ICCJ. Decizia nr. 2791/2013. Penal. Violul (art.197 C.p.). Corupţia sexuală (art. 202 C.p.). Recurs

Decizii penale ICCJ 2013

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2791/2013

Dosar nr. 9581/30/2012

Şedinţa publică din 20 septembrie 2013

Asupra cauzei penale de faţă:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 395/PI din 24 octombrie 2012, pronunţată de Tribunalul Timiş, în baza art. 197 alin. (1), (2) lit. b) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul P.D.I., fără antecedente penale, la o pedeapsă de 11 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de viol în formă continuată (faptă săvârşită raportat la partea vătămată P.A.M.M.).

În baza art. 65 alin. (1) şi (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. e) C. pen. pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 197 alin. (1), (2) lit. b) şi (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul P.D.I. la o pedeapsă de 11 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de viol (faptă săvârşită raportat la partea vătămată R.C.A.).

În baza art. 202 alin. (1) şi alin. (2¹) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de corupţie sexuală (faptă săvârşită raportat la partea vătămată P.A.M.M.).

În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, aceea de 11 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1 an închisoare, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare, în regim de deţinere, prev. de art. 57 C. pen.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen. s-a aplicat inculpatului, alături de pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi e) C. pen., pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi e) C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi a arestării preventive din 18 septembrie 2012 la zi.

În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 1349, 1357 C. civ. au fost admise în parte acţiunile civile şi, pe cale de consecinţă, a fost obligat inculpatul la plata sumelor de: 50.000 euro către partea civilă minoră P.A.M.M. cu titlu de daune morale; 50.000 euro către partea civilă minoră R.C.A., cu titlu de daune morale; 10.000 euro către partea civilă R.M.L., cu titlu de daune morale; 10.000 euro către partea civilă R.L., cu titlu de daune morale; 10.000 euro către partea civilă P.V., cu titlu de daune morale.

Au fost respinse restul pretenţiilor formulate cu acest titlu ca nefondate.

În baza art. 163 C. proc. pen., s-a dispus instituirea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului până la concurenţa sumelor acordate părţilor civile cu titlu de daune morale.

În baza art. 4, 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul P.D.I. în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.

În baza art. 191 alin. (1) şi alin. (3) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 600 RON cu titlu de cheltuieli judiciare faţă de stat.

S-a luat act că părţile civile nu au solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiş nr. 840/P/2012, înregistrat pe rolul instanţei la data de 12 octombrie 2012 sub nr. 9581/30/2012, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului P.D.I., în stare de arest preventiv, pentru săvârşirea infracţiunilor de viol şi corupţie sexuală, prev. şi ped. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi alin. (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 202 alin. (2¹) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (parte vătămată P.A.M.M.), art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi alin. (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 202 alin. (2¹) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (parte vătămată R.C.A.).

În fapt, s-a reţinut în sarcina inculpatului că, prin constrângere morală, în repetate rânduri şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a întreţinut acte sexuale orale cu minorele P.A.M. (10 ani) şi R.C.A. (9 ani), profitând de calitatea sa de antrenor de karate al minorelor şi imposibilitatea acestora de a-şi exprima voinţa şi implicit un consimţământ valabil datorită vârstei.

Analizând materialul probatoriu administrat în cauză, respectiv plângerile şi declaraţiile numiţilor P.V., R.M.L. reprezentanţii legali ale părţilor vătămate minore, declaraţiile părţilor vătămate P.A.M.M., R.C.A., declaraţiile inculpatului, rapoarte de evaluare psihologică a părţilor vătămate întocmite de Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Timiş, declaraţii martori P.S., S.A.A., P.D.E., C.N., C.M., B.I., certificate de naştere părţi vătămate, raport de constatare medico-legală nr. 2216 din 11 septembrie 2012 privind partea vătămată P.A.M., certificat medico-legal nr. 1.459 din 12 septembrie 2012 privind pe partea vătămată R.C.A., procese-verbale şi dovezi de constatare, ridicare/predare bunuri, planşe foto cu aspecte de la investigarea tehnico-ştiinţifică a locului faptei, planşe foto cuprinzând fotografiile extrase de pe aparatul telefonic marca N. ridicat de la P.V., proces-verbal de percheziţie domiciliară şi planşe foto, proces-verbal de percheziţie în sistem informatic, planşe foto, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:

Inculpatul P.D.I. era antrenor de karate din anul 2000, ţinând antrenamente la şcoala generală nr. 7 din Timişoara în zilele de luni, miercuri şi vineri, între orele 18:30 - 20:00. Cursanţii erau persoane cu vârste cuprinse între 6 ani şi 30 de ani, printre aceştia regăsindu-se de doi ani şi minorele P.A.M.M. şi R.C.A.

