ICCJ. Decizia nr. 2790/2013. Penal. Omorul deosebit de grav (art. 176 C.p.). Omorul calificat (art. 175 C.p.), infracţiuni privind circulaţia pe drumurile publice (O.U.G nr. 195/2002). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2790/2013
Dosar nr. 10561/118/2012
Şedinţa publică din 20 septembrie 2013
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 70 din 6 februarie 2013, Tribunalul Constanţa, în dosarul penal nr. 10561/118/2012, a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 20 rap. la art. 174 - 175 alin. (1) lit. i) C. pen., art. 176 alin. (1) lit. b) în art. 20 rap la art. 174 C. pen. în art. 184 alin. (1) şi (3) C. pen.
A respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 20 rap la art. 174 - 175 lit. i) C. pen., art. 176 alin. (1) lit. b) în art. 20 rap. la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. şi art. 184 alin. (1) şi 3 C. pen.
1. În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. şi art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., cu aplic art. 74 alin. (2) rap. la art. 76 lit. b) C. pen. a condamnat pe inculpatul O.C.G., domiciliat în oraş Năvodari, jud. Constanţa, pentru infracţiunea de tentativă la omor calificat şi deosebit de grav, la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 65 C. pen. în referire la art. 66 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
2. În baza art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, cu art. 37 lit. a) cu aplic. art. 74 alin. (2) rap. la art. 76 lit. e) C. pen. a condamnat pe inculpatul O.C.G. pentru infracţiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, la pedeapsa de 6 luni închisoare.
3. În baza art. 87 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen şi art. 74 alin. (2) rap. la art. 76 lit. e) C. pen. a condamnat pe inculpatul O.C.G. pentru infracţiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană aflată sub influenţa substanţelor stupefiante la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate prin prezenta sentinţă, inculpatul executând pedeapsa cea mai grea respectiv de 3 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 83 C. pen. rap la art. 864 C. pen. a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2,6 ani închisoare aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr 777 din 26 iulie 2011 a Judecătoriei Constanţa rămasă definitivă la data de 18 mai 2012 prin Decizia penala 472/P/2012 şi a dispus executarea acesteia alăturat pedepsei aplicate prin prezenta hotărâre.
În final, s-a stabilit ca inculpatul să execute pedeapsa de 6 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 alin. (1), (2), (3) C. pen. a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe perioada executării pedepsei închisorii.
În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi a arestării preventive cu începere de la data de 09 iulie 2012, la zi şi perioada executată din Sentinţa penală nr. 777 din 26 iulie 2011 a Judecătoriei Constanta, respectiv 23 septembrie 2010 - 24 septembrie 2010 durata reţinerii şi arestării preventive din 29 septembrie 2010 - 08 octombrie 2010.
În baza art. 350 C. proc. pen., a menţinut arestarea preventivă a inculpatului O.C.G.
A admis acţiunea civilă formulată de Spitalul Clinic Judeţean Constanţa şi a obligat inculpatul către această parte civilă la suma de 1.047.80 RON cheltuieli ocazionate de spitalizare, hrană, medicamente, analize de laborator pentru partea vătămată M.C. şi la suma de 522.62 RON pentru partea vătămata S.I.
S-a luat act că părţile vătămate nu s-au constituit părţi civile.
S-a dispus restituirea autoturismului marca M.S. de culoare neagră având aplicate plăcute de înmatriculare cu nr. X, către inculpatul O.C.G.
În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat pe inculpat la plata către stat a cheltuielilor judiciare avansate în procesul penal, în sumă de 2.700 RON, din care 2.000 RON cheltuieli în cursul urmăririi penale.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
La data de 03 iulie 2012, organele Politiei oraşului Năvodari au fost sesizate prin SNUAU 112 cu privire la faptul că pe strada Frunzelor, în zona intersecţiei cu str. P., a avut loc un eveniment rutier, constând în aceea că inculpatul O.C.G. le-a lovit cu autoturismul pe care îl conducea, simultan şi cu intenţie, pe părţile vătămate M.C.D. şi S.I.
