ICCJ. Decizia nr. 3008/2013. Penal

Decizii penale ICCJ 2013

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3008/2013

Dosar nr. 5446/91/2011

Şedinţa publică din 4 octombrie 2013

Asupra recursului penal de faţă,

Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 894/P/2011 din 26 octombrie 2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea au fost trimişi în judecată:

- inculpatul D.M. pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor calificat prevăzută de 20 C. pen. raportat la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. şi a infracţiunii de distrugere prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen.;

- inculpatul S.A. pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen. şi a infracţiunii de distrugere prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen.

Pentru a dispune astfel, Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea a reţinut, în fapt, următoarele:

În dimineaţa de 14 octombrie 2010, partea vătămată G.G., însoţit de fraţii N.N. şi N.M., toţi din comuna M., judeţul Vrancea, s-a deplasat cu autoutilitara proprietatea lui, marca D., la o proprietate agricolă, aparţinând numitului G.C., situată în zona fermei „P.” din comuna G., judeţul Vrancea.

Ajungând la destinaţie, partea vătămată G.G. a constatat că pe terenurile agricole proprietatea fratelui său, G.C., se află la păscut o turmă de oi, aparţinând numitului T.V. din comuna V., care era păzită de doi ciobani, respectiv de inculpatul S.A. şi martorul C.E.

Cu această ocazie, partea vătămată G.G. le-a cerut celor doi ciobani să scoată oile din acel teren, solicitând sprijin în acest sens şi organelor de poliţie.

Mai târziu, în jurul prânzului, după ce au încărcat autoutilitara cu porumb, G.G., N.N. şi N.M. au revenit în zonă, constatând că turma de oi păştea din nou pe terenurile aparţinând lui G.C., astfel că între aceştia şi ciobanii numitului T.V. s-a iscat un conflict verbal.

Inculpatul S.A. i-a telefonat inculpatului D.M. şi i-a adus la cunoştinţă că are un conflict verbal cu mai multe persoane, care îi interzic să pască turma de oi în zona fermei „P.”. În aceste condiţii, inculpatul D.M., împreună cu martorul E.S. s-au deplasat cu o căruţă la locul unde se desfăşura conflictul, având asupra lor o furcă.

În timp ce partea vătămată G.G. oprise autoturismul pe un drum de acces la terenurile agricole din zonă şi a coborât împreună cu N.N. şi N.M. pentru a-i determina pe ciobani să-şi scoată oile dina cel loc, D.M. şi E.S. au ajuns în apropiere.

Inculpatul D.M. a oprit căruţa pe acelaşi drum, la o distanţă de aproximativ 20 de metri de autoturismul părţii vătămate, a coborât, s-a înarmat cu furca pe care o luase de la stână şi a fugit spre G.G. şi celelalte persoane care-l însoţeau, fiind urmat imediat de inculpatul S.A., care avea asupra sa un băţ.

Pentru a evita o altercaţie, partea vătămată G.G. şi martorii N.N. şi N.M. s-au refugiat în autoturismul D., cu intenţia de a părăsi locul, însă au fost prinşi din urmă de cei doi inculpaţi.

În această împrejurare, inculpatul D.M. a mers pe partea conducătorului auto, unde a lovit cu furca în oglinda retrovizoare stânga a autoturismului, pe care a spart-o , după care urmărind să-l lovească pe G.G., a băgat furca prin geamul portierei, lovind (înţepând) partea vătămată cu partea metalică în zona toracică stângă, cauzându-i mai multe plăgi.

Cu toate acestea, partea vătămată G.G. a reuşit să demareze, îndreptându-se cu autoturismul în direcţia DN2 (E85), fiind urmăriţi pe o anumită distanţă de inculpaţii D.M. şi S.A., care intenţionau să continue agresiunea.

Ajungând la intersecţia cu DN2 (E85), partea vătămată G.G. a oprit autoturismul şi a sesizat telefonic organele de poliţie despre incidentul petrecut.

La scurt timp, la faţa locului au venit organele de poliţie, dar şi o ambulanţă, care a transportat-o pe partea vătămată la Spitalul Judeţean de Urgenţă „S.P.” Focşani, unde i s-au acordat îngrijiri medicale.

