ICCJ. Decizia nr. 2771/2013. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2771 /20 13
Dosar nr. 170/110/2013
Şedinţa publică din 19 septembrie 2013
Asupra recursului penal de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 73/D din 07 martie 2013 pronunţată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. 170/110/2013, s-a dispus următoarele:
În baza art 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. i) C. pen. , cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP);
Condamnarea inculpaţilor:
A.N., domiciliat în sat L., corn. D., jud. Bacău, cetăţean român, necăsătorit, fără studii, stagiul militar nesatisfăcut, cu antecedente penale, şi A.M., domiciliat în oraş D., jud. Bacău, locuieşte fără forme legale în sat L., corn. D., Jud. Bacău, cetăţean român, necăsătorit, fără studii ,acesta cu aplicarea art 3201 alin. (7) C. proc. pen., aşa cum a fost modif. prin Legea nr. 202/2010, la pedeapsa de câte 14 ani închisoare şi 8 ani interzicerea drepturilor prev de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi a arestului preventiv de la 12 noiembrie 2012 la zi , pentru inculpatul A.N. şi de la 14 noiembrie 2012 la zi, pentru inculpatul A.M.
În baza art 350 C. proc. pen.s-a menţinut starea de arest a inculpaţilor.
În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpaţilor exerciţiul drepturilor prev de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
S-a dispus păstrarea ca mijloace de probă a bunurilor din plicurile ridicate la 14 noiembrie 2012 - dosar o pereche pantaloni - colet A , aflate la camera de corpuri delicte a Tribunalului Bacău.
În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea unui cuţit tip briceag, colet - aflat la camera de corpuri delicte a Tribunalului Bacău.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la ambii inculpaţi.
S-a luat act că părţile civile A.L., M.L. şi M.G. nu au pretenţii civile în cauză.
Au fost obligaţi inculpaţii, în solidar, la plata unei contribuţii lunare de câte 130 RON către curatorul C.R. pentru fiecare minor, respectiv M.I.E. şi M.P.I., începând cu data comiterii faptei 12 noiembrie 2012 până la majoratul minorilor - 13 iulie 2021, respectiv 09 iunie 2023.
S-a constatat că inculpaţii au fost asistaţi de apărători din oficiu. În baza art. 191 C. proc. pen. au fost obligaţi inculpaţii la plata sumei de câte 1.700 RON cheltuieli judiciare către stat în care s-a inclus şi onorariu avocat oficiu.
Pentru a pronunţa aceasta sentinţa instanţa de fond a avut in vedere următoarea situaţie de fapt:
Prin rechizitoriu din 07 ianuarie 2013 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaţilor:
A.N., domiciliat în sat L., corn. D., jud. Bacău, cetăţean român, necăsătorit, fără studii, stagiul militar nesatisfăcut, cu antecedente penale şi A.M., domiciliat în oraş D., jud. Bacău, locuieşte fără forme legale în sat L., corn. D., Jud. Bacău, cetăţean român, necăsătorit, fără studii, stagiul militar nesatisfăcut, cu antecedente penale, ambii pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prev. şi ped. de art. 174-175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), constând în aceea că, în seara zilei de 12 noiembrie 2012, în jurul orelor 19:30, în timp ce se aflau pe drumul public de pe raza satului L., corn. D., jud. Bacău, în apropierea barului aparţinând numitului B.N., au imobilizat victima M.M.M. şi i-au aplicat mai multe lovituri cu cuţitul în partea superioară a piciorului drept, deasupra genunchiului şi pe interiorul coapsei, aproape de zona inghinală, cauzându-i leziuni ce au dus la deces.
Din actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut următoarele: În seara zilei de 12 noiembrie 2012, în jurul orelor 19:00 victima M.M.M. s-a deplasat împreună cu prietena sa B.C. şi minorul A.A. în vârstă de 13 ani la barul denumit L.V. aparţinând numitul B.N. din sat L., corn. D., jud. Bacău, pentru a face cumpărături şi a bea o bere.
La localul respectiv era de serviciu martora T.I. şi patronul B.N., iar în incinta spaţiului comercial se aflau mai mulţi consumatori, printre care fraţii A.N. şi M., care stăteau singuri, la câte o masă fiecare, martorii B.N.A., P.G. şi alte persoane.
După aproximativ 15 minute de la sosirea victimei , în bar a venit şi martorul B.P. -minor - fratele martorei B.C., care s-a aşezat la aceiaşi masă cu grupul victimei.
