ICCJ. Decizia nr. 3011/2013. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3011/2013
Dosar nr. 52424/3/2011
Şedinţa publică din 4 octombrie 2013
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 802 din 12 octombrie 2011 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 C. pen., cu art. 3201 C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) şi c, art. 76 C. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului C.Ş.V. la 2 ani închisoare.
În baza art. 81-82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani.
Au fost puse în vedere inculpatului dispoziţiile art. 83 C. pen.
A fost admisă, în parte, cererea părţii civile A.N.A.F. Bucureşti şi obligat inculpatul la plata sumei de 7.857,61 lei reprezentând impozit pe profit şi T.V.A.
A fost obligat inculpatul la 600 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut că,
Analizând actele şi lucrările dosarului prima instanţă a reţinut următoarele:
Inculpatul C.Ş.V. este asociat unic şi administrator al SC A.G. SRL Bucureşti din anul 2002, când a preluat părţile sociale.
În anul 2003 SC A.G. SRL, reprezentată de inculpat, a achiziţionat de la SC R.C.S.I. SRL Bucureşti cantitatea de 65.490 kg oţel beton în valoare de 76.764,10 lei cu factura fiscală din 11 aprilie 2003, iar de la SC S. SRL a achiziţionat cantitatea de 256.764 kg oţel beton în valoare de 300.965,92 lei vechi cu factura fiscală din 11 aprilie 2003.
La momentul livrării, pe 10 aprilie 2003, inculpatul a emis pentru plată două bilete la ordin, unul în favoarea SC R.C.S.I. SRL pentru suma de 76.764,10 lei cu scadenţa la data de 16 aprilie 2003 şi unul în favoarea SC S. SRL pentru suma de 300.965,92 lei cu scadenţa la data de 17 aprilie 2003.
La momentul prezentării la bancă, biletul pentru SC R.C.S.I. SRL a fost refuzat la plată pentru lipsă total disponibil în cont, iar cel pentru SC S. SRL a fost refuzat parţial la plată, fiind acceptată doar suma de 575,83 lei.
Fată de această situaţie, la data de 15 iulie 2003 subscrisele SC R.C.S.I. SRL şi SC S. SRL, ambele reprezentate de numitul F.P., au formulat plângeri penale la D.G.P.M.B. - S.I.F. împotriva învinuitului C.Ş.V. pentru infracţiunile de înşelăciune.
Pentru cantitatea de 322.254 kg achiziţionată de la SC R.C.S.I. SRL şi SC S. SRL, inculpatul nu a întocmit nicio evidenţă contabilă şi nici nu a înregistrat-o.
A fost efectuată o expertiză contabilă, prin care venitul obţinut a fost estimat şi s-a stabilit că impozitul pe profit aferent este în sumă de 9.578,19 lei, iar T.V.A. de plată este în sumă de 7.279,42 lei.
În total, prejudiciul adus bugetului de stat de către inculpat, este de 16.857,61 lei.
Din totalul de 16.857,61 lei inculpatul a achitat suma de 5.000 lei.
La termenul din data de 30 martie 2011, inculpatul C.Ş.V. a declarat că solicită să se facă aplicarea disp. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. (potrivit cărora inculpatul beneficiază de reducerea cu 1/3 din limitele de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii).
Situaţia de fapt descrisă mai sus a fost dovedită cu mijloacele de probă administrate atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faza cercetării judecătoreşti.
La individualizarea judiciară a pedepsei, Tribunalul a avut în vedere toate criteriile prevăzute de disp. art. 72 din C. pen., referitoare atât la gradul de pericol social concret al infracţiunii săvârşite, şi de urmările produse, dar şi de datele ce circumstanţiază persoana inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, a recunoscut şi regretat faptele comise.
De asemenea au fost avute în vedere dispoziţiile cuprinse la art. 3201 C. proc. pen. astfel cum a fost introdus prin Legea nr. 202/2010 în ce priveşte reducerea limitei minime şi maxime a pedepsei.
În consecinţă, s-a reţinut în favoarea inculpatului circumstanţe atenuante în sensul art. 74 şi art. 76 C. pen. şi drept urmare, pedeapsa a fost coborâtă sub limita minimă specială prevăzută de lege.
Constatând că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 81 C. pen. şi apreciind, în raport cu persoana inculpatului, că scopul preventiv-educativ şi sancţionator prev. de art. 52 C. pen. poate fi atins şi fără executarea efectivă a pedepsei aplicate, tribunalul a dispus suspendarea condiţionată a executării pe durata unui termen de încercare calculat conform art. 82 C. pen.
