ICCJ. Decizia nr. 3050/2013. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3050/2013
Dosar nr. 3675/99/2013
Şedinţa publică din 9 octombrie 2013
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. nr. 172 din 11 aprilie 2013, Tribunalul Iaşi condamnat pe inculpatul R.P.V., domiciliat în sat şi comuna Scobinţi, jud. Iaşi, deţinut în Penitenciarul Iaşi, recidivist, la pedeapsa de:
a) 18 (optsprezece) ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară, pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1), 175 lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. şi cu referire la art. 3201 C. proc. pen.;
b) 6 (şase) ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a doua şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară, pentru săvârşirea infracţiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. şi cu referire la art. 3201 C. proc. pen.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi 35 alin. (3) C. pen. s-au contopit pedepsele cu închisoarea şi cele complementare aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai gravă de 18 (optsprezece) ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a doua şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară.
S-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a doua şi lit. b) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reţinerii şi arestării preventive începând cu 21 ianuarie 2013 la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest dispusă împotriva inculpatului.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 a fost obligat inculpatul la prelevarea de probe biologice, în vederea obţinerii şi stocării în S.N.G.D. a profilului genetic al inculpatului.
S-a constatat că în cauză nu s-au formulat pretenţii civile.
În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să achite suma de 4.800 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat, în care este inclusă şi suma de 600 lei, onorariu apărător din oficiu către Baroul Iaşi, ce va fi înaintată din fondurile speciale ale Ministerului Justiţiei.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt şi de drept:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi, întocmit la data de 18 martie 2013, în Dosarul nr. 85/P/2013 s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului R.P.V. pentru săvârşirea infracţiunii de viol şi omor calificat, prevăzute de art. 197 alin. (1) C. pen. şi art. 174 alin. (1) şi 175 lit. d) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen., constând în aceea că în seara de 20 ianuarie 2013, după ce a consumat băuturi alcoolice, s-a deplasat la Dispensarul Uman al com. Scobinţi, jud. Iaşi, unde locuia, fără forme legale, victima C.M. şi, pe terenul viran din imediata apropiere a dispensarului, a întreţinut cu aceasta un raport sexual normal, împotriva voinţei victimei, aplicând acesteia mai multe lovituri peste corp şi în zona capului, după care a târât-o pe o distanţă de 70 de metrii şi a abandonat-o în acel loc, parţial dezbrăcată, în condiţii de iarnă, cu temperaturi foarte scăzute, unde a fost descoperită a doua zi, dimineaţa, decedată.
Înainte de începerea cercetării judecătoreşti, inculpatul R.P.V. a precizat că înţelege să se prevaleze de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., text introdus prin Legea nr. 202/2010, declarând că recunoaşte în totalitate faptele reţinute în actul de sesizare a instanţei şi nu solicită administrarea altor probe, solicitând ca judecata să aibă loc pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaşte şi le însuşeşte.
În urma examinării materialului probator administrat în cauză, instanţa de fond a constatat că vinovăţia inculpatului cu privire la faptele de viol şi omor calificat, pentru care este cercetat, este pe deplin dovedită.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi, în sensul aplicării unei pedepse legale, avându-se în vedere că în tratamentul sancţionator aplicat inculpatului pentru comiterea infracţiunii de omor calificat, limitele de pedeapsă se reduc cu o treime conform art. 3201alin. (7) C. proc. pen., astfel că limita maximă este de 16 ani şi 8 luni şi 18 ani cum s-a dispus, iar gradul de pericol social sporit impune aplicarea unui spor de pedeapsă, cât şi inculpatul R.P.V. care a solicitat reducerea pedepsei avându-se în vedere unele circumstanţe atenuante personale, şi anume, comportamentul bun avut înainte de săvârşirea faptei cât şi atitudinea sa sinceră.
Prin Decizia penală nr. 89 din 23 mai 2013 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi şi a dispus reducerea pedepsei principale stabilită pentru săvârşirea infracţiunii de omor prev.de art. 174, 175 lit. i) C. pen. cu aplic.art. 37 lit. b) şi art. 3201 C. proc. pen. de la 18 ani, la 16 ani închisoare.
Apelul inculpatului a fost respins ca fiind nefondat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul R.P.V., solicitând reducerea pedepsei aplicată.
Recursul este nefondat.
Înalta Curte reţine că prin Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., publicată în M. Of. nr. 89 din 12 februarie 2013, s-au adus modificări în ceea ce priveşte limitele casării în recurs, acestea fiind circumscrise esenţialmente încălcărilor în drept, iar nu în fapt.
Anterior intrării în vigoare a legii enunţate, cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. permitea examinarea hotărârilor recurate atât sub aspectul legalităţii acestora, cât şi sub aspectul temeiniciei.
Actualmente, acest caz de casare priveşte doar nelegalitatea pedepsei, ceea ce înseamnă aplicarea, de către instanţe, a unor pedepse în alte limite decât cele prevăzute în norma de incriminare.
În cauză, se constată, în raport de data pronunţării hotărârii atacate (9 octombrie 2013) şi data intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013 (cu respectarea dispoziţiilor tranzitorii), că nu sunt incidente dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate.
Faţă de împrejurarea că, în speţă, criticile formulate de către recurentul inculpat au vizat netemeinicia pedepsei, iar nu nelegalitatea acesteia, Înalta Curte constată că nu poate fi reţinut cazul de casare invocat.
Pentru considerente expuse şi având în vedere că nu există nici motive, care, examinate din oficiu, să determine casarea hotărârilor, recursul declarat în cauză va fi respins, ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.P.V. împotriva Deciziei penale nr. 89 din 23 mai 2013 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 21 ianuarie 2013 la 9 octombrie 2013.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei, reprezentând onorariul apărătorilor desemnaţi din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3024/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3052/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
