ICCJ. Decizia nr. 3119/2013. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3119/2013
Dosar nr. 15709/95/2010
Şedinţa publică din 15 octombrie 2013
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 197 din 15 noiembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Gorj, în Dosarul nr. 15709/95/2011, în baza art. 334 C. proc. pen., din oficiu s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 174 alin. (1) - 175 lit. a) şi i) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 174 alin. (1) - 175 lit. i) C. pen., iar în baza art. 174 alin. (1) - 175 lit. i) C. pen., a fost condamnat inculpatul I.M.C., la pedeapsa de 20 de ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 alin. (1) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 alin. (1) teza a II-a şi lit. b) C. pen. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului reţinerea şi arestul preventiv începând cu 07 iulie 2010, până la 11 aprilie 2011.
În baza art. 14 raportat la art. 346 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la câte 10.000 RON despăgubiri morale, pentru fiecare dintre cele trei părţi civile: C.L., C.E. şi C.M.; a fost obligat acelaşi inculpat la o rentă globală în sumă de 1.400 RON, pentru fiecare din părţile civile, şi la o rentă periodică lunară în sumă de 80 RON pentru fiecare din acestea, începând cu data pronunţării şi până la încetarea stării de nevoie, dar nu mai târziu de vârsta de 25 de ani; s-a respins cererea părţilor civile privind acordarea de despăgubiri materiale.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la 13.500 RON cheltuieli judiciare statului, din care, suma de 12.000 RON reprezintă cheltuieli judiciare efectuate la urmărire penală şi 800 RON onorariu avocat oficiu, desemnat conform dispoziţiilor art. 174 alin. (3) C. pen.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj nr. 362/P/2010, a fost trimis în judecată - în stare de arest preventiv - inculpatul I.M.C., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 174 - 175 lit. a) şi i) C. pen., constând în aceea că, în după-amiaza de 06 iulie 2010, inculpatul, la solicitarea martorului A.G., la care avea o datorie de 200 de RON, însoţit de martorii C.C.M. şi G.P., l-au ajutat pe acesta să cosească o fâneaţă situată pe un teren din apropierea locuinţei martorului T.G., împrejurare în care au consumat băuturi alcoolice.
După încheierea activităţii, în jurul orelor 19, I., C. şi G. s-au deplasat la locuinţa martorului A.G., unde au servit cina, consumând din nou băuturi alcoolice, după care, fiecare, au plecat în direcţia locuinţelor lor, I. şi G. în direcţia satului R., iar C., în direcţia satului V.O., comuna R.O., judeţul Vâlcea, despărţindu-se în punctul „C.Ş.".
În jurul orelor 20 :0 0 şi martorul A.G. a plecat de la locuinţa sa în punctul unde anterior cosise fânul, pentru a lua animalele pe care le avea la păşunat.
Aici, a constatat mai multe crengi de salcâm împrăştiate, crengi rezultate de la un copac proaspăt tăiat, fapt pentru care a început să aducă injurii la adresa victimei C.N., aflat în apropiere.
Intre cei doi a izbucnit un conflict, împrejurare în care şi-au adus reciproc injurii şi ameninţări, s-au îmbrâncit, apoi, victima a lovit martorul cu o creangă de salcâm peste cap producându-i o plagă ce sângera abundent.
În situaţia dată, martorul A.G., având capul, faţa şi hainele pline de sânge, s-a deplasat la locuinţa familiei G.O. situată în apropiere, solicitându-i martorei G.O.M. să sune la poliţie, întrucât a fost bătut de C.N., însă a fost refuzat.
Acesta şi-a continuat deplasarea către locuinţa proprie, pe drumul sătesc, în apropierea casei, fiind observat de martorii P.F. şi G.D., cărora le-a povestit ce s-a întâmplat, apoi, l-a sunat pe fiul său pentru a-i cere ajutor, fiind refuzat, după care, l-a sunat pe telefonul mobil pe inculpatul I.M.C. (nepot de soră), persoană cu care era în relaţii foarte bune, acesta ajutându-l deseori la treburile gospodăreşti şi pe care îl împrumuta cu bani.
În jurul orelor 21:30 - 22:00, inculpatul, însoţit de martorul G.P., se afla într-un bar situat pe raza satului R., unde consumau bere şi l-a primirea telefonului de la martorul A.G., l-a sunat şi pe nepotul de fiică al acestuia, C.C.M., spunându-i să se întoarcă la locuinţa bunicului său, întrucât a fost bătut de C.N., acesta refuzând pentru un moment, apoi au stabilit să se întâlnească acolo (la locuinţa lui A.G.).
C.C.M. s-a întors spre locuinţa bunicului său, pe traseul parcurs fiind însoţit de martorul P.F.C., constatând că A.G., aflat în stare de ebrietate era plin de sânge pe cap, faţă şi haine şi spunea că a fost lovit de C.N.
După o scurtă perioadă, aici a ajuns şi inculpatul I.M.C., care a intrat în locuinţa martorului A.G., persoana care-l însoţea, martorul G.P., rămânând la poartă, între cei prezenţi purtându-se discuţii cu privire la împrejurările conflictului şi modalitatea de a fi pedepsită victima pentru atitudinea sa.
Cel mai perseverent dintre cei prezenţi era inculpatul care solicita să se deplaseze imediat la locuinţa victimei, să-i ceară socoteală, martorul A.G. încercând să-l pondereze şi să-i spună că nu este bine să meargă seara la poarta omului, că a doua zi, va merge la poliţie pentru a depune plângere penală şi la S.M.L. Gorj pentru obţinerea certificatului medico-legal.
