în primejdie viaţa şi a intenţionat să-l ucidă cu cuţitul şi pe agentul de poliţie C.A.S., fiind necesar ca acesta din urmă să utilizeze armamentul din dotare pentru a înlătura atacul îndreptat împotriva sa, prin faptele sale săvârşite împreună cu inculpaţii L.D., L.I.A. şi B.I., tulburând grav liniştea şi ordinea publică, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 239 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., art. 239 alin. (1) şi (5) C. pen., art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) - 176 alin. (1) lit. f) şi alin. (2) C. pen., o faptă prevăzută de art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen. şi o faptă prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 61/1991, republicată.
Faptele inculpatului L.D. care, în seara zilei de 12 noiembrie 2011, în timp ce se afla în faţa locuinţei numitei E.E., în satul P., comuna R., l-a ameninţat şi l-a îmbrâncit pe agentul de poliţie C.A.S., aflat în exerciţiul funcţiunii, prin faptele sale săvârşite împreună cu inculpaţii O.G., L.I.A. şi B.I., tulburând grav liniştea şi ordinea publică, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 239 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. şi art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 33-34 C. pen.
Faptele inculpatului B.I. care, în seara zilei de 12 noiembrie 2011, a lovit cu o scândură autoturismul aparţinând părţii vătămate E.I., parcat în faţa locuinţei numitei E.E., în satul P., comuna R., producându-i avarii şi împreună cu L.I.A., a pătruns fără drept în curtea locuinţei numitei E.E., după care, în timp ce se afla în faţa locuinţei acesteia din urmă, a adresat ameninţări agenţilor de poliţie P.L.G. şi C.A.S., aflaţi în exerciţiul funcţiunii, prin faptele sale săvârşite împreună cu inculpaţii O.G., L.I.A. şi L.D., tulburând grav liniştea şi ordinea publică, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 239 alin. (1) şi (5) C. pen., art. 321 alin. (1) şi (2) Cod penai, art. 192 alin. (2) C. pen. şi o faptă prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen., fiecare cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen. şi cu aplicarea art. 33 - 34 C. pen.
Faptele inculpatului L.I.A. care, în seara zilei de 12 noiembrie 2011, a lovit cu o scândură autoturismul aparţinând părţii vătămate E.I., parcat în faţa locuinţei numitei E.E., în satul P., comuna R., producându-i avarii şi împreună cu B.I., a pătruns fără drept în curtea locuinţei numitei E.E., după care, în timp ce se afla în faţa locuinţei acesteia din urmă, a adresat ameninţări agenţilor de poliţie P.L.G. şi C.A.S., aflaţi în exerciţiul funcţiunii, fiind necesar ca agentul de poliţie C.A.S. să folosească armamentul din dotare pentru imobilizarea acestuia, prin faptele sale săvârşite împreună cu inculpaţii O.G., B.I. şi L.D., tulburând grav liniştea şi ordinea publică, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 239 alin. (1) şi (5) C. pen., art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen., art. 192 alin. (2) C. pen. şi art. 217 alin. (1) C. pen., fiecare cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen. şi cu aplicarea art. 33 - 34 C. pen.
S-a mai reţinut că, fiind audiată partea vătămată P.L.G., a declarat că doreşte să participe în proces ca parte vătămată şi nu se constituie parte civilă.
De asemenea, fiindu-i aduse la cunoştinţă dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 211/2004, aceasta a arătat că nu doreşte asistenţă juridică gratuită şi acordarea de către stat a unor compensaţii financiare.
De asemenea, fiind audiată partea vătămată C.A., a declarat că doreşte să participe în proces ca parte vătămată şi nu se constituie parte civilă şi fiindu-i aduse la cunoştinţă dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 211/2004, aceasta a arătat că nu doreşte asistenţă juridică gratuită şi acordarea de către stat a unor compensaţii financiare.
Fiind audiat, E.I. a declarat că se constituie parte civilă cu suma de 100 RON, reprezentând contravaloarea daunelor produse.
La data de 13 noiembrie 2011, I.R.A. a arătat că nu formulează plângere împotriva numitului L.I.A., întrucât a lovit-o cu cotul în zona nasului, atunci când a pătruns, fără drept, în curtea locuinţei sale, astfel că s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de acesta, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 180 alin. (1) C. pen.