Inculpatul O.C.G. nu are permis de conducere pentru vreo categorie de autovehicule, fapt ce rezultă din adresa nr. 26.366 din 10 iulie 2012, prin care Instituţia Prefectului - jud. Constanţa a comunicat că inculpatul O.C.G. nu figurează cu permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule.
Rezultă astfel că în noaptea de data de 08/09 iulie 2012, după ce în prealabil inculpatul împreuna cu cele doua parţi vătămate şi cu martorii B.C. şi T.A., au consumat băuturi alcoolice şi substanţe stupefiante (THC tetrahidrocanabinol marijuana) - petrecând mai întâi în parcul din centrul oraşului Năvodari iar mai apoi într-un bar în apropierea parcului, în jurul orei 08:30, inculpatul O.C.R. s-a urcat la volanul autoturismului său, autoturism care în mod obişnuit era condus de o cunoştinţa a acestuia şi a condus pe drumul public din imediata apropiere a parcului.
Inculpatul O.C.G. le-a lovit cu autoturismul simultan şi cu intenţie pe cele doua părţi vătămate M.C.D. şi Z.I. cu care servise toata noaptea şi deşi supărat doar pe una dintre părţile vătămate, a acceptat astfel posibilitatea ca acestea să fie lovite grav şi chiar să se producă decesul, aspecte ce au fost surprinse de camera de luat vederi amplasată în apropierea locului incidentului, fiind o cameră de supraveghere, fapt pentru care s-a procedat la ridicarea imaginilor.
Cu ocazia cercetării la faţa locului, pe partea carosabilă au fost găsite trei fragmente de sticlă precum şi două perechi de papuci, una marca P. şi alta marca A.
În urma verificărilor s-a stabilit că între blocurile R8, R9, R10, P9 şi R7 este o parcare închisă în care se pătrunde din doar strada P..
Autoturismul implicat în eveniment a fost găsit pe strada Constantei, ocazie cu care s-a stabilit că acesta era marca M.W. era înmatriculat în Bulgaria sub nr. X.
Inculpatul O.C.G. a fost transportat la Spitalul Clinic Judeţean Constanta unde i s-au recoltat probe de sânge şi de urină.
Părţile vătămate au fost internate în aceeaşi unitate spitalicească. Iniţial, partea vătămată M.C.G. a refuzat să fie examinată de medicul legist şi să dea declaraţii în cauză.
Partea vătămată S.I. a fost examinată de către medicul legist care a constatat că aceasta prezenta leziuni traumatice care pot data din 03 iulie 2012, care au fost produse prin lovire cu şi de corpuri dure şi care au necesitat pentru vindecare 8 - 9 zile de îngrijiri medicale. Ca şi cealaltă parte vătămată, S.I. a refuzat în primă fază să facă declaraţii în cauză.
Ulterior, părţile vătămate au revenit asupra acestei poziţii, declarând că după ce în noaptea de 08/09 iulie 2012 au consumat alcool împreună cu martorii B.C. şi T.A. şi cu inculpatul, în jurul orei 08:30 în dimineaţa datei de 09 iulie 2012 au plecat spre casă.
Ulterior părţile vătămate au fost de acord să dea o declaraţie şi au arătat că inculpatul a rămas în urmă acestora şi s-a urcat la volanul autoturismului său, în timp ce ele şi cei doi martori au pornit pe jos pe strada P..
Au mai arătat că, la scurt inculpatul a intrat cu maşina în grupul ce se deplasa în faţa sa, au fost lovite, însă au adăugat că nu îşi pot explica motivul acestei acţiuni în condiţiile în care între ele nu avusese loc nicio ceartă.
Aceeaşi a fost şi atitudinea martorilor B.C. şi T.A. care au arătat în cursul urmăririi penale cât şi în timpul cercetării judecătoreşti că nu a existat vreo cearta între inculpat şi cele doua parţi vătămate.
Cât priveşte situaţia părţii vătămate M.C.D., în cauză a fost dispusă o expertiză medico-legală, stabilindu-se pe această cale că aceasta a suferit leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu corp dur şi prin torsionare şi care au necesitat, pentru vindecare 25 - 30 de zile de îngrijiri medicale.
