ICCJ. Decizia nr. 3012/2013. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3012/2013
Dosar nr. 539/89/2012
Şedinţa publică din 4 octombrie 2013
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 127 din 21 august 2012 Tribunalul Vaslui a dispus următoarele:
În temeiul prevederilor art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a infracţiunii de trafic de minori pentru care inculpata M.A.M. a fost trimisă în judecată din infracţiunea prev. de art. 13 alin. (1) şi (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 în infracţiunea prev. de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001.
În temeiul prevederilor art. 334 C. proc. pen. a respins cererea formulată de către inculpata M.A.M. de schimbare a încadrării juridice a infracţiunii de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 pentru care inculpata a fost trimisă în judecată în infracţiunea de proxenetism prev. de art. 329 alin. (2) C. pen.
În temeiul prevederilor art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a infracţiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 pct. 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 pentru care inculpata M.A.M. a fost trimisă în judecată în infracţiunea de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) C. pen.
În temeiul prevederilor art. 334 C. pen. a respins cererea privind schimbarea încadrării juridice a infracţiunii de trafic de persoane pentru care inculpata M.A.M. a fost trimisă în judecată din infracţiunea prev. de art. 12 pct. 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 în infracţiunea prev. de art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.
A condamnată inculpata M.A.M., fiica lui T. şi a L., născută în oraşul Murgeni, jud. Vaslui, domiciliată în oraşul Murgeni, jud. Vaslui, cetăţean român, absolventă a învăţământului primar, fără ocupaţie, necăsătorită, fără antecedente penale, la:
- pedeapsa de 1 (un) an şi 6 (şase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) C. pen. coroborat cu art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. (partea vătămată E.D.).
- pedeapsa de 3 (trei) ani şi 2 (două) luni închisoare şi 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001, cu aplic art. 74 alin. (1) lit.a), alin. (2) C. pen. coroborat cu art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. (parte vătămată C.A.M.).
În temeiul prevederilor art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatei M.A.M. în pedeapsa cea mai grea, respectiv cea de 3 (trei) ani şi 2 (două) luni închisoare şi 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe care inculpata o va executa efectiv.
Pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., începând cu data rămânerii definitive a hotărârii.
A luat act că partea vătămată C.A.M. nu s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal.
În temeiul prevederilor art. 14 şi 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ., a respins acţiunea civilă formulată de către partea civilă E.D. în contradictoriu cu inculpata M.A.M.
În temeiul prevederilor art. 329 alin. ultim. C. pen., a confiscat de la inculpata M.A.M., în folosul statului, suma constând în echivalentul în RON, la momentul executării, a 2400 euro, dobândiţi în urma săvârşirii infracţiunii de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) C. pen.
În baza art. 189 şi art. 191 C. proc. pen., a obligat pe inculpata M.A.M. la plata către stat a sumei de 1.500, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 100 RON, reprezentând 50% din onorariul apărătorului din oficiu desemnat pentru inculpată în cursul judecăţii, precum şi suma de 200 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru partea civilă E.D. şi pentru partea vătămată C.A.M. se avansează din fondul special al Ministerului Justiţiei.
În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 raportat la art. 4, 5 şi 9 din Legea nr. 76/2008, a dispus, după rămânerea definitivă a hotărârii, prelevarea de probe biologice de la inculpata M.A.M. în vederea introducerii profilurilor genetice în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare, urmând ca, în baza art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008, inculpata să fie informată că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Vaslui a reţinut în fapt, următoarele:
În luna iulie a anului 2008, inculpata M.A.M., născută la data de 14 decembrie 1989, în oraşul Murgeni, dar care încă din anul 2005 locuia în Italia, a revenit temporar în România.
Încă din anul 2005, în speţă la datele de 14 februarie 2005 şi 23 februarie 2005, inculpatei M.A.M. i-a fost interzis de către autorităţile italiene accesul în Italia, iar din adresa din 31 mai 2010 emisă de către Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională rezultă faptul că în anul 2007 inculpata M.A.M. a fost cercetată de poliţie pentru "opunere şi rezistenţă în faţa unui oficial de poliţie în condiţiile în care, la data de 29 octombrie 2007 inculpata s-a opus încercării unui echipaj de poliţie de a intra într-un apartament din localitatea Prato, regiunea Toscana, apartament în care vecinii reclamaseră că se practica prostituţia, apartamentul fiind închiriat de către cetăţenii chinezi H.X.F. şi Z.F.T.