Deşi, atât A. cât şi C. au încercat să-l împiedece pe inculpat să se deplaseze la victimă, acesta nu s-a conformat, ba mai mult, a ieşit din locuinţă şi a plecat pe drumul sătesc în pas alergător, în direcţia locuinţei acestuia, fiind hotărât să se răzbune în seara respectivă.
Pe traseul parcurs atât martorul C., cât şi martorul G.P. au încercat să-l oprească din nou, însă acesta s-a opus, ajungând la poarta victimei unde a început să strige cu voce ridicată, la fel procedând şi C.
Iluminatul public nu funcţiona pe traseul urmat de inculpat, fiind aprinse lumini numai la locuinţa victimei (după ieşirea din casă a acestuia) şi la locuinţa familiei G.O. (locuinţă învecinată cu cea a victimei, pe acelaşi sens de mers).
Cert este că, inculpatul şi cei doi martori care-l însoţeau, au ajuns la poarta victimei în jurul orelor 22:30 - 23:00. Intrarea în locuinţa victimei se făcea pe un podeţ din lemn, plasat peste un canal de scurgere a apelor pluviale, apoi pe o poartă ce era aproape în permanenţă deschisă şi ulterior, într-o cameră denumită sala casei, unde a fost aprins becul.
După mai multe strigăte, victima a ieşit la poarta casei, fiind surprinsă de prezenţa celor trei tineri, încercând să le explice împrejurările conflictului cu bunicul lor A.G., că şi el a fost lovit, discuţii ce au degenerat într-o ceartă, fiind aduse injurii şi ameninţări reciproc, fapt ce a determinat prezenţa la locul respectiv a familiei G.O. (vecini cu victima), respectiv G.O.N., G.O.M. şi cele două fiice minore.
Din declaraţiile martorilor G.O., s-a reţinut că discuţiile ce se purtau la poarta locuinţei victimei erau duse pe un ton ridicat în special între inculpat şi victimă, ambii fiind în stare de ebrietate, primul imputându-i celui de-al doilea de ce l-a lovit pe unchiul său.
La un moment dat, în timpul discuţiilor ce puteau degenera într-un conflict violent, martorul G.P. a încercat să-l îndepărteze pe inculpat, spunându-i să plece acasă, însă acesta a refuzat motivând că nu este treaba lui să se implice.
Ulterior, la intervenţia martorului G.O.N., victima a plecat spre poarta de la intrarea în curte, ameninţând: „Lasă bă, că vă aranjez eu!", apoi, familia G.O., însoţită de martorul C.C.M., au plecat în direcţia locuinţelor lor, iar inculpatul şi martorul G.P., în direcţia opusă, spre punctul „C.Ş.".
Din declaraţia martorei G.O.L., s-a reţinut că după ameninţarea victimei, inculpatul I. a devenit şi mai violent, spunând: „Lasă bă, vere, să vedem care pe care aranjează!", iar după plecarea sa împreună cu familia şi C., cei doi, I. şi G. nu plecaseră de la poarta victimei.
Martorul G.P. a menţionat că după plecarea de la poarta victimei, la o distanţă de 30-40 metri, l-a observat pe C.I. când revenea din sala casei spre poarta de la ieşire în drumul sătesc, apoi, nu ştie ce s-a mai întâmplat, întrucât a început o convorbire telefonică cu o prietenă, îndepărtându-se, inculpatul rămânând în urma sa pe celălalt sens de mers, apoi, nu l-a mai văzut.
În aceste împrejurări, inculpatul I. s-a întors în zona în care se afla victima, zona podului de beton de la intrarea spre uliţa ce merge spre casa martorului T.R. şi în urma unei lupte de scurtă durată, l-a lovit cu un cuţitul în zona hemitoracelui stâng, după care, a revenit în punctul „C.Ş." de unde, la orele 23 , l-a sunat pe martorul C.C.M., spunându-i să se întoarcă la bunicul său A.G., întrucât acesta nu răspunde la telefon şi poate îi este rău.
Victima, urmare a loviturii ce-i fusese aplicate, a strigat după ajutor către martorul T.G. zis R., respectiv: „Nea R., sări, nea R.!", deplasându-se spre uliţa ce merge spre locuinţa acestuia, apoi după câţiva metri parcurşi s-a prăbuşit, fiind găsit în dimineaţa zilei de 07 iulie 2010, în jurul orelor 06:00, fără suflare.
Strigătele de ajutor ale victimei au fost auzite atât de martorul C.C.M., cât şi de G.O.N. şi familia sa care, înarmându-se cu un par şi având o lanternă tip „miner" pentru a ilumina, au revenit în zona podului de acces pe uliţa ce merge la locuinţa martorului T.G., spre a observa ce s-a întâmplat, însă nu au văzut nimic, fapt pentru care s-au întors.
Martorul C.C.M. a primit telefonul de la inculpat în momentul în care se afla în prezenţa familiei G.O. şi, conform declaraţiilor date, s-a deplasat către punctul „C.Ş.", fiind urmat de familia G.O., apoi, împreună cu T., care-l aştepta aici, au mers la locuinţa martorului A.G., pe traseu fiind observaţi de martorii P.M. şi T.N. Aici, cei doi au constatat că martorul A.G. se afla pe scara casei, unde fuma o ţigară, spunându-i inculpatului I., la întrebarea acestuia, că nu a răspuns la telefon, întrucât nu a auzit telefonul, aflându-se într-o cameră a casei.