Potrivit raportului de constatare din 15 octombrie 2010, partea vătămată G.G. a prezentat leziuni traumatice (plăgi superficiale hemitorace stâng) leziuni ce au putut fi produse prin lovire activă cu corp dur şi pot data din 14 octombrie 2010 şi au necesitat pentru vindecare 6-7 zile de îngrijiri medicale, fără a-i fi pusă în primejdie viaţa.

La rândul său, partea vătămată N.N. a fost examinată de aceeaşi specialişti care, prin certificatul medico-legal 15 octombrie 2010, au conchis că aceasta prezintă acuze subiective dureroase, fără semne vizibile de violenţă care să ateste realitatea traumatismului şi nu necesită zile de îngrijiri medicale.

Cauza a fost înaintată spre competentă soluţionare Tribunalului Vrancea la data de 26 octombrie 2011 şi a format obiectul Dosarului nr. 5446/91/2011.

Reţinând practic aceiaşi situaţie de fapt, prin sentinţa penală nr. 215 din 1 octombrie 2012 a Tribunalului Vrancea, în conformitate cu dispoziţiile art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 şi art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. în infracţiunea de lovire sau alte violenţe prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. şi, în această încadrare juridică, a fost condamnat inculpatul D.M. la o pedeapsă de 8 luni închisoare.

Acelaşi inculpat a fost condamnat la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a contopit pedeapsa de 8 luni închisoare cu pedeapsa de 6 luni închisoare şi s-a dispus ca inculpatul D.M. să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv pedeapsa de 8 luni închisoare.

Prin aceeaşi sentinţă penală, inculpatul S.A. a fost condamnat la:

- o pedeapsă de 5 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen.;

- o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârşire infracţiunii de distrugere prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a contopit pedeapsa de 5 luni închisoare cu pedeapsa de 6 luni închisoare şi s-a dispus ca inculpatul S.A. să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv pedeapsa de 6 luni închisoare.

Potrivit art. 81 alin. (1) şi (2) şi art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepselor principale şi accesorii aplicate inculpaţilor pe durata termenului de încercare prevăzut de art. 82 C. pen.

Au fost obligaţi inculpaţii la plata despăgubirilor civile şi a cheltuielilor judiciare.

Pentru a dispune schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 şi art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. în infracţiunea de lovire sau alte violenţe prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., prima instanţă a reţinut că, la stabilirea încadrării juridice, trebuie să aibă în vedere toate împrejurările în care fapta a fost săvârşită, respectiv: obiectul vulnerabil folosit, intensitatea şi efectele loviturilor, zona corpului vizată, modul şi condiţiile în care s-a săvârşit fapta şi nu în ultimul rând atitudinea făptuitorului.

S-a reţinut că din situaţia de fapt reţinută pe baza materialului probator administrat în cauză rezultă dubii cu privire la scopul pe care l-a urmărit inculpatul D.M., respectiv dacă a acţionat sau nu cu intenţia de a ucide, acţiune rămasă la stadiul de tentativă.

S-a avut în vedere că acţiunea inculpatului D.M. a fost spontană, de furie, de a alunga cele trei persoane care au coborât din autovehicul şi care se îndreptau către celălalt cioban, respectiv inculpatul S.A., care la acel moment era singur, lipsit de apărare, într-o eventuală acţiune agresivă a lui G.G., însoţit de fraţii N.

Ori, prezenţa celor trei persoane care se îndreptau spre celălalt cioban în împrejurările reţinute i-a creat acestuia o stare de spaimă, de furie, determinându-l să acţioneze ca o corecţie, situaţie ce nu poate îmbrăca forma tentativei la omor calificat.

De asemenea, s-a avut în vedere faptul că nu a lovit direct partea vătămată, lovitura a fost îndreptată către autovehicul, fapt ce a dus la spargerea oglinzii retrovizoare, de unde a ricoşat în zona toracică a părţii vătămate, fără să-i producă leziuni grave, care să-i pună în pericol viaţa.