Ca urmare a vizionării imaginilor înregistrate s-a stabilit că în perioada imediat anterioară producerii accidentului cele două părţi vătămate, care erau însoţite de alte două persoane ulterior identificate ca fiind martorii B.C. şi T.A., gesticulau într-o discuţie cu o altă persoană care din cauza topografiei zonei nu a putut fi observată. După aceasta, cele două părţi vătămate însoţiţi de martori, s-au întors cu spatele către direcţia în care gesticulau şi au început să se deplaseze pe partea carosabilă a drumului public.
În continuare, în imagini apare un autoturism de culoare închisă care circula pe strada P. şi care a virat brusc către dreapta spre aleea care face accesul în parcarea blocului R10 de pe str. P., a accelerat, le-a surprins şi lovit pe părţile vătămate S.I. şi M.C.D. cu partea din dreapta faţă.
Înainte de momentul accidentului, părţile vătămate se întorseseră cu faţa spre autoturismul aflat în mişcare şi gesticulau spre el, iar în urma impactului, cele două părţi vătămate au fost trântite la pământ.
Ulterior, autoturismul şi-a continuat drumul pătrunzând în parcarea arătată şi ieşind din raza de acţiune a camerei de supraveghere.
Apoi, unul dintre martorii care le însoţeau pe părţile vătămate a pornit în urmărirea autoturismului către interiorul parcării, ieşind şi el din raza de acţiune a camerei.
La scurt timp, martorul a revenit în cadru, ferindu-se de autoturismul condus de inculpat, retrăgându-se cu spatele spre un alt autoturism parcat.
Inculpatul a ieşit apoi cu autoturismul din parcare şi a oprit la mică distantă de părţile vătămate care prezentau dificultăţi de echilibru şi deplasare. Imediat martorii au pornit în fugă către autoturism care a pornit brusc şi a ieşit din raza de vizibilitate a camerei.
Autoturismul inculpatului a fost ridicat de către organele de politie din locul în care a fost găsit şi adus în curtea IPJ Constanţa.
Cu ocazia examinării exterioare a autoturismului condus de inculpat s-a constatat că bara autoturismului prezenta urme dinamice de drecare/zgâriere pe o suprafaţă de 10x3 cm, spoilerul şi bara din faţă, partea dreaptă, prezenta urme dinamice de frecare/zgâriere cu porţiuni liniare în lungime de 10 cm precum şi semicirculare, pe o suprafaţă de 10x8 cm, lampa de semnalizare montată pe spoilerul din faţă dreapta era spartă pe o suprafaţă de 5x7 cm iar capota motor prezenta în partea dreaptă la îmbinarea cu farul o înfundare pe o suprafaţă de 15x10 cm.
Din declaraţiile martorilor B.C. şi T.A. a rezultat că în noaptea de 08/09 iulie 2012 au consumat alcool împreună cu cele două părţi vătămate şi cu inculpatul iar în jurul orei 08:30 s-au hotărât să plece spre casă fiecare iar inculpatul O.C.G. a rămas în urmă, urcându-se în autoturismul său.
Martorii au mai arătat că inculpatul O.C.G. a intrat cu maşina în cele două părţi vătămate însă au precizat că nu îşi pot explica de ce în condiţiile în care toţi cinci erau prieteni iar între ei nu se produsese niciun conflict.
Conform buletinului de analiză toxicologică alcoolemie nr. 877-878/A12 din 10 iulie 2012, inculpatul O.C.G. avea la ora 12:17 (deci la aproximativ patru ore de la producerea accidentului) o alcoolemie de 0,75 g‰ iar la ora 13:17 o alcoolemie de 0,55 g‰.
Din buletinului de analiză toxicologică-toxice nr. 58 din 10 iulie 2012, inculpatul O.C.G. era sub influenţa substanţei THC (tetrahidrocanabinol marijuana).