În jurul orelor 19:30-19:45, inculpatul A.N. s-a deplasat spre masa victimei, şi pe motiv că B.P. este minor, ia cerut cont de fătul că se află în local şi l-a ameninţat cu bătaia.
În sprijinul minorului a interveni victima, care i-a cerut inculpatului A.N. să îl lase în pace şi, faţă de acest lucru, cei doi s-au luat la ceartă, adresându-şi cuvinte injurioase.
Enervat de intervenţia victimei, inculpatul A.N.- aflat ca şi fratele său, în stare de ebrietate - s-a înarmat cu o sticlă , s-a deplasat la masa acesteia, ameninţând-o cu acte de violenţă şi chiar prinzând-o cu mâna de bărbie.
Pentru aplanarea conflictului, între cei doi a intervenit martorul B.N. (patronul barului), care le-a cerut să se liniştească sau să părăsească localul.
înainte de a ieşi din bar, inculpatul A.N. l-a ameninţat pe M.M.M. „că îl aşteaptă afară şi ne socotim noi".
În timp ce inculpatul A.N. se certa cu victima, fără a se ridica de la masa sa, inculpatul A.M. a ameninţat-o pe aceasta din urmă că o taie cu cuţitul dacă nu se potoleşte.
De precizat că inculpatul A.M. avea permanent asupra sa un cuţit, pe care îl ţinea într-un buzunar, legat cu un lanţ de curea.
Pentru a evita agravarea conflictului, victima şi grupul său au părăsit barul şi, la ieşirea în drum, au observat că inculpatul A.N. se afla şi el afară, discutând cu patronul B.N., care încerca să îl liniştească.
După ce au trecut de fratele său şi de patronul barului, inculpatul A.M. a venit prin spate şi a lovit victima cu o sticla de bere pe care o avea în mână , în cap în zona creştetului.
Pentru a se apăra, victima s-a întors cu faţă spre agresor şi s-a încăierat cu acesta.
După ce s-au încăierat, inculpatul A.N. a reuşit să împingă victima spre gardul ce împrejmuieşte terenul proprietatea numiteiA.E. În acel moment inculpatul i-a tras victimei geaca peste cap, a prins-o de mâini imobilizând-o. În acest timp, l-a strigat pe fratele său să vină să îl ajute. Imediat, inculpatul A.M. s-a deplasat spre locul conflictului, a scos cuţitul din buzunar şi, când a ajuns lângă cei doi, „i-a băgat capul în burtă victimei" şi a înţepat-o de 2 ori în piciorul drept, deasupra genunchiului şi pe interiorul coapsei, aproape de zona inghinală.
Fiind imobilizată de către inculpatul A.N., victima nu s-a putut apăra de agresiunea inculpatului A.M., dar a strigat la acesta ,Nu înţepa! Nu înţepa!"
Lovitura de cuţit aplicată de inculpatul A.M. în piciorul drept, pe interiomi coapsei, aproape de zona inghinală, a secţionat artera femurală şi, drept urmare, victima a început să piardă sânge în cantitate mare şi în foarte scurt timp şi-a pierdut cunoştinţă, căzând la pământ.
Inculpatul A.N. nu a dat drumul victimei decât atunci când aceasta s-a prăbuşit la pământ şi a căzut şi el peste ea.
Martorii B.C., B.P. şi B.N., au încercat aplanarea conflictului, dar datorită rapidităţii cu care s-a desfăşurat agresiunea, nu au putut interveni decât după înţeparea victimei cu cuţitul de către inculpatul A.M.
De asemenea, au încercat să îi acorde primul ajutor, dar victima a decedat într-un timp relativ scurt, după ce a fost transportată pe braţe la staţia de autobuz din apropiere, unde a fost găsită şi de echipajul medical de pe Ambulanţă, care a constatat decesul.
După ce a lovit victima cu cuţitul, inculpatul A.M. a părăsit locul faptei şi s-a deplasat la o cabană situată în punctul L.C. situată pe raza corn. D., jud. Bacău, fiind depistat de organele de urmărire penală la data de 14 noiembrie 2012.
Potrivit raportului de constatare medico-legal întocmit în cauză, moartea numitului M.M.M. a fost violentă şi s-a datorat hemoragiei externe prin secţionarea arterei femurale drepte. Leziunea tanatogeneratoare s-a produs prin corp tăietor-înţepător.