De altfel, atât din declaraţia inculpatei dată în cursul judecăţii, cât şi din declaraţia martorei B.D., dată în ambele stadii procesuale rezultă faptul că inculpata M.A.M. practica prostituţia în Italia, martora afirmând chiar că inculpata a recunoscut faţă de ea faptul că racola şi tinere din România pentru a practica prostituţia în Italia.
În vara anului 2008, după cum a relatat martora B.D., inculpata M.A.M. împreună cu martora B.D. s-au întâlnit într-un bar din localitatea Cârja împreună cu partea vătămată C.A., care la acea dată era minoră, şi cu învinuitul B.C.G., martora cunoscându-i, astfel, pe cei doi.
În aceiaşi perioadă de timp, aşa cum rezultă din declaraţia părţii vătămate minore C.A., în cadrul unor discuţii, inculpata M.A.M. i-a propus să meargă în Italia pentru a lucra, ca şi vânzătoare, propunere pe care partea vătămată a acceptat-o.
În continuare, inculpata M.A.M., aflându-se încă în România, înainte de a pleca din Italia, după cum rezultă din declaraţia martorei B.D. din cursul urmăririi penale, după ce a obţinut, prin inducere în eroare, acordul părţii vătămate minore C.A.M. de a se deplasa în Italia, i-a solicitat martorei B.D. să o ajute în sensul de a cumpăra din Bârlad două bilete de autocar pentru două persoane, suma de bani necesară pentru achiziţionarea acestora urmând a i-o transmite ulterior, după ce va ajunge în Italia.
A reţinut instanţa faptul că, practic, înainte de revenirea inculpatei M.A.M. în Italia, între aceasta şi învinuitul B.C.G., aşa cum rezultă, de altfel, şi cele relevate mai jos, se formase acordul de voinţă de a o determina, împreună, prin înşelăciune, afirmând în mod mincinos că va lucra în Italia ca şi vânzătoare, pe partea vătămată C.A.M. să meargă în această ţară, unde urma a fi obligată să practice prostituţia.
De altfel, din interpretarea depoziţiei martorei B.D. rezultă că, chiar înainte de a pleca în Italia, inculpata M.A.M. şi inculpatul B.C.G., în temeiul unei rezoluţii unice, o determinaseră pe partea vătămată C.A.M. să ia, prin înşelăciune, hotărârea de a se deplasa în Italia, practic recrutând-o.
Întrucât victima C.A.M. era minoră, iar mama sa nu era de acord cu deplasarea sa în Italia, inculpata M.A.M. a pus la dispoziţia învinuitului B.C.G., care urma să se deplaseze cu victima în Italia, cartea de identitate a surorii inculpatei, respectiv a martorei C.B.
Astfel, la scurt timp după discuţia purtată de inculpată direct cu martora B.D. în România, aceasta a fost apelată de către inculpata M.A.M. din Italia, care i-a solicitat să meargă la domiciliul mamei sale, de unde să ia un buletin de identitate şi apoi să se deplaseze la Bârlad, împreună cu învinuitul B.C.G. şi cu partea vătămată C.A.M.,unde să cumpere două bilete de transport rutier (autocar) pe ruta România - Italia, pe care să le înmâneze învinuitului B.C.G.
În atare context, la data de 18 iulie 2008, aşa cum rezultă din extrasele de cont depuse la dosarul de urmărire penală, inculpata a trimis martorei B.D. suma de 871,38 RON, iar martora s-a deplasat la domiciliul mamei inculpatei, unde aceasta i-a înmânat buletinul numitei C.B., sora inculpatei.
Apoi, martora B.D. împreună cu inculpatul B.C.G. şi cu partea vătămată C.A.M. s-a deplasat în mun. Bârlad, unde, de la o agenţie a firmei A., martora B.D. a achiziţionat două bilete de transport pe ruta Napoli, pe care le-a înmânat celor doi.
La data de 19 iulie 2008 învinuitul B.C.G. şi partea vătămată minoră C.A.M. au plecat spre Italia, minora folosind biletul de călătorie seria xxx, titular C.B., cât şi cartea de identitate a acesteia.
Cei doi, după cum rezultă din declaraţiile date, au fost aşteptaţi în localitatea Napoli de către inculpata M.A.M., care i-a transportat pe cei doi în localitatea Terzingo, unde i-a cazat într-un imobil în care locuia şi inculpata, dar şi un chinez numit A. şi logodnica acestuia.