S-a reţinut că, în procesul-verbal de constatare la faţa locului încheiat de organul de poliţie, nici nu se constată existenţa unor urme de sânge, iar faptul că G.G. a condus autoutilitara pe o distanţă medie, fără a acuza dureri, duce la concluzia că lovitura a fost de mică intensitate, practic a ricoşat.

Declaraţiile martorilor cu privire la starea normală din punct de vedere a sănătăţii părţii civile sunt confirmate de concluziile certificatului medico-legal, unde se menţionează că nu există date medicale care să ateste punerea în primejdie a vieţii victimei.

S-a concluzionat că inculpatul D.M., în raport de împrejurările în care a acţionat, dar şi de rezultatul produs, nu a avut intenţia directă sau indirectă de a ucide, şi-n consecinţă nu i se poate reţine încadrarea dată prin rechizitoriu de tentativă la omor calificat.

Împotriva sentinţei penale nr. 215 din 01 octombrie 2012 a Tribunalului Vrancea a declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea, criticând-o pe motive de nelegalitate şi netemeinicie.

Ca motiv de nelegalitate s-a invocat că, în mod greşit, prima instanţă a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tentativă de omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174-art. 174 alin. (1) lit. i) C. pen. în infracţiunea de lovire sau alte violenţe prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen.

S-a invocat că inculpatul D.M. a mers în urmărirea părţii vătămate şi a altor două persoane, înarmat cu o furcă şi înjurând. Pentru a evita o altercaţie, partea vătămată G.G. şi martorii N.N. şi N.M. s-au refugiat în autoturismul D., cu intenţia de a părăsi locul, însă au fost prinşi din urmă de cei doi inculpaţi.

Inculpatul D.M. a lovit întâi autoturismul, spărgând oglinda retrovizoare şi dând-o pe spate, după care a introdus furca, cu coarnele pe geamul deschis al maşinii, înţepând-o pe partea vătămată în zona pectorală stângă, în zona coastelor.

De altfel, din procesul-verbal de cercetare la faţa locului, aflat la dosarul de urmărire penală, rezultă că la locul unde s-a săvârşit infracţiunea erau bucăţi de oglindă spartă de la oglinda retrovizoare şi, de asemenea, pete de sânge care se mai găseau şi pe sol, la locul producerii incidentului.

Organele de poliţie au găsit şi furca ce avea dimensiuni impresionante, respectiv o lungime totală de 1,90 m, din care coada măsura 1,55 m. Nici declaraţiile martorilor audiaţi la faţa locului şi nici măcar declaraţia inculpatului nu susţin motivarea instanţei de fond care precizează că inculpatul a dorit să lovească doar maşina şi că ar fi dat o singură lovitură în oglinda retrovizoare şi că furca a ricoşat, lovind partea vătămată. Or, era imposibil ca furca să ricoşeze pe geam şi să lovească partea vătămată chiar în zona coastelor. Probabil că l-ar fi lovit la faţă, la umăr şi ar fi fost urme de zgâriere şi nu urme de înţepare, aşa cum rezultă din certificatul medical existent în cauză.

Este adevărat că în declaraţiile pe care le-a dat, inculpatul a precizat că de fapt acesta a vizat maşina părţii vătămate şi nu partea vătămată, vrând să lovească şi a doua oară tot maşina, însă nici el nu declară că furca ar fi ricoşat, aşa cum motivează instanţa.

A fost invocată declaraţia martorului N.N. care a arătat că au avut noroc că maşina lui G.G. avea motorul pornit, au apucat să urce, dar nu au apucat să plece pentru că D.M. i-a ajuns, a lovit cu o furcă în maşină şi apoi, a doua oară, prin geamul deschis al maşinii, l-a lovit pe şofer în zona coastelor.

La fel, martorul N.M. a declarat că a ţipat la G.G. să vină repede întrucât cei doi veneau în fugă spre ei, unul din ei cu furca şi s-a temut că o să-i omoare. Era motorul pornit, G.G. s-a urcat la volan, însă, se referă la inculpat, cel cu părul blond roşcat a lovit cu furca în partea stângă a maşinii, apoi pe geamul auto care era deschis a băgat furca prin acel loc, înţepând partea vătămată în zona toracică. Arată martorul că a fost foarte speriat.

