ICCJ. Decizia nr. 3123/2013. Penal

Decizii penale ICCJ 2013

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3123/2013

Dosar nr. 542/1372/2011

Şedinţa publică din 15 octombrie 2013

Asupra recursurilor de faţă;

Prin sentinţa penală nr. 25/S din 10 mai 2012 a Tribunalului, pentru minori şi familie Braşov s-au dispus următoarele:

În baza art. 334 C. proc. pen. s-a admis cererea de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de complicitate la omor calificat prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. în infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. a) şi lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a), lit. c) şi lit. d) C. pen. în ceea ce-l priveşte pe inculpatul G.R.

În baza art. 334 C. proc. pen. s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice, din infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. a) şi lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a), lit. c) şi lit. d) C. pen. în infracţiunea de omor calificat şi deosebit de grav prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. a) şi lit. i), art. 176 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a), lit. c) şi lit. d) C. pen. în ceea ce-l priveşte pe inculpatul G.R.

În baza art. 334 C. proc. pen. s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. a) şi lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a), lit. c) şi lit. d) C. pen. prin reţinerea circumstanţei atenuante prevăzute la art. 73 lit. b) C. pen., în ceea ce-l priveşte pe Iinculpatul G.R.

În baza art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. a) şi lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a), lit. c) şi lit. d) C. pen. a fost condamnat inculpatul G.R., la pedeapsa închisorii de 17 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat şi pedeapsa complementară prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. d) şi lit. e) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective de stat, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, drepturile părinteşti şi dreptul de la fi tutore sau curator pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 357 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 71 alin. (2) C. pen., s-au interzis inculpatului G.R. pe durata executării pedepsei, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b), lit. d) şi lit. e) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a scăzut din pedeapsa aplicată mai sus inculpatului G.R. perioada arestului preventiv din 4 aprilie 2008 până la 22 august 2008.

În baza art. 334 C. proc. pen. s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. a) şi lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) şi lit. d) C. pen. cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen. în infracţiunea de omor calificat şi deosebit de grav prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. a) şi lit. i), art. 176 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) şi lit. d) C. pen. cu aplicarea art. 99 C. pen., în ceea ce-l priveşte pe inculpatul G.R.

În baza art. 334 C. proc. pen. s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. a) şi lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) şi lit. d) C. pen. şi art. 99 C. pen. prin reţinerea circumstanţei atenuante prevăzute la art. 73 lit. b) C. pen. în ceea ce-l priveşte pe inculpatul G.R.

În bază art. 334 C. proc. pen. s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. a) şi lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) şi lit. d) C. pen. şi art. 99 C. pen. în infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte prevăzută ele art. 183 C. pen. cu aplicarea art. 99 C. pen. în ceea ce-l priveşte pe inculpatul G.R.

În bază art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. a) şi lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) şi lit. d) C. pen. şi art. 99 C. pen. a fost condamnat inculpatul G.R., arestat în baza mandatului de arestare preventivă din 5 martie 2008 emis de Tribunalul pentru minori şi familie Braşov la pedeapsa de 9 ani închisoare pentru, săvârşirea infracţiunii de omor calificat.

În baza art. 88 C. pen. s-a scăzut din pedeapsa aplicată mai sus inculpatului G.R. perioada arestului preventiv din 18 august 2011 până la data pronunţăirii.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului G.R.

În baza art. 334 C. proc. pen. s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. a) şi lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a), lit. c) şi lit. d) C. pen. în infracţiunea de omor calificat şi deosebit de grav prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. a) şi lit. i), art. 176 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a), lit. c) şi lit. d) C. pen. în ceea ce-l priveşte pe inculpatul G.R.I.

În baza art. 334 C. proc. pen. s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. a) şi lit. i) C. pen. (cu aplicarea art. 75 lit. a), lit. c) şi lit. d) C. pen. prin reţinerea circumstanţei atenuante prevăzute la art. 73 lit. b) C. pen. în ceea ce-l priveşte pe inculpatul G.R.I.

În baza art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. a) şi lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a), lit. c) şi lit. d) C. pen. a fost condamnat inculpatul G.R.I., la pedeapsa de 17 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la omor calificat şi pedeapsa complementară prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II- a, lit. b), lit. d) şi lit. e) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective de stat, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, drepturile părinteşti şi dreptul de a fi tutore sau curator pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 357 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 71 alin. (2) C. pen., s-au interzis inculpatului G.R.I. pe durata executării pedepsei, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. d) şi lit. e) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a scăzut din pedeapsa aplicată inculpatului G.R.I. perioada arestului preventiv din 4 aprilie 2008 până la 22 august 2008.