Cu privire la latura civilă a cauzei, tribunalul a admis în parte cererea părţii civile A.N.A.F. Bucureşti şi a obligat pe inculpat la plata sumei de 7857,61 lei reprezentând impozit pe profit şi T.V.A.
Împotriva sentinţei penale au formulat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, apelantul intimat inculpat C.Ş.V. şi apelanta parte civilă A.N.A.F. -D.G.J. Bucureşti.
Prin Decizia penală nr. 363 din 20 decembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpatul C.Ş.V. împotriva sentinţei penale nr. 802 din 12 octombrie 2011 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală.
A fost desfiinţată în parte sentinţa şi rejudecând, în fond în temeiul art. 334 C. proc. pen. A schimbat încadrarea juridică a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen. în infracţiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 13 C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen.
În temeiul art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 13 C. pen., art. 3201 C. proc. pen. şi art. 74 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. a condamnat pe inculpatul C.Ş.V. la pedeapsa de 8 luni închisoare.
În temeiul art. 81 C. pen. a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 8 luni, calculat în condiţiile art. 82 C. pen.
A atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 76 alin. (3) C. pen., înlăturând aplicarea pedepselor complementare.
A fost respinsă acţiunea civilă ca rămasă fără obiect.
În temeiul art. 379 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. a fost respins, ca tardiv, apelul declarat de partea civilă A.N.A.F. Bucureşti.
Prin Decizia penală nr. 3300 din 16 octombrie 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost admis recursul declarat de partea civilă A.N.A.F. - D.G.J. Bucureşti şi s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului declarat de partea civilă, constatându-se că în mod greşit acesta a fost respins ca tardiv formulat.
Prin Decizia penală nr. 78 din 28 martie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, examinând cauza în rejudecare, în fondul apelului, a dispus următoarele:
În temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelul declarat de partea civilă A.N.A.F. împotriva sentinţei penale nr. 802 din 12 octombrie 2011, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală.
A desfiinţat în parte sentinţa şi rejudecând, în fond:
A constatat că debitul principal a fost achitat integral de inculpatul C.Ş.V.
A obligat pe inculpatul C.Ş.V. la plata obligaţiilor fiscale accesorii-majorări, penalităţi şi dobânzi-către partea civilă A.N.A.F., începând cu data de 11 aprilie 2003 şi până la data achitării prejudiciului, cu luarea în considerare a fiecărei plăţi parţiale efectuată de inculpat.
În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului, din care suma de 200 lei onorariul apărătorului din oficiu se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de apel a reţinut următoarele:
Motivul referitor la obligarea inculpatului la o sumă mai mică decât debitul real a fost apreciat ca nefondat.
Cât priveşte debitul principal, Curtea a constatat că acesta a fost integral achitat de inculpat.
S-a constatat că motivul de apel vizând obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente este nefondat. Apelul a fost apreciat ca fiind fondat sub aspectul omisiunii de către instanţa de fond a obligării inculpatului la plata accesoriilor debitului deşi acestea au fost solicitate în mod expres în cererea de constituire de parte civilă.
Totodată Curtea a mai constatat că măsura asiguratorie nu poate fi dispusă la acest moment procesual.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termenul legal de 10 zile prev. de art. 3853 C. proc. pen. partea civilă A.N.A.F.
Din actele şi lucrările dosarului se constată că recurenta parte civilă nu a depus motive scrise de recurs cu 5 zile înainte de primul termen de judecată astfel cum prevăd dispoziţiile art. 38510 alin. (2) C. proc. pen.
Recursul este nefondat urmând a fi respins ca atare pentru următoarele considerente.
Înalta Curte reţine că situaţia de fapt a fost temeinic stabilită de instanţa de fond în baza unei analize judicioase şi coroborate a tuturor probelor administrate în cauză atât în faza de urmărire penală cât şi în condiţii de oralitate şi nemijlocire, în faza de cercetare judecătorească, rezultând în esenţă că, în anul 2003, inculpatul C.Ş.V., în calitate de administrator al SC A.G. SRL, a realizat venituri din achiziţionarea cantităţii de 322.254 kg oţel beton în valoare de 377.730 lei de la SC R.C.S.I. SRL şi SC S. SRL, pe care nu Ie-a evidenţiat în contabilitatea societăţii în scopul sustragerii de la plata contribuţiilor fiscale.
În dovedirea situaţiei de fapt au fost administrate următoarele mijloace de probă: plângeri părţi vătămate şi declaraţii reprezentat părţi vătămate; declaraţii martori; documente contabile; raport de expertiză contabilă; declaraţii inculpat.
