ICCJ. Decizia nr. 3058/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3058/2013
Dosar nr. 2993/99/2012
Şedinţa publică din 9 octombrie 2013
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 415 din data de 18 octombrie 2012 Tribunalul Iaşi l-a condamnat pe inculpatul Z.V.L., domiciliat în sat Goruni, fără antecedente penale, la o pedeapsa principala de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscala prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005.
În baza art. 65 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a doua, lit. b) si c) C. pen. (dreptul de a ocupa funcţia de administrator al unei societăţi comerciale sau de a desfăşura activitate de administrare societăţi comerciale) pe o durată de 2 ani.
În baza art. 71 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a doua, b) si c) C. pen.
În baza art. 81 C. pen. a suspendat condiţionat executarea pedepsei pe durata termenului de încercare de 4 ani stabilit conform art. 82 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.
În baza art. 359, alin. (1) C. pen. a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. si art. 84 C. pen. a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei.
A luat act că partea vătămată A.N.A.F. nu s-a constituit parte civila in cauza.
În baza art. 118 lit. e C. pen. a confiscat de la inculpat suma de 13.385 lei.
În baza art. 11 din Legea nr. 241/2005 rap la art. 163 C. pen. a luat măsura sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile şi imobile, prezente sau viitoare ale inculpatului, în vederea confiscării speciale şi în limita sumei de 13.385 lei.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. pen. rap la art. 10 lit. i)¹ C. pen.p. cu referire la art. 74¹ alin. (2), teza a doua C. pen. şi cu aplicarea art. 13 C. pen. a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului Z.V.L., pentru infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen.
În baza art. 74¹ alin. (2) teza a II-a C. pen. şi art. 91 lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 13 C. pen. a aplicat inculpatului Z.V.L. amenda administrativă în cuantum de 800 lei.
A luat act că partea vătămată SC E. SA SPRL, cu sediul în Piatra Neamţ nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că inculpatul Z.V.L. nu a înregistrat în contabilitate veniturile în valoare de 15.000 dolari SUA, realizate în luna decembrie 2005 ca urmare a vânzării autoturismului, sustrăgându-se de la plata impozitului pe profit în valoare de 6.119 lei şi T.V.A. în valoare de 7.266 lei.
Această faptă rezultă din nota de constatare din 21 martie 2007 întocmită de Garda Financiară Iaşi, nota explicativă data de inculpat în faţa organelor de control fiscal, declaraţiile vamale, contractul de vânzare cumpărare încheiat în Republica Moldova la data de 15 decembrie 2005 între SC E.L. SRL Iaşi şi SC A.N. SRL Vaslui, cartea de identitate a autoturismului, actul de vânzare cumpărare încheiat la data de 15 iulie 2005 între Automobile Berlin şi SC E.L. SRL Iaşi, cererea de retranzitare din 03 noiembrie 2005 înregistrată la Biroul Vamal Iaşi de SC E.L. SRL Iaşi, procura notarială, contractul de leasing din 21 decembrie 2005 încheiat între SC A.N. SRL Vaslui şi Iftichi Nina, certificatul de înmatriculare şi cartea de identitate pentru autoturism întocmite cu ocazia înmatriculării provizorii pe SC E.L. SRL, evidenţa ieşirilor şi intrărilor în ţară a autoturismului.
Împotriva sentinţei penale sus arătată au declarat apel inculpatul Z.V.L. şi partea civilă A.N.A.F.
Inculpatul în motivele de apel a solicitat achitarea în conformitate cu prevederile art. 11 lit. a) rap.la art. 10 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., iar în ceea ce priveşte pedeapsa aplicată s-a susţinut că este într-un cuantum exagerat, dată fiind modalitatea de săvârşire a presupusei fapte, prejudiciul cât şi persoana inculpatului.
A.N.A.F. nu a motivat apelul, iar prin adresa din 2012 şi-a retras apelul.
Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin Decizia penală nr. 34 din 7 martie 2013 a Curţii de Apel Iaşi, a respins apelul inculpatului ca fiind nefondat şi a luat act de retragerea apelului declarat de partea civilă A.N.A.F.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut că prima instanţă, analizând toate materiale necesare pentru stabilirea corectă a situaţiei de fapt, a adoptat o soluţie justă de condamnare a inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prev.de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2007.
Inculpatul, după introducerea autoturismului în România la data de 16 iulie 2005 prin Vama Borş, a căutat cumpărător, reuşind să ajungă la o înţelegere în acest sens cu martora I.N. Inculpatul sub pretextul imposibilităţii de a plăti taxele vamale de import a solicitat la data de 3 noiembrie 2005 retranzitarea autoturismului. Inculpatul nu a scos autoturismul definitiv din ţară, înmatriculându-l provizoriu părăsind ţara prin Vama Albiţa, deşi ieşirile din ţară către Germania se fac prin vămile din vestul ţării, toate acestea dovedind intenţia inculpatului de a disimula vânzarea autoturismului, într-o restituire către furnizorul din Germania.
Vânzarea autoturismului a fost efectuată în Republica Moldova, oraşul Bălţi, contractul de vânzare-cumpărare fiind autentificat la Biroul notarului public P.S.
Împotriva hotărârii sus-menţionată, inculpatul Z.V.L. a declarat recurs.
Motivele scrise de recurs au fost depuse la data de 13 august 2013 şi au fost susţinute oral în faţa instanţei la termenul de judecată din data de 19 octombrie 2013, acestea fiind fundamentate pe cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 172C. proc. pen.
Cu acest prilej s-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi pronunţarea unei soluţii de achitare a inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap.la art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Examinând recursul declarat prin raportare la disp.art. 3859 C. proc. pen., astfel cum au fost modificată prin Legea nr. 2/2013 Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.
Cunoscând efectul parţial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară art. 3856 C. proc. pen. stabileşte în alin. (2) că instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prev. de art. 3859din acelaşi cod. Rezultă aşadar că în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel nici recurenţii şi nici instanţa nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia din motivele de recurs limitativ reglementate de art. 3859 C. proc. pen.
În cauză se observă că decizia penală recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Iaşi la data de 7 martie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 prin care s-a realizat o nouă limitare a devoluţiei recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele modificate substanţial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prev.de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., intenţia clară a legiuitorului prin amendarea cazurilor de casare fiind aceea de a restrânge control judiciar realizat prin intermediul recursului.
În ceea ce priveşte cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. invocat de recurentul inculpat se constată că într-adevăr acesta a fost menţinut şi nu a suferit nici o modificare, însă în prezenta cauză au fost dezvoltate critici care nu pot fi examinate prin prisma cazului de casare anterior menţionat, ci se puteau circumscrie cazului de casare prev. de art. 3859pct. 18 C. proc. pen., astfel cum acesta era reglementat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013 în raport de care se solicită achitarea în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Faţă de considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Z.V.L.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Z.V.L. împotriva Deciziei penale nr. 34 din 7 martie 2013 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3056/2013. Penal. Luare de mită (art. 254... | ICCJ. Decizia nr. 3078/2013. Penal → |
|---|