În baza art. 334 C. proc. pen. s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de complicitate la infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. a) şi lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a), lit. c) şi lit. d) C. pen. în complicitate la infracţiunea de omor calificat şi deosebit de grav prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. a) şi lit. i), art. 176 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a), lit. c) şi lit. d) C. pen. în ceea ce o priveşte pe inculpată G.M.

În baza art. 334 C. proc. pen. s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de complicitate la infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. a) şi lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a), lit. c) şi lit. d) C. pen. prin reţinerea circumstanţei atenuante prevăzute la art. 73 lit. b) C. pen. în ceea ce o priveşte pe inculpata G.M.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., penală a fost achitată inculpata G.M., pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 260 C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitată inculpata G.M., pentru săvârşirea, infracţiunii de complicitate la infracţiunea omor calificat prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. a) şi lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a), lit. c) şi lit. d) C. pen.

S-a constatat că inculpata G.M. a fost reţinută şi arestată preventiv în perioada din 4 martie 2008 până la dala de 10 martie 2008.

În baza art. 334 C. proc. pen. s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de complicitate la infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. a) şi lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a), lit. c) şi lit. d) C. pen. în infracţiunea de complicitate la infracţiunea de omor calificat şi deosebit de grav prevăzută de art. 26 C. pen., art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. a) şi lit. i), art. 176 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a), lit. c) şi lit. d) C. pen. în ceea ce o priveşte pe inculpata B.M.

În baza art. 334 C. proc. pen. s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de complicitate la infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. a) şi lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a), lit. c) şi lit. d) C. pen. prin reţinerea circumstanţei atenuante prevăzute la art. 73 lit. b) C. pen. în ceea ce o priveşte pe inculpata B.M.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitată inculpata B.M., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la omor calificat prevăzută de art.174 alin. (1) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. a) şi lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a), lit. c) şi lit. d) C. pen.

S-a constatat că inculpata B.M. a fost reţinută şi arestată preventiv în perioada din 4 martie 2008 până la data de 10 martie 2008.

În baza art. 1357 şi urm. C. civ. coroborat cu art. 14 şi urm. C. proc. pen. au fost obligaţi în solidar inculpaţii G.R., G.R.I., G.R.B., acesta din urmă în solidar şi cu G.R. şi G.M. să plătească părţii civile M.E. în nume propriu şi în calitate de reprezentant legal al minorilor, M.D.M. şi M.L.G. suma de 100.000 RON daune morale, iar părţii civile M.G. suma de 5.000 RON daune morale.

Au fost obligaţi. inculpaţii G.R., G.R.I., G.R.B., acesta din urmă în solidar cu G.R. şi G.M. să plătească părţilor civile minore M.D.M. şi M.L.G. şi M.G. câte 80 RON pe lună pentru fiecare minor cu titlu de prestaţii periodice începând cu data de 10 mai 2012 şi până la majoratul minorilor, respectiv 28 iunie 2015, 14 februarie 2019 şi 3 septembrie 2024, precum şi o indemnizaţie globală pentru cei trei minori de la data decesului victimei M.M.R. până la pronunţarea hotărârii, în cuantum de 5.440 RON.

S-au respins restul pretenţiilor civile formulate în cauză.

S-a luat act de faptul că părţile civile M.F.I. şi M.M.R. nu au formulat pretenţii civile în cauză.

S-a admis cererea părţilor civile M.E. în nume propriu şi în calitate de reprezentant legal al minorilor, M.D.M. şi M.L.G. şi M.G. privind instituirea sechestrului asigurător asupra bunului imobil aparţinând inculpatului G.R., respectiv clădire construită din lemn în anul 2004 în suprafaţă de 32 mp situată în municipiul S., judeţul Braşov.

În baza art. 118 lit. b) C. proc. pen. s-a dispus confiscarea specială a următoarelor bunuri: 2 bucăţi de răngi metalice profil pătrat, înălţime 114 cm cu latura de 1,5 cm, o bâtă de lemn rotundă de 145 cm lungime.