După sosirea în Italia, inculpata M.A.M., i-a relatat părţii vătămate minore C.A.M. că, în realitate, nu va lucra ca şi vânzătoare în Italia, ci urma să întreţină raporturi sexuale cu diverse persoane, de regulă de naţionalitate chineză, atât în locuinţa în care era cazată, dar şi într-un club din apropiere, numit K., aceasta manifestându-şi expres refuzul de a se prostitua.
În faţa refuzului părţii vătămate C.A.M. de a practica raporturi sexuale cu alte persoane, după cum declară chiar partea vătămată în faza de urmărire penală, inculpata M.A.M. împreună cu învinuitul B.C.G. şi cu cetăţeanul chinez A. au exercitat acte de violenţă asupra acesteia, determinând-o astfel să accepte practicarea prostituţiei.
În acest sens, pe lângă declaraţia părţii vătămate, este de menţionat şi depoziţia martorei A. (fostă) C.L., mama acesteia, care a relatat faptul că, la un moment dat, în anul 2008, a fost apelată de fiica sa, care se afla în Italia şi care, i-a relatat că a fost obligată de inculpata M.A.M. şi de către învinuitul B.C.G. să întreţină raporturi sexuale.
În atare context, în perioada imediat următoare, partea vătămată C.A.M., atât în apartamentul în care locuia, cât şi în clubul mai sus arătat, a întreţinut raporturi sexuale cu diferite persoane. După cum arată partea vătămată, sumele de bani obţinute prin practicarea prostituţiei erau înmânate inculpatei M.A.M., jumătate fiind reţinută de către aceasta şi cetăţeanul chinez, iar cealaltă jumătate îi era restituită, fiind împărţită, la rândul său, tot în jumătate, cu învinuitul B.C.G.
În contextul în care, la începutul lunii august 2008, inculpata M.A.M. s-a întors în România, partea vătămată C.A.M. a încercat să-l determine pe învinuitul B.C.G. să-i permită să se întoarcă în România, dar acesta a refuzat, cerându-i să se prostitueze în continuare. Mai mult, în faţa refuzului victimei de a practica în continuare prostituţia, învinuitul B.C.G. a lovit-o pe aceasta de mai multe ori, ameninţând-o cu moartea.
În atare context, la data de 3 august 2008, partea vătămată C.A.M. a părăsit imobilul în care era cazată şi, întâlnindu-se pe stradă cu o poliţistă, a reclamant faptul că era obligată să practice prostituţia de inculpată şi de către învinuitul B.C.G.
În urma acestei sesizări, partea vătămată minoră C.A.M. a fost încredinţată de către instanţele italiene unei structuri specializate în protecţia minorilor, iar învinuitul B.C.G. a fost arestat împreună cu cetăţenii chinezi C.B., identificat de victimă a fi A., şi L.S., concubina acestuia.
Ulterior, Tribunalul din Napoli, prin sentinţa din data de 10 august 2009 a dispus condamnarea inculpatului B.C.G. şi a numitului C.B. la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 10.4000 euro amendă penală şi a numitei L.S.F. la pedeapsa de 2 ani şi 8 luni închisoare şi 7100 euro amendă, fiecare dintre cei trei fiind obligaţi la plata către victimă a sumei de 3000 euro cu titlu de daune morale.
Apoi, în recurs, prin Sentinţa penală nr. 4562 din 18 iunie 2010 a Curţii de Apel Napoli, pedeapsa aplicată inculpatului B.C.G. a fost redusă la 3 ani şi 6 luni închisoare şi plata unei amenzi în cuantum de 8.000 euro, precum şi la plata, în solidar cu ceilalţi 3 (trei) inculpaţi a sumei de 2.000 euro.
De remarcat este şi faptul că, aşa cum a relatat martora B.D., inculpata a recunoscut în cadrul unei discuţii purtată cu aceasta faptul că se ocupa cu racolarea de tinere din România, care urmau a practica prostituţia în Italia.
În ceea ce o priveşte pe partea vătămată E.D.O., născută în oraşul Murgeni, din probatoriile administrate în cauză rezultă faptul că aceasta provine dintr-o familie compusă din 6 persoane dintre care 3 minori, singura sursă de venit fiind alocaţiile de stat pentru copii.
