ICCJ. Decizia nr. 3010/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3010/2013
Dosar nr. 4143/104/2012
Şedinţa publică din 4 octombrie 2013
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 231 din data de 10 decembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Olt în Dosarul nr. 4143/104/2012, în baza art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. b) C. pen. şi cu art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. a fost condamnat inculpatul Toma Paulică, la o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare.
A fost respinsă cererea de aplicare a disp. art. 3201 C. proc. pen. formulată de inculpatul Toma Paulică, ca nefondată.
În baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) şi c) C. pen.
În baza art. 81 şi 82 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o durată de 3 ani şi 6 luni.
În baza art. 359 C. proc. pen. au fost puse în vedere inculpatului dispoziţiile art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata termenului de încercare a fost suspendată executarea pedepsei accesorii.
S-a constatat că inculpatul a achitat în contul prejudiciului suma de 700 lei.
În baza art. 14 C. proc. pen. rap. la art. 998 C. civ. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 6.979 lei despăgubiri civile către A.N.A.F. Bucureşti prin D.G.F.P. Olt cu titlu de despăgubiri civile şi la plata obligaţiilor fiscale accesorii pe perioada cuprinsă între data producerii prejudiciului şi data achitării integrale a debitului către partea civilă.
A fost respinsă cererea privind instituirea sechestrului asigurător, ca nefondată.
S-a dispus anularea parţială, ca fiind false, respectiv cu privire la provenienţa fierului vechi, a adeverinţelor de primire şi plată din 06 august 2010 (fila 21 dosar urmărire penală), din 09 august 2010 (fila 22 dosar urmărire penală), din 12 august 2010 (fila 23 dosar urmărire penală), din 16 august 2010 (fila 24 dosar urmărire penală), din 17 august 2010 (fila 25 dosar urmărire penală), din 24 august 2010 (fila 26 dosar urmărire penală) şi din 04 noiembrie 2010 (fila 27 dosar urmărire penală).
În baza art. 17 din Legea nr. 26/1990, copia hotărârii se va comunica O.R.C. de pe lângă Tribunalul Olt în termen de 15 zile de la data rămânerii definitive a acesteia.
În baza art. 13 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, copie de pe dispozitivul hotărârii se va comunica la O.N.R.C. Bucureşti, după rămânerea definitivă a hotărârii.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 450 lei reprezentând cheltuieli judiciare statului, din care 150 lei reprezentând onorariu pentru avocatul din oficiu (avocat C.C.D. conform delegaţiei pentru asistenţă judiciară obligatorie din 03 septembrie 2012), ce urmează a fi avansată din fondurile Ministerului Justiţiei în contul Baroului Olt.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a constatat că prin rechizitoriul nr. 143/P/2012 din 05 iulie 2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, înregistrat la această instanţă, secţia penală, sub nr. 4143/104/2012 a fost trimis în judecată inculpatul Toma Paulică, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 constând în aceea că inculpatul T.P. a predat în perioada august - noiembrie 2011 la centrul de colectare fier vechi SC A.C. SRL din Craiova, cantitatea totală de 52.141 kg fier vechi în valoare totală de 49.476,30 lei declarând că deşeurile provin din gospodăria proprie şi astfel sustrăgându-se de la plata impozitului de 16% care trebuia calculat şi reţinut de achizitor prin stopaj la sursă.
Din actele şi lucrările dosarului, prima instanţă a reţinut în fapt că la data de 06 martie 2012, organele de poliţie din cadrul Postului de Poliţie TF Balş s-au sesizat din oficiu în legătură cu săvârşirea infracţiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, constând în aceea că inculpatul T.P. a predat în perioada august - noiembrie 2011 la centrul de colectare fier vechi SC A.C. SRL din Craiova, cantitatea totală de 52.141 kg fier vechi în valoare totală de 49.476,30 lei declarând că deşeurile provin din gospodăria proprie şi astfel sustrăgându-se de la plata impozitului de 16% care trebuia calculat şi reţinut de achizitor prin stopaj la sursă.