Faţă de împrejurarea că, partea vătămată C.A.S., a tras cu arma din dotare înspre inculpatul O.G., producându-i acestuia leziuni, prin împuşcare la nivelul abdomenului şi membrului inferior stâng şi i-au pus în primejdie viaţa, s-a apreciat că sunt aplicabile dispoziţiile art. 44 alin. (1) C. pen., agentul de poliţie C.A.S., acţionând în stare de legitimă apărare.
Acesta a fost nevoit să utilizeze arma din dotare, pentru a-l putea opri pe inculpat, care se îndrepta, având un cuţit asupra sa, cu intenţia de a ucide partea vătămată, după ce anterior o înjunghiase, cu acelaşi cuţit şi pe colega părţii vătămate.
S-a mai reţinut că acţiunea agentului de poliţie a fost justificată pentru a înlătura atacul material, direct, imediat şi injust îndreptat împotriva sa şi care punea în pericol grav persoana sa.
În baza art. 38 C. proc. pen. s-a disjuns judecarea cauzei în ce priveşte pe inculpatul O.G., trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 239 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., art. 239 alin. (1) şi (5) C. pen., art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) şi art. 176 alin. (1) lit. f) şi alin. (2) C. pen., art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen. şi art. 2 alin. (1) Legea nr. 61/1991 toate cu aplicarea art. 33-34 C. pen., art. 41-42 C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. şi cu privire la judecarea acţiunilor civile şi s-a fixat termen de fond la data de 14 martie 2012.
Prin încheierea nr. 41 din 14 noiembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în Dosar nr. 8432/101/2011, s-a dispus, printre altele, arestarea preventivă a inculpatului O.G. pentru o perioadă de 30 de zile.
Tribunalul Mehedinţi, prin încheierea din data de 06 decembrie 2012 a dispus prelungirea măsurii preventive a inculpatului, iar prin încheierile din 10 ianuarie 2012, respectiv, 06 februarie 2012 şi 27 martie 2012,16 mai 2012, 27 iunie 2012,31 iulie 2012 şi 19 septembrie 2012 a fost verificată legalitatea şi temeinicia măsurii arestului preventiv, măsura fiind menţinută, în temeiul art. 3001 C. proc. pen., respectiv art. 3002 C. proc. pen.
Pe parcursul cercetării judecătoreşti, în termenul legal prevăzut de art. 15 alin. (2) C. proc. pen., partea civilă Spitalul Judeţean de Urgenţă Drobeta-Turnu Severin s-a constituit parte civilă cu suma de 1.767,00 RON reprezentând cheltuieli cu spitalizarea părţii vătămate P.L.G. cât şi cu suma de 1.767,00 RON reprezentând cheltuieli cu spitalizarea inculpatului O.G.
S-a luat câte o declaraţie părţilor vătămate P.L.G. şi C.A.S. care au arătat că doresc să participe în această cauză doar în calitate de părţi vătămate.
A fost audiat inculpatul O.G.
Au fost audiaţi martorii I.R.A., P.A.T., E.E., G.I., S.I., B.G.M., M.D.V. şi T.G.G.
Analizând întregul material probator administrat atât în cursul urmăririi penale cât şi în cursul cercetării judecătoreşti, în fapt, cu privire la inculpatul O.G., instanţa a reţinut că în seara zilei de 12 noiembrie 2011, în timp ce se afla în faţa locuinţei numitei E.E., în satul P., comuna R., acesta a proferat ameninţări la adresa lucrătorilor de poliţie P.L.G. şi C.A.S., aflaţi în exerciţiul funcţiunii şi în aceste împrejurări a lovit-o, cu un cuţit pe care-l purta asupra sa, pe P.L.G., producându-i leziuni ce i-au pus în primejdie viaţa şi, având cuţitul în mână, a continuat deplasarea spre agentul de poliţie C.A.S., ameninţându-l, fiind necesar ca acesta din urmă să utilizeze armamentul din dotare pentru a-l determina să se oprească, prin faptele sale săvârşite împreună cu inculpaţii L.D., L.I.A. şi B.I., tulburându-se grav liniştea şi ordinea publică.
S-a mai reţinut că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârşirea unei infracţiuni de ultraj, împotriva agentului de poliţie C.A.S., încadrarea juridică fiind în dispoziţiile art. 239 alin. (1) şi (5) C. pen., fapta concretă fiind aceea de a profera ameninţări verbale.