Martorul E.S. a susţinut în mod constant că a fost foarte aproape, a văzut tot ce s-a întâmplat şi a precizat că cele trei persoane au urcat repede în maşină, dar nu au avut timp să plece pentru că inculpaţii i-au ajuns din urmă, iar D.M. a lovit oglinda retrovizoare din partea şoferului, după care a băgat furca prin geamul de la portieră, lovindu-l pe acesta.

S-a invocat că, potrivit declaraţiilor părţii vătămate lovitura a vizat zona capului, însă partea vătămată cu o mână a reuşit să conducă maşina, să o pornească, iar cu cealaltă mână s-a ferit, ridicând-o, motiv pentru care a fost lovită în zona coastelor.

Având în vedere obiectul vulnerant folosit, zona în care a fost aplicată lovitura şi intensitatea loviturii s-a susţinut că, chiar dacă inculpatul nu a urmărit, a acceptat suprimarea vieţii părţii vătămate.

S-a invocat că singura şansă a părţii vătămate a fost că nu s-a pierdut cu firea, a reuşit să demareze şi să plece de la locul faptei, maşina fiind urmărită de către inculpat care avea furca în mână şi era foarte nervos.

Ca motive de netemeinicie s-a susţinut că pedepsele aplicate inculpatului D.M. sunt prea mici.

S-a evidenţiat că apelul este fondat.

Analizând sentinţa penală apelată prin prisma criticilor formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea, dar şi din oficiu sub toate aspectele de fapt şi de drept, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 371 alin. (2) C. proc. pen., s-a constatat de către instanţa de apel că, faţă de probele administrate în cauză, prima instanţă a reţinut că, la data de 14 octombrie 2010, inculpatul D.M. a înţepat-o cu o furcă pe partea vătămată în zona toracică stângă, cauzându-i leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 6-7 zile de îngrijiri medicale.

În mod greşit prima instanţă a reţinut că fapta astfel săvârşită de inculpatul D.M. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de lovire sau alte violenţe prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen.

În mod greşit s-a reţinut că acţiunea inculpatului D.M. a fost spontană, de furie şi cu scopul de a o alunga pe partea vătămată şi pe cei doi martori care se îndreptau spre S.A., care era singur, cu scopul de a-l agresa.

Contrar celor reţinute de instanţa de fond, din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul D.M. a venit la locul respectiv fiind chemat de către inculpatul S.A. care i-a adus la cunoştinţă că are un conflict verbal cu mai multe persoane care îi interzic să mai pască turma de oi în zona fermei „P.”.

Din probele administrate în cauză rezultă că, ştiind că este vorba de un conflict, inculpatul s-a înarmat cu o furcă şi în momentul în care a ajuns la locul respectiv, fără să aibă vreo discuţie cu partea vătămată şi cu martorii, împreună cu S.A. a început să fugă după partea vătămată şi martorii N., cu intenţia vădită de a-i lovi cu furca.

În mod greşit s-a reţinut că a fost vorba de o singură lovitură aplicată în oglinda retrovizoare, că furca ar fi ricoşat şi în aceste condiţii partea vătămată ar fi fost lovită în partea toracică stângă.

Din declaraţiile părţii vătămate coroborate cu declaraţiile martorilor N.M., N.N., E.S. şi C.E. rezultă că inculpatul D.M. a aplicat o primă lovitură cu furca în oglinda retrovizoare stânga a autoturismului, pe care a spart-o, după care a băgat furca prin geamul portierei şi a lovit-o pe partea vătămată în zona toracică stângă.

Din procesul-verbal de cercetare la faţa locului rezultă că oglinda de la uşa şoferului a fost găsită deplasată de la locul ei, dată peste cap spre capota maşinii, situaţie în care dacă furca ar fi ricoşat, aceasta ar fi avut loc spre capota autoturismului şi nu spre interiorul acestuia.