Astfel, organele de poliţie au ridicat un număr de 7 adeverinţe de primire şi plată întocmite de SC A.C. SRL din Craiova, pe aceste documente fiind menţionat sub semnătura inculpatului că materialele din fier predate provin din gospodărie proprie.
În realitate, s-a reţinut că inculpatul T.P. a colectat deşeurile din fier de la diferiţi cetăţeni din localităţile limitrofe oraşului Balş şi de la groapa de gunoi, aspecte pe care le-a recunoscut cu ocazia audierii în cauză.
Pentru stabilirea obligaţiilor fiscale de la plata cărora s-a sustras inculpatul, a fost efectuată o verificare fiscală de către Garda Financiară - Secţia Olt, care a comunicat la dosar rezultatul verificărilor prin adresa din 13 aprilie 2012. Din procesul verbal de control din 11 aprilie 2012, anexat adresei susmenţionate, s-a reţinut că prin faptele comise, inculpatul T.P. a ascuns materia impozabilă, săvârşind astfel infracţiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, prin care a cauzat bugetului de stat un prejudiciu în total de 7.678,72 lei, reprezentând impozitul pe venit de la plata căruia s-a sustras.
Audiat pe parcursul judecăţii, iniţial inculpatul T.P. a recunoscut săvârşirea faptei pentru care a fost trimis în judecată, precizând că recunoaşte în totalitate săvârşirea acesteia şi doreşte ca judecata să aibă loc pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală pe care le cunoaşte şi le însuşeşte.
Cu aceeaşi ocazie inculpatul a precizat că solicită să se facă aplicarea disp. art. 3201 alin. (1) - (7) C. proc. pen.
În final, inculpatul a revenit asupra declaraţiei sale şi a arătat că recunoaşte săvârşirea faptei, dar doreşte să fie achitat, întrucât la datele la care a predat fierul vechi fapta nu mai era încriminată.
În această situaţie prima instanţă a apreciat că în cazul inculpatului T.P. nu se poate face aplicarea disp. art. 3201 C. proc. pen., întrucât acesta a revenit şi nu a mai recunoscut săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală.
În consecinţă, a fost respinsă cererea privind aplicarea dispoziţiilor art. 3201 alin. (1) - (7) C. proc. pen., ca nefondată.
Deşi, inculpatul a avut o atitudine oscilantă, situaţia de fapt şi vinovăţia sa au fost pe deplin dovedite cu procesul verbal de sesizare din oficiu, cu adresa către Garda Financiară, secţia Olt, cu adresa către Centrul de Colectare Fier vechi, cu procesul verbal de predare primire, a adeverinţelor de predare şi plată, cu sesizarea Gărzii Financiare, cu procesele verbale de control, cu adresa Gărzii Financiare Olt, cu nota explicativă, cu adresa către D.G.F.P. Olt, activitatea de inspecţie fiscală, cu adeverinţele de primire şi plată, cu fişa de cazier judiciar şi cu recunoaşterea parţială a inculpatului care a arătat că într-adevăr în perioada reţinută în actul de trimitere în judecată a predat cantitatea totală de 52.141 kg fier vechi în valoare totală de 49.476,30 lei, declarând că deşeurile provin din gospodăria proprie, sustrăgându-se astfel de la plata impozitului pe venit de 16% care trebuia calculat şi reţinut de achizitor prin stopaj la sursă, cauzând astfel un prejudiciu în valoare de 7.678,72 lei reprezentând impozit pe profit.
Având în vedere această situaţie, prima instanţă văzând şi actele şi lucrările dosarului, precum şi probele administrate pe parcursul urmăririi penale şi a judecăţii, a apreciat că situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost pe deplin dovedite.