În baza art. 109 alin. (5) s-a dispus restituirea către martorul M.F.I. a un tricou de culoare vişinie cu guler roşu şi dungi albastre, iar către partea civilă M.E. a unei haine imitaţie de piele.

În baza art. 191 C. proc. pen. au fost obligaţi inculpaţii G.R., G.R.I., G.R.B., acesta din urmă în solidar cu părţile responsabile civilmente G.R. şi G.M. să plătească statului câte 5.300 RON fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că familia inculpaţilor G. din cartierul de rromi, ce aparţine municipiului S., judeţul Braşov este cunoscută în comunitate ca „ ai lui O. ”, făcând parte G.R. cu cei 13 copii, 7 fete şi 6 băieţi, printre care inculpaţii G.R., G.R.I., G.C., G.N., fiecare cu familia sa.

Familia inculpatului G.R. este alcătuită din 5 fete, respectiv G.T.L., G.M.A., G.R.R., G.A.N. şi G.E.A. şi un băiat, G.R.B. actualul concubin al numitei G.I.

Climatul familial specific „ neamului lui O. ”, este caracteristic unei familii închegate, în care toţi membrii familiei ce şi-au întemeiat propriile familii nucleare menţin legaturi foarte apropiate cu familia de origine şi trăiesc în continuare sub autoritatea parentală, având însă şi propria autonomie în gestionarea treburilor proprii.

La data de 8 octombrie 2006, G.N., fratele coinculpaţilor G.R. şi G.R.I. pe fondul unui conflict preexistent a avut o discuţie contradictorie cu victima M.M.R.

Victima M.M.R. l-a lovit cu o sticlă în cap pe G.N., care s-a întors la locuinţa sa situată în localitatea S., în care locuia cu părinţii săi şi doi fraţi mai mici, G.C. şi G.R.A. şi le-a comunicat cele întâmplate.

Împreună cu mama sa, G.A., s-au deplasat la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă B. unde, între orele 18:10-18:50 i s-au acordat îngrijiri medicale, fără a fi necesară internarea, după care au revenit în municipiul S., cu un taxi.

Agresiunea, suferită de G.N. a ajuns la cunoştinţa celorlalţi membrii ai familiei G., iar membrii familiei au hotărât să-l pedepsească pe M.M.R. pentru fapta sa.

Inculpaţii G.R., G.R.I., G.R.B. şi fraţii lor G.C. şi G.N. au aflat că victima a plecat la un magazin alimentar, situat în localitatea S. şi I-au aşteptat la întoarcerea spre domiciliu.

Astfel, inculpaţii G.R., G.R.I., G.R.B. şi fraţii lor G.C. şi G.N. s-au înarmat cu topor, cu bâte, cu cozi de coasă şi o rangă şi au urmărit, între orele 20:00-20:30, întoarcerea victimei de la magazin, din colţul intersecţiei str. P. cu B. din localitatea S.

La un moment dat, victima şi-a făcut apariţia având în mâini nişte pâini şi un pet de plastic cu vin şi remarcând prezenţa inculpaţilor, care îl aşteptau a început să fugă pe str. B., apoi pe str. A., deoarece inculpaţii G.R.B., G.R., G.R.I., dar şi G.C. şi G.N., au pornit în fugă după el.

Din coroborarea probelor administrate a rezultat că agresiunea a fost văzută de martorii M.F.I. şi M.V., care erau nepoţii victimei, apoi de martorul B.F.

Din coroborarea declaraţiilor a rezultat că martorii au văzut 7-8 persoane care alergau victima. Martorul B.F. i-a recunoscut din grup pe G.R. şi G.N.

Martorul M.F.I. l-a văzut pe inculpatul G.R. când a ieşit din curtea casei lui G.M.B. cu un topor şi a lovit-o pe victimă, apoi i-a văzut pe inculpaţii G.R.I., G.N., G.C. şi G.R.B. care au agresat-o pe victimă cu diferite corpuri contondente, respectiv o rangă, cu care a lovit G.R.B., un topor cu care a lovit G.N. Acesta a arătat că fiecare dintre inculpaţii arătaţi avea în mână corpuri contondente respectiv, cozi de coasă, bâte şi că a fost văzut la locul faptei de inculpatul G.R. care a vrut să-l prindă, apucându-l de puloverul cu care era îmbrăcat, dar martorul s-a smucit, reuşind să iasă din pulover şi să fugă. Obiectul de vestimentaţie a fost găsit la locul faptei de organele de poliţie şi ridicat.