Fiind dovedită vinovăţia inculpatului I.M.C. pentru infracţiunea de omor calificat, faptă prevăzută de art. 174 alin. (1) - 175 lit. i) C. pen., instanţa de fond a procedat la condamnarea acestuia la o pedeapsă care să asigure pe deplin scopul prevăzut de art. 52 C. pen., respectiv prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni, formarea unei atitudini corecte faţă de muncă, de ordinea de drept şi de regulile de convieţuire socială.
Individualizarea pedepsei trebuie să aibă ca scop determinarea şi aplicarea unei pedepse juste, corecte atât sub aspectul ordinii de drept încălcate, cât şi din punct de vedere al nevoii de reeducare al făptuitorului, în această manieră retribuţia justă realizează şi scopul pedepsei, cel de prevenţie generală şi specială.
Analiza criteriilor generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. este obligatore şi trebuie făcută cumulativ, având în vedere faptul că primele două criterii, respectiv dispoziţiile părţii generale ale C. pen. şi limitele de pedeapsă fixate în partea specială a acestuia, vizează legalitatea operaţiunilor de individualizare judiciară şi trebuie insistat asupra celorlalte criterii, cum ar fi gravitatea faptei săvârşite, persoana făptuitorului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Şi analiza celor trei criterii generale sus menţionate trebuie efectuate de asemenea, cumulativ, întrucât ele se intercondiţionează reciproc, fără a da o pondere mai mare aspectelor care conturează personalitatea infractorului sau deopotrivă, celor care caracterizează fapta săvârşită.
Gradul de pericol social al faptei săvârşite trebuie analizat în mod deosebit, nu în detrimentul celorlalte criterii de individualizare, iar analiza trebuie să fie reflectată în considerentele hotărârii judecătoreşti pronunţate.
Faţă de aspectele invocate, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 20 de ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a drepturilor civile prevăzută de art. 64 alin. (1) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Cu privire la latura civilă a cauzei, instanţa de fond a reţinut că părţile civile au solicitat suma de 150.000 RON, câte 50.000 RON, pentru fiecare dintre cei trei moştenitori, reprezentând daune morale şi despăgubiri materiale, arătând că, după moartea mamei, în anul 1994, au fost îngrijite de tată şi bunici, apoi, din anul 2005 au fost preluate de Complexul de Servicii Comunitare pentru Copilul în Dificultate Novaci şi, ulterior, de asistentul maternal B.A. din satul P., oraş Novaci, judeţul Gorj.
Instanţa de fond a constatat că cererea de constituire ca părţi civile a moştenitorilor victimei este justificată în parte, respectiv pentru suma de câte 10.000 RON despăgubiri morale, pentru fiecare dintre cele trei părţi civile C.L., C.E. şi C.M., dauna morală reprezentând rezultatul dăunător direct, de natură patrimonială, al unei fapte ilicite prin care se aduce o vătămare valorilor şi drepturilor extrapatrimoniale ce sunt strâns legate de personalitatea umană.
Astfel, inculpatul a fost obligat la plata daunelor morale în sumă de 10.000 RON, pentru fiecare din părţile civile şi la o rentă globală în sumă de 1.400 RON pentru fiecare din acestea, dar şi la o rentă periodică lunară în sumă de 80 RON, pentru fiecare dintre minore, începând cu data pronunţării şi până la încetarea stării de nevoie, dar nu mai târziu de vârsta de 25 de ani.
Prima instanţă a respins cererea părţilor civile privind acordarea de despăgubiri materiale, constatând că aceste pretenţii nu au fost dovedite.
Împotriva acestei hotărâri an declarat apel - în termenul prevăzut de lege - Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj şi inculpatul I.M.C.
Prin decizia penală nr. 362 din 29 noiembrie 2012 Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a admis apelul declarat de inculpatul I.M.C. împotriva sentinţei penale nr. 197 din 15 noiembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Gorj, în Dosarul nr. 15709/95/2011.
A respins, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj împotriva sentinţei penale nr. 197 din 15 noiembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Gorj, în Dosarul nr. 15709/95/2011.
A desfiinţat în totalitate sentinţa penală şi, rejudecând: în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul I.M.C. pentru infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 174, art. 175 lit. a) şi i) C. pen.
A respins acţiunile civile formulate în procesul penal de părţile civile C.L., C.E. şi C.M.
A luat act că inculpatul a fost arestat în cauză de la data de 07 iulie 2010, la data de 11 aprilie 2011.
Cheltuielile judiciare reprezentând onorarii avocat oficiu la instanţa de fond, în cuantum de 800 RON, vor fi avansate din fondurile Ministerului Justiţiei, în contul Baroului de Avocaţi Gorj.
Curtea, examinând apelurile din cauză, a reţinut următoarele:
Inculpatul I.M.C. a fost trimis în judecată pentru uciderea victimei C.N., reţinându-se, în baza probelor testimoniale administrate în faza de urmărire penală (constând în declaraţiile martorilor G.O.N., G.O.M., C.M. şi G.P., coroborate cu date reţinute din declaraţiile martorilor T.G., C.M. şi G.P., referitor la traseul parcurs de inculpat şi convorbirile telefonice pe care le-a purtat în noaptea de 06 din 07 iulie 2010), că în jurul orei 22:30 - 23:00, inculpatul s-a aflat în apropierea locuinţei victimei, a purtat o discuţie contradictorie cu aceasta, în prezenţa martorilor C.M., G.P., G.O.N., G.O.M. şi G.O.L., timp de 10 minute, după care a simulat plecarea spre domiciliul său, în fapt revenind după câteva minute şi înjunghiind pe victimă.