S-a apreciat că fapta reţinută în sarcina inculpatului T.P., care în perioada august - noiembrie 2011 a predat de 7 ori la Centrul de Colectare fier vechi SC A.C. SRL Craiova, declarând de fiecare dată că deşeurile provin din gospodărie proprie, ascunzând astfel materia impozabilă şi cauzând bugetului de stat un prejudiciu în valoare totală de 7.678,72 lei reprezentând impozit pe venit de la plata cărora s-a sustras întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. impunându-se condamnarea sa.
Apărarea inculpatului că norma specială în baza căreia a fost trimis în judecată nu era în vigoare la data când se apreciază că a săvârşit infracţiunea, situaţie în care se impune achitarea, s-a reţinut că este nesinceră şi nereală întrucât Hotărârea nr. 150 din 23 februarie 2011 pentru modificarea şi completarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind codul fiscal, aprobate prin H.G. nr. 44/2004 precum şi pentru modificarea şi completarea H.G. nr. 870/2009 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 77/2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc nu se referă la fapta pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, aspect care rezultă chiar din denumirea hotărârii.
S-a reţinut că la datele când inculpatul a predat deşeurile din fier vechi erau în vigoare dispoziţiile legale în baza cărora a fost trimis în judecată iar acesta era obligat să declare sursa reală de provenienţă a acestora, fapt pe care inculpatul nul-a tăcut declarând că deşeurile privind din gospodăria proprie, sustrăgându-se astfel de plata impozitului de 16%.
La individualizarea pedepsei la care a fost condamnat inculpatul, prima instanţă a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 şi 52 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru această infracţiune, gradul de pericol social al faptei prin care s-a cauzat prejudiciu bugetului de stat şi circumstanţele personale ale acestuia care deşi este tânăr şi nu are antecedente penale a mai fost sancţionat cu amendă administrativă pentru săvârşirea a două fapte de aceiaşi natură penală, iar pe parcursul judecăţii a avut o comportare oscilantă.
Având în vedere aceste elemente, s-a apreciat că scopul preventiv al pedepsei cu închisoarea poate fi atins şi fără executarea acesteia, datele ce caracterizează persoana inculpatului constituind indicii temeinice în acest sens.
În consecinţă, în cauză s-a făcut aplicarea disp. art. 81-82 C. pen. privind executarea condiţionată a executării pedepsei.
S-a constatat că inculpatul a achitat în contul prejudiciului suma de 700 lei, cu chitanţele din 01 noiembrie 2012 în valoare de 5.001ei şi din 24 octombrie 2012 în valoare de 200 lei.
În baza art. 14 C. proc. pen. rap. la art. 998 C. civ. inculpatul a fost obligat la plata sumei de 6.979 lei despăgubiri civile către A.N.A.F. Bucureşti prin D.G.F.P. Olt cu titlu de despăgubiri civile şi la plata obligaţiilor fiscale accesorii pe perioada cuprinsă între data producerii prejudiciului şi data achitării integrale a debitului către partea civilă.
A fost respinsă cererea privind instituirea sechestrului asigurător, ca nefondată întrucât pe parcursul urmăririi penale s-a stabilit că inculpatul nu deţine bunuri.
S-a dispus anularea parţială, ca fiind false, cu privire la sursa de provenienţă a fierului vechi, a adeverinţelor de primire şi plată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul T.P., criticând soluţia sub aspectul legalităţii şi temeiniciei. S-a invocat prin motivele scrise iniţial faptul că prima instanţă în mod greşit a refuzat aplicarea art. 3201 C. proc. pen. deşi inculpatul cu ocazia primei declaraţii a recunoscut faptele şi şi-a însuşit probele administrate în faza de urmărire penală. S-a precizat în dezvoltarea acestui motiv că solicitarea de a se aplica disp. art. 3201 C. proc. pen. aparţine inculpatului fiind irelevant dacă apărătorul său solicită în acest condiţii achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. De asemenea, s-a solicitat achitarea inculpatului fie în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b) C. proc. pen., considerându-se că la momentul comiterii faptelor acestea nu erau incriminate ca infracţiune întrucât doar prin H.G. nr. 150/2011 s-a introdus obligaţia persoanelor fizice de a declara veniturile obţinute prin valorificarea fierului vechi, fie în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b)1 C. proc. pen., considerându-se că fapta nu prezintă gradul de pericol social specific unei infracţiuni.