Martora M.S. a observat momentul agresiunii şi a arătat că a văzut victima alergând şi toţi inculpaţii bărbaţi au lovit victima cu obiectele contondente, respectiv, G.R.B. avea o rangă, G.R., despre care martora nu este sigură ce avea în mână, de asemenea G.N., G.C., G.R.I. despre care martora a arătat că aveau în mână răngi sau bâte.

Martora M.S. nu mai este la fel de sigură de prezenţa inculpatului G.R. la locul săvârşirii faptei cu ocazia ascultării sale în instanţă, dar instanţa va avea în vedere declaraţiile martorei din faza de urmărirea penală, în care martora face referire la faptul că victima a fost „fugărită” şi de inculpatul G.R. care a lovit victima. Astfel, martora arată că G.R. avea în mână un topor (bardă) şi „au tăbărât toţi cei care îl fugăreau peste el lovindu-l”.

Momentul imediat săvârşirii agresiunii a cărei victimă a fost M.M.R. a fost văzut şi de alţi martori care i-au văzut pe inculpaţi fugind de la locul faptei cu obiectele contondente asupra lor.

Martorul L.I. fiind împreună cu martorul R.A. i-a recunoscut când fugeau, la intersecţia str. B. cu str. A. din Săcele, victima fiind deja căzută la pământ pe inculpaţii G.R., G.C., G.N., G.R.I., G.R.B. Toţi au fugit pe str. P., unde locuiau.Martorul a arătat că pe str. A. şi B. se striga „Hoţilor, hoţilor, l-aţi omorât”, iar când a mers să vadă despre cine era vorba l-a văzut pe M.M.R. cu capul în josul străzii, iar lângă el ajunsese martorul B.G.E. care încerca să-l trezească.

Martorul R.A., fiind împreiună cu martorul L.I. a văzut 4 persoane între care i-a recunoscut pe inculpaţii G.R.I. şi G.R.B., dar şi pe G.N. şi G.C. care fugeau spre str. P. fiind înarmaţi şi ulterior când au mers să vadă ce se întâmplase pe str. A. I-au văzut pe M.M.R. căzut la pământ unde i-au întâlnit pe martorii B.G.E. şi M.F.I.

Martorul R.A. a mai arătat că a auzit o discuţie în anul 2006, când era la parchet pentru audieri, când G.R., tatăl lui G.C. îi cerea acestuia să ia asupra lui întreaga faptă şi să nu-i bage pe fraţii şi pe nepotul lui pentru că este minor.

Martorul L.I. i-a văzut pe inculpaţii G.R.I., G.C., G.N. şi G.R.B. când l-au lovit pe M.M.R. şi a arătat că deşi nu poate spune ce aveau în mână a văzut „când au tăbărât pe el şi I-au bătut”.

Martorul B.M.A. a văzut scandalul şi a arătat că victima a fost bătută de 10-11 persoane, iar din acest grup acesta i-a recunoscut pe G.C., şi G.R.B, martorul nerecunoscând alte persoane.

Martorii O.I. şi M.L.P. au fost cei care au transportat victima la spital cu o maşină şi a arătat că atunci când au preluat victima, care era căzută la pământ din curtea lui G.C.A. se arunca cu pietre în ei, pentru ca aceştia să plece din acel loc.

La faţa locului au venit organele de poliţie care au găsit la circa 40-50 cm de acostamentul str. B., pe str. A., mai multe urme materiale şi biologice respectiv, picături de sânge, iar la 80 cm de acestea, o pată mai mare de sânge, de unde s-a ridicat o bucată de lănţişor argintiu cu bobiţe tip „perle”, rupt; la 2:00-2:15 metri de acostamentul str. B., mai spre mijlocul str. A., s-a găsit o pată mare de sânge, cu cheaguri, în care se observa substanţă cerebrală, iar în stânga ei, o bucată de substanţă osoasă şi de asemenea, o altă bucată de substanţă osoasă. De la această pată, pe o distanţă de 6-7 metri, se afla scurs sânge sub formă de şiroaie care depăşea suprafaţa asfaltată, ajungând până în zona de pământ şi pietre. Lângă substanţa osoasă, în partea stânga a petei, privind dinspre str. A. spre str. B., s-a găsit un smoc de păr; în partea stângă a petei de sânge, cu cheaguri, la circa 1 metru, s-au găsit 2 bucăţi de lemn, cu lejere urme de sânge, posibil dintr-o coadă de coasă; mai jos de ele, s-a găsit încă o bucată de lemn asemănător cu primele două.

