ICCJ. Decizia nr. 2754/2013. Penal. Omorul deosebit de grav (art. 176 C.p.). Omorul (art. 174 C.p.), omorul calificat (art. 175 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2754/2013
Dosar nr. 25937/3/2012
Şedinţa publică din 18 septembrie 2013
Asupra recursului de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Prin Sentinţa penală nr. 79 din 31 ianuarie 2013 Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în temeiul dispoziţiilor art. 174, art. 175 lit. c) şi art. 176 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul G.M.F., cetăţean român, studii medii, căsătorit, un copil major, stagiul militar satisfăcut, necunoscut cu antecedente penale, la pedeapsa detenţiunii pe viaţă.
Conform art. 65 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani. În baza art. 67 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa degradării militare.
A făcut aplicarea art. 71 - art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., iar în baza art. 88 C. pen. a computat din durata pedepsei pronunţate perioada reţinerii şi arestării preventive, începând cu data de 20 martie 2012 la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen. a menţinut starea de arest a inculpatului.
A admis acţiunea civilă formulată de Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti cu sediul în Bucureşti, Splaiul Independentei nr. 169, sector 5 şi a obligat inculpatul la despăgubiri civile către această unitate spitalicească în cuantum de 13.020,38 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare pentru victima G.E..
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 6.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, în contul x, beneficiar Tribunalul Bucureşti, din care 5.000 lei reprezentând cheltuieli ocazionate de faza de urmărire penală, iar onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 200 lei s-a suportat din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că la data de 15 martie 2012, în jurul orelor 11,00, lucrători de poliţie din cadrul D.G.P.M.B. - Secţia 21 Poliţie, au fost sesizaţi prin S.U.U. 112, de către martora R.C.E. cu privire la faptul că în cursul dimineţii acelei zile inculpatul G.M.F. a agresat-o pe mama acestuia G.E.. Lucrătorii de poliţie s-au deplasat la locuinţa din Bucureşti, unde i-au găsit pe R.C.E. şi pe fiica acesteia, precum şi pe inculpatul G.M.F. şi pe G.E., aceasta din urmă fiind transportată, în cursul cercetării efectuate, la Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti, de un echipaj SMURD, solicitat pentru acordarea de îngrijiri medicale.
Potrivit foii de observaţie, G.E. a fost internată în data de 15 martie 2012 cu diagnosticul: "traumatism prin agresiune. TCC minor nivel 1. Fracturi costale stângi C VIII-IX-X-XI. Revărsat pleural stâng. Contuzie miocardică FIA. Insuficienţă miocardică moderată. Insuficienţă tranzit severă. Stop cardio-respirator resuscitat în mediu spitalicesc. Pneumonie lob inferior drept, lob inferior stâng", şi supusă tratamentului medical. În data de 16 martie 2012, pe fondul numeroaselor traumatisme şi afecţiunilor medicale precedente, G.E. a decedat.
Din cercetări a reieşit că în apartamentul din Bucureşti, locuiau G.M.F., soţia acestuia, G.D.C., fiica celor doi, G.M.A. şi concubinul acesteia D.D., R.C.E. (fiica numitei G.D.C. dintr-o relaţie anterioară) şi concubinul acesteia G.D., precum şi doi copiii minori ai acestor din urmă cupluri.
De cca 2 ani, în locuinţă s-a mutat şi G.E., mama inculpatului G.M.F., aceasta ocupând aceeaşi cameră cu fiul său. Din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză rezultă că inculpatul G.M.F. o agresa în mod frecvent pe G.E. şi avea o atitudine indiferentă faţă de aceasta, cheltuindu-i pensia în interes personal, fără a-i oferi îngrijire şi în mod special hrană. În cursul lunilor februarie şi martie atitudinea inculpatului la adresa mamei sale a devenit extrem de violentă, acesta lovind-o în mod repetat, fapt pentru care a fost necesară internarea acesteia la Spitalul Universitar de Urgentă Bucureşti.
Această situaţie este relevată de declaraţiile martorilor R.C.E., G.M.A., D.D. şi G.D..