Situaţia de fapt rezultă din următoarele mijloace de probă: - proces-verbal de sesizare din oficiu;act medical concluzii preliminare necroscopice;raport de constatare medico legal cu planşe foto;proces-verbal de cercetare la faţa locului cu planşe foto;declaraţiile martorilor B.P., B.C., B.N., B.N.A., T.I., A.A., P.G.; proces-verbal de examinare criminalistică; declaraţiile inculpaţilor A.N. şi A.M.;
Inculpatul A.N. nu recunoaşte săvârşirea infracţiunii, declarând că în seara zilei de 12 noiembrie 2012 a avut o altercaţie fizică şi verbală cu victima, dar nu a ştiut că fratele său o va înţepa cu cuţitul. În instanţă acesta s-a prevalat de dreptul la tăcere prev de art. 70 alin. (2) C. proc. pen.
Inculpatul A.M. recunoaşte săvârşirea infracţiunii, declarând că împreună cu fratele său A.N. a ieşit afară din bar, s-au încăierat cu victima şi la un moment dat a înţepat-o cu cuţitul de mai multe ori în piciorul drept cu scopul de „a o înmuia întrucât era mai tare ca ei".
Prezent în instanţă inculpatul în conformitate cu art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., aşa cum a fost modif. prin Legea nr. 202/2010, la termenul de judecată, din data de 05 februarie 2013, a solicitat ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaşte şi le însuşeşte,sa procedat la audierea acestuia, inculpatul declară ca recunoaşte în totalitate faptele reţinute în actul de sesizare a instanţei şi nu solicită administrarea de probe.
În drept,
Fapta inculpaţilor A.N. şi A.N. care în seara zilei de 12 noiembrie 2012, în jurul orelor 19:30, în timp ce se aflau pe drumul public de pe raza satului L., corn. D., jud. Bacău, în apropierea barului aparţinând numitului B.N., au imobilizat victima M.M.M. şi i-au aplicat mai multe lovituri cu cuţitul în partea superioară a piciorului drept, deasupra genunchiului şi pe interiorul coapsei, aproape de zona inghinală, cauzându-i leziuni ce au dus la deces, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat, prev. de art. 174 - 175 alin. (1) lit. i) C. pen.
Întrucât la data săvârşirii faptei ambii inculpaţi se aflau în stare de recidivă postcondamnatorie, la încadrarea juridică vor fi reţinute şi prevederile art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
Omorul se săvârşeşte cu intenţie, care poate fi directă sau indirectă, după cum făptuitorul prevăzând moartea victimei,ca rezultat al activităţii sale, a urmărit sau acceptat producerea acestui rezultat;
Astfel inculpaţii au intrat în altercaţie cu victima cu scopul de a-i vătăma integritatea fizică, fiind ameninţată încă de când se aflau în bar, iar în timpul conflictului direct, prin acţiunile lor (imobilizarea şi lovirea victimei cu cuţitul), au prevăzut rezultatul, nu l-au urmărit dar au acceptat producerea lui, săvârşind infracţiunea cel puţin cu forma de vinovăţie a intenţiei indirecte.
Prin acţiunea sa de imobilizare, inc. A.N. a pus victima în imposibilitatea de a se apăra de agresiunea inc. A.M.; a văzut când fratele său s-a apropiat de victimă şi, chiar prin acceptarea faptului că nu a văzut cuţitul scos ştia că acesta poartă briceag asupra sa, aspect confirmat de toţi martorii; faţă de imobilizarea victimei , A.N. a acţionat nestingherit, înţepându-l pe M.M.M. cu cuţitul, astfel că, prin conlucrarea comună, cei doi inculpaţi au contribuit, în egală măsură, la decesul victimei.
La individualizarea pedepselor ce s-au aplicat inculpaţilor , instanţa a avut în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei, constând în suprimarea vieţii unei persoane, persoana inculpaţilor care au mai fost condamnaţi , dar şi poziţia acestora, cu privire la comiterea faptei.
Inculpatul A.N. este cetăţean român, necăsătorit, fără studii, cunoscut cu antecedente penale şi nu a recunoscut săvârşirea infracţiunii. La data săvârşirii faptei inc. A.N. se afla în stare de recidivă postcondamnatorie, raportat la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 142/D din 21 martie 2006 a Tribunalului Bacău, executată în perioada 9 iulie 2006 – 26 martie 2008, rămânând cu un rest neexecutat de 288 zile.