În cursul lunii decembrie 2008, învinuita M.A.M. s-a întâlnit cu partea vătămată E.D. căreia i-a relatat faptul că obţine venituri din practicarea prostituţiei în Italia, iar aceasta i-a solicitat să o ajute să practice şi ea aceiaşi activitate în Italia.
Raportat la manifestarea de voinţă a părţii vătămate E.D.O., inculpata, care între timp se reîntorsese în Italia, a expediat cumnatului său S.D. suma de 300 euro pentru a achita transportul părţii vătămate E.D. din România în Italia.
Astfel, la data de 11 decembrie 2008, E.D.O., împreună cu numitul S.D., zis I., cu o cursă A., s-au deplasat în Italia, unde au fost aşteptaţi de inculpată în localitatea Prato, fiind preluaţi, transportaţi şi cazaţi într-un imobil în care locuia şi inculpata, dar şi mai multe femei de naţionalitate chineză.
Ulterior, partea vătămată E.D.O. a fost prezentată de către inculpata M.A.M. cetăţeanului chinez "G.", în folosul căruia aceasta urma să practice prostituţia într-un bar. Acesta i-a adus la cunoştinţă părţii vătămate condiţiile concrete în care urma să practice prostituţia, precum şi tarifele obţinute.
Înainte ca partea vătămată E.D.O. să înceapă activitatea în barul respectiv, inculpata M.A.M. şi partea vătămată au stabilit ca partea vătămată să achite inculpatei un procent de 10% din sumele obţinute prin practicarea prostituţiei.
Fiind de acord să întreţină raporturi sexuale contra cost cu diferite persoane, partea vătămată E.D. a practicat prostituţia în Italia aproximativ 1 (un) an de zile, din sumele obţinute în acest mod predând inculpatei suma de 2400 euro.
Împotriva hotărârii pronunţată de prima instanţă a declarat apel inculpata M.A.M. care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Primul motiv de apel a vizat neaudierea în faţa instanţei a părţii vătămate C.A.M., iar al doilea motiv, greşita condamnare a inculpatei în condiţiile în care nu există la dosar probe suficiente care să dovedească comiterea faptelor de către aceasta.
Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin Decizia penală nr. 40 din 12 martie 2013 a respins ca nefondat apelul declarat de inculpata M.A.M. împotriva Sentinţei penale nr. 127 din 21 august 2012 a Tribunalului Vaslui.
A menţinut arestarea preventivă a inculpatei şi a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 8 ianuarie 2013, la zi.
A obligat inculpata apelantă să achite statului suma de 500 RON cheltuieli judiciare, din care suma de 200 RON către baroul Iaşi reprezentând onorariu avocat din oficiu s-a avansat din fondurile statului.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de apel a reţinut următoarele:
Prima instanţă a administrat în mod legal un amplu material probator, pertinent, concludent şi util, pe care l-a evaluat corect şi în baza căruia a stabilit just situaţia de fapt, ce nu comportă critici.
Analiza coroborată a mijloacelor de probă administrate pe tot parcursul procesului penal, relevă fără echivoc vinovăţia inculpatei în ceea ce priveşte faptele deduse judecăţii.
Instanţa de fond a dat eficienţă dispoziţiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la aprecierea probelor, evaluându-le în mod unitar, evidenţiind aspectele concordante ce susţin vinovăţia inculpatei, şi probele ce au servit ca temei al soluţionării cauzei.
De asemenea, a verificat probatoriul administrat, prin prisma apărărilor inculpatei, argumentându-şi soluţia de înlăturare a acestora, prin expunerea motivelor de fapt şi de drept ce au fundamentat soluţia pronunţată.
Pe baza analizei amănunţite a probelor administrate în cursul urmăririi penale, dar şi a celor administrate în mod nemijlocit, prima instanţă a reţinut o situaţie de fapt corectă, existând probe certe de vinovăţie a inculpatei M.A.M. în comiterea infracţiunilor pentru care a fost condamnată, probe ce au înlăturat prezumţia de nevinovăţie instituită de dispoziţiile art. 66 C. proc. pen.