Acţiunea inculpatului de a se deplasa, având cuţitul în mână, spre agentul de poliţie a fost apreciată ca întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă de omor deosebit de grav, încadrarea juridică fiind în art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) - art. 176 alin. (1) lit. f) şi alin. (2) C. pen.
Cu privire la acţiunile inculpatului, constând în aceea că după ce a ameninţat-o verbal a lovit-o cu cuţitul pe poliţista P.L.G., s-a apreciat că sunt realizate elementele constitutive atât ale infracţiunii de ultraj - prevăzută de art. 239 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. cât şi ale tentativei la infracţiunea de omor deosebit de grav - prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) - art. 176 alin. (1) lit. f) şi alin. (2) C. pen.
De asemenea, manifestările inculpatului, alăturate manifestărilor celorlalţi inculpaţi, săvârşite într-un loc public, au fost încadrate juridic în dispoziţiile art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen., constituind infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, iar portul fără drept al cuţitului, în acele împrejurări, a fost apreciat ca realizând conţinutul constitutiv al infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 61/1991 republicată.
La încadrarea juridică au fost reţinute dispoziţiile privind concursul real de infracţiuni.
Raportat la starea de fapt reţinută mai sus, aşa cum a rezultat din ansamblul probelor administrate atât la urmărirea penală cât şi în cursul cercetării judecătoreşti, s-a impus schimbarea încadrării juridice a faptelor, după cum urmează:
- cu privire la agentul de poliţie P.L.G., s-a reţinut că ameninţările şi lovirea se absorb în acţiunea mai gravă, faptele întrunind elementele constitutive doar ale tentativei la infracţiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) - art. 176 alin. (1) lit. f) şi alin. (2) C. pen.
Când un inculpat comite în cadrul uneia şi aceleiaşi laturi obiective o acţiune de insultare, ameninţare şi lovire a unui poliţist aflat în exercitarea atribuţiunilor de serviciu, săvârşeşte o singură infracţiune de ultraj în formă calificată, care absoarbe şi forma simplă a acestei infracţiuni, iar dacă forma calificată constituie o tentativă la omor deosebit de grav nu se pot reţine, în concurs cele două infracţiuni, răspunderea penală a inculpatului urmând a se angaja doar pentru infracţiunea mai gravă, respectiv tentativa la omor deosebit de grav prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174-176 alin. (1) lit. f) şi alin. (2) C. pen. Corespunzător, s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor, din art. 239 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. şi art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) - art. 176 alin. (1) lit. f) şi alin. (2) C. pen., în art. art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) - art. 176 alin. (1) lit. f) şi alin. (2) C. pen.
- cu privire la agentul de poliţie C.A.S., s-a reţinut că inculpatul nu a început punerea în executare a hotărârii de a ucide poliţistul, ameninţările şi deplasarea sa, cu cuţitul în mână, spre poliţist neintrând în sfera de executare a tentativei la infracţiunea de omor deosebit de grav ci întrunind doar elementele constitutive ale infracţiunii de ultraj, în forma prevăzută de art. 239 alin. (1) şi (5) C. pen.
Câtă vreme nu s-a trecut la lovirea efectivă, cu cuţitul, a poliţistului nu se poate pune problema comiterii unei acţiuni îndreptată împotriva vieţii persoanei.
De altfel, s-a observat chiar din textul art. 239 C. pen. că tentativa, deşi posibilă la formele agravate - de ex. încercarea de lovire a unui poliţist - nu este pedepsită.
Materialitatea actelor comise de inculpat nu poate îmbrăca forma concursului de infracţiuni, urmând ca, în mod corespunzător, să se schimbe încadrarea juridică a faptelor, din art. 239 alin. (1) şi (5) C. pen. şi art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) - art. 176 alin. (1) lit. f) şi alin. (2) C. pen., în art. 239 alin. (1) şi (5) C. pen.
Referitor la reţinerea agravantelor prevăzute de art. 75 alin. (1) lit. a) şi c) din C. pen. s-a reţinut că doar infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice a fost comisă de inculpatul O.G. împreună cu ceilalţi 3 inculpaţi, unul dintre aceştia fiind minor, celelalte fapte - ultrajul, tentativa de omor deosebit de grav şi portul fără drept al cuţitului - fiind fapte ce nu s-au comis prin participarea a trei sau mai multe persoane.