Prima instanţă a reţinut că declaraţiile martorilor evocaţi confirmă situaţia de fapt descrisă şi, totodată, a reţinut că prin cercetarea locului faptei, realizată la data de 06 iulie 2011 (în faza cercetării judecătoreşti), s-au lămurit aspecte esenţiale cauzei, privitor la topografia traseului urmat de inculpat şi de martorii C.M. şi G.P., în raport de locaţia locuinţei victimei, precum şi la intervalul de timp necesar pentru parcurgerea traseelor declarate de inculpat, respectiv traseului reţinut în rechizitoriu, dar şi la posibilitatea sesizării strigătelor victimei de către martorii G.O.N. şi G.O.M., funcţie de poziţionarea acestora, în curtea locuinţei sau la poartă.
Or, din examinarea coroborată a probelor testimoniale şi ştiinţifice administrate cauzei, instanţa de apel a reţinut că, în cauză, nu au fost elucidate în faza urmăririi penale împrejurările de fapt în care s-a comis omuciderea asupra victimei C.N., iar instanţa de fond, deşi a procedat la reaudierea tuturor martorilor din cauză, la confruntarea între martorii C.C.M., G.O.M. şi G.O.N. şi la cercetarea locului faptei, nu a stabilit o situaţie de fapt întemeiată pe dovezi certe de vinovăţie.
Astfel, pe de o parte, s-a constatat că, în speţă, s-a reţinut că uciderea victimei a fost determinată de existenţa unei plăgi tăiate-înţepate, situată la nivelul hemitoracelui stâng, în spaţiul intercostal IX, pe linia axilară posterioară, dispusă oblic-orizontal, de sus în jos şi din faţă spre spate, de circa 4,5 centimetri, care a interesat lobul pulmonar inferior stâng şi hilul pulmonar stâng, cu deschiderea arterei pulmonare stângi, care a determinat moartea victimei prin asfixie mecanică, prin aspirat sanguin în căile respiratorii (raportul de constatare medico-legală autopsie din 01 aprilie 2011 întocmit de S.M.L. Gorj, dar ataşat la dosarul cauzei numai în timpul cercetării judecătoreşti în primă instanţă, la data de 29 aprilie 2011 dosar fond), însă, în cauză nu a fost descoperit şi identificat obiectul vulnerant (cuţit) folosit pentru producerea acestor leziuni.
În acest sens, s-a constatat că în faza de urmărire penală s-au prezentat trei variante asupra cuţitului corp-delict, după cum urmează: mai întâi a fost examinat un cuţit prezentat de martorul A.G. (planşele foto - dos.urm.pen.), care, în faza iniţială a urmăririi penale, a recunoscut că a ucis pe victimă, respectiv că, pe fondul relaţiilor conflictuale cu acesta, în cursul nopţii de 06 din 07 iulie 2010 s-a deplasat în zona unde avea animale la păşunat, terenul respectiv fiind situat în vecinătatea locuinţei victimei şi a martorului T.G. şi, observând prezenţa victimei la poarta sa, s-a întors în domiciliu (situat la 300 de metri faţă de locuinţei victimei), s-a înarmat cu un cuţit şi a revenit, aplicând victimei o singură lovitură cu cuţitul respectiv, după care a fugit la locuinţa sa, unde a spălat cuţitul într-o oală cu apă, în afara locuinţei şi apoi l-a depozitat într-un sertar în bucătărie (declaraţiile martorului - dos. urm. pen.); în varianta a doua s-a reţinut că inculpatul a fost înarmat cu un cuţit în timpul discuţiei cu victima C.N., care îi aparţinea şi pe care l-a utilizat pentru agresarea victimei ulterior, în raport de declaraţia martorului G.O.N. care a relatat că „inculpatul se certa cu victima, ţinea mâna în dreptul buzunarului din partea dreaptă şi era pe punctul de a-l lovi", aspecte pe care martorul nu le-a mai susţinut cu ocazia declaraţiilor ulterioare, date atât în faza urmăririi penale cât şi în faza cercetării judecătoreşti; în a treia variantă s-a susţinut că inculpatul, revenind la locul unde se afla victima, fie la podeţ, fie pe distanţa dintre poarta locuinţei sale şi podeţ, a dezarmat-o pe aceasta de cuţit şi i-a aplicat lovitura letală, după care a intrat în curtea victimei, a spălat cuţitul şi l-a îngropat apoi la rădăcina unui copac din perimetrul respectiv (varianta susţinută de martora M.A. în declaraţia dată în faza de urmărire penală, - dos.urm.pen. - şi în faza cercetării judecătoreşti, - dosar fond), aceeaşi teză, a absenţei unui cuţit din locuinţa victimei, fiind prezentată şi de martorul G.O.N. în declaraţia din 29 martie 2011.
Ori, în faza urmăririi penale s-a procedat la cercetarea zonei cu un detector de metale, verificându-se toţi copacii din perimetru, dar fără a fi găsite obiecte care să intereseze cauza.
De asemenea, în privinţa martorei M.A. s-a constatat că aceasta indică drept modalitate în care a aflat de la inculpat despre comiterea faptei împrejurarea că s-au aflat arestaţi preventiv în aceeaşi locaţie şi, totodată, că în declaraţia dată în faza cercetării judecătoreşti, preia elemente din situaţia de fapt indicată de martorul A.G., însă i le atribuie inculpatului I.M.C.; astfel, martora a arătat că inculpatul i-a povestit că s-a deplasat pentru a aduce animalele de la păşunat, că în aceste condiţii a observat prezenţa victimei la poarta locuinţei, şi s-a hotărât să o agreseze, aplicându-i o lovitură cu un cuţit, după care a intrat în curtea victimei, a spălat cuţitul şi apoi l-a ascuns la rădăcina unui copac.