De aproximativ un an de zile, inculpatul a început să facă antrenamente de karate cu cele două minore şi în zilele de sâmbătă, cu aceasta ocazie antrenamentele desfăşurându-se în sala de sport a facultăţii de Agronomie din Timişoara (la care inculpatul avea acces, fiind angajat al acestei instituţii în funcţia de administrator financiar patrimoniu). La aceste antrenamente participau doar cele două minore, inculpatul fiind cel care le transporta cu autoturismul său personal de la şi înapoi la domiciliu.

Începând din perioada ianuarie/februarie 2012 până în cursul lunii septembrie 2012, inculpatul P.D.I., după terminarea orelor de antrenament ce aveau loc sâmbăta, a săvârşit acte cu caracter obscen asupra sau în prezenţa celor două minore P.A.M.M. şi R.C.A. Astfel, acesta se dezbrăca în faţa minorelor, le chema la duş, le punea să îl spele şi le solicita acestora să se dezbrace. În timp ce stătea dezbrăcat, le punea, pe rând sau pe amândouă, în diferite poziţii şi în apropierea acestuia pentru a obţine fotografii cu caracter obscen. În momentul în care actele cu caracter obscen erau comise faţă de una dintre minore, cealaltă făcea fotografii, iar cu alte ocazii fotografiile erau făcute de inculpat. Ulterior, inculpatul scotea pozele la imprimantă şi le arăta minorelor.

Totodată, inculpatul a prezentat celor două minore în diferite ocazii poze scoase la imprimantă şi filme pornografice, pe calculator, ce prezentau scene cu caracter sexual, după care le îndemna să imite ce văd în poze sau film. Astfel, minorele au fost puse, atât ele singure, cât şi împreună cu inculpatul, în diverse poziţii care imitau scene sexuale şi acte sexuale normale, toate acestea fiind filmate şi fotografiate, fiind stocate pe medii informatice, cât şi imprimate pe hârtie.

De asemenea, inculpatul a întreţinut cu cele două minore acte sexuale orale, în mod repetat, uneori folosind şi un tub de frişcă, punându-le pe minore să lingă frişca pe care şi-o aplica pe penis şi pe piept. Minorele erau puse să efectueze actele sexuale orale una în prezenţa celeilalte şi să facă fotografii, iar de câteva ori inculpatul a ejaculat în gura minorelor.

Uneori, inculpatul le dădea fetelor bani - câte 5 lei, şi le spunea în permanenţă că tot ce fac ei trebuie să rămână secret, să nu povestească nimănui ce se întâmplă întrucât, în caz contrar, îl va lua poliţia. Totodată, inculpatul a mai făcut cadou minorei P.A.M. o păpuşă, precum şi un telefon mobil. În situaţiile în care cele două minore nu doreau să efectueze actele sexuale sau cu caracter obscen solicitate de inculpat, acesta devenea mai dur cu ele în cadrul antrenamentelor.

Conform art. 197 C. pen., infracţiunea de viol presupune, din punct de vedere obiectiv, în primul rând, un act sexual, de orice natură, care are loc între două persoane de sex opus sau de acelaşi sex. În ceea ce priveşte sfera actelor sexuale de orice natură, aceasta este foarte cuprinzătoare, incluzând "orice modalitate de obţinere a unei satisfacţii sexuale prin folosirea sexului sau acţionând asupra sexului" (Decizia nr. 3/2005 a ÎCCJ), deci putând fi circumscrise acestei noţiuni atât raporturile sexuale normale, cât şi raporturi sexuale anale sau orale.

Pe de altă parte, existenţa infracţiunii de viol este condiţionată şi de realizarea actului sexual prin constrângere (care poate fi fizică sau morală) sau profitând de neputinţa victimei de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa.

Totodată, conform art. 197 alin. (2) lit. b) C. pen., infracţiunea este mai gravă dacă victima se află în îngrijirea ocrotirea, educarea, paza sau în tratamentul făptuitorului, iar conform alin. (3) din acelaşi text legal, fapta este şi mai gravă dacă la data săvârşirii faptei victima nu a împlinit vârsta de 15 ani.

De asemenea, conform art. 202 C. pen., infracţiunea de corupţie sexuală presupune săvârşirea de acte cu caracter obscen (diferite fapte, gesturi, atitudini prin care se dezvăluie sau se sugerează aspecte intime ale vieţii sexuale) asupra sau în prezenţa unui minor, infracţiunea fiind mai gravă, conform alin. (2¹), dacă respectivele acte au fost săvârşite în scopul producerii de materiale pornografice.