Astfel, martora R.C.E. a declarat în faţă organelor de urmărire penală următoarele:
"În lunile ce au urmat am observat că fiul ei o agresa în mod frecvent, nu o hrănea şi îi cheltuia toţi banii de pensie - 1.500 lei - pe băuturi alcoolice. De mai multe ori a strigat după ajutor însă nu a vrut să facă plângere împotriva fiului ei. În mod vizibil starea ei de sănătate s-a deteriorat, slăbind foarte mult din cauza lipsei hranei. Deşi i-am spus în mod repetat că ar fi mai bine să se mute la un azil de bătrâni, G.E. a refuzat, probabil şi de teama insuflată de fiul ei. Acelaşi lucru i l-am spus şi lui G.M.F., acesta refuzând categoric o asemenea posibilitate întrucât risca să piardă banii din pensia ei. Menţionez că agresiunile asupra lui G.E. erau aproape zilnice însă în zilele de după încasarea pensiei, respectiv data de 15 a fiecărei luni, pe fondul consumului exagerat de băuturi alcoolice, agresiunile erau şi mai violente. Din propria iniţiativă am luat legătura cu Direcţiile de Protecţie şi Asistenţă Socială ale Sectoarelor 3 şi 6 în vederea internării într-un azil de bătrâni a numitei G.E.. Cei de la Sectorul 6 au venit la domiciliu şi au făcut o anchetă socială însă perspectivele unei soluţionări favorabile, din lipsa locurilor, era redusă. De asemenea, în mod repetat am sesizat agresiunile la care era supusă G.E., organelor de poliţie, însă poliţiştii nu au luat măsuri. În una dintre zilele de la începutul lunii februarie, am găsit-o pe holul apartamentului pe G.E. într-o stare de sănătate gravă, acesta având diaree şi, nemaiputând ajunge la toaletă, a murdărit cu fecale camera unde stătea şi holul casei. Am făcut eu curăţenie, am spălat-o, apoi o ambulanţă a transportat-o la Spitalul Universitar unde a rămas internată câteva zile. După externare, starea acesteia nu s-a îmbunătăţit întrucât G.M. nu îi dădea să mănânce, astfel că era într-o stare de inaniţie accentuată. În una dintre zilele următoare, eu am găsit-o căzută pe holul de la etajul 4 al blocului. Am mers în casă şi i-am cerut lui G.M.F. să o ia din hol şi să o ducă în camera lor. Acesta a mers la ea, a ridicat-o, iar apoi i-a dat drumul pe beton. A mai lovit-o cu piciorul în zona spatelui şi a şoldului drept, ţipând la ea să se ridice, apoi a târât-o ţinând-o de mâini şi de păr, până în camera lor. A închis uşa şi deşi nu am putut să văd, am auzit cum o lovea cu picioarele şi îi cerea să se urce în pat. După circa o jumătate de oră, G.M.F. a ieşit din cameră spunând că mamei lui îi este rău. Şi de această dată a fost transportată cu ambulanţa la Spitalul Universitar, unde a rămas internată circa 2 săptămâni. Ştiu că în acele împrejurări a suferit o fractură de şold, care însă nu a fost operată. La începutul lunii martie 2012, G.E. a fost externată, fiind adusă acasă de G.M.F., ajutat de doi prieteni. Aceştia au adus-o pe braţe întrucât G.E. nu se mai putea deplasa şi nici chiar ridica din pat. În zilele următoare a stat numai în cameră. G.M.F. obişnuia să plece dimineaţa, încuind-o pe mama lui în cameră, fără apă şi fără mâncare. De asemenea, pe fondul neputinţei, aceasta stătea complet dezbrăcată şi îşi făcea nevoile fiziologice direct în pat. În zilele de după externarea de la începutul lunii martie, i-am dat lui G.M.F. mai multe aşternuturi pe care să le pună pe pat în locul celor murdărite de mama lui. Cât timp stătea încuiată în cameră, G.E. a strigat după ajutor, dar nici unul dintre noi nu am putut să o ajutăm, întrucât uşa era încuiată."
În mod similar, cu ocazia reaudierii în cursul cercetării judecătoreşti a arătat că întruna din zile a găsit-o pe mama inculpatului căzută la ghenă şi l-a chemat pe acesta să o ducă în casă, însă inculpatul, întrucât nu a putut să o care în braţe, a tras-o de mâini, lovind-o cu picioarele. Martora a precizat că nu a putut interveni întrucât era împreună cu copilul său, în vârstă de 2 ani care era foarte speriat, fiindu-i totodată teamă datorită violenţei şi agresivităţii care îl caracterizează pe inculpat. Din acel moment mama inculpatului a rămas imobilizată la pat, fiind internată timp de 2 - 3 săptămâni. Şi după ce a fost externată bătăile au continuat, martora arătând că a găsit de multe ori victima complet dezbrăcată, deşi afară era frig.
