ICCJ. Decizia nr. 3025/2013. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3025/2013
Dosar nr. 5614/103/2011
Şedinţa publică din 7 octombrie 2013
Asupra recursului penal de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 65/P din 21 iunie 2012 pronunţată de Tribunalul Neamţ, s-a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., achitarea inculpatului S.C., pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen.
În temeiul art. 346 alin. (3) C. proc. pen., s-a respins ca nefondată cererea părţii civile Spitalul Judeţean Neamţ, privind plata sumei de 629,32 RON cu titlu de cheltuieli spitalizare.
În temeiul art. 189 C. proc. pen., onorariul pentru apărător oficiu în sumă de 200 RON, s-a avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a susţinut, în fapt următoarele:
În noaptea de 3 septembrie 2006, în jurul orelor 04:30 partea vătămată T.A.M. se afla în staţia de autobuz „T.T.” de pe raza municipiului Piatra Neamţ, împreună cu D.C., care era prietenul său. La un moment dat în zonă a apărut un grup de tineri de etnie rromă, iar între aceştia şi cei doi tineri a avut loc un conflict spontan pe fondul consumului de băuturi alcoolice. Tinerii din grupul de etnie rromă au intrat în discuţii contradictorii cu partea vătămată T.A.M. şi prietenul său, iar la un moment dat inculpatul, care făcea parte din acest grup, a scos din buzunar un briceag şi a lovit cu el la întâmplare, în încercarea de a aplana conflictul. În ce priveşte pe partea vătămată T.A.M., în vârstă de 17 ani la acea dată, s-a reţinut, în actul de sesizare a instanţei, că a fost lovită cu cuţitul de către inculpat, motiv pentru care a fost transportată de urgenţă la spital, pentru a i se acorda primele îngrijiri medicale.
Aşa cum rezultă din cuprinsul constatării medico-legale din 3 septembrie 2006 a Serviciului de Medicină Legală Neamţ, partea vătămată a suferit o plagă penetrantă toracică, ce a necesitat pentru vindecare un număr de 13 - 14 zile de îngrijiri medicale. Prin gravitatea ei, leziunea a pus în primejdie viaţa victimei. Din cuprinsul foii de observaţie clinică rezultă faptul că, partea vătămată a fost internată cu diagnosticul de „plagă înjunghiata hemitorace drept paravertebrală-hemopneumotorax pos traumatic”.
Împotriva sentinţei a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamţ, solicitând desfiinţarea acesteia şi condamnarea inculpatului S.C. pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor calificat.
Prin decizia penală nr. 158 din 27 noiembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bacău s-a dispus respingerea, ca nefondat a apelului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamţ, menţinându-se sentinţa ca fiind legală şi temeinică.
În esenţă, instanţa de control judiciar şi-a însuşit argumentaţia primei instanţe, apreciind că prezumţia de nevinovăţie nu a fost înlăturată, astfel că soluţia de achitare a inculpatului S.C. este legală.
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, solicitând casarea ambelor hotărâri cu reţinerea cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.
S-a apreciat că în cauză, ne aflăm în prezenta unei grave erori de fapt ce a avut drept consecinţă pronunţarea unei greşite achitări.
În susţinerea recursului s-a arătat că instanţa de apel nu a lămurit cauza sub toate aspectele şi a dat eficienţă, nejustificat numai probelor administrate în mod nemijlocit în cursul cercetării judecătoreşti.
De asemenea, deşi instanţa de fond a dispus confruntarea inculpatului cu o parte din martori, ulterior s-a revenit asupra acestei probe deşi era utilă cauzei.
Prin urmare, în opinia procurorului, se impune casarea deciziei cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând recursul prin prisma criticilor formulate, cât şi din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamţ din 29 noiembrie 2011, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului S.C. pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor calificat, constând în aceea că în data de 3 septembrie 2006, a lovit partea vătămată T.A.M. cu un cuţit cauzându-i leziuni care i-au pus în primejdie viaţa.
