ICCJ. Decizia nr. 2837/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia penală nr. 2837/2013
Dosar nr. 10283/3/2011
Şedinţa publică din 24 septembrie 2013
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 765 din 05 noiembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, s-a dispus în temeiul art. 14, 15 şi art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998-999 din vechiul C. civ., cu referire la art. 103 din Legea nr. 71/2011 privind punerea în aplicare a noului C. civ., admiterea acţiunii civile exercitate în procesul penal de către partea civilă Pândele Aurelian.
Au fost obligaţi în solidar inculpaţii V.I.M., P.M., S.M., A.M. şi B.G. în solidar cu SC S.I. SRL, inculpatul P.N. în solidar cu SC G. SA prin lichidator judiciar A.M.D. Grup Expert Srprl şi SC S.I. SA, prin lichidator judiciar Fineco Insolvency SPRL, inculpaţii B.Ş. şi B.C.C. în solidar cu C.N.V.M. şi inculpaţii C.M. şi l.M.l.M. la plata despăgubirilor către partea civilă P.A., constituită în această calitate pe parcursul urmăririi penale, la nivelul sumelor efectiv investite, indexate cu rata inflaţiei, începând cu data de 24 mai 2000 şi până la achitarea lor, conform numărului de 295 unităţi de fond investite (valoarea unei unităţi de fond fiind de 103.720 lei, ultimul curs afişat).
Au fost respinse ca nefondate acţiunile civile formulate împotriva moştenitorilor inculpatului C.P., P.D.F. şi S.D.I. şi împotriva părţilor responsabile civilmente SC B. SA şi A.V.A.S.
S-a luat act că nu s-a dezbătut succesiunea inculpatului N.G., decedat la data de 27 februarie 2011.
Pentru a dispune a astfel, tribunalul a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 423 din 20 martie 2007 pronunţată în Dosarul nr. 214632/3/2006 al aceleiaşi instanţe, inculpaţii V.I.M., P.N., P.M., S.M., A.M., B.G., D.I., B.Ş., B.C.C., N.G., l.M.l.M. şi C.M. au fost condamnaţi la diferite pedepse cu închisoare, stabilindu-se în sarcina lor comiterea mai multor infracţiuni (înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, fals, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor) în cadrul activităţii ce au desfăşurat-o ca factori de decizie ai F.N.I., ai societăţii de administrare SC S.I. SA şi ai SC G. SA.
În ceea ce-l priveşte pe inculpatul P.C., decedat pe parcursul procesului, s-a dispus încetarea urmăririi penale pentru aceleaşi infracţiuni.
Inculpaţii condamnaţi au fost obligaţi în solidar cu părţile responsabile civilmente SC G. SA, SC S.I. SA, SC C.E.C. V.M., C.N.V.M. (C.N.U.M.) şi A.V.A.S. la plata de despăgubiri civile către un număr de 130.798 părţi civile, la nivelul sumelor efectiv investite, începând cu rata inflaţiei, de la data de 24 mai 2000 şi până la achitarea lor, conform numărului de unităţi de fond investite de fiecare.
În ceea ce priveşte latura penală a cauzei, aceasta a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 3819 din 18 octombrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care a dispus reluarea judecăţii numai în ceea ce priveşte soluţionarea pretenţiilor unor părţi civile. Această situaţie s-a datorat, aşa cum a reţinut instanţa supremă, modalităţii de soluţionare succesivă a laturii civile a cauzei, ţinând seama de complexitatea acesteia, cât şi de numărul foarte mare de persoane păgubite în urma prăbuşirii F.N.I., ceea ce a făcut ca evidenţa părţilor civile constituite la urmărirea penală sau în faţa instanţei să fie greu de sistematizat, ordonat şi corelat.
Cauza de faţă priveşte în exclusivitate pretenţiile pe care numitul Pândele Aurelian le-a formulat împotriva inculpaţilor şi a părţilor responsabile civilmente, pentru unităţile de fond investite.
Deşi nu a figurat în această calitate în sentinţa penală nr. 508/ F din 29 iunie 2011 a Tribunalului Bucureşti, dată în fond după casare, prin care s-a soluţionat o parte a laturii civile a cauzei, P.A. a declarat apel împotriva ei, solicitând să-i fie admise pretenţiile.
Prin Decizia penală nr. 334/A/2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, apelul declarat de către numitul P.A. a fost respins ca inadmisibil, cu motivarea că acestuia nu i s-a stabilit calitatea de parte civilă în dosar, nici în faza de urmărire penală şi nici pe parcursul cercetării judecătoreşti.
Prin Decizia penală nr. 2205 din 22 iunie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost admis recursul declarat de către P.A. împotriva deciziei menţionate, care a fost casată în parte, ca şi sentinţa de fond nr. 508/ F din 29 iunie 2011 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, dispunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare la această din urmă instanţă, cu motivarea că numitul P.A. are calitate de parte civilă, dobândită încă din faza de urmărire penală.
În consecinţă, dosarul privind exclusiv această parte civilă a fost reînregistrat pe rolul instanţei la data de 26 iulie 2012, sub nr. 10283/3/2011.
În fond după casare, instanţa a reţinut, sub un prim aspect, că în raport de dispoziţiile art. 22 alin. (1) C. proc. pen., există în cauză autoritate de lucru judecat a hotărârii definitive penale cu privire la existenţa faptelor, a persoanelor care le-au săvârşit şi a vinovăţiei acestora.