Aceste aspecte au fost relevate şi în declaraţia martorei G.D.C., soţia inculpatului, care a afirmat în faţa instanţei că a auzit-o pe soacra sa strigând după ajutor şi spunându-i inculpatului să nu mai dea. A văzut-o apoi pe victimă vânătă, cu buza spartă şi deşi a chemat poliţia şi salvarea nu s-au mai luat măsuri, cadrele medicale spunând că nu este necesară internarea. Martora a mai relatat că a aflat de la fiica sa, martora G.D.C., că aceasta a găsit-o pe victimă căzută la ghenă şi atunci când l-a chemat pe inculpat să o ducă în casă, acesta a târât-o pe mama sa şi a lovit-o până în cameră. Totodată, martora a declarat că atunci când a ajuns acasă, a chemat salvarea, soacra sa fiind transportată la spital şi internată, ocazie cu care s-a constatat că a suferit o fractură de şold.
Susţinerile martorelor au fost confirmate de actele medicale emise de Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti, unitate unde a fost internată victima G.E., înscrisuri depuse în copie la dosarul de urmărire penală.
Astfel, potrivit FO, G.E. a fost internată între 16 - 21 februarie 2012, cu diagnosticul: "Politraumatism prin agresiune fizică (afirmativ). Fracturi costale stânga C5-C6, C7-C8. Contuzie toracică stângă posterior. Insuficienţă respiratorie manifestată.", conform fişei de prezentare din 22 februarie 2012, a fost înregistrată cu diagnosticul: "Crize de P.C. repetate. Stare generală precară. Conştientă. Cooperantă. Echimoze faciale multiple.", conform fişei de prezentare din 25 februarie 2012, s-a stabilit diagnosticul: "Afirmativ agresiune. T.C.F. minor, cu multiple echimoze la nivel facial şi la nivelul gâtului. Contuzie toraco-abdominală. Contuzie forte bazin. Contuzie genunchi stâng", iar potrivit FO nr. 18100, aceasta a fost internată în perioada 26 februarie - 5 martie 2012 cu diagnosticul "fractură col femural stâng".
De asemenea, la dosar au fost ataşate mai multe procese-verbale de transcriere a convorbirilor purtate la S.U.U. 112, în legătură cu agresarea victimei G.E., în datele de 16 februarie, 23 februarie, 25 februarie şi 15 martie 2012.
Ca o consecinţă a comportamentului agresiv al inculpatului, în urma numeroaselor leziuni suferite, victima G.E. nu s-a mai putut îngriji singură, devenind dependentă în totalitate de inculpatul G.M.. Acesta nu s-a preocupat însă de acordarea sprijinului necesar, ci, dimpotrivă, a continuat să o supună agresiunilor, fără a-i oferi mamei sale hrană sau a o ajuta în igiena personală.
Mai mult decât atât, inculpatul, care lipsea pe parcursul zilei de acasă, o încuia pe numita G.E. în camera sa, astfel încât celelalte persoane aflate în casă să nu-i poată acorda ajutor.
Privitor la acest aspect, martora G.D.C. a declarat că după externare, soacra sa a rămas imobilizată la pat. Inculpatul, deşi nu lucra, pleca dimineaţa şi venea seara, timp în care o încuia pe mama lui în casă. Martora a mai arătat că, atunci când se întorcea de la serviciu şi auzea gălăgie în camera inculpatului, încerca să intervină, însă nu era lăsată de soţul său să intre în încăpere. Despre aceste împrejurări a sesizat şi asistenţa socială, însă nu s-a luat nicio măsură, spunându-i-se că această instituţie se ocupă numai de situaţia persoanelor nevoiaşe.
Cu privire la agresiunea din 15 martie 2012, martorii audiaţi au arătat că în jurul orelor 8 - 9, au auzit dinspre camera ocupată de inculpatul G.M.F. şi victima G.E., ţipetele acesteia din urmă şi, după o perioadă de timp, au găsit-o pe aceasta căzută lângă pat, în stare de inconştienţă. În această împrejurare, au fost sesizate telefonic organele de poliţie şi ambulanţa. În prezenţa martorilor, G.M.F. a continuat să o lovească pe victimă cu picioarele, continuând să aibă o atitudine indiferentă faţă de starea sănătăţii acesteia.
Astfel, martora R.C.E. a menţionat: "în data de 15 martie 2012, în jurul orelor 8.00 -9.00, eu şi soţul meu ne aflam în camera noastră cu copilul. La un moment dat am auzit ţipetele lui G.E. şi vocea lui G.M.F. care îi cerea să tacă. Sora mea a intervenit verbal iar G.M.F. a deschis uşa purtând o discuţie cu ea pe tema agresiunii.