Dacă partea vătămată ar fi fost lovită ca urmare a faptului că furca a ricoşat, aceasta ar fi trebuit să prezinte urme de zgâriere, ori din certificatul medico-legal rezultă că plăgile au fost produse prin înţepare.

Faptul că inculpatul D.M. a băgat furca prin geamul portierei şi a lovit-o pe partea vătămată G.G. cu partea metalică în zona toracică stângă rezultă cu certitudine din declaraţiile constante ale martorilor E.S., N.N., N.M. şi P.I.

În ceea ce priveşte intensitatea loviturilor, trebuie avute în vedere declaraţiile părţii vătămate N.N. care a arătat că au avut noroc că maşina avea motorul pornit, declaraţiile martorului N.M. care a arătat că s-a temut că îi omoară şi declaraţiile martorului E.S. care a declarat că el s-a speriat foarte tare, crezând că l-a omorât.

Inculpatul D.M. nu a avut de ce să fie furios şi nervos, atâta timp cât nu a participat la discuţiile pe care partea vătămată şi martorii N.N. şi N.M. le-au avut cu cei doi ciobani, respectiv S.A. şi C.E. şi asupra acestora din urmă nu au fost exercitate acte de violenţă fizică.

Oricum, starea conflictuală din ziua respectivă a fost generată de inculpatul S.A. şi martorul C.E. care au introdus în mod repetat turma de oi pe terenurile agricole aparţinând numitului G.C., deşi partea vătămată le-a cerut să scoată oile din acel teren, solicitând sprijin în acest sens şi organelor de poliţie.

În mod greşit s-a reţinut că inculpatul S.A. era singur şi fără apărare, deoarece acesta era însoţit de martorul C.E. Partea vătămată doar i-a rugat pe cei doi ciobani să îşi ia oile de pe terenul fratelui său, acolo nu s-a întâmplat nimic grav şi ca atare inculpatul nu a avut niciun motiv de a se enerva şi de a reacţiona într-o asemenea manieră.

În condiţiile în care lovitura a fost aplicată cu partea metalică a unei furci, cu o lungime totală de 1,90 metri, din care coada are o lungime de 1,55 metri, obiect vulnerant apt să cauzeze moartea, lovitura a fost aplicată cu intensitate şi a vizat zona toracică stângă, zonă vitală a corpului, inculpatul, chiar dacă nu a dorit, a acceptat suprimarea vieţii victimei, iar fapta săvârşită întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1)-175 alin. (1) lit. i) C. pen.

Având în vedere că inculpatul este tânăr, este căsătorit, nu are antecedente penale, s-a constatat că în favoarea acestuia poate fi reţinută circumstanţa atenuată prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen. Faţă de elementele de individualizare de mai sus, de modul şi împrejurările concrete în care faptele au fost săvârşite, de urmările produse şi cuantumul pedepsei rezultante stabilit, s-a constatat că scopul procesului penal şi reeducarea inculpatului D.M. pot fi realizate şi fără executarea efectivă a pedepsei, în cauză fiind aplicabile dispoziţiile art. 86¹ C. pen.

Faţă de considerentele de mai sus, văzând şi dispoziţiile art. 379 pct. 2 lit. a) şi art. 192 alin. (3) C. proc. pen., pe calea deciziei penale nr. 65/A din 21 februarie 2013 a Curţii de Apel Galaţi s-a dispus:

S-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea împotriva sentinţei penale nr. 215 din 1 octombrie 2012 a Tribunalului Vrancea, privind pe inculpatul D.M.

S-a desfiinţat în parte sentinţa penală nr. 215 din 1 octombrie 2012 a Tribunalului Vrancea, numai în ceea ce priveşte pe inculpatul D.M. şi în rejudecare:

A fost condamnat inculpatul D.M. la o pedeapsă principală de 3 ani închisoare pentru comiterea unei tentative la infracţiunea de „omor calificat” prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1)-175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. b) C. pen.

A fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 300 RON amendă penală pentru comiterea infracţiunii de „distrugere” prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. e) teza a II-a C. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. d) C. pen. s-a aplicat inculpatului D.M. pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare.