În rezolvarea acţiunii penale, instanţa a avut în vedere declaraţia inculpatului care, deşi nuanţat, recunoaşte comiterea infracţiunilor, declaraţie care se coroborează cu procesul verbal de cercetare la faţa locului, planşele foto, procesul-verbal de ridicare a obiectelor, declaraţiile părţilor vătămate, actele medico-legale şi declaraţiile martorilor - audiaţi atât în cursul urmăririi penale cât şi în faţa instanţei de judecată.
La stabilirea şi aplicarea pedepsei, instanţa a avut în vedere criteriile de individualizare judiciară prevăzute de art. 72 alin. (1) din C. pen., reţinând limitele pedepselor prevăzute de lege sunt închisoarea de la 10 la 25 de ani sau între 7 ani şi 6 luni şi 12 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea unor drepturi, închisoarea între 9 luni şi 4 ani sau amenda, închisoarea de la 2 la 7 ani, respectiv, închisoarea între 3 luni şi 2 ani sau amenda; inculpatul a comis patru infracţiuni aflate în concurs real, faptele săvârşite prezentând un grad ridicat de pericol social, fiind o infracţiune contra vieţii comisă într-un loc public, o infracţiune contra autorităţii, două infracţiuni contra regulilor de convieţuire socială, una dintre infracţiuni fiind comisă de mai multe persoane împreună, unul dintre participanţi fiind minor; inculpatul nu are antecedente penale şi a avut o atitudine relativ sinceră.
S-a avut în vedere pedeapsa prevăzută de lege pentru tentativa la infracţiunea de omor deosebit de grav şi pentru cea de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice.
Cât priveşte condiţia referitoare la pericolul concret pe care lăsarea în libertate a inculpatului îl prezintă pentru ordinea publică s-a apreciat că este îndeplinită având în vedere natura infracţiunilor - omorul fiind o infracţiune de violenţă, contra vieţii, chiar dacă fapta a rămas în forma tentativei, modalitatea în care inculpatul a comis faptele - la încadrarea juridică fiind reţinută forma agravată, impactul negativ pe care comiterea unor asemenea fapte îl are în rândul comunităţii şi, nu în ultimul rând, necesitatea unei reacţii ferme a autorităţilor pentru stingerea conflictului de drept penal, coroborate cu sentimentul de insecuritate creat opiniei publice în situaţia în care persoanele faţă de care s-a pronunţat o hotărâre de condamnare cu executarea pedepsei, chiar nedefinitivă, ar fi lăsate în stare de libertate.
S-a constatat că măsura preventivă a fost dispusă începând cu data de 14 noiembrie 2011, durata acesteia nu a depăşit un caracter rezonabil, fiind respectate exigenţele art. 5 paragraf 3 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului aşa cum rezultă din jurisprudenţa constantă a Curţii Europene, iar menţinerea măsurii arestării preventive se impune pentru buna desfăşurare, în continuare, a procesului penal şi pentru a împiedica eventuala sustragere a inculpatului de la executarea pedepsei.
Cu privire la pedeapsa accesorie, văzând dispoziţiile art. 4145 alin. (4) C. proc. pen., raportate la Decizia nr. 74/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite, ţinând seama de natura şi gravitatea infracţiunilor şi de împrejurările cauzei, aşa cum au fost mai sus menţionate - criterii prevăzute de art. 71 alin. (3) C. pen., în baza art. 71 alin. (1) din C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) din C. pen.
Referitor la pedeapsa complementară, având în vedere cuantumul pedepsei principale aplicate, în temeiul dispoziţiilor art. 65 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi lit. b) din C. pen., pe o durată de 2 ani, ce se va executa după executarea pedepsei principale, după graţierea totală sau a restului de pedeapsă sau după prescripţia executării pedepsei, în conformitate cu art. 66 C. pen.
În temeiul art. 14 şi art. 346 alin. (1) C. proc. pen. s-a respins, ca nedovedită, acţiunea civilă formulată de partea vătămată E.I. Acesta, deşi prezent la un termen de judecată, nu a formulat cereri privind administrarea unor probe necesare dovedirii cuantumului despăgubirilor solicitate.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială a briceagului cu lama rabatabilă, metalic, lungime 13 cm, plasele de culoare maro - înaintat la Tribunalul Mehedinţi, odată cu dosarul cauzei, constituind proba nr. 4.