Concomitent, cineva a sunat la uşa de la intrare. Am deschis şi am remarcat că la uşă erau doi bărbaţi care au spus că sunt prietenii lui G.M.F. şi că au venit să o ia pe G.E. pentru a o interna la un azil de bătrâni din comuna Mogoşoaia. Împreună cu ei, am mers în camera unde se aflau G.M.F. şi G.E.. Uşa era deschisă şi, intrând în interior, am văzut că el dormea pe pat, iar ea era căzută lângă pat, în poziţie ghemuit, era dezbrăcată în zona inferioară, iar în zona superioară era acoperită cu o bucată de stofă verde şi părea că a murit. Am strigat la G.M.F., unul dintre bărbaţi spunând ceva de genul "Ce-ai făcut, ai omorât-o". Eu i-am spus "Măi animalule, ai omorât-o". G.M.F. s-a trezit şi am remarcat că era beat. S-a ridicat din pat şi a închis uşa. Noi am insistat să deschidă şi după ce a descuiat uşa, am intrat şi eu am verificat dacă bătrâna mai trăieşte, constatând că abia mai respira. Cu acel prilej, am făcut cu telefonul meu mobil, o fotografie în care se observă locul unde era căzută bătrâna. Eu am sunat la poliţie, iar unul dintre cei doi bărbaţi a sunat la salvare. În scurt timp au venit câte un echipaj de la Poliţie şi S.M.U.R.D. înainte de venirea celor de la S.M.U.R.D., am văzut cum G.M.F. i-a mai aplicat mamei lui câteva lovituri cu picioarele, cerându-i să urce în pat.
Echipajul medical i-a acordat îngrijiri medicale numitei G.E., împrejurare în care s-a constatat că starea de sănătate a acesteia este gravă. Cu toate acestea, G.M.F. a insistat să nu fie transportată la spital şi că este sănătoasă.
Martora G.M.A. a precizat: "în dimineaţa de 15 martie 2012, mă aflam în camera mea, situată vis-a-vis de cea în care stăteau tata şi bunica, împreună cu fiica mea. Concubinul meu nu se afla acasă, fiind plecat să îl ajute pe tatăl lui la muncă. La un moment dat am auzit-o pe bunica ţipând după ajutor iar pe tata strigând la ea să tacă. Copilul era deja treaz şi întrucât nu vroiam să se sperie de ţipetele ce se auzeau, am ieşit din cameră şi am intrat în camera unde se aflau tata şi bunica, uşa fiind neasigurată. Am văzut că bunica era căzută lângă pat, iar tata o lovea puternic cu picioarele în zonele capului şi toracelui. Ea nu reacţiona şi nu se apăra de lovituri. Am remarcat că bunica avea în zona intimă un absorbant tip "p." iar în zona superioară era acoperită cu o bucată de pânză verde. Văzându-mă, tata m-a obligat să ies din cameră, închizând uşa după mine. Cred că tata era în stare de ebrietate.
După ce a închis uşa, am auzit numeroase lovituri şi "bufnituri" de la loviturile pe care tata i le aplica bunicii. Apoi bătaia a încetat iar eu am mers în camera mea.
La câteva zeci de minute am auzit soneria de la uşa de la intrare. Eu şi sora mea am deschis şi am observat doi bărbaţi pe care nu îi cunoşteam, unul dintre ei spunând că au venit să o ducă pe bunica la un azil din localitatea Mogoşoaia pentru că aşa stabiliseră cu "dl. G.". Neştiind despre ce este vorba eu şi sora mea i-am condus pe cei doi bărbaţi în camera unde se aflau bunica şi tata. Când am deschis uşa am remarcat că bunica se afla pe pardoseală, lângă pat fiind dezbrăcată în partea inferioară a corpului. Tata dormea pe pat. Am strigat toţi la el ceva de genul ce-ai făcut, ai omorât-o. Tata s-a trezit şi a încercat să ne convingă să ieşim din cameră. În acea împrejurare sora mea Cristina i-a făcut bunicii o fotografie cu telefonul mobil, în poziţia în care se afla aceasta. Menţionez că bunica era în stare de inconştientă.