Curtea de apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin Decizia penală nr. 155 din 26 aprilie 2013 a admis apelul declarat de inculpatul T.P. împotriva sentinţei penale nr. 231 din data de 10 decembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Olt.
A desfiinţat, în parte, sentinţa apelată sub aspectul laturii penale şi rejudecând a redus pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., 74 alin. (1) lit. b) C. pen. şi 76 alin. (1) lit. d) C. pen. de la 1 an şi 6 luni închisoare la 6 luni închisoare.
A redus în mod corespunzător termenul de încercare de la 3 ani şi 6 luni la 2 ani şi 6 luni.
A menţinut restul dispoziţiilor din sentinţa penală apelată.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, suma de 100 lei (50% din onorariul avocatului din oficiu - delegaţia din 2013) urmând a se avansa din fondurile M.J.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de apel a reţinut următoarele:
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a apreciat că situaţia de fapt, descrisă şi analizată în extensio de prima instanţă, prin raportare la întreg ansamblul probator al cauzei, este corectă şi nu este contrazisă de nici un mijloc de probă.
De asemenea, s-a constatat că pe baza probelor administrate instanţa de fond a făcut o corectă încadrare juridică a faptei săvârşită de inculpat.
Apelul a fost apreciat ca fondat în privinţa individualizării sancţiunii aplicate inculpatului pentru fapta săvârşită, pedeapsa de un an şi şase luni aplicată de instanţa de fond fiind considerată ca nejustificat de aspră în raport de potenţialul de pericol al infracţiunii dar şi în raport de persoana inculpatului şi conduita acestuia în proces.
Luându-se în considerare valoarea mică a prejudiciului produs (7.678 lei), conduita în proces a autorului faptei (inculpatul a recunoscut infracţiunile încă de la primele declaraţii din data de 04 mai 2012 şi ulterior în faţa instanţei, făcând demersuri pentru achitarea prejudiciului reclamat de partea civilă), perioada de timp scursă de la data săvârşirii faptei dar şi modul concret în care s-a acţionat şi natura activităţilor din care a derivat obligaţia de plată a impozitului, instanţa a apreciat că se impune aplicarea unei pedepse de şase luni închisoare, păstrându-se modalitatea de executare stabilită de prima instanţă.
Nu au fost primite criticile apelantului nici în ceea ce priveşte respingerea cererii de aplicare a procedurii speciale prev. de art. 3201 C. proc. pen. Chiar dacă inculpatul prin declaraţia din 26 noiembrie 2012 (fila 43 dosar) a arătat că solicită să fie judecat în procedura specială prev. de art. 3201 C. proc. pen. la acelaşi termen atât personal cât şi prin apărătorul ales inculpatul a solicitat achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., precizând că nu avea obligaţia de a achita impozitul de 16%.
Ori, conform art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., procedând la admiterea cererii formulate de inculpat instanţa nu poate să dispună decât condamnarea acestuia, cu reducerea limitelor de pedeapsă minime şi maxime cu o treime, în sens similar dispunând şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin deciziile recente în care s-a arătat că în procedura prevăzută de art. 3201 C. proc. pen. se poate dispune achitarea inculpatului doar în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b)1 C. proc. pen. Aşadar pentru a putea analiza apărările inculpatului în sensul inexistenţei faptei pentru care a fost trimis în judecată prima instanţă în mod legal a respins cererea acestuia de aplicare a procedurii simplificate, constatând că aceasta nu cuprinde o recunoaştere a săvârşirii faptelor în sensul alin. (1) al aceluiaşi art., şi a dat eficienţă juridică poziţiei sincere a inculpatului prin reţinerea circumstanţelor atenuante.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs, în termenul legal de 10 zile, prev. de art. 3853 C. proc. pen., inculpatul T.P.