Pe de altă parte, s-a reţinut în sprijinul participaţiei penale a inculpatului, în calitate de autor, împrejurarea că acesta a avut o altercaţie cu victima în seara de 06 iulie 2010, în jurul orei 22:30 - 23:00, că s-a aflat în apropierea locuinţei acesteia şi, astfel, că a avut mijloacele necesare pentru a o ucide, având drept mobil dorinţa de răzbunare pentru comportamentul anterior al victimei faţă de martorul A.G., rudă colaterală a inculpatului.
Din analiza probelor testimoniale reţinute ca obiective şi concludente la stabilirea activităţii inculpatului, s-au constatat numeroase inadvertenţe, după cum urmează:
Martorii G.O.N., G.O.M., C.M. şi G.P. declară că, în cursul nopţii de 06 din 07 iulie 2010, după ora 22:30, au asistat la discuţia dintre victima C.N., inculpatul I.M.C. şi martorul C.M. (ascendent de gradul II al martorului A.G.), care a avut loc la poarta locuinţei victimei şi în cadrul căreia, inculpatul a cerut socoteală victimei pentru agresarea martorului A.G. în cursul zilei de 06 iulie 2010.
Martorii G.O.N. şi G.O.M. au arătat că nu au observat ca inculpatul sau însoţitorii săi, martorii C.M. şi G.P., să fi fost înarmaţi, faţă de condiţiile meteo aceştia având îmbrăcăminte sumară, după cum rezultă şi din reconstituirea efectuată la urmărirea penală, cu planşe foto ataşate.
În continuare, în cauză s-a reţinut că discuţia a durat circa 10 minute, fără acte de agresiune între participanţi, după care, inculpatul şi martorul G.P. au plecat spre locuinţele lor, în direcţia R.A., iar martorul C.M., împreună cu martorii G.O.N., G.O.M. şi G.O.L. au plecat în direcţia opusă, spre V.O.; în timpul deplasării inculpatului cu martorul G.P., s-a reţinut că inculpatul a rămas în urmă, în timp ce martorul G.P. vorbea la telefon, astfel că acesta nu a putut furniza detalii despre activitatea ulterioară a inculpatului; în aceste condiţii, s-a reţinut că inculpatul a revenit în zona podului de acces pe uliţa unde este situată casa martorului T.G., că aici a întâlnit pe victimă, înarmată, că a dezarmat-o şi i-a aplicat o lovitură care i-a provocat decesul, agresiunea consumându-se pe podul de acces din drumul comunal, pe uliţa lui T. După consumarea faptei, s-a reţinut că inculpatul a plecat către punctul numit „C.Ş.", că a telefonat martorului C.M., solicitându-i să vină şi acesta pentru ca împreună să meargă la locuinţa martorului A.G.; în timp ce victima s-a deplasat pe uliţă către casa lui T.G., de unde l-a strigat pe martor folosind apelativul „nea R.", şi a căzut la o distanţă de 75 de metri faţă de podul de acces în uliţă, unde a fost găsită decedată a doua zi.
Or, în condiţiile în care distanţa parcursă de inculpat până la punctul „C.Ş." este de circa 30 - 40 metri şi acesta a apelat pe martorul C. la ora 23:21, convorbirea durând 27 de secunde (în varianta prezentată în rechizitoriu şi preluată de prima instanţă) - raportat la nota referitoare la apelurile recepţionate pe telefonul martorului C.M., aflată la dosar, dar fără a fi verificată prin comparare şi situaţia apelurilor telefonice efectuate de pe telefonul inculpatului, deşi telefoanele atât ale inculpatului, cât şi ale martorilor G., C. şi A. au fost ridicate la data de 07 iulie 2010, conform proceselor-verbale aflate la dosar, iar discuţia cu victima a avut loc aproximativ în jurul orei 23:00 - 23:15, este îndoielnică desfăşurarea în timp a evenimentelor soldate cu agresarea victimei, respectiv că inculpatul a reuşit să parcurgă distanţa de la punctul „C.Ş." la podul de acces spre uliţa T., că a dezarmat pe victimă şi l-a înjunghiat, a ascuns cuţitul corp delict, după care a revenit în punctul anterior, unde s-a întâlnit cu martorul C.M. într-un interval de 6 minute.
Totodată, s-au reţinut inadvertenţele dintre declaraţiile martorului G.O.N. privitor la momentul şi locaţia din care a auzit strigătele victimei, precum şi la acţiunile martorului C.M., astfel: în faza de urmărire penală (declaraţia de la dosar) indică faptul că, în timp ce discuta pe drumul comunal cu martorul C.M., în faţa porţii de la locuinţă, a auzit telefonul martorului sunând, a observat că martorul a fugit în direcţia locuinţei victimei, iar la circa 3-4 minute a auzit strigătele de ajutor ale acesteia, a plecat în direcţia strigătelor, dar nu a observat nici o persoană; în aceeaşi fază a cercetărilor, în declaraţia olografă a arătat că mai întâi s-au auzit strigătele victimei, martorul aflându-se în curtea locuinţei sale, de unde a auzit că martorului C.M. i-a sunat telefonul, observând când acesta s-a întors în fugă în direcţia locuinţei victimei, martorul G.O.N. afirmând că nu a mai ieşit pe drumul comunal să observe dacă se întâmplă ceva. Ulterior, în faza cercetării judecătoreşti, martorul G.O.N. a declarat constant că se afla în curtea locuinţei, împreună cu soţia şi fiicele sale, în momentul în care a auzit strigătele victimei, declaraţie care se coroborează cu datele rezultate la experimentul judiciar efectuat de tribunal (procesul-verbal din 06 iulie 2011), în sensul că „se auzeau clar strigătele de ajutor în curtea proprie a familiei G.O. şi mai greu în drum, în faţa locuinţei unde martorul C. a afirmat că a auzit strigătele".
