ICCJ. Decizia nr. 3019/2013. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3019/2013
Dosar nr. 1053/44/2013
Şedinţa publică din 4 octombrie 2013
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 195/F din 30 septembrie 2013, Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a admis cererea autorităţilor judiciare spaniole şi a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis de Tribunalul legal din Madrid, secţia 26, la data de 7 septembrie 2013 în Dosarul nr. 75/2008, pe baza hotărârii executorii pronunţată de Tribunalul regal din Madrid, Spania din 8 octombrie 2009 pe numele persoanei solicitate M.D.
În baza art. 123 din decizia-cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene şi art. 103 alin. (6) şi art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, a dispus arestarea provizorie a persoanei solicitate M.D., pe o durată de 24 de zile, cu începere de la data de 30 septembrie 2013 şi până la data de 23 octombrie 2013, şi predarea acesteia către autorităţile judiciare spaniole.
În baza art. 151 C. proc. pen. a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare.
A luat act că persoana solicitată nu a consimţit la predarea sa către autorităţile judiciare spaniole.
A luat act că persoana solicitată nu a renunţat la regula specialităţii.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut următoarele:
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi prin adresa din data de 25 septembrie 2013 a solicitat punerea în executare a mandatului european de arestare emis pe numele persoanei solicitate M.D. de Tribunalul regal din Madrid, secţia 26, în Dosarul nr. 75/2008 şi arestarea provizorie a acesteia în vederea predării către autorităţile judiciare spaniole.
Prima instanţă, examinând actele şi lucrările dosarului a reţinut următoarele:
La data de 7 septembrie 2013 Tribunalul regal din Madrid, secţia 26, a emis pe numele persoanei solicitate M.D. un mandat european de arestare în Dosarul nr. 75/2008.
Mandatul european de arestare a fost emis în baza sentinţei nr. 174 din 8 octombrie 2009 a Tribunalului regal din Madrid, executorie, prin care persoanei solicitate i s-a aplicat o pedeapsă de 2 ani închisoare, ca modalitate de executare stabilindu-se privarea de libertate, pentru săvârşirea infracţiunii de agresiune sexuală, prevăzută de art. 178 C. pen. spaniol.
În fapt autorităţile judiciare spaniole au reţinut în sarcina persoanei solicitate M.D. că, în noaptea de 9 ianuarie 2008, în jurul orelor 02:30, în urma consumului de băuturi alcoolice, care nu i-a limitat capacitatea volitivă şi cognitivă, a pătruns în camera numitei J.B.R. pe care a forţat-o şi a dus-o în camera sa, unde a lovit-o cu capul în obraz pentru a-i opri împotrivirea şi a pipăit-o cu intenţia de a întreţine raport sexual, fapta fiind comisă în Madrid.
Verificând mandatul european de arestare emis de autorităţile spaniole pe numele persoanei solicitate M.D., Curtea a constatat că sunt îndeplinite condiţiile de fond şi de formă ale acestuia şi că nu există nici un motiv de refuz al executării.
Totodată, prima instanţă s-a pronunţat asupra arestării provizorii în vederea predării persoanei solicitate M.D.
Constatând că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen. s-a dispus arestarea provizorie în vederea predării pe o durată de 24 de zile, deoarece persoana solicitată a fost reţinută pe o perioadă de 24 ore şi arestată provizoriu pe o durată de 5 zile prin încheierea de şedinţă din 25 septembrie 2013 pronunţată în cauză.
Împotriva hotărârii mai sus menţionate a declarat recurs persoana solicitată M.D.
Recursul este nefondat urmând a fi respins ca atare pentru următoarele considerente:
Înalta Curte examinând actele şi lucrările dosarului constată că mandatul european de arestare privind persoana solicitată a fost emis în baza sentinţei nr. 164 din 8 octombrie 2009 a Tribunalului regal din Madrid, prin care persoanei solicitate i s-a aplicat o pedeapsă de 2 ani închisoare, ca modalitate de executare stabilindu-se privarea sa de libertate pentru săvârşirea infracţiunii de agresiune sexuală, prevăzută de art. 178 C. pen. spaniol.