În acele împrejurări, sora mea a sunat la poliţie, iar unul dintre bărbaţii respectivi a sunat la salvare. În scurt timp au venit un echipaj S.M.U.R.D. şi unul de poliţie. Cei de pe echipajul medical au ridicat-o pe bunica şi au aşezat-o pe patul din cameră, acordându-i îngrijiri medicale. Apoi s-a pus problema ca bunica să fie transportată la spital, tata împotrivindu-se vehement spunând că aceasta este sănătoasă. După intervenţia mea şi a surorii mele precum şi a lucrătorilor de poliţie, bunica a fost transportată la Spitalul Universitar.
Martorul G.D. a declarat: "în data de 15 martie 2012, am venit de la serviciu la orele 06,00, şi m-am culcat. În jurul orelor 8,00 - 8,30, am fost trezit de concubina mea, care mi-a spus că la uşă se află doi bărbaţi, care susţin că au venit să o ia pe G.E. la un azil din localitatea Mogoşoaia. De asemenea, concubina mea mi-a relatat că, în cursul dimineţii, G.M.F. a bătut-o din nou pe mama lui. M-am ridicat din pat şi am mers în camera unde stăteau G.M.F. şi mama lui. Am văzut că aceasta era căzută lângă pat, în stare de inconştientă, iar G.M.F. stătea pe pat şi era în stare avansată de ebrietate. Acesta s-a ridicat de pe pat şi ne-a spus să ieşim din cameră. Menţionez că G.E. era complet dezbrăcată.
Cei doi bărbaţi care veniseră să o ia pe G.E. se aflau în bucătărie. După mai multe insistenţe, G.M.F. a ieşit din cameră şi a purtat cu cei doi o discuţie despre ce urmau să facă. Apoi Mihai a mers în cameră, ţipând la bătrână să se ridice de jos, apoi acesta a tras de ea, ridicând-o de o mână, iar apoi dându-i drumul, bătrâna lovindu-se la cap de rama patului.
În acea împrejurare am observat că bătrâna mai mişca. Concubina mea a sunat la poliţie, iar unul dintre cei doi bărbaţi a sunat la ambulantă, aceştia anunţând cele întâmplate.
Până la sosirea poliţiei şi a ambulanţei, am încercat să o ridicăm pe G.E. de jos şi să o aşezăm pe pat, dar Mihai nu ne-a lăsat. L-am îndepărtat în partea din spate a camerei pentru a fi sigur că nu o mai loveşte pe mama sa. Înainte de o ridica pe aceasta de jos, a venit un echipaj S., personalul medical acordându-i îngrijiri medicale, iar apoi transportând-o la Spitalul Universitar.
Aspectele relatate de martori sunt, în parte, confirmate şi de susţinerile făcute de către inculpat, care relevă totodată o totală lipsă de compasiune şi indiferenţă cu privire la starea de sănătate a mamei sale în perioada anterioară decesului.
Şi argumentele invocate în faţa instanţei se înscriu pe aceeaşi linie, a inexistenţei unor sentimente fireşti, inerente naturii umane, ce caracterizează relaţia fiu-mamă, afirmaţia inculpatului, în sensul că nu avea interesul să îşi ucidă mama (a cărei pensie o cheltuia în interes personal), fiind de un cinism ieşit din comun.
Astfel, în declaraţia din 19 martie 2012, acesta a precizat:
"În ultimele luni starea sănătăţii mamei mele s-a depreciat foarte mult, aceasta, în mod repetat, făcându-şi nevoile fiziologice pe ea. Din acest motiv am agresat-o de mai multe ori, lovind-o cu pumnii şi picioarele peste corp şi membre. În urma unei astfel de agresiuni mama mea a fost internată în data de 19 februarie 2012 la Spitalul Universitar. Mama a rămas internată pentru îngrijiri medicale până în data de 26 sau 27 februarie 2012. Atunci, ajutat de un prieten care se numeşte "I." şi încă un prieten de-al acestuia, am adus-o pe mama acasă. Mama era într-o stare gravă, neputându-se deplasa, astfel că eu şi cele două persoane menţionate am adus-o pe braţe în casă. Din acea zi, mama a stat permanent în pat, eu ocupându-mă de îngrijirea ei în sensul că îi dădeam de mâncare şi îi asiguram igiena personală. De asemenea, avea prescris un tratament medical de care se ocupa o asistentă care venea zilnic, după orele 18,00 la domiciliu. Eu lucrez, astfel că mama rămânea singură în cameră, cu uşa descuiată. Îi lăsam la dispoziţie o sticlă de apă şi mâncare. La plecare îi puneam un chilot absorbant ("p.") pe care i-l schimbam când reveneam acasă. Acest chilot nu era suficient, astfel că zilnic eram nevoit să schimb lenjeria de pat care era murdărită de urmă şi materie fecală.