Or, în condiţiile în care, pentru dovedirea participaţiei inculpatului s-a reţinut ca probă esenţială împrejurarea că martorul G.O.N. a mers pe drumul comunal, în direcţia locuinţei victimei, că a luminat şi pe uliţa dinspre casa martorului T.G., dar că nu a observat nici o altă persoană sau alte împrejurări suspecte, ci doar că a văzut pe martorul C.M. întâlnind pe inculpat în punctul „C.Ş.", s-a reţinut existenţa unui dubiu important privitor la comiterea agresiunii asupra victimei de către inculpat.
Totodată, s-a reţinut că, în cauză, au fost administrate probe testimoniale din care rezultă că şi martorul A.G. s-a aflat în apropierea locuinţei victimei în intervalul orar suspectat a fi al agresiunii (23:15 - 23:30), astfel: martora G.D. a declarat că a întâlnit pe A.G. după lăsarea întunericului, pe drumul comunal, în timp ce A. se declara în direcţia R.A., deşi locuinţa sa se află în sens opus, iar cu acest prilej, A.G. i-a povestit că victima l-a lovit în cursul serii cu o creangă în cap; martora P.F. a declarat că a întâlnit pe A.G. în jurul orei 21:50, pe drumul comunal că acesta venea dinspre casa lui G.O.N., că prezenta sânge pe faţă şi i-a povestit că a fost agresat de C.N.; martora a menţionat că şi-a continuat drumul, a ajuns la fiica sa, de unde a plecat în jurul orei 22:50, trecând prin faţa locuinţei victimei şi observând că nu era lumină, martora observând numai în curtea familiei G.O. lumină de la un bec; aceeaşi martoră a relatat că, în dreptul locuinţei familiei G.O., s-a întâlnit cu martorii C.M. şi P.F.C.; martorul P.F.C., a arătat că a însoţit pe inculpat şi pe martorii C. şi G. până la locuinţa victimei, dar că nu a participat la discuţie, întrucât a întâlnit pe martorul P. şi a plecat împreună cu acesta, cu scuterul, rară a menţiona prezenţa martorului G.O.N. în zonă; martora A.A. a relatat că, în jurul orei 23:50 se deplasa cu autoturismul propriu spre locuinţă şi a observat pe A.G. pe drumul comunal, la circa 20 de metri de casa victimei, precizând că martorul, „la vederea luminilor autoturismului s-a întors cu spatele", astfel încât martora nu şi-a dat seama din ce direcţie venea A.; aceeaşi martoră a relatat că, după ce a trecut de curbă („C.Ş.") a observat pe inculpat şi pe G.P. mergând împreună şi că I. vorbea la telefon, iar după ce i-a depăşit, l-a observat trecând pe lângă autoturism numai pe G.P.; martorul P.M. a relatat că a întâlnit pe inculpat şi pe C.M. deplasându-se până la intersecţia „C.Ş.".
Faţă de aceste relatări s-a reţinut că au fost observaţi în apropierea locuinţei victimei atât inculpatul cât şi martorul A.G., existenţa unui mobil pentru uciderea victimei putând şi însă reţinută numai în cazul lui A., motivat de agresiunea exercitată asupra sa de către victimă, în aceeaşi seară, aproximativ în jurul orei 21:00, după cum rezultă din declaraţiile martorilor T., G. şi G.O.M. Astfel, martorul T.G. a relatat că a existat un conflict verbal în cursul dimineţii de 06 iulie 2010, confirmat şi de martorul M.U.C., dar şi un conflict violent în cursul serii, în jurul orei 21:00, când victima C.N. şi martorul T. au tăiat un salcâm situat pe un teren al victimei, învecinat cu terenul unde A.G. avea animalele la păşunat, la incident nefiind de faţă alte persoane, însă, la revenirea martorului T.G. din domiciliu, după circa 5-10 minute, acesta a observat că discuţia dintre victimă şi A. degenerase, în sensul că A.G. prezenta leziuni la nivelul feţei, care sângerau. Martorul T.G. a observat că A.G. a plecat spre terenul unde avea animalele, iar C.N. a mers la locuinţa lui T., unde a servit masa circa 30 de minute, povestind despre conflict că A.G. a încercat să-l lovească cu o creangă şi că el, C.I., l-a dezarmat şi l-a lovit în cap; martora G.O.M. a arătat că, în cursul serii, după lăsarea întunericului, dar înainte de ora 22:30, când soţul său G.O.N. a ajuns acasă, a fost strigată de A.G., care i-a cerut să telefoneze la poliţie, relatându-i că a fost agresat de C.N. şi arătându-i o rană la cap, care sângera.