Asupra inculpatului O.C.G. a fost efectuată o expertiză psihiatrică, ocazie cu care s-a stabilit că acesta prezintă diagnosticul tulburare de personalitate de tip disocial, păstrează capacitatea psihică de apreciere critică a conţinutului faptelor sale, are discernământul păstrat în raport cu fapta pentru care este cercetat.
Deşi atât cele două parţi vătămate cât şi cei doi martori susţin contrariul în încercarea de a confirma declaraţia inculpatului, din celelalte probe administrate rezultă însă că în dimineaţă zilei de 09 iulie 2012 între părţile vătămate şi inculpat a avut loc o ceartă.
Astfel, din înregistrările de imagini rezultă că înainte de lovirea părţilor vătămate, acestea gesticulau furios în direcţia inculpatului.
De asemenea, şi din interceptările telefonice ale convorbirilor martorului B.C. zis O., rezultă că inculpatul se certase cu partea vătămată S.I., zisă S. şi a intenţionat lovirea acestuia cu maşina, şi în cadrul acestei manevre a fost acroşată şi partea vătămată M.C.D., zisă O.
Este evident însă că ipoteza lovirii din greşeală a părţii vătămate M.C.D. este exclusă având în vedere că aceasta se afla la foarte mică distantă de cealaltă parte vătămată iar inculpatul a intrat în plin cu autoturismul în cele doua părţi vătămate. Mai mult, în cadrul aceleiaşi discuţii, martorul insistă asupra conflictului dintre inculpat şi partea vătămată S.I.
Faptul că între părţi au existat discuţii este confirmat şi de împrejurarea că după comiterea faptei, două dintre persoanele aflate la faţa locului gesticulează din nou în direcţia inculpatului şi se îndreaptă agresiv şi în fugă spre autoturism care demarează în trombă şi se îndepărtează.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa şi inculpatul O.C.G.
În dezvoltarea motivelor de apel ale Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa s-a criticat sentinţa pronunţată de Tribunalul Constanţa sub două aspecte:
1) pentru greşita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului O.C.G., apreciind că, în raport de circumstanţele reale, la stabilirea pedepsei, instanţa nu a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art. 72 C. pen. şi a reţinut în mod greşit circumstanţele atenuante prev. de art. 74 alin. (2) C. pen., impunându-se majorării cuantumului pedepselor, analizând intenţia inculpatului care a acceptat faptul că, părţile vătămate pot să decedeze;
2) pentru faptul că, instanţa de fond, în mod greşit nu a reţinut dispoziţiile art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. şi nu a confiscat autoturismul, deşi inculpatul a înţeles să se folosească de autoturism pentru a săvârşi infracţiunea.
În dezvoltarea motivelor de apel ale inculpatului O.C.G. s-a solicitat schimbarea încadrării juridice dată faptei din infracţiunea prev. şi ped. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. şi art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., în infracţiunea prev. şi ped. de art. 184 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., arătându-se că nu se pot reţine dispoziţiile art. 19 pct. 1 lit. b) C. pen. - intenţia indirectă, având în vedere că inculpatul şi prietenii săi au consumat anterior substanţe psihotrope şi alcool, că inculpatul ar fi acceptat să dea cu maşina peste cei doi şi nu peste toţi patru, că după ce i-a lovit pe cei doi, inculpatul avea posibilitatea să-şi definitiveze gestul, că în trecut atitudinea inculpatului a fost una convenţională.
În apel nu s-au administrat mijloace de probă noi.
La termenul din data 04 aprilie 2013, inculpatul O.C.G. a precizat personal că nu doreşte să dea declaraţie în faţa instanţei de apel, uzând de dreptul la tăcere prev. de art. 70 alin. (2) C. proc. pen.
Prin Decizia penală nr. 44/P din 04 aprilie 2013, Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, a respins ca nefondat apelul declarat de către inculpatul O.C.G. - deţinut în Penitenciarul Poarta Albă, judeţ Constanţa, împotriva Sentinţei penale nr. 70 din 6 februarie 2013, pronunţată de Tribunalul Constanţa, în dosarul penal nr. 10561/118/2012.