Conform art. 41 alin. (2) C. pen., infracţiunea este continuată când o persoană săvârşeşte la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleaşi rezoluţii, acţiuni sau inacţiuni care prezintă, fiecare în parte, conţinutul aceleiaşi infracţiuni.

Faţă de aceste considerente, ţinând seama de probele administrate în cauză, instanţa de fond a constatat că fapta inculpatului P.D.I., de a întreţine pe parcursul anului 2012, de mai multe ori, la intervale de timp diferite, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, acte sexuale orale cu partea vătămată P.A.M., minoră cu vârsta de 10 ani, prin constrângerea morală a acesteia, profitând de vârsta şi, implicit, imposibilitatea acesteia de a-şi exprima voinţa, precum şi de calitatea de instructor de karate al acesteia, întruneşte, sub aspectul laturii obiective, elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 197 alin. (1), (2) lit. b), (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Totodată, fapta inculpatului P.D.I. de a întreţine pe parcursul anului 2012, la intervale de timp diferite, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, acte sexuale orale cu partea vătămată R.C.A., minoră în vârstă de 9 ani, prin constrângerea morală a acesteia, profitând de vârsta şi, implicit, imposibilitatea acesteia de a-şi exprima voinţa, precum şi de calitatea de instructor de karate al acesteia, întruneşte, sub aspectul laturii obiective, elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 197 alin. (1), (2) lit. b), (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

În acelaşi timp, instanţa a constatat că fapta inculpatului P. de a săvârşi pe parcursul anului 2012, la intervale de timp diferite, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, acte cu caracter obscen atât asupra, cât şi în prezenţa minorei P.A.M., în vârstă de 10 ani, în scopul producerii de materiale pornografice, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 202 alin. (1), (2¹) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Totodată, fapta inculpatului P. de săvârşi pe parcursul anului 2012, la intervale de timp diferite, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, acte cu caracter obscen atât asupra, cât şi în prezenţa minorei R.C.A., în vârstă de 9 ani, în scopul producerii de materiale pornografice, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 202 alin. (1), (2¹) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

La stabilirea vinovăţiei inculpatului, instanţa a avut în vedere în primul rând declaraţiile date de acesta pe parcursul procesului penal, inculpatul recunoscând, atât în declaraţiile date în faza urmăririi penale, cât şi în faţa instanţei de judecată, săvârşirea faptelor reţinute în sarcina sa prin actul de inculpare şi descriind modul de săvârşire al acestora.

Astfel, în declaraţiile date în faza urmăririi penale, inculpatul a arătat că de doi ani de zile este antrenor de karate al celor două minore, antrenamentele desfăşurându-se la Şcoala generală nr. 7 în zilele de luni, miercuri şi vineri. Începând de aproximativ un an, inculpatul a desfăşurat antrenamente cu minorele şi în zilele de sâmbătă, de această dată fiind ţinute în sala de sport a facultăţii de agronomie şi participând doar cele două minore, care erau transportate de la şi la domiciliu de inculpat cu autoturismul său. Începând din luna ianuarie 2012, inculpatul a început să acceseze site-uri cu fotografii porno şi sexi, pe care ulterior le imprima, şi a început să le arate minorelor atât fotografii, cât şi filme porno, convingându-le pe acestea să facă şi ele împreună cu inculpatul ce văd în acele filmări, aceste lucruri urmând a fi filmate şi fotografiate. Reuşind să le convingă, inculpatul a întreţinut în repetate rânduri acte sexuale orale cu fiecare dintre minore, în prezenţa celeilalte, care era pusă să filmeze sau să facă poze. Uneori, inculpatul a folosit şi frişcă, pe care şi-o aplica pe penis şi pe piept, iar apoi le punea pe minore să o lingă. Totodată, inculpatul le punea pe cele două minore să îl spele pe spate în timp ce era dezbrăcat şi făcea duş, apoi le dezbrăca şi pe acestea şi le punea în diverse poziţii cu conotaţii sexuale în apropierea lui (în timp ce era dezbrăcat), filmând şi fotografiind toate acestea. De asemenea, inculpatul a imitat cu cele două minore întreţinerea de acte sexuale normale, atingând cu penisul zona vaginală a minorelor.

Toate actele sexuale şi cu caracter obscen derulate de inculpat cu minorele au fost filmate şi fotografiate şi au avut loc după ce inculpatul a arătat acestora poze şi filme porno, inculpatul convingând minorele că tot ce se întâmplă este sub formă de joacă.

Această poziţie procesuală de recunoaştere a faptelor săvârşite a fost menţinută şi în faţa instanţei de judecată, când inculpatul a precizat că îşi însuşeşte probele administrate în faza de urmărire penală şi doreşte ca judecata să se facă exclusiv în baza acestora, fapt ce a condus la aplicarea de către instanţa de judecată a procedurii simplificate prev. de art. 320¹ C. proc. pen.