De altfel, s-a reţinut că, în cauză, urmărirea penală a început atât faţă de inculpatul I.M.C. pentru infracţiunea prevăzută de art. 174, 175 lit. a) şi i) C. pen., în calitate de autor, cât şi faţă de învinuiţii A.G., pentru instigare la omor calificat prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 174, 175 lit. a) şi i) C. pen.; G.P. şi C.C.M., pentru complicitate la omor calificat prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 174, 175 lit. a) şi i) C. pen., învinuiţii fiind scoşi de sub urmărire penală prin rechizitoriul nr. 362/P/2010 din 23 decembrie 2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj, în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., cu motivarea căl ipseşte elementul material al faptelor de instigare şi complicitate - ceea ce, de fapt, ar atrage temeiul prevăzut de art. 10 lit. a) C. proc. pen. Ulterior, prin ordonanţa nr. 1445/11/2/2011 din 03 august 2011, s-a dispus redeschiderea urmăririi penale, fiind reluate actele de urmărire penală faţă de învinuiţi, pentru aceleaşi infracţiuni, cercetările continuând şi în cursul cercetării judecătoreşti a cauzei privind pe inculpatul I.M.C., din apel, iar prin ordonanţa nr. 619/P/2011 din 06 martie 2012 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru infracţiunile prevăzute de art. 25 C. pen. raportat la art. 174, 175 lit. a) şi i) C. pen., faţă de A.G. şi de art. 26 C. pen. raportat la art. 174, 175 lit. a) şi i) C. pen., faţă de G.P. şi C.C., dar şi soluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de cei trei pentru infracţiunea prevăzută de art. 174, 175 lit. i) C. pen. (victimă C.N.) în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen.
În cauză s-a reţinut, totodată, că există dubiu şi privitor la locul consumării agresiunii, din rechizitoriu rezultând că a fost indicată zona podului de acces dintre drumul comunal şi uliţa pe care se află locuinţa lui T.G., dar această locaţie nu a fost susţinută de urmele materiale descoperite în perimetrul unde a fost găsită victima decedată. Astfel, din planşele foto efectuate cu ocazia cercetării locale din 07 iulie 2010 rezultă că, pe podul respectiv s-au descoperit numai 4 picături de sânge, în timp ce, pe traiectoria dintre pod şi locul unde era căzută victima, pe o distanţă de 75 de metri, s-au descoperit numeroase pete de sânge, mai consistente fiind cele indicate în fotografiile nr. S1., S2., S3., dar fără ca din aceste planşe foto sau din imaginile video înregistrate cu ocazia examinării victimei la locul unde a fost descoperită (ataşat la dosarul cauzei), vizualizat de instanţa de apel cu ocazia deliberării, să se poată concluziona asupra traiectoriei stabilite prin urmele de sânge după localizare şi dimensiuni, faţă de declaraţia dată în faza de apel de martorul G.O.N., care relatează că petele cele mai mari erau amplasate în poziţia cea mai apropiată de pod. Depoziţia martorului G.O., cu această precizare, nu a putut fi reţinută ca suficientă pentru stabilirea locului faptei, deoarece aceste detalii sunt furnizate numai în cursul judecăţii în apel şi măsurătorile efectuate în faza de urmărire penală nu permit verificarea acestei susţineri.
În privinţa urmelor biologice descoperite asupra victimei, s-a constatat că, în timpul examinării cadavrului, realizată la data de 07 iulie 2010 s-a descoperit că pe mâna stânga, sub unghia degetului mijlociu, a fost identificat un fir de păr cu lungime de 4 - 6 centimetri, care a fost ridicat, depozitat într-un plic sigilat, dar care a fost pierdut în timpul transportului către Institutul Naţional de Medicină Legală Bucureşti (în raportul de expertiză medico-legală examen ADN, s-a arătat că la deschiderea plicului s-a constatat că acesta nu conţine firul de păr corp-delict); de asemenea, s-au recoltat urme biologice prin periaj subunghial, de la ambele mâini ale victimei, iar la examinare s-a descoperit că acestea conţineau atât ADN-ul victimei C.N., cât şi ADN-ul martorului A.G., în timp ce, pe hainele ridicate de la inculpatul I.M.C. nu s-a descoperit decât ADN-ul acestuia.
Coroborând aceste concluzii cu datele evidenţiate de raportul medico-legal de autopsie, care relevă că victima a prezentat şi alte urme de violenţă decât plaga tăiată-înţepată care a condus la deces, respectiv două echimoze violacee pe marginea cubitală a antebraţului stâng şi o echimoză violacee pe faţa anterioară a antebraţului stâng, o excoriaţie de culoare brună situată pe faţa anterioară a antebraţului drept şi două excoriaţii pe faţa anterioară a gambei drepte, acestea prezentând o crustă brună în curs de detaşare, se constată că leziunile provocate prin agresiunea care a condus la deces includ şi echimozele de la nivelul antebraţelor, culoarea violacee demonstrând că sunt de dată recentă, spre deosebire de excoriaţii care, având culoare brună, probează o dată anterioară de producere.
Or, în condiţiile în care, pe mâinile victimei s-a descoperit ADN-ul martorului A.G., iar incidentul din cursul serii, de la ora 21:00 (stabilit cu declaraţiile martorilor T.G. şi G.O.M.), a constat în lovirea martorului de către victimă cu un băţ, iar nu cu pumnii sau palmele, nu poate fi reţinut decât dubiul în ceea ce priveşte comiterea actelor de violenţă letală de către inculpat.
Mai mult, s-a constatat că atât inculpatul cât şi martorii A.G., C.M. şi G.P. au fost reţinuţi în dimineaţa următoare nopţii în care s-a produs decesul victimei (07 iulie 2010), dar nici unul dintre aceştia nu a fost examinat medico-legal, pentru a se verifica dacă prezintă leziuni de violenţă, deşi cel puţin în cazul martorului A.G. exista declaraţia acestuia referitoare la conflictul cu victima din ziua de 06 iulie 2010.