În baza art. 169 rap. la art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen. s-a dispus restituirea, la rămânerea definitivă a hotărârii, către Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinţi, partea vătămată sau oricare altă persoană îndreptăţită, după caz, a celorlalte obiecte înaintate odată cu rechizitoriul nr. 906/P/2011, din 09 ianuarie 2012, al Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinţi.
În baza art. 7 raportat la art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul O.G., în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J., în condiţiile actului normativ menţionat.
II. Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinţi şi inculpatul O.G.
Reprezentantul parchetului a criticat hotărârea pentru nelegalitate şi netemeinicie, deoarece în mod greşit s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care inculpatul O.G. a fost trimis în judecată, în sensul că pentru fapta de tentativă la omor deosebit de grav nu s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 175 lit. i) C. pen., deşi a fost comisă în public.
De asemenea, a menţionat că în mod nelegal faţă de inculpat nu s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi pentru fapta prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, art. 175 lit. i), art. 176 lit. f) C. pen., deşi legea prevede obligatoriu aplicarea acestei pedepse.
Pe de altă parte, a arătat că pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi a fost dispusă după aplicarea dispoziţiilor privind concursul de infracţiunii şi stabilirea pedepsei rezultante.
Pe latură civilă, a menţionat că hotărârea instanţei de fond este nelegală, deoarece instanţa de fond a omis să-l oblige pe inculpat la plata despăgubirilor către partea civilă Spitalul Judeţean de Urgenţă Drobeta-Turnu Severin pentru cheltuielile ocazionate de asistenţa medicală acordată victimei P.L.G., suma urmând să fie actualizată cu rata inflaţiei.
Inculpatul a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale şi reindividualizarea pedepsei, în sensul reducerii sub minimul special prevăzut de lege, deoarece nu are antecedente penale şi are posibilitatea de a se reeduca, cu reţinerea dispoziţiilor art. 74, 76 C. pen.
Prin Decizia penală nr. 137 din data de 17 aprilie 2013, Curtea de Apel Craiova , secţia penală şi pentru cauze cu minori a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul O.G.şi a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinţi, împotriva Sentinţei penale nr. 187 din 11 octombrie 2012, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, în Dosarul nr. 2370/101/2012, a desfiinţat în parte sentinţa penală apelată şi rejudecând în fond, a descontopit pedeapsa rezultantă de ani şi 6 luni închisoare în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor.
În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei de tentativă la infracţiunea de omor deosebit de grav reţinută în sarcina inculpatului O.G. din infracţiunea prevăzută de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) - art. 176 alin. (1) lit. f) şi alin. (2) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., art. 176 alin. (1) lit. f) şi alin. (2) C. pen.
În baza art. art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., art. 176 alin. (1) lit. f) şi alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul O.G. la pedeapsa de 7 ani şi 6) luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., după executarea pedepsei principale, pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat şi deosebit de grav.
În baza art. art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) din C. pen., a contopit pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. cu pedeapsa de 9 luni închisoare aplicată pentru infracţiunea de ultraj, pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată pentru infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice şi pedeapsa de 3 luni închisoare aplicată pentru infracţiunea de port fără drept al briceagului, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 71 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi lit. b) din C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) din C. pen.
În baza art. 381 C. proc. pen. raportat la art. 88 alin. (1) C. pen. şi art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a dedu din pedeapsa aplicată durata prevenţiei în continuare până la zi şi a menţinut starea de arest.
A obligat inculpatul la plata către partea civilă Spitalul de Urgenţă Drobeta-Turnu Severin la plata sumei de 1767 RON actualizată cu indicele de devalorizare a monedei naţionale, la data achitării efective a debitului.
A menţine restul dispoziţiilor sentinţei, iar în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat apelantul inculpat la plata către stat a cheltuielilor judiciare în cuantum de 500 RON, cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinţi rămânând în sarcina statului.
Pentru a pronunţa această soluţie, curtea de apel a reţinut următoarele:
Din materialul probator administrat în cauză, curtea de apel a constatat că hotărârea pronunţată de instanţa de fond este nelegală, deoarece tentativei la infracţiunea de omor deosebit de grav reţinută în sarcina inculpatului O.G. i s-a dat o greşită încadrare juridică, în sensul că s-a omis aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 175 lit. i) C. pen., încadrarea juridică corectă fiind în dispoziţiile art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., art. 176 alin. (1) lit. f) şi alin. (2) C. pen.