Aceste declaraţii s-au coroborat cu declaraţiile date în cauză de părţile vătămate minore, acestea relatând acelaşi aspecte ca şi inculpatul.

Astfel, partea vătămată P.A.M. a arătat că după orele de antrenament ce aveau loc sâmbăta împreună cu colega sa R.C.A., antrenorul P.D. le chema în vestiar, iar când revenea de la duş venea dezbrăcat şi le solicita să întreţină acte sexuale orale, una în prezenta celeilalte, folosind uneori un tub de frişcă. La plecare, câteodată primeau câte 5 lei, inculpatul spunându-le să nu spună la nimeni şi să fie secretul lor că altfel îl ia poliţia. Cu acea ocazie, inculpatul făcea poze cu un aparat foto de culoare gri pe care le scotea la imprimantă şi ulterior le arăta şi lor. Uneori aducea şi un laptop pe care le arăta filme cu persoane care întreţineau relaţii sexuale şi le punea să imite ce văd. De câteva ori antrenorul i-a solicitat să "ia în gură un lichid alb ce îi curgea" după actul sexual oral.

Partea vătămată minoră R.C.A. a arătat că de aproximativ doi ani merge la antrenamentele de karate ce aveau loc de trei ori pe săptămână la Şcoala generală 7, avându-l ca antrenor pe inculpat. În zilele de sâmbătă, la antrenament mergea doar ea şi A.M., fiind luate de acasă de antrenor, care le şi aducea la domiciliu. În timpul antrenamentelor, le făcea poze şi se dezbrăca de bluză, iar câteodată făcea şi poze. Partea vătămată a mai relatat că antrenorul le săruta şi le punea să îi ia organul genital în gură, "se dădea cu frişcă, după care le punea să îl lingă", ocazii cu care făcea şi poze. Le-a adus poze şi filme cu femei şi bărbaţi dezbrăcaţi şi le-a solicitat să imite ce văd. Le punea să îl spele pe spate şi să facă sex oral. De vreo două sau trei ori, după ce a întreţinut actul sexual cu R.C., inculpatul a ejaculat în gura acesteia. După ce minora a spus că nu mai vrea să facă lucrurile solicitate, inculpatul a devenit mai dur cu aceasta în timpul antrenamentelor, iar în momentul în care îi cerea să facă sex oral şi refuza era luată de cap şi forţată. Inculpatul le-a făcut fotografii simulând acte sexuale normale. Totodată, vinovăţia inculpatului a fost atestată şi de plângerile şi declaraţiile reprezentanţilor legali ale minorelor, numiţii P.V. şi R.M.L., precum şi de declaraţiile martorilor P.S., bunica minorei P.A.M., S.A.A. şi P.D., psihologul minorei P.A.M., aceştia confirmând aspectele relatate de inculpat şi părţile vătămate.

Astfel, numitul P.V. şi martora S.A. au arătat că în data de 08 septembrie 2012, A.M. a venit acasă cu un telefon marca N., pe care l-a primit cadou de la antrenorul ei. În timp ce S.A. verifica telefonul primit de minoră, a găsit mai multe fotografii printre care o fotografie cu antrenorul fiicei sale, care era fără bluză şi o ţinea lângă el pe aceasta. Au mai constatat existenţa unui film în care era filmat un bărbat dezbrăcat.

Totodată, numita P.S., bunica minorei P.A.M., a declarat faptul că în data de 09 septembrie 2012 a aflat de la fiul său că pe telefonul primit de nepoata sa cu o zi înainte de la antrenor sunt poze şi filme obscene. I-a solicitat psihologului care o supraveghea pe minoră, întrucât suferă de epilepsie, să discute această problemă. De câteva ori, nepoata sa a venit acasă cu un tub de frişcă, spunându-i că îl are de la antrenor care îl folosea la cafea, ulterior spunându-i adevărul atât cu privire la folosirea tubului de frişcă, cât şi cu privire la faptul că acesta le punea să întreţină acte sexuale orale, ocazie cu care ejacula în gura acestora.

Aceleaşi aspecte au fost confirmate de martora P.D., psihologul numitei P.A.M., care a declarat că a fost solicitată de bunica minorei să aibă o discuţie cu aceasta în legătură cu pozele identificate pe telefonul primit cadou şi referitor la relaţiile cu antrenorul, iar minora i-a spus că ea nu a vrut să facă poza şi nu a spus nimic părinţilor întrucât acesta i-a solicitat să ţină secret că altfel îl va lua poliţia.