Astfel, s-a reţinut că soluţia de condamnare a inculpaţilor se bazează pe interpretarea şi coroborarea următoarelor mijloace de probă: declaraţia părţii vătămate C.A.M., dată în faţa autorităţilor judiciare italiene în faza de urmărire penală, documentaţia înaintată de tutorele italian al părţii vătămate C.A.M., declaraţiile părţii vătămate E.D.O., date atât în faza de urmărire penală cât şi în faza de judecată, declaraţiile martorei B.D. date atât în faza de urmărire penală cât şi în faza de judecată, biletele de transport emise şi înaintate de A., adresa din 31 mai 2010, denunţul depus de C.L. şi declaraţiile date atât în faza de urmărire penală cât şi în faza de judecată, declaraţiile date de B.C.G. atât în faza de urmărire penală cât şi în faza de judecată, şi declaraţiile inculpatei M.A.M.
Din coroborarea tuturor probelor administrate în cauză, rezultă că inculpata M.A.M. practica prostituţia în Italia, martora B.D. a declarat că a recunoscut faţă de ea şi faptul că racola tinere din România pentru a practica prostituţia.
Probele administrate au dovedit de asemenea, că inculpata, după o înţelegere anterioară cu B.C.G. care se considera prietenul minorei C.A.M., profitând de naivitatea acesteia, a convins-o să meargă în Italia, unde să-i găsească un loc de muncă corespunzător.
Inculpata a recunoscut că minora nu ştia că o să practice prostituţia, dar a încercat să arunce toată vina pe B.C.G., despre care precizează că a rugat-o să-i găsească un loc de muncă.
Faptul că inculpata s-a ocupat de procurarea actelor false pentru minoră, pentru a putea trece frontiera de stat şi i-a asigurat şi cazarea, dovedeşte că era implicată în activitatea de exploatare sexuală descrisă în cauză.
Din declaraţia martorei C.L., coroborate cu alte mijloace de probă, rezultă că minora C.A.M., a fost exploatată sexual de inculpată, ajutată fiind şi de numitul B.C.G., acesta reuşind să scape şi să denunţe fapta poliţiei italiene.
De altfel, B.C.G. a fost condamnat în Italia pentru comiterea acestei fapte.
Fuga minorei din locaţia unde era ţinută şi solicitarea ajutorului unui poliţist dovedeşte fără dubiu că aceasta era forţată să practice prostituţia.
Verificând materialul probator care o priveşte pe cealaltă victimă, E.D.O., Curtea a apreciat că instanţa de fond corect a constatat că inculpata doar a înlesnit practicarea prostituţiei de către aceasta, prin asigurarea transportului şi găsirea unui loc de muncă în barul administrat de numitul "G.".
Din convorbirile telefonice purtate între inculpată şi partea vătămată E.D.O., rezultă că aceasta din urmă a rugat-o pe inculpată să-i ceară cetăţeanului chinez "G." să o primească în imobilul deţinut pentru a practica prostituţia.
Din aceleaşi convorbiri rezultă de asemenea că inculpata primea o parte din veniturile obţinute din această activitate.
Prin urmare, a apreciat instanţa de apel că nu poate fi reţinută critica inculpatei referitoare la condamnarea sa în lipsa probelor, în cauză fiind administrate suficiente probe care dovedesc săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina sa.
În ceea ce priveşte neaudierea părţii vătămate C.A.M., raportat la probele administrate, Curtea a constatat că audierea nu mai era necesară deoarece declaraţia dată în faza de urmărire penală, în urma efectuării unei comisii rogatorii se coroborează cu celelalte mijloace de probă.
Examinând hotărârea apelată şi sub aspectul pedepsei aplicată inculpatei, Curtea a constatat că aceasta este rezultatul procesului de individualizare cu luarea în considerare a activităţii infracţionale concrete comise de inculpată, a gradului de pericol social al infracţiunilor comise, relevat de împrejurările săvârşirii, de urmarea produsă, precum şi a circumstanţelor personale ale inculpatei care, deşi a avut o poziţie procesuală de nerecunoaştere, nu este cunoscută cu antecedente penale.
S-a reţinut de către prima instanţă de control judiciar că toate aceste aspecte au fost avute în vedere la cuantificarea pedepsei aplicată inculpatei de instanţa de fond, apreciindu-se că stabilirea unei pedepse cu închisoarea în regim de detenţie, sub minimul special prevăzut de lege, este în măsură să asigure realizarea scopului educativ şi de exemplaritate al acesteia.
Împotriva deciziei penale mai sus menţionate a declarat, în termenul legal de 10 zile prevăzut de art. 3853 C. proc. pen. recurs inculpata M.A.M. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Apărătorul a pus concluzii de admitere a recursului.