Pe de altă parte, verificarea elementelor răspunderii civile delictuale, astfel cum acestea sunt reglementate prin art. 998-999 C. civ. - prejudiciul suferit şi legătura de cauzalitate între faptele ilicite şi această pagubă - relevă că în cauză există temeiurile legale pentru obligarea inculpaţilor la despăgubiri.
S-a reţinut, în acest sens, modul în care faptele infracţionale ale inculpaţilor, examinate de această dată prin prisma caracterului lor de delicte civile, au condus în mod direct şi nemijlocit la crearea unui prejudiciu în patrimoniul părţii civile, a cărui întindere a fost dovedită prin înscrisuri necontestate.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apeluri inculpatul P.N. şi partea responsabilă civilmente C.N.V.M.
În apelul său, inculpatul P.N. a solicitat respingerea cererii de despăgubiri formulată de partea civilă, arătând, în esenţă, că:
- cererea lui P.A. este inadmisibilă, fiind adresată direct instanţei într-o fază procesuală care nu mai permitea constituirea de parte civilă;
- nu s-a făcut precizarea în sentinţă şi nu s-a ţinut seama de faptul că a funcţionat doar în cadrul SC G. SA şi nu au fost menţionate activităţile sale care ar fi condus la crearea prejudiciului.
Partea responsabilă civilmente C.N.V.M. nu şi-a motivat apelul şi nu şi-a desemnat un reprezentant pe parcursul soluţionării cauzei, lipsind la toate termenele de judecată.
Prin Decizia penală nr. 31/ A din 6 februarie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a Il-a penală, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatul P.N. şi de către C.N.V.M., împotriva sentinţei penale nr. 765 din 05 noiembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II a penală.
Prima instanţă a reţinut în mod corect principalele probleme de fapt şi de drept ale cauzei, pronunţând o hotărâre legală şi temeinică.
Astfel, sub un prim aspect, s-a stabilit că în raport de statuarea, cu caracter definitiv, de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a faptului că încă din faza de urmărire penală, numitul P.A. a dobândit calitatea de parte civilă în cauză, orice altă discuţie în legătură cu această problemă nu mai poate fi reluată.
Pe de altă parte, ţinând seama şi de efectele menţionate în art. 22 alin. (1) C. proc. pen. ale hotărârii penale definitive, instanţa de fond a analizat infracţiunile stabilite ca fiind comise de inculpaţi prin prisma caracterului lor de fapte ilicite şi a tras concluzia corectă că sunt întrunite în mod cumulativ toate elementele răspunderii civile delictuale, conform art. 998 şi urm. C. civ.
Inclusiv în ceea ce-l priveşte pe apelantul inculpat P.N., tribunalul a reţinut corect calitatea, perioada şi modul în care a acţionat, în raport şi de împrejurările stabilite definitiv pe latura penală a cauzei, astfel încât critica formulată nu poate fi primită.
Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul P.N., criticând-o pentru încălcarea legii procesual-civile, întrucât constituirea de parte civilă a lui P.A. trebuia să fie respinsă ca inadmisibilă, invocându-se şi eroarea gravă de fapt, prin aceea că, deşi se considerase rezolvată problema cu partea civilă, considerentele hotărârii curţii menţionează lipsa de calitate a acestuia.
Împotriva aceleiaşi decizii a declarat recurs şi partea responsabilă civilmente C.N.V.M., care nu a fost motivat.
Analizând recursurile formulate, atât prin prisma motivelor invocate, care au fost subsumate dispoziţiilor pct. 172 şi 18 ale art. 395, precum şi în limitele 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acestea nu sunt fondate, urmând a fi respinse, ca atare, pentru cele ce succed:
Având în vedere că latura penală a cauzei a fost definitiv soluţionată, Înalta Curte reţine că criticile inculpatului privind eroarea gravă de fapt, subsumate punctului 18 al art. 385 C. proc. pen., nu pot fi analizate sub aspectul consecinţei pronunţării unei hotărâri greşite de achitare sau condamnare, aşa cum este cazul în speţă, inculpatului P.N. fiindu-i stabilită răspunderea penală cu autoritate de lucru judecat, prin condamnarea sa definitivă.
În privinţa criticilor referitoare la modul de soluţionare a laturii civile a cauzei, Înalta Curte reţine că aceasta a fost corect rezolvată, faţă de împrejurarea că intimatul P.A. s-a constituit parte civilă cu respectarea dispoziţiilor art. 15 alin. (2) C. proc. pen., în cursul urmăririi penale, şi faţă de omisiunea iniţială a instanţei de a se pronunţa asupra soluţionării legale a cererii.
Recursul declarat de partea responsabilă civilmente C.N.V.M. nu a fost motivat, instanţa reţinând că, în cauză, nu subzistă nici unul din motivele care pot fi examinate din oficiu.
În consecinţă, pentru considerentele de mai sus, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. p., Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de partea responsabilă civilmente şi de inculpat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul P.N. şi de partea responsabilă civilmente C.N.V.M.
Împotriva Deciziei penale nr. 31/ A din 6 februarie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurenta parte responsabilă civilmente C.N.V.M. la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 septembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2828/2013. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2856/2013. Penal → |
|---|