În acelaşi timp, numita R.M.L., mama minorei R.C.A., a arătat că a auzit de la fiica sa că antrenorul, după antrenamentul de sâmbăta, obişnuia să se dezbrace parţial sau complet şi le solicita şi minorelor să facă acest lucru, prezentându-le poze şi filme pornografice, după care antrenorul le cerea să facă acelaşi lucru. Totodată, aceasta i-a mai povestit că inculpatul le punea să îl spele în timp ce făcea duş şi că le făcea poze. În cursul lunii februarie sau martie 2012, minora a adus acasă două fotografii făcute în zilele de sâmbătă de către antrenor.

Declaraţiile anterior amintite au fost susţinute şi de rapoartele de evaluare psihologică a părţilor vătămate, din conţinutul acestora reieşind că, prin coroborarea datelor anamnestice cu cele obţinute prin evaluarea psihologică a minorelor, există indicii că asupra acestora s-a exercitat un abuz sexual, remarcându-se tulburări de concentrare a atenţiei, rezultate mai scăzute la concursurile extraşcolare, coşmaruri, insecuritate, iritabilitate/tensiune interioară, sentimente de înfrângere şi neputinţă, preocupare faţă de controlul sexualităţii, anxietate în legătură cu sexualitatea, furie, culpabilitate sexuală.

În acelaşi timp, vinovăţia inculpatului a fost evidenţiată şi de procesul-verbal de conducere pe teren existent în dosarul de urmărire penală şi planşele foto puse la dispoziţie de inculpat cu această ocazie, acestea evidenţiind faptele comise de inculpat cu cele două minore, precum şi de planşa foto de redare a imaginilor stocate în telefonul mobil marca N. cod 0548053, 356952/01/56.444/8 primit de minora A.M. de la inculpat, predat de numitul P.V. organelor de poliţie.

Nu în ultimul rând, relevante în sprijinul vinovăţiei inculpatului, au apărut şi procesele-verbale de percheziţie domiciliară şi informatică, din cuprinsul acestora reieşind că pe mediile de stocare ridicate de la domiciliul şi locul de muncă al inculpatului au fost identificate un număr foarte mare de fişiere foto şi video înfăţişându-i pe inculpat şi pe cele două minore în ipostaze sexuale explicite sau în timp ce minorele efectuau sex oral cu inculpatul.

Raportat la întreg materialul probatoriu administrat în cauză, instanţa de fond a apreciat că a fost evident că actele sexuale s-au realizat în cazul fiecărei părţi vătămate fără a exista un acord valabil exprimat al acestora, prin constrângeri de natură morală exercitate de inculpat asupra acestora şi profitând de neputinţa acestora de a se apăra şi a-şi exprima o voinţă valabilă. În acest sens, s-a observat că cele două minore aveau, la data săvârşirii faptelor, vârsta de 10, respectiv 9 ani, fiind lipsite de experienţă, şi totodată inculpatul era antrenorul de karate al acestora - situaţie care i-a conferit un ascendent puternic asupra minorelor, astfel că posibilităţile lor de a rezista în faţa abuzurilor inculpatului erau mult reduse. Inculpatul a exercitat o permanentă acţiune de convingere a minorelor, prezentându-le diverse imagini şi filme pornografice, dând tot timpul exemplu pe una celeilalte şi inducându-le acestora ideea că tot ceea ce se întâmplă reprezintă o joacă, folosindu-se de naivitatea acestora, precum şi de calitatea sa de antrenor, toate acestea formând convingerea instanţei că nu se poate vorbi despre o "acceptare" de către părţile vătămate, exprimată în mod valabil, a unor acte sexuale cu inculpatul, cele două minore neavând niciun fel de capacitate de a opune vreo rezistenţă inculpatului sau de a-şi exprima în mod conştient un consimţământ valabil.

În ceea ce priveşte infracţiunile de viol, sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acţionat cu intenţie directă ca modalitate a vinovăţiei, fiind evident că el a avut reprezentarea faptului că realizează actele sexuale împotriva voinţei celor două părţi vătămate, profitând de imposibilitatea părţilor vătămate de a se apăra şi de a-şi exprima voinţa, precum şi de calitatea sa de antrenor de karate, şi că încalcă, în felul acesta, libertatea şi inviolabilitatea lor sexuală, urmare a cărei producere a dorit-o.

Totodată, instanţa de fond a apreciat că inculpatul a acţionat cu aceeaşi formă a vinovăţiei şi în cazul infracţiunilor de corupţie sexuală, el având reprezentarea faptului că săvârşeşte fapte cu caracter obscen asupra, precum şi în prezenţa părţilor vătămate minore şi că încalcă astfel relaţiile sociale referitoare la viaţa sexuală a persoanei, care implică un climat normal de dezvoltare al minorului, urmărind producerea acestui rezultat în scopul de a obţine satisfacţie sexuală şi, în acelaşi timp, producerii de materiale pornografice.