Inculpatul A.M., este cetăţean român, necăsătorit, fără studii, cunoscut cu antecedente penale, a recunoscut săvârşirea infracţiunii. La data săvârşirii faptei inc. A.M. se afla în stare de recidivă postcondamnatorie, raportat la pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 240 din 21 noiembrie 1997 a Tribunalului Bacău, executată în perioada 22 mai 1997 – 3 decembrie 2003, rămânând cu un rest neexecutat de 1.264 zile.
Instanţa a aplicat inculpaţilor o pedeapsă care să ducă la reeducarea acestora, astfel că, consideră că scopul educativ al pedepsei poate fi atins doar prin privarea de libertate .
Chiar dacă inculpatul A.M. s-a prevalat de dispoziţiile art 3201 C. proc. pen. instanţa a avut în vedere, la stabilirea cuantumului, că acesta a fost cel care a lovit cu cuţitul victima , de două ori.
Cu privire la celălalt inculpat se va avea în vedere poziţia de nerecunoaştere a faptei, a fost cel care a imobilizat victima, prin fapta sa facilitând acţiunea directă a fratelui său.
Astfel, prin acţiunea sa de imobilizare, inculpatul A.N. a pus victima în imposibilitatea de a se apăra de agresiunea inculpatului A.M., care a acţionat nestingherit, cei doi fraţi contribuind în egală măsură la deces.
În baza art 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpaţilor iar în baza art 88 C. pen. s-a dedus din pedepse reţinerea şi arestul preventiv , pentru fiecare, la zi.
Prin ordonanţa procurorului din 13 noiembrie 2012, inc. A.N. a fost reţinut pe o durată de 24 ore,începând cu data de 12 noiembrie 2012 ora 22,00 iar prin încheierea de şedinţă din 13 noiembrie 2012 a Tribunalului Bacău s-a dispus arestarea preventivă a acestuia pe o perioadă de 29 de zile.
Prin ordonanţa procurorului din 14 noiembrie 2012, inc. A.M. a fost reţinut pe o durată de 24 ore, iar prin încheierea de şedinţă din 14 noiembrie 2012 a Tribunalului Bacău s-a dispus arestarea preventivă a acestuia pe o perioadă de 29 de zile.
În baza art. 71 C. pen. se vor interzice inculpaţilor exerciţiul drepturilor prev de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Aplicarea pedepselor accesorii inculpatului trebuie realizată atât în baza art. 71 şi 64 C. pen., cât şi prin prisma Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, a Protocoalelor adiţionale şi a jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului care, în conformitate cu dispoziţiile art. 11 alin. (2) şi art. 20 din Constituţia României, fac parte din dreptul intern ca urmare a ratificării acestei Convenţii de către România prin Legea nr. 30/1994.
Astfel, în cauza Hirst c. Marii Britanii (hotărârea din 30 martie 2004), Curtea a analizat chestiunea interzicerii legale automate a dreptului de vot persoanelor deţinute aflate în executarea unei pedepse, constatând că în legislaţia britanică „interzicerea dreptului de a vota se aplică tuturor deţinuţilor condamnaţi, automat, indiferent de durata condamnării sau de natura ori gravitatea infracţiunii" (aceeaşi concepţie a legiuitorului reflectându-se şi în legislaţia română actuală, n. inst.). Curtea a acceptat ,,că există o marjă naţională de apreciere a legiuitorului în determinarea faptului dacă restrângerea dreptului de vot al deţinuţilor poate fi justificată în timpurile moderne şi a modului de menţinere a justului echilibru", însă a concluzionat că art. 3 din Primul protocol adiţional a fost încălcat, întrucât „legislaţia naţională nu analizează importanţa intereselor în conflict sau proporţionalitatea şi nu poate accepta că o interzicere absolută a dreptului de vot, pentru orice deţinut, în orice împrejurare, intră în marja naţională de apreciere; reclamantul din prezenta cauză şi-a pierdut dreptul de vot ca rezultat al unei restricţii automate impuse deţinuţilor condamnaţi şi se poate pretinde victimă a acestei măsuri".
În consecinţă, o aplicare automată, în temeiul legii, a pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a vota, care nu lasă nici o marjă de apreciere judecătorului naţional în vederea analizării temeiurilor care ar determina luarea acestei măsuri, încalcă art. 3 din Primul Protocol adiţional.