În data de 15 martie 2012, m-am trezit în jurul orei 5,00. Am consumat circa 500 ml vodcă. La orele 8,00 am constatat că mama îşi făcuse necesităţile fiziologice în pat. M-am înfuriat şi am lovit-o cu pumnii şi picioarele până când aceasta a căzut din pat. Menţionez că înainte de a o lovi i-am scos pantalonii şi chilotul absorbant. Când a căzut mama s-a lovit în zona gâtului sau capului de servanta de lângă pat. Când am lovit-o, mama a ţipat de durere şi a strigat după ajutor.
La puţin timp după agresiune în cameră a intrat fiica mea M.. Nu reţin ce am discutat cu ea şi cât timp a stat. Nu-mi amintesc dacă am ridicat-o sau nu pe mama de jos. La un moment dat în cameră au intrat mai multe persoane de la S., aceştia acordându-i îngrijiri medicale mamei mele. Nu m-am opus ca mama să fie transportată la spital. Nu reţin dacă au venit şi organele de poliţie.
Eu am plecat de acasă să mă plimb pe B-dul. I.M. şi după cca o oră am revenit. Le-am găsit în casă pe ambele fete, respectiv pe C. şi pe M.. Nu am discutat nimic cu acestea. Despre moartea mamei mele am aflat astăzi 19 martie 2012.
În perioada 15 martie - 19 martie 2012 nu am mers în vizită la spitalul unde era mama internată, de teamă că voi fi obligat din nou să o iau acasă. În afară de agresiunile din 19 februarie 2012 şi 15 martie 2012, nu am mai bătut-o pe mama.
Victima a decedat la data de 16 martie 2012, la Spitalul de Urgenţă Bucureşti.
În raportul de constatare medico-legală necroptică nr. A3/360/2012, întocmit de I.N.M.L. Bucureşti, s-a concluzionat:
"Corelând datele medicale consemnate în foaia de observaţie clinică, cu constatările necroptice şi rezultatele examenelor complementare rezultă:
Moartea numitei G.E., în vârstă de 82 de ani, decedată la data de 16 martie 2012 la Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti a fost violentă.
Ea s-a produs prin şoc traumatic cu embolie pulmonară cu măduva osoasă consecinţa unui politraumatism cu multiple fracturi costale (recente C4, C5 parasternal stânga şi fracturi C8, 9, 10 axilar anterior stâng) şi vertebrale (fractura tasare cervicală CITI şi T12-L1).
La nivelul fragmentelor de măduvă-cervicală şi toracală, prelevate de la cadavru, s-a evidenţiat discretă hemoragie meningee focală şi stază sanguină şi edem medular.
La necropsie s-au mai constatat:
1. Leziuni traumatice elementare cutaneo-mucoase: multiple echimoze, excoriaţii, infiltrate hemoragice subcutanate epicraniene, trunchi şi membre, plaga superficială la nivelul comisurii vulvare posterioare cu sufuziune hemoragică roşietică submucoasă.
2. Necropsia a evidenţiat semnele unei agresiuni sexuale (vaginale) şi semnele unei compresiuni digitale cervico-faciale ce pot data din data de 15 martie 2012 cu supravieţuirea victimei în stare de şoc traumatic până la data de 16 martie 2012.
3. Multiple fracturi costale consolidate cu calus mai vechi de 3 - 4 săptămâni la hemitoracele stâng.
Examenul medico-legal necropsie a evidenţiat prezenţa unei stări de nutriţie precare, cu casaţie avansată, escare de decubit prelungit şi o patologie cronică preexistentă confirmate histopatologic: ateroscleroză cerebrală, focare bronhopneumonice, scleroemfizem pulmonar, pahipleurita, sechele TBC, ateroscleroză coronariană.
Leziunile traumatice constatate la examenul medico-legal al cadavrului au putut fi produse prin lovire cu şi de corp/plan dur, cel mai probabil, în condiţiile unui politraumatism prin agresiune aşa cum rezultă şi datele de anchetă puse la dispoziţie de D.G.P.M.B. - Serviciul Omoruri şi din F.O. clinică a Spitalului Universitar de Urgenţă Bucureşti.
Leziunile traumatice au legătură de cauzalitate directă cu cauza medicală a decesului.
Sângele recoltat de la cadavru aparţine grupei A.