Pentru aceste considerente, instanţa a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina sa prin actul de sesizare, urmând ca la individualizarea judiciară a pedepselor ce vor fi aplicate să se ţină seama de dispoziţiile art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. (respectiv reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime), precum şi de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptelor săvârşite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Faptele inculpatului au prezentat un grad de pericol social deosebit, prin acţiunile sale numitul P.D.I. aducând o atingere gravă relaţiile sociale referitoare la libertatea individuală şi viaţa sexuală a persoanei, care implică un climat normal de dezvoltare al minorului, precum şi libertatea sexuală, adică dreptul oricărei persoane de a dispune în mod liber de corpul ei în domeniul vieţii sexuale, bineînţeles cu respectarea normelor de drept şi a celor morale. Totodată, gravitatea deosebită a faptelor comise a fost evidenţiată de împrejurarea că acestea pot pune în pericol întreaga dezvoltare ulterioară a copiilor - părţi vătămate, victimele abuzului sexual suferind multiple conflicte emoţionale, putând prezenta regresii de dezvoltare, probleme fizice şi emoţionale, depresie, insomnie şi anxietate.

În ceea ce priveşte persoana inculpatului, instanţa de fond a constatat că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, a adoptat o conduită corectă pe parcursul procesului penal, recunoscând din primul moment faptele comise şi colaborând în mod activ cu organele de anchetă, şi se bucură de o bună reputaţie şi aprecieri la locul de muncă şi în societate. În acelaşi timp, instanţa a avut în vedere perseverenţa infracţională de care acesta a dat dovadă, întreţinând acte sexuale orale cu fiecare parte vătămată, în prezenţa celeilalte, şi săvârşind acte cu caracter obscen asupra/în prezenţa acestora în vederea producerii de materiale pornografice de foarte multe ori, la diferite intervale de timp, activitatea infracţională derulându-se o perioadă îndelungată, precum şi periculozitatea acestuia, evidenţiată de calitatea părţilor vătămate de eleve ale sale la cursurile de karate, de vârsta fragedă a acestora, precum şi de modalitatea concretă de săvârşire a activităţii infracţionale (efectuare de acte sexuale orale, inclusiv cu ejaculare în gura minorelor, punerea acestora în diverse poziţii văzute la filmele erotice, imitarea de acte sexuale), inculpatul, la vârsta de 59 ani, inculpatul trebuind să înţeleagă posibilele consecinţe negative asupra dezvoltării minorelor şi să se abţină de la întreţinerea de acte sexuale cu acestea.

Raportat la toate aceste circumstanţe personale ale inculpatului, la gravitatea deosebită a faptelor săvârşite, precum şi la disp. art. 42 C. pen., instanţa a apreciat că în cauză nu se pot reţine în favoarea inculpatului circumstanţele atenuante prev. de art. 74 lit. a), b), c) C. pen., aceste împrejurări fiind avute în vedere la individualizarea judiciară a pedepselor, şi că, în vederea atingerii scopului pedepsei, aşa cum acesta este stabilit prin disp. art. 52 C. pen., sunt adecvate şi suficiente în vederea reeducării inculpatului aplicarea unor pedepse de 11 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor de viol în formă continuată şi 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor de corupţie sexuală.

În baza art. 65 alin. (1) şi (2) C. pen. a aplicat inculpatului, alăturat fiecărei pedepse principale aplicate pentru infracţiunile de viol, şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. e) C. pen. pe o perioadă de 4 ani, după executarea pedepsei principale.

Instanţa a apreciat că interzicerea dreptului de a fi ales, precum şi a dreptului de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, este justificată în privinţa inculpatului întrucât acesta, atâta timp cât nu a fost în măsură să aprecieze valoarea unuia din drepturile fundamentale prin care se exprimă personalitatea umană, respectiv libertatea individuală a oricărei persoane, care include şi libertatea sexuală, nu este în măsură nici să-şi exprime punctul de vedere referitor la modalitatea în care sunt conduse treburile statului, iar adoptarea unui asemenea comportament nu poate fi compatibilă cu ocuparea unei funcţii ce implică exerciţiul autorităţii de stat.

De asemenea, raportat la împrejurările concrete în care a fost comise infracţiunile de viol, victimele fiind minore cu vârste de 9 şi 10 ani, precum şi la consecinţele activităţii inculpatului asupra părţilor vătămate constând într-un evident dezechilibru moral cu posibile implicaţii în desfăşurarea vieţii victimelor în familie şi în societate, instanţa de fond a constatat că atitudinea inculpatului l-a făcut nedemn pe acesta în a-şi exercita eventualele drepturi de a fi tutore sau curator.

