ICCJ. Decizia nr. 3139/2013. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3139/2013
Dosar nr. 2442/109/2013
Şedinţa publică din 15 octombrie 2013
Asupra recursului de faţă;
Prin sentinţa penală nr. 334 din 11 aprilie 2013, pronunţată de Tribunalul Argeş, s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei formulată de inculpat.
În baza art. 174 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul M.G., în prezent aflat în Penitenciarul Colibaşi la 13 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., cu executare în condiţiile art. 57, 71 C. pen. raportat la art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 88 C. pen., s-a dedus reţinerea şi arestul preventiv, începând cu data de 14 noiembrie 2012, la zi.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea bâtei de lemn folosită la săvârşirea faptei.
S-a admis acţiunea civilă şi a fost obligat inculpatul la plata sumelor de câte 60.000 RON daune morale către fiecare din părţile civile G.I. şi G.F., ambele domiciliate în comuna O., sat O., judeţul Argeş.
În fapt, în esenţă, s-a reţinut că inculpatul M.G., în noaptea de 13 din 14 noiembrie 2012, pe fondul unui conflict spontan, i-a aplicat victimei G.D., cu o bâtă, mai multe lovituri care au condus la decesul acestuia la data de 13 noiembrie 2012, în urma unui politraumatism forte cu multiple leziuni traumatice.
Prin decizia penală nr. 73/A din 13 iunie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe Lângă Tribunalul Argeş şi de inculpatul M.G. împotriva sentinţei penale numărul 334 din data de 11 aprilie 2013, pronunţată de Tribunalul Argeş, secţia penală, în Dosarul nr. 2442/109/2013.
S-a desfiinţat sentinţa atacată şi s-a dispus rejudecarea cauzei de către Tribunalul Argeş.
În baza art. 383 raportat la art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului.
Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul M.G., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, sub nr. 2442/109/2013.
La termenul de judecată din 15 octombrie 2013 recurentul inculpat M.G. a declarat în şedinţă publică că îşi retrage recursul.
În conformitate cu dispoziţiile art. 3854 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 369 din acelaşi cod, potrivit cărora, până la închiderea dezbaterilor la instanţa de recurs, oricare dintre părţi îşi poate retrage recursul declarat, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a lua act de manifestarea de voinţa a recurentului inculpat M.G.
Deliberând asupra legalităţii şi temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpatului M.G.;
Potrivit art. 3002 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest preventiv, instanţa este datoare să verifice periodic, din oficiu, în cursul judecăţii, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea şi temeinicia arestării preventive. Dacă instanţa constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, revocarea arestării preventive şi punerea de îndată în libertate a inculpatului (art. 160b alin. (2) C. proc. pen.). Dacă se constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanţa dispune, prin încheiere motivată, menţinerea arestării preventive (art. 160b alin. (3) C. proc. pen.).
Potrivit art. 139 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., măsura preventivă luată se înlocuieşte cu altă măsură preventivă, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii, iar când se constată că măsura preventivă a fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau nu mai există vreun temei care să justifice menţinerea măsurii preventive, aceasta trebuie revocată din oficiu sau la cerere.
Înalta Curte constată că şi în prezent subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului M.G., iar măsurile preventive alternative la detenţie sunt insuficiente pentru a înlătura starea de pericol pentru ordinea publică pe care o prezintă persoana inculpatului, buna desfăşurare a procesului penal impunând, de asemenea, menţinerea stării de arest.
În acest sens, Înalta Curte reţine că, de la momentul luării măsurii arestării preventive faţă de inculpatul M.G., în cauză nu au intervenit elemente noi şi nu au fost administrate alte probe, pe situaţia de fapt sau cu relevanţă prin prisma prevederilor art. 148 lit. f) C. proc. pen., care să conducă la concluzia că temeiurile care au justificat arestarea acestuia au încetat ori s-au modificat.
Astfel, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată este închisoarea mai mare de 4 ani şi există probe certe că lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere natura şi gravitatea faptelor de care este acuzat, modalitatea în care se reţine că acestea au fost comise, existând riscul ca, pus în libertate, să săvârşească şi alte fapte de acelaşi gen.
Totodată, Înalta Curte reţine că detenţia provizorie este licită, fiind respectate atât exigenţele cerute de legea internă, cât şi cele prevăzute de art. 5 parag. 1 lit. a) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi Libertăţilor fundamentale, impunându-se menţinerea în continuare a acesteia.
În consecinţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va lua act de retragerea recursului declarat de inculpatul M.G. împotriva deciziei penale nr. 73/A din 13 iunie 2013 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Conform art. 3002 şi art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen., va menţine ca legală şi temeinică măsura arestării preventive a inculpatului.
În conformitate cu dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul M.G. împotriva deciziei penale nr. 73/A din 13 iunie 2013 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Conform art. 3002 şi art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen., menţine ca legală şi temeinică măsura arestării preventive a inculpatului M.G.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 800 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi, 15 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3130/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 3150/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune... → |
|---|