Invocând cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. a apreciat că în cauză s-a făcut o greşită aplicare a legii sub aspectul individualizării pedepsei şi a modului de executare a acesteia şi a solicitat reducerea cuantumului pedepsei iar ca modalitate de executare aplicarea dispoziţiilor art. 81 sau art. 861 C. pen.
Referindu-se la infracţiunea de proxenetism reţinută în sarcina inculpatei, apărătorul a arătat că partea vătămată E.D. nu a fost recrutată prin înşelăciune în scopul exploatării sexuale, că inculpata numai i-a înlesnit practicarea prostituţiei prin asigurarea transportului şi găsirea unui loc de muncă. Referindu-se la infracţiunea de trafic de minori (parte vătămată C.A.), acelaşi apărător a solicitat ca instanţa să aibă în vedere că nu s-au produs consecinţe grave şi de lungă durată asupra acesteia cu atât mai mult cu cât această parte vătămată minoră provenea dintr-o familie dezorganizată, săracă. A mai arătat de asemenea că inculpata a avut o contribuţie minimă la săvârşirea faptei raportat la ceilalţi coinculpaţi.
Criticile aduse nu sunt fondate.
Analizând legalitatea şi temeinicia deciziei penale atacate în raport de disp. art. 3856 alin. (2) C. proc. pen., potrivit cărora, instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prev. de art. 3859 C. proc. pen., apreciază Înalta Curte că recursul declarat de inculpată este nefondat şi urmează a fi respins ca atare pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Înalta Curte aminteşte că Decizia penală nr. 40 a fost pronunţată de Curtea de Apel Iaşi la data de 12 martie 2013, după intrarea în vigoare a Legii nr. 2 din 12 februarie 2013, astfel încât va supune analizei numai acele critici care se circumscriu cazurilor de casare în vigoare, în forma stabilită de Legea nr. 2/2013.
Din analiza actelor şi lucrărilor din dosar rezultă că, în susţinerea recursului, inculpata M.A.M., deşi invocă cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., criticile formulate de aceasta nu face posibilă incidenţa acestui caz de casare.
Potrivit art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., hotărârea poate fi supusă casării când este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii.
Înalta Curte aminteşte că acest caz de casare permite Înaltei Curţi să exercite controlul judiciar numai asupra chestiunilor de drept nu şi asupra situaţiei de fapt sau a modului de individualizare a pedepselor.
Criticile formulate de recurenta inculpată prin prisma acestui caz de casare se referă la greşita individualizare a pedepsei cu privire la cuantum şi la modalitatea de executare, solicitând a se face aplicarea unei forme de executare neprivative de libertate.
Înalta Curte aminteşte că din expunerea de motive ce stă la baza Legii nr. 2/2013 rezultă că unul din scopurile ce au determinat emiterea acestei legi a fost tocmai transformarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie într-o Curte de Casaţie, astfel încât exercitarea controlului judiciar să se realizeze numai asupra chestiunilor de drept.
Aspectele invocate de recurentă cu privire la modul de individualizare a pedepsei exced conţinutului cazului de casare evocat, care se referă doar la pedeapsa aplicată în alte limite decât cele stabilite de lege.
Legiuitorul stabileşte în termeni imperativi limitele acestui caz de casare neexistând posibilitatea prorogării câmpului de aplicare şi la alte situaţii decât cele expres prevăzute de lege.
Greşita individualizare a pedepselor putea fi criticată în vechea reglementare prin prisma cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., caz de casare ce a fost abrogat prin Legea nr. 2/2013, astfel încât apreciază Înalta Curte că incidenţa cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. nu poate fi extrapolată la alte situaţii decât cele reglementate de legiuitor.
Reţinerea unor circumstanţe atenuante, reducerea pedepsei în limitele art. 76 C. pen., urmare a reţinerii circumstanţelor atenuante, stabilirea modalităţii de executare a pedepsei sunt împrejurări ce ţin de procesul de individualizare a pedepselor şi nu mai pot fi supuse cenzurii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie ca urmare a abrogării cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., fapt pentru care Înalta Curte nu va supune analizei criticile formulate de inculpată sub acest aspect.
Faţă de considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă ca nefondat recursul declarat de inculpată.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata M.A.M. împotriva Deciziei penale nr. 40 din 12 martie 2013 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 4 octombrie 2013.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 3011/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3013/2013. Penal → |
|---|
