ICCJ. Decizia nr. 3056/2013. Penal. Luare de mită (art. 254 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3056/2013
Dosar nr. 7475/111/2012
Şedinţa publică din 9 octombrie 2013
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 185/ P din 26 octombrie 2012 pronunţată de Tribunalul Bihor, în baza art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. cu referire la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen., cu aplicarea art. 3201alin. (7) C. proc. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului G.I., pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită în formă continuată, la pedeapsa de 2 ani închisoare în regim privativ de libertate, cu aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen.
În baza art. 65 alin. (1), raportat la art. 64 lit. a) teza II şi b) şi art. 66 C. pen., i s-a interzis inculpatului dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 3 ani.
S-a constatat că prin procesul-verbal încheiat la data de 27 iunie 2012 la D.N.A. - Serviciul Teritorial Oradea s-a consemnat faptul că inculpatul a predat suma de 1.000 euro, sumă ce a fost ridicată şi consemnată la C.E.C. Bank la dispoziţia D.N.A. - Serviciul Teritorial Oradea.
S-a admis cererea parchetului şi, în baza art. 168 C. proc. pen., s-a dispus ridicarea sechestrului asigurator privind suma de 1.000 euro, măsură asiguratorie instituită prin ordonanţa din 27 iunie 2012 a D.N.A. - Serviciul Teritorial Oradea.
În baza art. 255 alineat 5 C. pen. s-a dispus restituirea către denunţătorul M.C., domiciliat în Oradea, jud. Bihor, a sumei de 1.000 euro, ridicată de la inculpat şi consemnată la C.E.C. Bank prin recipisa de consemnare din 27 iulie 2012, şi chitanţa din 27 iulie 2012.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 8.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunţa această hotărâre tribunalul a reţinut următoarele:
În perioada decembrie 2009 - ianuarie 2010 inculpatul, în calitate de comisar şef divizie în cadrul Gărzii Financiare, secţia Vâlcea, a primit, în două rânduri şi în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, de la denunţătorul M.C., suma totală de 1.000 euro pentru a proteja firmele administrate de acesta cu ocazia controalelor efectuate de către inculpat ori de alţi comisari din cadrul Gărzii Financiare Vâlcea aflaţi în subordinea directă a acestuia, în sensul de a nu efectua, la firmele administrate de numitul M.C., controale amănunţite, care ar fi fost de natură a scoate la iveală ampla activitate evazionistă desfăşurată prin intermediul acestor societăţi.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat apel D.N.A. - Serviciul Teritorial Oradea şi inculpatul apelant G.I. solicitând următoarele:
D.N.A. - Serviciul Teritorial Oradea a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii apelate şi pronunţarea unei noi hotărâri prin care inculpatului să i se interzică dreptul prevăzut de art. 64 litera c C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară şi respectiv accesorie.
În motivarea apelului s-a arătat că, în raport de particularităţile acestei cauze, în contextul în care inculpatul s-a folosit de funcţia deţinută în desfăşurarea activităţii infracţionale, faţă de conţinutul art. 20 din Constituţia României şi prevederile art. 8 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, aşa cum au fost interpretate de C.E.D.O în cauzele Sabou, Pîrcălab şi Rotaru c/a României, există motive suficiente şi pertinente care să justifice interzicerea dreptului, în măsură să excludă caracterul arbitrar al respectivei dispoziţii restrictive, înscrisă în coordonatele ordinii de drept.
Inculpatul G.I. a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii apelate şi, în principal, reţinerea în favoarea sa a circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), b), c) C. pen. cu consecinţa reducerii pedepsei aplicată sub limita de 2 ani închisoare cu aplicarea art. 81 C. pen., iar în subsidiar, aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. pen.
În motivarea apelului a arătat că a avut o conduită bună înainte de săvârşirea infracţiunii, a încercat să repare prejudiciul, s-a pensionat, este căsătorit şi îşi întreţine mama bolnavă.
Prin Decizia penală nr. 16/ A din 24 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. şi de inculpatul G.I. şi în baza art. 81 C. pen. a dispus suspendarea condiţionată a pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii.
Pentru a pronunţa această hotărârea, Curtea de Apel Oradea a avut în vedere persoana inculpatului G.I. care este fără antecedente penale, vârsta relativ înaintată a acestuia -61 de ani- precum şi starea de sănătate precară a lui, precum şi a mamei acestuia care se află în îngrijirea lui, fiind depuse o serie de acte medicale din care rezultă că inculpatul este cunoscut în evidenţele IN.N.B.N. şi ale Spitalului judeţean de Urgenţă din Râmnicu Vâlcea cu hipertensiune arterială, cu antecedente de hemoragie subarahnoidiană, cardiopatie hipertensivă şi encefalopatie hipertensivă.
Instanţa a reţinut o serie de acte - recomandări şi caracterizări emise de la foştii colegi de serviciu ai inculpatului din care rezultă că acesta a fost angajat în cadrul Gărzii Financiare Vâlcea din anul 1992 iar în toată perioada cât a funcţionat la garda financiară a avut calificativul foarte bine urmare a bunelor rezultate din activitatea profesională desfăşurată, activitatea sa profesională şi civilă reprezentând model pentru membrii colectivului din care a făcut parte şi de care este apreciat.
Împotriva deciziei penale sus-menţionată a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A., Serviciul Teritorial Oradea solicitând reindividualizarea pedepsei aplicată, criticând pedeapsa aplicată în ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, în sensul executării acesteia în regim de detenţie, fiind necesară pentru asigurarea prevenirii generale şi reeducării inculpatului.
Recursul declarat este nefondat.
Examinarea considerentelor avute în vedere de instanţa de apel la reindividualizarea pedepsei ca urmare a admiterii recursului declarat de inculpat comparativ cu împrejurările evidente de fapt, lipsa antecedentelor inculpatului, situaţia lui personală cât şi poziţia sa pe parcursul procesului penal, impun concluzia că sancţiunea de 2 ani închisoare cu suspendarea executării pedepsei reprezintă remediul strict necesar pentru reeducare.
În raport cu criteriile generale de individualizare reglementate în art. 72 alin. (1) C. pen., concomitent cu examinarea în cadrul intimei lor convingeri şi a trăsăturilor ce privesc persoana inculpatului, precum şi poziţia lui procesuală, judecătorii instanţei de control judiciar au stabilit în suverana lor apreciere, că pedeapsa de 2 ani cu suspendare, care în raport de dispoziţiile.
În consecinţă, fiind nefondat motivul de casare invocat, urmează ca recursul Parchetului să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A., Serviciul Teritorial Oradea împotriva Deciziei penale nr. 16/ A din 24 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe inculpatul G.I.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, în sumă de 50 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3053/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune... | ICCJ. Decizia nr. 3058/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune... → |
|---|