Conform art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 86¹ C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare pe durata unui termen de încercare de 5 ani.

Conform art. 86³ C. pen. pe durata termenului de încercare condamnatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

a) se va prezenta la data fixată, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Vrancea;

b) va anunţa, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) va comunica şi justifica schimbarea locului de muncă;

d) va comunica informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

Potrivit art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului D.M. asupra prevederilor art. 86⁴ C. pen. referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Conform art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata termenului de încercare mai sus stabilit se va suspenda şi executarea pedepsei accesorii.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.

Împotriva deciziei în termen legal s-a exercitat recurs de către inculpatul D.M.

S-a apreciat decizia ca fiind nelegală sub aspectul încadrării faptei de violenţă săvârşită de inculpat.

Nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă de omor, nici sub aspectul laturii obiective şi nici al celei subiective.

În mod just Tribunalul Vrancea a procedat la schimbarea încadrării juridice a infracţiunii de tentativă de omor calificat în cea de loviri sau alte violenţe, întrucât din materialitatea faptelor şi împrejurările concrete în care s-a comis fapta, rezultatul produs este de mică importanţă în ce priveşte lezarea anatomică a victimei, respectiv nişte excoriaţii.

În ce priveşte latura subiectivă, poziţia subiectivă a autorului, aceasta nu poate fi dedusă decât din materialitatea faptelor, în contextul în care s-a produs această acţiune.

Solicită a se observa că în timp ce victima se afla în maşină cu alte persoane, văzând că doi ciobani se îndreaptă către ei, unul cu furcă-respectiv D.M. şi celălalt cu o bâtă ciobănească, au pornit maşina. Cei doi agresori, respectiv inculpatul şi celălalt, unul pe o parte şi unul pe cealaltă, au aplicat o singură lovitură în portierele autoturismului. Acest lucru rezultă din declaraţiile martorilor şi din situaţia de fapt pentru că autoturismul era în mişcare şi nici nu se putea repeta a doua lovitură. Aceste lovituri simultane din partea dreaptă şi din partea stângă cu obiecte contondente, respectiv bâtă şi furcă s-au dat la întâmplare, deoarece şi în partea dreaptă şi în partea stângă oglinzile retrovizoare sunt ambele deteriorate, printr-o singură lovitură a celor doi agresori.

În aceste condiţii, raţionamentul logic conduce la ideea că lovitura a fost aplicată în portiere, de unde putea eventual ricoşa în corpul victimei, cauzând acele leziuni extrem de superficiale şi nicidecum invers, adică vizând corpul victimei.

Lovitura nu se putea repeta şi nici nu aveau cum, pentru că cei doi au plecat şi crede că o asemenea lovitură întâmplătoare dată într-o maşină de unde a ricoşat obiectul cu care s-a aplicat lovitura nu poate constitui infracţiunea de tentativă de omor.

În aceste condiţii, dacă intenţia nu este dovedită, inculpatul urmează să răspundă pentru rezultatul produs, respectiv pentru loviri sau alte violenţe.

Trebuie observat că a fost vorba despre un conflict spontan. În cazul de faţă, având în vedere leziunile extrem de superficiale, modalitatea comiterii, prin ricoşeu, conform argumentelor ştiinţifice de raţionament în ce priveşte acest lucru, pentru că printr-o singură lovitură, acea modalitate a introducerii furcii pe geamul autoturismului nu se putea comite spargerea, deteriorarea oglinzii, decât prin modalitatea arătată şi pe care inculpatul a relatat-o şi a recunoscut-o, sigur că în aceste condiţii în mod just şi temeinic Tribunalul Vrancea a schimbat calificarea infracţiunii în loviri şi alte violenţe.

Dincolo de contextul procesual al invocării în scris de către recurent a cazului de casare de la pct. 17 al art. 385⁹ C. proc. pen., abrogat însă prin Legea nr. 2/2013 ce a transformat recursul într-o cale de atac în cadrul căreia pot fi supuse discuţiei doar aspecte de drept specifice cauzei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că problematica încadrării juridice corecte dată faptelor comise este o chestiune ce comportă analiză.