Prin urmare, în aplicarea jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, instanţa nu a aplicat în mod automat, ope legis, pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. a) teza I, ci a analizat în ce măsură, în prezenta cauză, aceasta se impune faţă de natura şi gravitatea infracţiunii săvârşite sau comportamentul inculpatului.
În acelaşi sens este şi Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. LXXIV din 5 noiembrie 2007, pronunţată într-un recurs în interesul legii, potrivit căreia, dispoziţiile art. 71 C. pen. referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza I - c) C. pen. nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanţei, în funcţie de criteriile stabilite în art. 71 alin. (3) C. pen.
Astfel, natura faptei săvârşite şi circumstanţele producerii acesteia determină instanţa a aprecia că aplicarea acestei pedepse accesorii se impune, şi în consecinţă, în temeiul art. 71 C. pen. şi art. 3 din Protocolul nr. 1 adiţional C.E.D.O., se va interzice inculpaţilor drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ILa şi lit. b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.
Părţile civile A.L., M.L., (fraţii victimei) şi M.G. (tatăl victimei), nu s-au constituit părţi civile în cauză.
S-a dispus păstrarea ca mijloace de probă a bunurilor din plicurile - ridicate la 14 noiembrie 2012 dosar o pereche pantaloni - colet A, aflate la camera de corpuri delicte a Tribunalului Bacău în baza art 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea unui cuţit tip briceag, colet El – aflat, la camera de corpuri delicte a Tribunalului Bacău.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la ambii inculpaţi.
Au fost obligaţi inculpaţii, în solidar, la plata unei contribuţii lunare stabilită la venitul minim pe economie întrucât victima nu lucra , către curatorul C.R. pentru fiecare minor, respectiv M.I.E. şi M.P.I.
începând cu data comiterii fapte 12 noiembrie 2012 până la majoratul minorilor, respectiv 09 iunie 2023.
S-a constatat că inculpaţii au fost asistaţi de apărători din oficiu. împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău şi inculpaţii A.M. şi A.N., motivele fiind expuse pe larg în preambulul deciziei, astfel că nu au mai fi reluate ci numai analizate.
Prin decizia penală nr. 67 din 16 aprilie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., s-a respins ce nefondat apelul declarat de apelantul-inculpat A.M. împotriva sentinţei penale nr. 73/D din data de 07 martie 2013, pronunţată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. 170/110/2013.
S-a constatat că apelantul- inculpat A.M. a fost asistat de apărător desemnat din oficiu.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat apelantul-inculpat să plătească statului suma de 300 RON cu titlul de cheltuieli judiciare.
În baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. s-au admis apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău şi apelantul-inculpat A.N. împotriva aceleaşi sentinţe penale în ceea ce priveşte modul de soluţionare a laturii civile faţă de partea vătămată M.D. şi nereţinerea circumstanţei atenuante prev. de art. 74 alin. (2) C. pen., a dispoziţiilor art. 76 alin. (2) C. pen. şi cuantumul pedepselor principale şi complementare aplicate inculpatului A.N.
S-a desfiinţat sentinţa atacată sub aceste aspecte, s-a reţinut cauza spre rejudecare şi în fond:
S-a reţinut în favoarea inculpatului A.N. circumstanţa atenuantă prev. de art. 74 alin. (2) C. pen. şi dispoziţiile art. 76 alin. (2) C. pen.
S-a redus pedeapsa principală aplicată inculpatului de la 14 ani închisoare la 11 ani închisoare.
S-a redus pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. aplicată inculpatului de la 8 ani la 6 ani.
Pedeapsă de executat pentru inculpatul A.N. 11 ani închisoare şi 6 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
În baza art. 14, 17, 346 C. proc. pen. şi 1357 C. civ. au fost obligaţi în solidar inculpaţii A.N. şi A.M. către partea vătămată M.D. la plata sumei de 5.000 RON, cu titlu de daune morale. S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate. În baza art. 383 alin. (11) C. proc. pen. rap. la art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest preventiv a apelanţilor inculpaţi.
În baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată apelanţilor inculpat perioada executată de la 07 martie 2013 la zi.
S-a constatat că apelantul inculpat A.N. a fost asistat de apărător desemnat din oficiu.