Faptele fiind comise în concurs real de infracţiuni, în temeiul art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. instanţa a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, respectiv 11 ani închisoare, la care a adăugat un spor de 1 an închisoare, care reprezintă un echivalent al pedepselor ce nu vor mai fi executate ca urmare a contopirii şi se impune, raportat la numărul şi gravitatea infracţiunilor săvârşite, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare.

Instanţa de fond a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 C. pen. referitoare la pedeapsa accesorie, inculpatului P.D.I. fiindu-i interzisă exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi e) C. pen., pentru motivele deja indicate.

În temeiul art. 350 C. proc. pen., instanţa de fond a menţinut starea de arest a inculpatului, iar în temeiul art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi a arestării preventive din 18 septembrie 2012 la zi.

În ceea ce priveşte latura civilă a procesului penal, instanţa de fond a reţinut că părţile vătămate, prin reprezentanţii lor legali, s-au constituit părţi civile cu suma de 300.000 euro fiecare, cu titlu de daune morale. Totodată, reprezentanţii legali ai minorelor, numiţii R.M.L., R.L. şi P.V., s-au constituit părţi civile cu suma de 100.000 euro fiecare, cu titlu de daune morale.

Potrivit dispoziţiilor art. 1349 alin. (1) C. civ. orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune şi să nu aducă atingere, prin acţiunile sau inacţiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane, urmând ca cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire, să răspundă de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.

Totodată, potrivit art. 1357 C. civ., cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare. Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai uşoară culpă.

Raportat la materialul probatoriu administrat în cauză, instanţa de fond a apreciat că inculpatul P.D.I. prin faptele sale ilicite de a întreţine, în repetate rânduri, acte sexuale orale cu părţile vătămate R.C. şi P.A.M., precum şi de a desfăşura în repetate rânduri asupra şi în prezenţa acestora acte cu caracter obscen în vederea obţinerii de materiale pornografice, împotriva voinţei acestora, a încălcat în mod grav libertatea sexuală a victimelor, care presupune în mod fundamental posibilitatea oricărei persoane de a lua hotărâri în domeniul vieţii sexuale fără temerea că i s-ar putea produce vreun rău. Un asemenea comportament este în mod evident susceptibil de a produce consecinţe greu de imaginat sub aspectul dezvoltării ulterioare, atât fizice cât şi psihice, a victimelor, având în vedere în special şi vârstele fragede ale acestora, 9, respectiv 10 ani, fapt evidenţiat cu claritate şi de rapoartele de evaluare psihologică a minorelor existente la dosar.

În consecinţă, având în vedere efectele negative suportate de către aceste părţi vătămate ca urmare a faptelor inculpatului, constând într-un evident dezechilibru moral cu posibile implicaţii în desfăşurarea vieţii în familie şi în societate, şi care necesită participarea minorelor la programe specializate în psihoterapia traumei, raportat şi la calitatea inculpatului de antrenor de karate al acestora, o persoană raportat la care victimele aveau sentimente de afecţiune şi încredere, în temeiul art. 14 şi 346 C. proc. pen. raportat la art. 1349, 1357 C. civ., inculpatul a fost obligat la plata unor daune morale în cuantum de 50.000 euro către fiecare dintre părţile vătămate. Restul pretenţiilor civile solicitate de acestea au fost respinse ca nefondate, întinderea prejudiciului neputând justifica acordarea în întregime a daunelor morale solicitate.

În ceea ce priveşte reprezentanţii legali ai părţilor vătămate, instanţa de fond a constatat că nu li se poate nega calitatea de părţi civile în cauză, fiind evident că au suferit şi ei, având în vedere legăturile afective cu minorele abuzate sexual, un prejudiciu, constând în suferinţa determinată atât de aflarea faptelor săvârşite de inculpat raportat la minore, cât şi de starea ulterioară a minorelor şi numeroasele implicaţii pe care aceste fapte le vor determina în cadrul relaţiilor familiale. Instanţa a apreciat însă că repararea acestui prejudiciu se realizează în mare măsură prin tragerea la răspundere penală a persoanei vinovate, prin pedeapsa aplicată acestuia, şi doar într-o mică măsură prin acordarea de despăgubiri pecuniare. Ca atare, raportat la aceste considerente, instanţa, în temeiul art. 14 şi 346 C. proc. pen. raportat la art. 1349, 1357 C. civ., a admis în parte acţiunile civile formulate de aceştia şi a obligat inculpatul la plata sumei de 10.000 euro - daune morale către fiecare parte civilă, respingând restul pretenţiilor formulate ca nefondate.