Pe cele 2 (două) tampoane cu secreţie vaginală nu s-au evidenţiat urme de spermă (spermartozoiţi absenţi, reacţii de pretestare negative - BA 359).
Sângele recoltat de la cadavru nu conţine alcool. (BA nr. 295).
În lichidul pericardic recoltat de la cadavru s-au decelat valori crescute ale CK-MB 3902,80 U/L (valori normale 105-154 U/L -BA nr. 137).
Raportat la concluziile medico-legale s-a constatat aşadar că între acţiunile violente exercitate de inculpat asupra numitei G.E. şi decesul acesteia există raport de cauzalitate, moartea victimei fiind violentă, iar leziunile traumatice constatate aflându-se în legătură de cauzalitate directă cu cauza medicală a decesului.
Astfel, aşa cum s-a arătat şi anterior, în raportul de necropsie se evidenţiază că moartea victimei s-a produs prin şoc traumatic cu embolie pulmonară cu măduva osoasă, consecinţa unui politraumatism cu multiple fracturi costale (recente) şi vertebrale.
Totodată, la necropsie s-au mai constatat multiple leziuni traumatice, evidenţiindu-se şi semnele unei agresiuni sexuale (vaginale), precum şi ale unei compresiuni digitale cervico-faciale ce pot data din data de 15 martie 2012 cu supravieţuirea victimei în stare de şoc traumatic până la data de 16 martie 2012.
În raport de aceste constatări medico legale obiective, precum şi faţă de cele declarate de martori, apărarea inculpatului în sensul că activitatea sa ar fi limitată doar la lovirea victimei, însă nu cu o intensitate sporită, ceea ce ar demonstra lipsa unor acte caracteristice omorului, nu a fost întemeiată.
Chiar dacă examenul medico-legal necropsie a evidenţiat şi o patologie cronică preexistentă (arteroscleroză cerebrală, focare bronhopneumonice, scheroemfizem pulmonar, pahipleurita, sechele TBC, ateroscleroza coronariană), concluziile raportului de expertiză medico-legală au fost certe şi neechivoce asupra cauzei decesului.
De altfel, starea de sănătate alterată a victimei a fost nu numai inerentă vârstei înaintate a acesteia, dar şi cauzată de lipsa unei îngrijiri adecvate, acelaşi examen medico-legal necropsie punând în evidenţă şi o stare de nutriţie precară, cu casaţie avansată, escare de decubit prelungit.
Activitatea infracţională a inculpatului - care a lovit victima în mai multe împrejurări, cu pumnii şi picioarele, supunând-o o lungă perioadă de timp unor agresiuni repetate, în urma cărora aceasta a fost internată de mai multe ori la Spitalul de Urgenţă Bucureşti, iar la data de 16 martie 2013 a decedat - se circumscrie, atât sub aspect material, cât şi subiectiv - infracţiunii de omor.
Raportat la gradul de rudenie, fapta s-a încadrat ca fiind omor calificat, iar, în considerarea suferinţelor chinuitoare la care a fost supusă victima, pentru o perioadă relativ mare de timp, actele de agresiune repetate venind în concurs cu lipsa de îngrijire fiziologică şi a unei nutriţii adecvate, se reţine şi încadrarea juridică a infracţiunii de omor deosebit de grav, săvârşită prin cruzimi.
Astfel, prin "cruzimi", în sensul art. 176 lit. a) C. pen. se înţelege o acţiune violentă săvârşită într-un mod nemilos, neomenos, ce inspiră oroare, groază, atât victimei, cât şi persoanelor care află despre comiterea ei.
Fapta inumană, prezentată mai sus, depăşeşte limitele obişnuite ale unor acţiuni proprii laturii obiective a infracţiunii de omor, constituind un act nemilos, ecoul său în conştiinţa oamenilor fiind oroarea.
O astfel de reacţie este potenţată şi de relaţia de rudenie dintre victimă şi autor, de faptul că victima, femeie în vârstă, lipsită de orice posibilitate de a se salva, a fost supusă de către fiul său, atât la suferinţe fizice, dar şi morale, de lungă durată.
Întreaga manieră în care a acţionat inculpatul, conduita ulterioară săvârşirii faptei (nu a mers la spital la mama sa pentru a nu fi obligat să o ia acasă), dar şi în faţa organelor judiciare, lipsa oricăror remuşcări dar şi antecedentele violente anterioare (agresiuni asupra soţiei şi fiicei sale) relevă o periculozitate deosebită a acestuia, care, alături de gradul foarte ridicat de pericol social al faptei comise, relevat atât de importanţa relaţiilor sociale încălcate, cât şi al împrejurărilor concrete ale cauzei, impun o reacţie deosebită a autorităţilor şi sancţionarea corespunzătoare a inculpatului care a dat dovadă de sentimente josnice şi imorale faţă de propria mamă.