în baza art. 192 alin. (3) cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Curtea, examinând actele şi lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate cat şi din oficiu sub toate aspectele de fapt şi de drept, a constatat că apelurile declarate în cauză sunt fondate numai în ceea ce priveşte modul de soluţionare a laturii civile faţă de partea vătămată M.D. şi nereţinerea circumstanţei atenuante prev. de art. 74 alin. (2) C. pen., a dispoziţiilor art. 76 alin. (2) C. pen. şi cuantumul pedepselor principale şi complementare aplicate inculpatului A.N.
Astfel, pe baza probelor administrate în cauză a fost reţinută situaţia de fapt expusă anterior, însuşită şi de curte, situaţie de fapt care a fost încadrată corespunzător şi în drept.
S-a arătat că faptele inculpaţilor A.M. şi A.N. care în seara zilei de 12 noiembrie 2012, în jurul orelor 19:30, în timp ce se aflau pe drumul public de pe raza satului L., corn. D., jud. Bacău, în apropierea barului aparţinând numitului B.N., au imobilizat victima M.M.M. şi i-au aplicat mai multe lovituri cu cuţitul în partea superioară a piciorului drept, deasupra genunchiului şi pe interiorul coapsei, aproape de zona inghinală, cauzându-i leziuni ce au dus la deces întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat prevăzută în art. 174 - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
Cu privire la inculpatul A.N., curtea a reţinut următoarele: Coautorul presupune contribuţia a cel puţin două persoane la comiterea faptei, contribuţii ce reprezintă elementul material al laturii obiective a infracţiunii.
Activităţile coautorilor de executare nemijlocită a infracţiunii nu trebuie să fie identice, ci să se completeze într-o activitate unică.
Actele de executare de coautorat sunt şi cele prin care se contribuie indirect la comiterea faptei, cum sunt actele prin care se face imposibilă rezistenţa, apărarea victimei, care obstaculează energiile ce tind să combată producerea rezultatului.
Din punct de vedere al laturii obiective, Curtea a reţinut că acţiunile inculpatului A.N. constituie elementul material al infracţiunii de omor, sub forma coautoratului, căci a imobilizat victima, făcând imposibilă rezistenţa acesteia, pentru ca inculpatul A.M. să-i aplice mai multe lovituri cu cuţitul.
Inculpatul A.N. nu a dat drumul victimei decât atunci când aceasta s-a prăbuşit la pământ şi a căzut şi el peste ea.
Din punct de vedere al laturii subiective curtea a constatatat că inculpatul a acţionat cu intenţie indirectă. Din probele administrate a reieşit că inculpatul nu a urmărit să provoace moartea victimei, prin imobilizarea acesteia a prevăzut intervenţia violentă a fratelui său acceptând posibilitatea încetării din viaţă a victimei M.M.M.
Apărarea inculpatului, că nu a putut prevedea intervenţia fratelui său, nu poate fi reţinută având în vedere că, anterior inculpatul A.M. a ameninţat-o pe victimă că o taie cu cuţitul dacă nu se potoleşte, apoi după ce a imobilizat victima l-a chemat pe fratele său să îl ajute, şi deşi, victima a început să strige „nu înţepa!" inculpatul nu i-a dat drumul decât atunci când aceasta s-a prăbuşit la pământ
S-a arătat că raportat la concluziile sus amintite, nu se poate reţine nicicum în sarcina inculpatului A.N. comiterea vreunei alte infracţiuni, în detrimentul celei prev. de art. 174 - 175 alin. (1) lit. i) C. pen.
Referitor la motivul de apel privind individualizarea judiciară pedepselor curtea a reţinut următoarele:
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a acestui C. pen., de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este totuşi un proces arbitrar, subiectiv, ci din contră el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu, studiat după anumite reguli şi criterii precis determinate.
Înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului individualizării pedepsei, aşa încât respectarea acestuia este obligatorie pentru instanţă.
De altfel, ca să-şi poată îndeplini funcţiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său şi al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) şi duratei, atât gravităţii faptei şi potenţialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât şi aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa pedepsei.
Funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancţiunii, care să ţină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condiţiile socio-etice impuse de societate.
Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât şi asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situaţia de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare şi de a se abţine de la săvârşirea de infracţiuni.