Astfel, reţinând practic aceiaşi situaţie de fapt ca cea prezentată în rechizitoriu, prin sentinţa penală nr. 215 din 1 octombrie 2012 a Tribunalului Vrancea, în conformitate cu dispoziţiile art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 şi art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. în infracţiunea de lovire sau alte violenţe prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. şi, în această încadrare juridică, a fost condamnat inculpatul D.M. la o pedeapsă de 8 luni închisoare.

În cadrul apelului s-a revenit la încadrarea juridică propusă în actul de sesizare pentru ca în recurs, inculpatul să nu conteste în substanţă, în mod covârşitor starea de fapt, dar să insiste în incidenţa instituţiei de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 şi art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. în infracţiunea de lovire sau alte violenţe prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen.

În acest context, raportat la consemnarea faptei în materialitatea sa, altfel aspect ce nici nu poate fi contestat în recurs, faţă de probele administrate în cauză, instanţele au reţinut temeinic că, la data de 14 octombrie 2010, inculpatul D.M. a înţepat-o cu o furcă pe partea vătămată în zona toracică stângă, cauzându-i leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 6-7 zile de îngrijiri medicale.

În mod greşit însă prima instanţă a reţinut că fapta astfel săvârşită de inculpatul D.M. întruneşte elemente constitutive ale infracţiunii de lovire sau alte violenţe prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen.

În ceea ce priveşte intensitatea loviturilor, trebuie să avem în vedere declaraţiile părţii vătămate N.N. care a arătat că au avut noroc că maşina avea motorul pornit, declaraţiile martorului N.M. care a arătat că s-a temut că îi omoară şi declaraţiile martorului E.S. care a declarat că el s-a speriat foarte tare, crezând că l-a omorât.

Rezultatul nu s-a produs nu datorită lipsei intenţiei inculpatului, ci pentru că partea vătămată s-a ferit, aşa cum rezultă din declaraţia sa, respectiv că a plecat capul spre volan, a ridicat mâna stângă şi maşina fiind pornită, a pornit foarte repede şi astfel că inculpatul nu şi-a mai putut duce la bun sfârşit acţiunea. Or, la nivel de practică judiciară situaţia este cristalizată, spre exemplificare, prin decizia nr. 2740 din 20 mai 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se arată că dacă rezultatul nu s-a produs din cauze independente de voinţa inculpatului, aceasta nu înseamnă că nu s-a comis infracţiunea de tentativă de omor.

S-a susţinut că numărul de zile de îngrijiri medicale era foarte mic, dar într-o altă decizie nr. 1227 din 2 aprilie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se precizează că nu are relevanţă timpul necesar pentru îngrijiri medicale deoarece acesta este caracteristic infracţiunilor de vătămare corporală şi nu exprimă dinamismul interior al actului infracţional în cadrul infracţiunii de tentativă de omor. Or, aşa cum s-a explicat, în speţă este vorba despre obiectul vulnerant folosit, o furcă cu dimensiuni foarte mari care a fost îndreptată nu cu coada, ci cu partea care înţeapă, prin geamul deschis al maşinii, situaţie în care se viza o zonă a capului, gâtului. Întrucât victima s-a apărat, lovitura a surprins zona pieptului de sub braţ, intensitatea fiind destul de mare, după cum rezultă din stricăciunile maşinii pentru că partea vătămată a plecat foarte repede, motorul maşinii fiind pornit.

Din probele administrate în cauză rezultă şi că inculpatul a conştientizat gravitatea activităţii infracţionale, dovadă că imediat după săvârşirea faptei a cerut ciobanilor S.A. şi C.E. să ducă oile la stână şi a plecat imediat de la locul faptei.

Aşa fiind, prezentul recurs cu motivarea sa colaterală nu poate fi considerat ca fiind fondat, urmând a fi respins pe considerentul art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.M. împotriva deciziei penale nr. 65/A din 21 februarie 2013 a Curţii de Apel Galați, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 4 octombrie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 2964/2013. Penal		ICCJ. Decizia nr. 3019/2013. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 3008/2013. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3008/2013. Penal