În privinţa împrejurărilor rezultate din convorbirea ambientală dintre inculpat, pe de o parte, şi martorii A.G., C.M. şi G.P., pe de altă parte, din data de 09 iulie 2010, s-a constatat că la dosarul de urmărire penală există ordonanţa de autorizare provizorie a interceptării convorbirilor ambientale, emisă de procuror la 07 iulie 2010 conform art. 911 alin. (2) C. proc. pen. şi confirmată prin încheierea nr. 83 din 10 iulie 2010 pronunţată de Tribunalul Gorj, pentru perioada de 24 ore, începând cu 07 iulie 2010 - orele 19:00, până la 09 iulie 2010 - orele 19:00. Pe de altă parte, s-a constatat că suportul magnetic pe care au fost înregistrate convorbirile şi transcrierea acestora, au fost înaintate instanţei numai în faza cercetării judecătoreşti în apel, ca urmare a solicitării exprese, fiind ataşată la dosar la data de 15 iunie 2012; în consecinţă, în privinţa acestor interceptări s-a constatat că au fost legal dispuse, nefiind incidente prevederile art. 64 alin. (2) C. proc. pen. privind obţinerea în mod ilegal a mijlocului de probă. În ceea ce priveşte însă conţinutul acestor convorbiri, instanţa de apel a constatat că discuţiile dintre părţi se referă la aspectele despre care au fost interogaţi şi pe care le-au declarat cu privire la uciderea victimei, fără a se putea reţine că inculpatul a încercat să-l determine pe martorul A.G. să recunoască comiterea acestei infracţiuni.
Împotriva acestei decizii penale au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi părţile civile C.L., C.E. şi C.M.
Prin motivele de recurs, parchetul a invocat cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 385 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., arătând că soluţia de achitare a inculpatului este rezultatul unei grave erori de fapt, instanţa de apel ignorând aspecte esenţiale care rezultă din materialul probator administrat, respectiv experimentul judiciar efectuat de către prima instanţă, care este de natură a înlătura ipoteza ca martorul A.G. să se fi aflat la acea oră în apropierea locului faptei, declaraţiile martorilor A.G. şi G.P., înregistrările convorbirilor telefonice şi cele audio video, precum şi rezultatele testelor poligraf. S-a susţinut că instanţa de apel a omis faptul că victima a rămas în urma şi în apropierea inculpatului, că acesta la un moment dat s-a despărţit de martorul G.P., moment în care s-a produs agresiunea, fără să fie alte persoane prezente.
Părţile civile C.L., C.E. şi C.M. nu şi-au motivat recursul, şi, deşi legal citate nu s-au prezentat în faţa instanţei.
Analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că, în urma administrării nemijlocite şi contradictorii a probelor care au stat la baza trimiterii în judecată a inculpatului I.M.C. şi a probelor noi încuviinţate, instanţa de fond şi cea de apel au ajuns la concluzii total diferite cu privire la vinovăţia acestuia. Astfel, în timp ce prima instanţa a dispus condamnarea pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174-175 lit. i) C. pen., Curtea de Apel, după efectuarea unei ample cercetări judecătoreşti a concluzionat că acesta nu este autorul faptei, astfel că l-a achitat în temeiul dispoziţiilor art. 10 lit. c) C. proc. pen.
Se reţine, de asemenea, faptul că aspectele contestate şi pe care Înalta Curte este chemată să le clarifice au un caracter esenţialmente faptic.
În aceste condiţii, pentru verificarea criticilor şi susţinerilor prezentate în cuprinsul motivelor de recurs şi pentru respectarea dreptului inculpatului la un proces echitabil, nu este suficientă doar reascultarea acestuia, ci este necesară readministrarea nemijlocită a probelor pe care s-au fundamentat cele două soluţii diametral opuse, cu atât mai mult cu cât, o parte dintre martorii invocaţi de către parchet în susţinerea vinovăţiei inculpatului nu au avut o poziţie constantă în privinţa unor împrejurări de fapt esenţiale în cauză.
În acest sens, Înalta Curte apreciază că se impune reascultarea martorilor G.O.M., M.A., T.G., A.G., G.P., G.D., P.F., C.M., A.A., reaudierea inculpatului, precum şi administrarea oricăror alte probe a căror necesitate, pretinenţă şi concludentă va rezulta din cercetarea judecătorească ce urmează a fi efectuată.
Faţă de dispoziţiile art. 3851 alin. (1) C. proc. pen. care limitează la înscrisuri probatoriul ce poate fi administrat de către instanţa de recurs, faţă de împrejurarea că, în cauză, nu sunt incidente prevederile art. 3853 alin. (4) C. proc. pen., instanţa de apel pronunţându-se în urma administrării nemijlocite a probelor, se constată că, pentru a se deschide cadrul procesual care să permită ascultarea martorilor de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţei se impune casarea ambelor hotărâri şi reţinerea cauzei spre rejudecare, în condiţiile art. 3851 alin. (1) C. proc. pen.
Ca atare, Înalta Curte va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, va casa, în totalitate, decizia penală recurată şi sentinţa penală nr. 197 din 15 noiembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Gorj şi va reţine cauza spre rejudecare, fixând termen la data de 01 noiembrie 2013, ora 12 :00 , cu citarea părţilor şi a martorilor anterior indicaţi.
Deşi părţile civile C.L., C.E. şi C.M. nu şi-au motivat recursurile, se constată că acestea se află pe aceeaşi poziţie procesuală cu parchetul, împrejurare ce atrage şi admiterea căilor de atac formulate de către acestea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi de părţile civile C.L., C.E. şi C.M. împotriva deciziei penale nr. 362 din 29 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Casează, în totalitate, decizia penală recurată şi sentinţa penală nr. 197 din 15 noiembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Gorj şi reţine cauza spre rejudecare în vederea administrării de probe.
Fixează termen la data de 01 noiembrie 2013, ora 12.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3118/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3130/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