Sub aspectul individualizării pedepselor aplicate inculpaţilor în speţă de faţă, Curtea a constatat că s-a făcut o justă apreciere a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ţinându-se cont de gradul de pericol social concret ridicat al faptei comise în raport cu circumstanţele reale de săvârşire, descrisă detaliat în partea expozitivă a sentinţei apelate, dar şi de circumstanţele personale ale inculpaţilor care sunt cunoscuţi cu antecedente penale, în stare de recidivă postexecutorie prev. de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), atitudinea de recunoaştere a inculpatului A.M. care s-a prevalat de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., dar nu s-a avut în vedere pentru inculpatul A.N. contribuţia, totuşi, redusă la săvârşirea faptei (doar a imobilizat victima, inculpatul A.M. fiind cel care a lovit-o cu cuţitul), contribuţie redusă ce poate fi reţinută ca circumstanţă atenuantă prev. de art. 74 alin. (2) C. pen.
Având în vedere modul concret în care inculpaţii au conceput şi săvârşit infracţiunea, Curtea a apreciat că inculpaţii manifestă o vădită lipsă de respect faţă de valori sociale fundamentale protejată de legea penală - dreptul la viaţă al persoanei motiv pentru care reducerea pedepsei aplicate de prima instanţă, astfel cum s-a solicitat, se justifică doar pentru inculpatul A.N. şi doar în mică măsură.
În aceste condiţii Curtea a apreciat că o pedeapsă de 11 ani închisoare şi 6 ani pedeapsă complementară pentru inculpatul A.N. este în măsură să asigure intensitatea şi generalitatea dezaprobării morale a faptelor şi caracterul preventiv al pedepselor, reflectând gravitatea infracţiunii şi gradul de vinovăţie a acestuia.
S-a arătat că solicitarea inculpatului A.M. de aplicare a art. 73 lit. b) C. pen. nu este justificată, întrucât circumstanţa atenuantă a provocării presupune existenţa unei puternice stări de tulburare sau emoţie generată de conduita agresivă a părţii vătămate, aşa încât activitatea infracţională să apară ca o consecinţă a acestei tulburări, însă în speţă adresarea reciprocă de cuvinte injurioase nu are semnificaţia unui act de provocare datorită caracterului reciproc al acestor acte.
De asemenea, Curtea a apreciat că atitudinea de recunoaştere a inculpatului A.M. manifestată în cursul procesului penal nu constituie o împrejurare suficientă doar prin ea însăşi care să justifice reducerea pedepsei, producând deja efecte favorabile acestora prin reţinerea prevederilor art. 3201 C. proc. pen. a căror aplicare a condus la reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime.
Analizând legalitatea şi temeinicia măsurii preventive, s-a arătat că aceasta se impune a fi menţinută, atât prin prisma pronunţării soluţiei în cauză, cât şi a condamnării dispuse de prima instanţă.
Se poate constata aşadar că în cauză sunt probe suficiente pentru a concluziona asupra faptului că inculpaţii se fac vinovaţi de fapta ce li se reţine în sarcină, fără însă a fi încălcată prezumţia de nevinovăţie, cât şi prin aprecierea pericolului pentru ordinea publică.
În aprecierea persistenţei pericolului pentru ordinea publică a lăsării în libertate a apelanţilor inculpaţi trebuie pornit de la regulile de principiu stabilite sub acest aspect prin jurisprudenţa C.E.D.O., care, în câteva cauze împotriva Franţei (de exemplu, cauza Letellier, hotărârea din 26 iunie 2001) a statuat că în măsura în care dreptul naţional o recunoaşte - prin gravitatea deosebită şi prin reacţia particulară a opiniei publice, anumite infracţiuni pot suscita o „tulburare a societăţii" de natură să justifice o detenţie preventivă.
În cauza dedusă judecăţii se constată, pentru aspectele mai sus prezentate, că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv subzistă şi în prezent, infracţiunea pentru care sunt trimişi în judecată şi condamnaţi apelanţii inculpaţi de instanţa de fond este în măsură, prin natura sa şi consecinţele produse, să releve un pericol cert, real şi actual pe care l-ar prezenta inculpaţii pentru ordinea publică.
S-a arătat că sub aspectul laturii civile, apelul procurorului este fondat, însă, pentru alte motive.
S-a reţinut că instanţa de fond a arătat că părţile civile A.L., M.L. şi M.G. nu au pretenţii civile în cauză dar nu s-a pronunţat cu privire la partea vătămată minoră M.D., sora victimei.