II. Împotriva acestei sentinţe a formulat apel inculpatul G.M.F., criticând-o pentru netemeinicie.
Prin Decizia penală penale nr. 91 din 9 aprilie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul G.M.F., a dedus prevenţia inculpatului de la 20 martie 2012 la 9 aprilie 2013 şi a menţinut starea de arest a acestuia.
Pentru a dispune astfel, curtea de apel a reţinut următoarele:
La individualizarea pedepsei, instanţa a evaluat modul în care a acţionat inculpatul, precum şi conduita ulterioară săvârşirii faptei, dar şi gravitatea deosebită a faptei, aplicând în mod corect cea mai severă pedeapsă, cu atât mai mult cu cât în scurt timp va fi înlocuită în condiţiile art. 55 C. pen.
Din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, rezultă că activitatea infracţională a inculpatului şi comportamentul violent al acestuia au existat şi anterior producerii decesului, rezultând astfel lipsa oricărui sentiment uman al inculpatului pentru mama sa pe care a supus-o chinurilor şi agresiunilor repetate pe o perioadă relativ mare de timp.
Atitudinea sinceră invocată de inculpat, nu poate fi apreciată ca totalmente sinceră, având în vedere că inculpatul a arătat că a aplicat victimei lovituri fără intensitate sporită, fapt contrazis de concluziile raportului medico-legal.
Nu este întemeiată nici critica adusă în latura civilă a cauzei, deoarece inculpatul a fost obligat la plata despăgubirilor către spital, urmare a decontului de cheltuieli.
III. Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul G.M.F., invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., apreciind că scopul pedepsei poate fi atins şi în condiţiile în care ar fi dispusă o pedeapsă cu închisoarea.
Examinând recursul declarat de inculpatul G.M.F., prin prisma cazului de casare invocat, respectiv art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.
Potrivit vechiului text al art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării în cazul în care s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen., sau în alte limite decât cele prevăzute de lege, însă începând cu 15 februarie 2013, data intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013, incidenţă în cauză, privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, textul anterior menţionat a fost modificat de art. 1 pct. 15 al legii, în sensul că acest caz de casare a devenit incident doar situaţiei când "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", din conţinutul textului fiind înlăturată sintagma referitoare la greşita individualizare a pedepsei aplicate de către instanţă.
Potrivit art. II din Legea nr. 2/2013, dispoziţiile privind cazurile de casare prevăzute în Codul de procedură penală în forma anterioară intrării în vigoare a legii, rămân aplicabile doar cauzelor penale aflate în curs de judecată în recurs, inclusiv celor aflate în termenul de declarare a recursului, dar pronunţate anterior intrării în vigoare a legii. În această situaţie, rezultă că în cazul hotărârilor pronunţate de către instanţele de apel după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, respectiv după 15 februarie 2013, sunt aplicabile dispoziţiile cazurilor de casare, astfel cum sunt prevăzute de noua lege.
În speţă, se constată că inculpatul G.M.F. a declarat recurs împotriva unei decizii pronunţate la data de 9 aprilie 2013, după data intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013, astfel încât cazurile de casare vor fi analizate în raport de conţinutul textelor art. 3859 C. proc. pen. astfel cum au fost modificate prin art. 1 din această lege.
Având în vedere natura criticii invocate de către inculpat, anume greşita individualizare a pedepsei aplicate de către instanţa de fond şi menţinută de instanţa de apel, rezultă cu evidenţă că aceasta nu se mai circumscrie cazului de casare întemeiat pe dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., astfel cum acestea au fost modificate prin Legea nr. 2/2013 şi niciunui alt caz de casare ce se examinează din oficiu, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul G.M.F. împotriva Deciziei penale nr. 91 din 9 aprilie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, va deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat prevenţia de la 20 martie 2012 la 18 septembrie 2013şi îl va obliga la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul G.M.F. împotriva Deciziei penale nr. 91 din 9 aprilie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat prevenţia de la 20 martie 2012 la 18 septembrie 2013.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 septembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2726/2013. Penal. Lipsirea de libertate în... | ICCJ. Decizia nr. 2762/2013. Penal. Iniţiere, constituire de... → |
|---|