În baza art. 163 C. proc. pen. instanţa de fond a dispus instituirea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului până la concurenţa sumelor acordate părţilor civile cu titlu de daune morale.

În baza art. 4, 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul P.D.I. în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiş, în temeiul art. 109 alin. (4) C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpat a unor bunuri ridicate de la locuinţa acestuia cu prilejul percheziţiei domiciliare, iar restul bunurilor au fost înaintate la DIICOT - Serviciul Teritorial Timişoara în vederea efectuării de cercetări sub aspectul comiterii infracţiunii prevăzute de art. 51 din Legea nr. 161/2003. Ca atare, sub aspectul restituirii sau confiscării acestor bunuri (medii informatice de stocare a datelor) urmează să se pronunţate organul de urmărire penală sau instanţa de judecată ce vor fi sesizate cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 51 din Legea nr. 161/2003.

Împotriva acestei sentinţe penale a declarat apel inculpatul P.D.I., apelul nefiind motivat.

La termenul de judecată din 14 februarie 2013 instanţa din oficiu a pus în discuţie excepţia tardivităţii formulării apelului de către inculpatul P.D.I.

Prin Decizia penală nr. 36/A din 14 februarie 2013, Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, a respins, ca tardiv, apelul declarat de inculpatul P.D.I. împotriva Sentinţei penale nr. 395/P din 24 octombrie 2012 a Tribunalului Timiş.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a apreciat că inculpatul nu a formulat apelul în termenul de 10 zile întrucât, fiindu-i comunicată copia dispozitivului Sentinţei penale nr. 395/P din 24 octombrie 2012 a Tribunalului Timiş la data de 29 octombrie 2012, acesta a formulat apel la data de 24 noiembrie 2012.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul P.D.I., solicitând repunerea în termenul de apel, întrucât a fost în imposibilitate de a formula cererea de apel în termenul legal de 10 zile.

Examinând decizia penală atacată, Înalta Curte constată următoarele:

Având în vedere disp. art. 3853 alin. (1) şi (3) C. proc. pen., cu referire la art. 364 C. proc. pen., repunerea în termen operează dacă cel interesat dovedeşte că neexercitarea căii de atac a fost cauzată de existenţa unor cauze temeinice de împiedicare.

Pentru ca cererea de repunere în termenul de declarare a apelului să fie admisibilă, trebuie să fie îndeplinite cumulativ două condiţii şi anume: să existe o cauză temeinică de împiedicare asupra căreia apreciază instanţa de judecată şi cererea de apel să fi fost făcută în cel mult 10 zile de la începerea executării pedepsei sau a plăţii despăgubirilor civile în cauză.

Din examinarea actelor dosarului, prin raportare la motivele invocate de inculpat, instanţa constată că, în cauză, nu sunt îndeplinite condiţiile cumulative impuse de textul de lege menţionat, în sensul că inculpatul nu a făcut dovada că a existat o cauză temeinică de împiedicare a declarării apelului în termenul de 10 zile de la comunicarea dispozitivului hotărârii apelate.

Pe de altă parte, instanţa de fond a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii aplicate inculpatului, la data rămânerii definitive a hotărârii pronunţate de instanţa de fond, respectiv la 12 noiembrie 2012.

Prin urmare, cererea de apel fiind formulată la 24 noiembrie 2012 (data expedierii prin poştă, conform ştampilei aplicată pe plic), nu este îndeplinită nici a doua condiţie prevăzută de textul art. 364 C. proc. pen. şi anume că cererea de apel să fi fost făcută în cel mult 10 zile de la începerea executării pedepsei.

Faţă de aspectele menţionate, de motivele invocate şi de disp. art. 385³ alin. (1) şi (3) C. proc. pen. cu referire la art. 364 C. proc. pen., Înalta Curte constată că cererea de repunere în termenul de declarare a apelului formulată de inculpatul P.D.I. este neîntemeiată, motiv pentru care recursul declarat de acesta va fi respins, ca nefondat.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul P.D.I. împotriva Deciziei penale nr. 36/A din 14 februarie 2013 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 septembrie 2013.

Procesat de AM

← ICCJ. Decizia nr. 2790/2013. Penal. Omorul deosebit de grav...		ICCJ. Decizia nr. 2838/2013. Penal. Violul (art.197 C.p.). Recurs →

ICCJ. Decizia nr. 2791/2013. Penal. Violul (art.197 C.p.). Corupţia sexuală (art. 202 C.p.). Recurs

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2791/2013. Penal. Violul (art.197 C.p.). Corupţia sexuală (art. 202 C.p.). Recurs