În baza art. 379 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., a admis apelul formulat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa, a desfiinţat sentinţa apelată sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor principale aplicate inculpatului O.C.G. şi rejudecând:
1. A înlăturat aplicarea prev. art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 lit. b) C. pen. şi a majorat pedeapsa principală aplicată inculpatului O.C.G. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. i)C. pen. şi art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. de la 3 ani şi 6 luni închisoare la 7 ani şi 6 luni închisoare.
A menţinut pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) (teza a II-a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.
2. A înlăturat aplicarea prev. art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 lit. e)C. pen. şi a majorat pedeapsa principală aplicată inculpatului O.C.G. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. de la 6 luni închisoare la 1 an închisoare.
3. A înlăturat aplicarea prev. art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 lit. e)C. pen. şi a majorat pedeapsa principală aplicată inculpatului O.C.G. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 87 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată cu aplicarea art. 37 lit. a)C. pen. de la 6 luni închisoare la 1 an închisoare.
În baza art. 83 C. pen., a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului O.C.G. prin Sentinţa penală nr. 777 din 26 iulie 2011 a Judecătoriei Constanţa, rămasă definitivă la data de 18 mai 2012 prin Decizia penală 472/P/2012 a Curţii de Apel Constanţa, şi a dispus executarea de către inculpatul O.C.G. a acestei pedepse alăturat pedepselor aplicate aceluiaşi inculpat pentru prezentele infracţiuni, rezultând pedepsele principale de 10 ani închisoare, 3 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen., art. 35 alin. (1) C. pen., a contopit pedepsele principale aplicate inculpatului O.C., acesta executând pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) (teza a II-a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.
A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei apelate în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
În baza art. 383 alin. (11) rap. la art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului O.C.G.
În baza art. 381 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 88 C. pen., a scăzut din pedeapsa aplicată inculpatului O.C.G. perioada arestării preventive din data de 06 februarie 2013 la zi.
Conform art. 192 alin. (2), (3) C. proc. pen., a obligat pe apelantul inculpat O.C.G. la 500 RON cheltuieli judiciare către stat, restul cheltuielilor judiciare avansate de către stat în apel rămânând în sarcina statului.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a apreciat că încadrarea juridică dată faptelor comise de inculpat este legală, iar în cauză nu se justifică reţinerea circumstanţelor atenuante în favoarea inculpatului şi, în consecinţă, se impune înlăturarea acestora şi, ca efect, majorarea pedepselor aplicate până la minimele speciale prevăzute de lege.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termenul legal prev. de art. 3853 C. proc. pen. inculpatul O.C.G., criticile sale vizând în continuare, încadrarea juridică dată faptei în tentativă la omor calificat şi deosebit de grav şi netemeinicia pedepsei aplicate.
În susţinerea recursului, inculpatul invocă cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 17 şi 14 C. proc. pen.
Analizând legalitatea şi temeinicia deciziei recurate prin prisma cazurilor de casare invocate, conform art. 3856 alin. (2) C. proc. pen., în baza cărora instanţa de recurs examinează cauza numai prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 3859 C. proc. pen., cât şi din perspectiva art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că recursul declarat de inculpat nu este fondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează:
Reţine Înalta Curte că situaţia de fapt a fost în mod temeinic stabilită de instanţa de fond care a realizat o analiză amplă şi obiectivă a întregului ansamblu probator administrat în cele două faze ale procesului penal, încadrarea juridică dată faptelor este justă şi corespunde situaţiei de fapt, în mod corect apreciind instanţa de fond că se impune tragerea la răspundere penală a inculpatului.
Astfel, rezultă din probele administrate atât în faza de urmărire penală, cât şi în mod direct şi nemijlocit în faza de cercetare judecătorească că inculpatul a comis infracţiunile reţinute în sarcina sa şi pentru care a fost condamnat.
Referitor la cererea de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. şi art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. în infracţiunea prev.de art. 184 alin. (1) şi (3) C. pen., Înalta Curte constată că este neîntemeiată.
