ICCJ. Decizia nr. 3014/2013. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3014/2013
Dosar nr. 2333/1/2013
Şedinţa publică din 4 octombrie 2013
Asupra cauzei penale de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 4292 din 30 noiembrie 2010 pronunţată în Dosarul nr. 41020.01/3/2009 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva Deciziei penale nr. 87/ A din 8 aprilie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
A casat decizia atacată şi a menţinut sentinţa penală nr. 45 din 20 ianuarie 2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală.
A respins, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii V.M., G.G., E.O., M.F. şi C.G.R. împotriva aceleiaşi decizii.
A dedus din pedepsele aplicate inculpaţilor reţinerea şi arestarea preventivă după cum a urmat:
- pentru inculpaţii G.G., C.G.R. şi V.M. de la 27 iunie 2009 la 30 noiembrie 2010, iar în ceea ce îi priveşte pe inculpaţii M.F. şi E.O., perioada executată de la 2 august 2005 - 28 septembrie 2005 şi arestarea preventivă de la 1 septembrie 2009 la 30 noiembrie 2010 pentru cel dintâi, respectiv perioada executată de la 27 iunie 2009 la 1 septembrie 2010 şi arestarea preventivă de la 1 septembrie 2009 la 30 noiembrie 2010 pentru cel de-al doilea.
A obligat recurentul inculpat C.G.R. la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
A obligat recurentul inculpat G.G. la plata sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
A obligat recurenţii inculpaţi V.M., E.O. şi M.F. la plata sumei de câte 900 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 400 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorii desemnaţi din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul cuvenit interpretului de limba turcă se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Împotriva deciziei penale mai sus-menţionate condamnatul G.G. a formulat prezenta contestaţie în anulare.
Prin memoriul depus la dosar (fila 2) contestatorul condamnat a arătat că deşi a recunoscut comiterea faptei, instanţa de recurs, pronunţând Decizia penală nr. 4292 din 30 noiembrie 2010 nu i-a aplicat dispoziţiile art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. ce ar fi avut drept consecinţă reducerea pedepsei, contestatorul apreciind că pedeapsa aplicată este mult prea aspră. Totodată a mai arătat că în acelaşi dosar ar fi trebuit să fie cercetaţi şi traşi la răspundere penală în calitate de inculpaţi şi numiţii C.G.R. şi V.M.
Contestaţia în anulare formulată este inadmisibilă urmând a fi respinsă ca atare pentru motivele ce se vor arăta:
Potrivit disp. art. 386 C. proc. pen. împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare în următoarele cazuri:
a) când procedura de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;
b) când partea dovedeşte că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a încunoştinţa instanţa despre această împiedicare;
c) când instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f), j), i)1, cu privire la care existau probe în dosar;
d) când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă.
e) când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanţa de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 38514 alin. (1)1 ori art. 38516 alin. (1).
Examinând actele şi lucrările dosarului se constată că inculpatul G.G. a formulat contestaţie în anulare fiind nemulţumit în esenţă de modul cum a fost individualizată pedeapsa care i-a fost aplicată de instanţa de recurs, solicitând admiterea cererii astfel cum a fost formulată.
Întrucât se constată că inculpatul contestator nu a invocat în susţinerea cererii sale niciunul din cazurile de contestaţie în anulare prevăzute expres şi limitativ în art. 386 lit. a) - e) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă contestaţia în anulare.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul G.G. împotriva Deciziei penale nr. 4292 din 30 noiembrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunțată în Dosarul nr. 41020.01/3/2009.
Obligă contestatorul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3013/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3042/2013. Penal → |
|---|