Invocând cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 13 şi 172 C. proc. pen., apărătorul inculpatului a pus concluzii de admitere a recursului.
Referindu-se la cazul de casare prev.de art. 3859 pct. 13 C. proc. pen. acesta a arătat că inculpatul a fost condamnat pentru o faptă, care la momentul comiterii ei nu era prevăzută în legea penală. În temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) rap.la art. 10 lit. b) C. proc. pen., a solicitat achitarea inculpatului pentru comiterea faptei reţinută în sarcina sa.
În subsidiar, acelaşi apărător a solicitat achitarea în temeiul disp.art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b)1 C. proc. pen., întrucât fapta săvârşită de acesta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.
Analizând legalitatea şi temeinicia deciziei penale atacate în raport de disp. art. 3856 alin. (2) C. proc. pen., potrivit cărora, instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prev. de art. 3859 C. proc. pen., apreciază Înalta Curte că recursul declarat de inculpat este nefondat şi urmează a fi respins ca atare pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
În susţinerea recursului, inculpatul, deşi invocă cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 13 şi 172 C. proc. pen., criticile formulate de acesta nu fac posibilă incidenţa acestor cazuri de casare.
Fapta reţinută în sarcina inculpatului T.P., care în perioada august - noiembrie 2011 a predat de 7 ori la Centrul de Colectare fier vechi SC A.C. SRL Craiova, declarând de fiecare dată că deşeurile provin din gospodărie proprie, ascunzând astfel materia impozabilă şi cauzând bugetului de stat un prejudiciu în valoare totală de 7.678,72 lei reprezentând impozit pe venit de la plata cărora s-a sustras, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
Astfel, din actele de la dosar, se retine că infracţiunea de evaziune fiscală a fost săvârşită prin sustragerea în mod repetat a inculpatului de la plata impozitului pe venit instituit pentru astfel de activităţi (conform art. 41 lit. i) şi art. 78 alin. (2) din C. fisc., coroborat cu prevederile pct. 152 din normele metodologice de aplicare a C. fisc. aprobate prin H.G. nr. 44/2004 cu modificările şi completările survenite până la data de 23 februarie 2011) impozit care, în situaţia declarării corecte a sursei deşeurilor din fier predate s-ar fi calculat şi reţinut de către societatea achizitoare prin stopaj la sursă, la momentul fiecărei plăţi, respectiv s-ar fi virat la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a fost reţinut (conform prevederilor art. 79 din C. fisc.).
Prevederile legale invocate sunt următoarele: art. 41 lit. i) din Legea nr. 571/2003 C. fisc., categoriile de venituri supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor prezentului titlu sunt următoarele: i) venituri din alte surse definite conform art. 78 şi art. 791; art. 78 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 C. fisc., veniturile din alte surse sunt orice venituri identificate ca fiind impozabile precum şi cele enumerate prin normele metodologice elaborate prin aplicarea prezentului art.; pct. 152 din normele metodologice de aplicare a C. fisc., aprobate prin H.G. nr. 44/2004, cu modificările şi completările efectuate până la data de 23 februarie 2011, în aplicarea art. 178 alin. (2) din C. fisc., în această categorie se includ, de exemplu, următoarele venituri realizate de persoanele fizice; veniturile obţinute de persoanele fizice din valorificarea prin centrele de colectare a deşeurilor din metal, hârtie, sticlă şi altele asemenea şi care nu provin din gospodăria proprie; art. 79 din Legea nr. 571/2003 C. fisc. impozitul pe venit se calculează prin reţinere la sursă la momentul plăţii veniturilor de către plătitorii de venituri prin aplicarea unei cote de 16% asupra venitului brut.
Impozitul calculat şi reţinut reprezintă impozit final.