În drept, fapta inculpatului C.Ş.V., care în anul 2003, în calitate de administrator al SC A.G. SRL, a realizat venituri din achiziţionarea cantităţii de 322.254 kg oţel beton în valoare de 377.730 lei de la SC R.C.S.I. SRL şi SC S. SRL, pe care nu le-a evidenţiat în contabilitatea societăţii în scopul sustragerii de la plata contribuţiilor fiscale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 C. pen.
La termenul din data de 30 martie 2011 (în faţa instanţei de fond), inculpatul C.Ş.V. a declarat că solicită să se facă aplicarea disp. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. (potrivit cărora inculpatul beneficiază de reducerea cu 1/3 din limitele de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii).
Examinând actele şi lucrările dosarului se constată că în faţa primei instanţe (fila 10 din dosarul Tribunalului Bucureşti), A.N.A.F. a depus o cerere de constituire ca parte civilă prin care a solicitat reţinerea în sarcina inculpatului şi a părţii responsabile civilmente a unui prejudiciu cauzat bugetului de stat în cuantum de 16.857,61 lei. Totodată a solicitat că la această sumă să se calculeze şi obligaţiile fiscale accesorii (majorări, penalităţi şi dobânzi), obligaţii fiscale ce urmează a fi calculate de la data de când obligaţia a devenit scadentă şi până la data executării integrale a plăţii.
În conformitate cu art. 16 C. proc. pen. a solicitat introducerea în cauză în calitate de parte responsabilă civilmente a societăţii comerciale SC A.G. SRL.
În baza art. 163 C. proc. pen. a solicitat înfiinţarea măsurilor asigurătorii.
Înalta Curte apreciază că latura civilă a cauzei a fost corect soluţionată de instanţa de apel.
Cât priveşte debitul principal, se constată că a fost integral achitat de inculpat, acesta depunând la dosar chitanţele prin care a efectuat plăţi parţiale succesive, după cum urmează:
- chitanţele aflate la dosarul de fond, filele 16 şi 17 care atestă achitarea sumei de 2.000 lei la data de 11 octombrie 2011;
- chitanţele de la filele 24 şi 25 din prima judecată în apel care atestă plata sumelor de 6.078,19 lei şi 3.779,42 lei.
De asemenea, în cursul urmăririi penale inculpatul a achitat suma de 5.000 lei.
De asemenea se constată că în mod corect a apreciat instanţa de apel că inculpatul nu poate fi obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente, atâta vreme cât din actele dosarului reiese că societatea comercială SC A.G. SRL nu a desfăşurat activitate şi nu a funcţionat la sediul social declarat. Deşi faptele deduse judecăţii datează din anul 2003, se constată că societatea nu a depus înscrisuri contabile la organele competente nici măcar în anul 2003. Mai mult, toate documentele aflate la dosarul cauzei pentru societate sunt semnate numai de inculpat, fără a fi aplicată vreo ştampilă a societăţii.
Se mai constată totodată că instanţa de fond nu a procedat la citarea în cauză a societăţii SC A.G. SA în calitate de parte responsabilă civilmente.
Înalta Curte constată că în mod corect prima instanţă de control judiciar, ca urmare a admiterii apelului declarat de A.N.A.F., a oblicat pe inculpatul C.Ş.V. la plata obligaţiilor fiscale accesorii-majorări, penalităţi şi dobânzi - către partea civilă A.N.A.F., începând cu data de 11 aprilie 2003 şi până la data achitării prejudiciului, cu luarea în considerare a fiecărei plăţi parţiale efectuată de inculpat. Astfel se constată că intimatul inculpat a achitat debitul principal în integralitatea lui, însă urmează a fi obligat la plata sumelor accesorii, cu luarea în considerare la calcularea acestora a debitului rămas după fiecare plată parţială în parte.
Cât priveşte solicitarea de luare a măsurii asigurătorii, instanţa de apel corect a constatat că o asemenea măsură nu poate fi dispusă la acest moment procesual întrucât aceste sume accesorii nu au fost calculate de partea civilă, calculul lor constituind o chestiune de executare, astfel că nu se cunoaşte suma până la concurenţa căreia să poată fi dispus sechestrul asigurător pe bunurile inculpatului. Or, în lipsa unui cuantum cert, Curtea în mod corect a apreciat că o asemenea măsură asiguratorie nu poate fi dispusă.
Faţă de toate considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă ca nefondat recursul declarat de partea civilă A.N.A.F.
În temeiul dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurenta parte civilă la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă A.N.A.F. împotriva Deciziei penale nr. 78 din 28 martie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, privind pe inculpatul C.Ş.V.
Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat C.Ș.V., în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 4 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3010/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune... | ICCJ. Decizia nr. 3012/2013. Penal → |
|---|