Înalta Curte constată că mandatul european de arestare îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 84 din Legea nr. 302/2004 republicată în sensul că acesta a fost emis de o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene, respectiv, Tribunalul regal din Madrid, secţia 26, în Dosarul de referinţă nr. 75/2008, precum şi condiţiile de conţinut şi formă prevăzute de art. 86 din aceeaşi lege.
De asemenea se constată că infracţiunile reţinute în sarcina persoanei solicitate sunt prevăzute în art. 2 din decizia-cadru nr. 2002/584/JAI a Consiliului Uniunii Europene şi în art. 96 alin. (1) pct. 28 din Legea nr. 302/2004 republicată, respectiv fapte care dau loc la predare, indiferent de denumirea pe care o are în legislaţia statului emitent.
Din actele dosarului rezultă că nu există nici un motiv de refuz al executării mandatului european de arestare prevăzut de art. 98 din Legea nr. 302/2004 republicată şi prin urmare, cererea formulată de autorităţile judiciare spaniole, de punere în executare a mandatului european de arestare, este pe deplin justificată.
Se constată că prezentă fiind în faţa instanţei de fond persoana solicitată M.D. a precizat că nu este de acord cu predarea sa autorităţilor judiciare spaniole.
Se mai constată de asemenea că persoana solicitată fiind audiată la instanţa de fond, potrivit dispoziţiilor art. 103 alin. (7) C. proc. pen. din Legea nr. 302/2004, cu privire la motivele de refuz, aceasta nu a avut obiecţiuni cu privire la identitatea sa.
Motivul de refuz invocat de persoana solicitată nu se regăseşte în niciunul din motivele de refuz prevăzute de alin. (1) şi (2) ale art. 98 din Legea nr. 302/2004 republicată.
Motivul opţional de refuz prevăzut de art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 republicată şi pe cale de consecinţă, aplicarea procedurii de recunoaştere pe cale incidentală a hotărârii penale străine de condamnare, conform art. 98 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 republicată se dispune când în cauză persoana solicitată este cetăţean român şi declară că refuză să execute pedeapsa în statul membru emitent; or, cererea persoanei solicitate de a executa pedeapsa aplicată de autorităţile judiciare spaniole, pentru o infracţiune comisă pe teritoriul Spaniei, în România nu poate fi admisă, persoana solicitată având cetăţenie poloneză.
Persoana solicitată a precizat că nu renunţă la regula specialităţii prevăzută în art. 115 din Legea nr. 302/2004 republicată, situaţie în care predarea persoanei solicitate către autorităţile spaniole va fi condiţionată de faptul că aceasta nu va putea fi urmărită, judecată sau privată de libertate pentru o altă faptă anterioară predării.
Având în vedere că sunt îndeplinite condiţiile de fond şi de formă ale mandatului european de arestare emis pe numele persoanei solicitate M.D. şi că nu există nici un motiv de refuz al executării Înalta Curte constată că în mod corect instanţa de fond a admis cererea autorităţilor judiciare spaniole, respectiv Tribunalului regal din Madrid, secţia 26, şi a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis pe numele persoanei solicitate.
De asemenea, având în vedere dispoziţiile art. 103 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 republicată, prima instanţă în mod corect a constatat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen. în sensul că pedepsele prevăzute de lege pentru infracţiunile reţinute în sarcina persoanei solicitate sunt mai mari de 4 ani, iar lăsarea acesteia în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică având în vedere gravitatea faptei ce i-a fost reţinută în sarcină şi în consecinţă în mod corect a dispus arestarea provizorie în vederea predării pe o perioadă de 24 de zile, avându-se în vedere că persoana solicitată a fost reţinută pe o durată de 24 ore, conform ordonanţei de reţinere nr. 29 din 25 septembrie 2013 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, Dosar nr. 6280/II/5/2013 şi arestată provizoriu pe o durată de 5 zile prin încheierea de şedinţă din 25 septembrie 2013 pronunţată în cauză.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de persoana solicitată.
Totodată va obliga recurenta persoană solicitată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată M.D. împotriva sentinţei penale nr. 195/F din 30 septembrie 2013 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurenta persoană solicitată la plata sumei de 520 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 4 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3008/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3020/2013. Penal. Infracţiuni de corupţie... → |
|---|