Din declaraţiile date de inculpatul S.C. în faza de urmărire penală, în prezenţa apărătorului său, rezultă că acesta recunoaşte fapta arătând că a lovit două persoane cu cuţitul, una dintre acestea fiind o persoană de sex feminin pe care a lovită în zona spatelui.
Nu face nicio referire la implicarea violentă a vărului său S.P., arătând doar că se afla împreună cu acesta şi cu fratele său S.C.
Procedându-se la identificarea locului unde a fost aruncat cuţitul, inculpatul a indicat, în prezenţa martorului asistent R.V., curtea unde a ascuns cuţitul cu care a lovit victima fără a face nicio referire cu privire la implicarea violentă a vreunei alte persoane din grupul său.
De asemenea, din examinarea procesului verbal de conducere în teren rezultă că pe obiectele de îmbrăcăminte purtate de inculpat au fost evidenţiate mai multe pete de culoare brun roşcat, posibil sânge.
În cursul cercetării judecătoreşti, la instanţa de fond, inculpatul revine asupra declaraţiilor date în faza de urmărire penală, afirmând că a lovit cu cuţitul „la întâmplare în acel grup fără să ştie dacă a lovit o anumită fată”. Cuţitul a fost luat de la vărul inculpatului şi după ce a lovit i-a fost restituit.
La termenul de judecată din 5 aprilie 2012 au fost audiaţi mai mulţi martori cu privire la care instanţa le-a pus în vedere să se prezinte la termenul următor pentru a se efectua confruntarea dată fiind inadvertenţele constatate în depoziţiile acestora.
Ulterior, însă instanţa de fond nu a efectuat confruntarea dispusă şi nici nu a revenit asupra acesteia, trecând la dezbaterea cauzei.
În cursul judecării căii de atac, instanţa de apel nu a sesizat aceste deficienţe care, în virtutea caracterului devolutiv, puteau fi remediate putându-se lămuri starea de fapt şi implicit se putea exercita un control de legalitate şi temeinicie a hotărârii de către instanţa de recurs.
Este adevărat că stabilirea situaţiei de fapt reprezintă atributul exclusiv al instanţei de fond/apel, constatările de fapt neputând fi supuse controlului instanţei de recurs.
De la această regulă există o singură excepţie şi anume, eroarea gravă de fapt.
Discordanţa între percepţia instanţei şi conţinutul real al probelor, precum şi omisiunea administrării unora dintre acestea reprezintă o gravă eroare de fapt care se circumscrie cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., cu consecinţa casării deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel.
Având în vedere caracterul devolutiv al apelului, în rejudecare, se va proceda la audierea inculpatului S.C., a fratelui acestuia S.C. şi a lui S.P., persoane care l-au însoţit pe inculpat în ziua comiterii infracţiunii.
Se va proceda la confruntarea acestora dacă se impune şi se va aprecia asupra dispoziţiei date de instanţa de fond prin încheierea din 5 aprilie 2012.
De asemenea, faţă de menţiunile înscrise în procesul verbal de conducere în teren, instanţa de apel va examina posibilitatea efectuării unei expertize criminalistice cu privire la petele de culoare brun roşcat constate pe pantalonii inculpatului.
Se vor administra şi alte probe apreciate ca fiind utile, pertinente şi concludente cauzei.
Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte în temeiul dispoziţiilor art. 38515 alin. (2) C. proc. pen., va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău împotriva deciziei penale nr. 158 din 27 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Bacău.
Va casa decizia şi se va trimite cauza spre rejudecare la instanţa de apel, respectiv Curtea de Apel Bacău.
Văzând şi dispoziţiile art. 189-192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău împotriva deciziei penale nr. 158 din 27 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, privind pe inculpatul S.C.
Casează decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3020/2013. Penal. Infracţiuni de corupţie... | ICCJ. Decizia nr. 3027/2013. Penal. Arestarea nelegală şi... → |
|---|