Impozitul astfel reţinut se virează la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a fost reţinut.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost pe deplin dovedite cu procesul verbal de sesizare din oficiu, cu adresa către Garda Financiară, secţia Olt, cu adresa către Centrul de Colectare Fier vechi, cu procesul verbal de predare primire, a adeverinţelor de predare şi plată, cu sesizarea Gărzii Financiare, cu procesele verbale de control, cu adresa Gărzii Financiare Olt, cu nota explicativă, cu adresa către D.G.F.P. Olt, cu adeverinţele de primire şi plată, cu fişa de cazier judiciar şi cu recunoaşterea parţială a inculpatului care a arătat că într-adevăr în perioada reţinută în actul de trimitere în judecată a predat cantitatea totală de 52.141 kg fier vechi în valoare totală de 49.476,30 lei, declarând că deşeurile provin din gospodăria proprie, sustrăgându-se astfel de la plata impozitului pe venit de 16% care trebuia calculat şi reţinut de achizitor prin stopaj la sursă, cauzând astfel un prejudiciu în valoare de 7.678,72 lei reprezentând impozit pe profit.
Întrucât la datele când inculpatul a predat deşeurile din fier vechi erau în vigoare dispoziţiile legale în baza cărora a fost trimis în judecată, în temeiul cărora acesta era obligat să declare sursa reală de provenienţă a acestora, fapt pe care nu l-a făcut declarând că deşeurile privind din gospodăria proprie, sustrăgându-se astfel de plata impozitului de 16%, Înalta Curte constată că este neîntemeiată critica formulată de inculpat în temeiul dispoziţiilor art. 3859 pct. 13 C. proc. pen., întrucât fapta pentru care inculpatul a fost condamnat este prevăzută de legea penală.
Critica întemeiată pe dispoziţiile art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. este, de asemenea, neîntemeiată.
Potrivit art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., hotărârea poate fi supusă casării când este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii.
Apărătorul a apreciat că este incident acest caz de casare, că în mod greşit nu s-a dispus achitarea inculpatului în temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit a) rap. la art. 10 lit. b)1 C. proc. pen., întrucât fapta săvârşită de acesta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.
Potrivit art. 18 C. pen., nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia dintre valorile apărate de lege şi prin conţinutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanţă, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni. La stabilirea concretă a gradului de pericol social, se ţine seama de toate criteriile prevăzute de art. 181 alin. (2) C. pen., gravitatea faptei săvârşite şi periculozitatea socială a făptuitorului apreciindu-se pe baza unui complex de elemente şi date de ordin subiectiv, dar şi a circumstanţelor obiective în care s-a comis actul de conduită interzis.
Analizând pericolul social, astfel cum acesta este definit la art. 18 C. pen. şi după criteriile stabilite de art. 181 alin. (2) C. pen., instanţa apreciază că fapta inculpatului T.P. care în perioada august - noiembrie 2011 a predat la SC A.C. SRL Craiova cantitatea totală de 52.141 kg fier vechi, în valoare de 49.476,30 lei, declarând în mod nereal că deşeurile provin din gospodăria proprie, astfel sustrăgându-se de la plata impozitului de 16% care trebuia reţinut prin stopaj la sursă şi procedând în modul descris inculpatul a ascuns sursa impozabilă sau taxabilă evitând plata impozitului prev. de art. 178 din C. fisc., prin fapta sa cauzând bugetului de stat un prejudiciu total de 7.678,721ei, reprezentând impozitul pe venit de la plata căruia s-a sustras, constituie o faptă care prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni,prevederile art. 181 C. pen. nefiind aplicabile.
Fată de considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă ca nefondat recursul declarat de inculpat.
Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.P. împotriva Deciziei penale nr. 155 din 26 aprilie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3009/2013. Penal. Iniţiere, constituire de... | ICCJ. Decizia nr. 3011/2013. Penal → |
|---|