Astfel, aşa cum s-a şi reţinut, din înregistrările de imagini şi din interceptările telefonice ale convorbirilor martorului B.C. rezultă că inculpatul se certase cu partea vătămată S.I. şi a intenţionat lovirea acesteia cu maşina, în cadrul acestei manevre fiind acroşată şi partea vătămată M.C.D.
Instanţa de fond a apreciat corect că este exclusă ipoteza lovirii din greşeală a părţii vătămate M.C.D., având în vedere că aceasta se află la foarte mică distanţă de cealaltă parte vătămată (S.I.), iar inculpatul a intrat în plin cu autoturismul în cele două persoane.
Prin urmare, nu sunt confirmate susţinerile inculpatului, ale celor două părţi vătămate şi ale martorilor B.C. şi T.A., în sensul că în dimineaţa zilei de 9 iulie 2012 între inculpat şi părţile vătămate nu a avut loc nicio ceartă, iar poziţia părţilor vătămate şi a martorilor este, într-adevăr, explicabilă prin prisma relaţiilor de prietenie cu inculpatul, cât şi datorită eforturilor depuse de fratele inculpatului (O.R.) de a uşura situaţia inculpatului, aspect care rezultă din materialul probator administrat în cauză.
În consecinţă, încadrarea juridică dată faptelor comise de inculpat este legală şi nu se impune schimbarea încadrării juridice, astfel cum a solicitat inculpatul recurent.
Cu privire la susţinerile inculpatului privind greşita revocare a beneficiului executării pedepsei de 2 ani şi 6 luni, aplicate prin Sentinţa penală nr. 777 din 27 iunie 2011, apreciindu-se că se impunea contopirea pedepselor, Înalta Curte constată că infracţiunile deduse judecăţii în prezenta cauză au fost comise de inculpat în termenul de încercare al suspendării condiţionate a executării pedepsei de 2 ani şi 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 777 din 26 iulie 2011 a Judecătoriei Constanţa, definitivă prin Decizia penală nr. 472 din 18 mai 2012 a Curţii de Apel Constanţa şi, prin urmare, în mod corect s-a dispus în cauză revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 2 ani şi 6 luni închisoare şi executarea acesteia alăturat pedepselor aplicate inculpatului O.C.G. pentru infracţiunile sancţionate în prezenta cauză.
Cu privire la solicitarea de reducere a pedepsei, care se circumscrie cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte reţine că prin Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în M. Of. nr. 89 din 12 februarie 2013, s-au adus modificări în ceea ce priveşte limitele casării în recurs, acestea fiind circumscrise esenţialmente încălcărilor în drept, iar nu în fapt.
Anterior intrării în vigoare a legii enunţate, cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. permitea examinarea hotărârilor recurate, atât sub aspectul legalităţii acestora, cât şi sub aspectul temeiniciei.
Actualmente, acest caz de casare priveşte doar nelegalitatea pedepsei, ceea ce înseamnă aplicarea, de către instanţe, a unor pedepse în alte limite decât cele prevăzute în norma de incriminare.
În cauză, se constată, în raport de data pronunţării hotărârii atacate (4 aprilie 2013) şi data intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013 (cu respectarea dispoziţiilor tranzitorii), că nu sunt incidente dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate.
Faţă de împrejurarea că, în speţă, criticile formulate de către recurenta inculpată au vizat netemeinicia pedepsei, iar nu nelegalitatea acesteia, Înalta Curte constată că nu poate fi reţinut cazul de casare invocat.
Pentru considerentele anterior expuse şi având în vedere că nu există nici motive care, examinate din oficiu, să determine casarea hotărârilor, recursul declarat în cauză va fi respins, ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul O.C.G. împotriva Deciziei penale nr. 44/P din 04 aprilie 2013 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, durata prevenţiei de la 09 iulie 2012 la 20 septembrie 2013, de la 23 septembrie 2010 la 24 septembrie 2010 şi de la 29 septembrie 2010 la 08 octombrie 2010.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 septembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2844/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune... | ICCJ. Decizia nr. 2791/2013. Penal. Violul (art.197 C.p.).... → |
|---|