S-a arătat că acţiunea civilă se porneşte şi se exercită şi din oficiu, când cel vătămat este o persoană lipsită de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi art. instanţa este obligată să se pronunţe din oficiu asupra reparării pagubei şi a daunelor morale, chiar dacă persoana vătămată nu este constituită parte civilă.
Este evident că pierderea intempestivă a unui membru al familiei generează o suferinţă psihică intensă. Impactul psihologic al decesului produs în circumstanţe de natura celor deduse judecăţii este deosebit şi, practic, imposibil de cuantificat din punct de vedere material. Pierderea sufletească presupune înlăturarea unor relaţii de familie pre-existente şi modificarea unor percepţii de ordin psihologic. Instanţa trebuie să stabilească un echivalent material al pierderii sufleteşti şi al suferinţei provocate prin decesul fratelui părţii vătămate M.D.
Este de necontestat că, prin natura sa nepecuniară, acest prejudiciu nu poate fi exprimat în bani, dar nici nu este oportună o altă modalitate de reparare. Aşa fiind, curtea consideră că, obligarea inculpaţilor la plata sumei de 5.000 RON, se asigură o reparaţie bazată pe un raport echitabil între faptă şi prejudiciul suferit pe plan psihic.
Având în vedere aceste motive,curtea în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins ce nefondat apelul declarat de apelantul-inculpat A.M.
În baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău şi apelantul-inculpat A.N. împotriva aceleaşi sentinţe penale în ceea ce priveşte modul de soluţionare a laturii civile faţă de partea vătămată M.D. şi nereţinerea circumstanţei atenuante prev. de art. 74 alin. (2) C. pen., a dispoziţiilor art. 76 alin. (2) C. pen. şi cuantumul pedepselor principale şi complementare aplicate inculpatului A.N.. A desfiinţa sentinţa atacată sub aceste aspecte, a reţinut în favoarea inculpatului A.N. circumstanţa atenuantă prev. de art. 74 alin. (2) C. pen. şi dispoziţiile art. 76 alin. (2) C. pen., a redus pedeapsa principală aplicată inculpatului de la 14 ani închisoare la 11 ani închisoare şi a redus pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. t) teza a II-a şi b) C. pen. aplicată inculpatului de la 8 ani la 6 ani.
în baza art. 14, 17, 346 C. proc. pen. şi 1357 C. civ. a obligat în solidar inculpaţii A.N. şi A.M. către partea vătămată M.D. la plata sumei de 5.000 RON, cu titlu de daune morale.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
În baza art. 383 alin. (11) C. proc. pen. rap. la art. 350 C. proc. pen. a menţinut starea de arest preventiv a apelanţilor inculpaţi, iar în baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen. a dedus din pedeapsa aplicată apelanţilor inculpat perioada executată de la 07 martie 2013 la zi.
Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs inculpatul A.M., criticând-o pentru netemeinicie cu privire la cuantumul pedepsei aplicate, invocând temeiul de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen.
Prin Legea nr. 202/2010 s-a realizat o nouă limitare a devoluţiei recursului în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prev. de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., intenţia legiuitorului find aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la cestiuni de drept.
Prin modificările aduse de această lege, intrată în vigoare la data de 15 februarie 2013, legiuitorul a înţeles să elimine din cuprinsul cazurilor de casare, situaţiile în care s-au aplicat pedepse greşit individualizate, aşa încât, după modificările menţionate, temeiul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., poate fi invocat doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege. Aceasta este şi raţiunea pentru care critica privind netemeinicia pedepselor nu intră nici sub incidenţa cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., invocat prin motivele de recurs şi nu mai poate fi examinată de Înalta Curte în calea de atac a recursului.
În cauza de faţă, inculpatul a criticat decizia instanţei de apel sub aspectul netemeiniciei pedepsei aplicate, considerată prea mare în raport de circumstanţele sale personale.
Având în vedere că motivul invocat nu se circumscrie cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., invocat prin motivele de recurs, faţă de considerentele arătate, Înalta Curte constată că hotărârea instanţei de apel este legală şi temeinică, iar recursul declarat de inculpat este nefondat, urmând ca în baza art. 38515 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. să fie respins.
În baza art. 88 C. pen. se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 14 noiembrie 2012 la zi.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.M. împotriva deciziei penale nr. 67 din 16 aprilie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 14 noiembrie 2012 la 19 septembrie 2013.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 19 septembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 271/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 288/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