Din probatoriul administrat în cauză rezultă că tentativa la infracţiunea de omor deosebit de grav comisă împotriva agentului de poliţie a fost săvârşită în public, respectiv pe o stradă din satul P. comuna R., judeţul Mehedinţi, astfel încât în cauză trebuiau reţinute şi dispoziţiile art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.
Pe de altă parte, s-a constatat că în mod greşit instanţa de fond nu a aplicat inculpatului O.G. pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi cu privire la tentativa la infracţiunea de omor calificat şi deosebit de grav, deşi legea prevede obligatoriu aplicarea acestei pedepse.
Mai mult, instanţa de fond, după aplicarea dispoziţiilor privind concursul de infracţiuni şi stabilirea pedepsei rezultante, în baza art. 65 alin. (2) C. pen., a făcut aplicarea faţă de inculpat a pedepsei complementare, deşi aceasta trebuia dispusă după stabilirea pedepsei principale pentru infracţiunea de tentativă de omor calificat şi deosebit de grav.
Curtea de apel a apreciat că şi cel de-al doilea motiv de apel invocat de procuror este fondat, în sensul că latura civilă a cauzei a fost greşit soluţionată în ceea ce priveşte acţiunea civilă exercitată de Spitalul Judeţean de Urgenţă Drobeta-Turnu Severin, pentru cheltuielile ocazionate de asistenţa medicală acordată victimei P.L.G.
Astfel, conform adresei nr. 5171 de la 2 aprilie 2012, aflată la dosarul de fond, partea civilă Spitalul Judeţean de Urgenţă Drobeta-Turnu Severin şi-a precizat pretenţiile civile cu privire la aceasta, constituindu-se parte civilă cu suma de 1.767,00 RON, sumă care să fie actualizată cu rata inflaţiei.
III. Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul O.G., invocând greşita aplicare a legii cu privire la stabilirea pedepsei aplicate pentru tentativa la infracţiunea de omor calificat şi deosebit de grav, apreciind că instanţele ar fi trebuit să reţină ca şi circumstanţă atenuantă starea de tulburare în care se afla ca urmare a loviturilor aplicate de către partea vătămată P.L.G.
Examinând recursul declarat de inculpatul O.G., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.
Potrivit vechiului text al art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării în cazul în care s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen., sau în alte limite decât cele prevăzute de lege, însă începând cu 15 februarie 2013, data intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013, incidenţă în cauză, privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, textul anterior menţionat a fost modificat de art. I pct. 15 al legii, în sensul că acest caz de casare a devenit incident doar situaţiei când "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", din conţinutul textului fiind înlăturată sintagma referitoare la greşita individualizare a pedepsei aplicate de către instanţă.
Potrivit art. II din Legea nr. 2/2013, dispoziţiile privind cazurile de casare prevăzute în C. proc. pen. în forma anterioară intrării în vigoare a legii, rămân aplicabile doar cauzelor penale aflate în curs de judecată în recurs, inclusiv celor aflate în termenul de declarare a recursului, dar pronunţate anterior intrării în vigoare a legii. În această situaţie, rezultă că în cazul hotărârilor pronunţate de către instanţele de apel după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, respectiv după 15 februarie 2013, sunt aplicabile dispoziţiile cazurilor de casare, astfel cum sunt prevăzute de noua lege.
În speţă, se constată că inculpatul O.G. a declarat recurs împotriva unei decizii pronunţate la data de 17 aprilie 2013, după data intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013, astfel încât cazurile de casare vor fi analizate în raport de conţinutul textelor art. 3859 C. proc. pen. astfel cum au fost modificate prin art. I din această lege.
Având în vedere natura criticii invocate de către inculpat, anume greşita individualizare a pedepsei aplicate prin nereţinerea circumstanţelor atenuante, rezultă cu evidenţă că aceasta nu se mai circumscrie cazului de casare întemeiat pe dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., astfel cum acestea au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, nici cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. şi niciunui alt caz de casare ce se examinează din oficiu, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul O.G. împotriva Deciziei penale nr. 137 din data de 17 aprilie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata prevenţiei de la 14 noiembrie 2011 la 12 septembrie 2013 şi va oblig recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul O.G. împotriva Deciziei penale nr. 137 din data de 17 aprilie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata prevenţiei de la 14 noiembrie 2011 la 12 septembrie 2013.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 septembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2688/2013. Penal. Omorul (art. 174 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 2580/2013. Penal. Contestaţie la executare... → |
|---|