La 1 metru de partea asfaltată a str. A., s-a găsit un tricou de culoare roşie, cu mâneci lungi, întors pe dos, mânecile fiind în interior, fără pete de sânge; când a fost ridicat, pe pietrele de sub el, s-au găsit picături de sânge. Despre provenienţa acestuia, martorul M.F.I. a făcut cunoscut că îi aparţine, şi ulterior, a precizat împrejurările în care a ajuns în acel loc, respectiv când a reuşit să fugă din mâinile inculpatului G.R. Martorul a indicat poliţiştilor locul unde a văzut victima şi le-a precizat că lângă victimă, la circa 1-1,5metri se afla o rangă metalică pe care a luat-o şi a predat-o organelor de poliţie; aceasta avea profil pătrat, înălţime de 114 cm şi cu latura de 1,5 metri şi a fost fotografiat de către organele de poliţie.

Pe spaţiul verde a fost găsit un pulover care a fost ridicat şi s-a dovedit că nu a avut legătură cu cauza. În dreptul imobilului cu nr. X, a fost găsită o coadă de unealtă, fără urme de sânge, care s-a dovedit că nu a avut legătură cu cauza. Toate obiectele au fost ridicate inclusiv urmele biologice.

La Spitalul Municipal S. a fost găsit cadavrul victimei, care prezenta urme de mari violenţe, în special în zona calotei craniene, unde se putea remarca substanţă cerebrală şi marginilecalotei; pe palma dreaptă, victima avea pete de sânge şi urme de murdărie; pe hainele cadavrului, în partea de sus, se puteau observa pete de sânge şi noroi; a fost ridicată haina victimei şi probe biologice de referinţă.

Din raportul de constatare medico-legală din 9 octombrie 2006, a rezultat că moartea a fost violentă şi s-a datorat hemoragiei întracraniene (hemoragie meningee, contuzie şi dilacerare cerebrală) consecutivă fracturii multieschiloase a oaselor craniului în cadrul unui traumatism cranio-cerebral; leziunile traumatice s-au putut produce prin loviri directe şi repetate; leziunea tanato-generatoare a fost aceea la nivelul cutiei craniene, respectiv regiunea parieto-temporo-occipitală stânga cu dilacerarea cerebrală masivă şi fractură multieschiloasă a oaselor craniului; poziţia agresor-victimă, prima lovitură s-a putut produce cu agresorul situat în partea dorso-laterală stânga faţă de victimă, urmat de căderea acesteia, restul loviturilor fiind, aplicate tot la- nivelul capului.

Cele trei raporturi de expertiză biocriminalistieă efectuate în total în ambele dosare au concluzionat următoarele:

- expertiza din 6 noiembrie 2006 (Dosarul penal nr. 107MF/P/2006) a stabilit că urma de sânge identificată pe toporul predat de G.C. aparţine lui G.N.; urmele, de sânge de pe fragmentele 1, 2, 3 ale coapsei ridicate de la locul faptei, aparţin, lui G.C. şi victimei M.M.R.; sângele de pe perdeaua predată de G.C. aparţine lui G.N. Au fost excluşi inculpaţii G.N., G.R., G.R.B., G.R.I., G.C.A., L.I., R.A., profilele lor neregăsindu-se pe corpurile examinate;

- expertiza din 28 iunie 2007 din prezentul dosar, a stabilit că geaca din piele aparţine victimei; că ranga metalică în lungime de 114 cm, cu profil pătrat găsită lângă cadavru de martorul M.F.I. şi predată organelor de poliţie, cuprinde un amestec de profiluri ale inculpaţilor G.R.I., G.R.B., G.M., B.M., G.T.L., dar şi al victimei M.M.R., şi al martorului M.F.I.; tricoul roşu care aparţinea martorului M.F.I. nu a mai fost analizat datorită suprafeţei mari şi a lipsei de informaţii privind manipularea lui; pe coada de topor lungă de 73 cm găsită lângă imobilul nr. X nu s-au identificat profilele genetice ale inculpaţilor sau ale victimei; pe brăţara tip lănţişor argintiu găsită de 80 cm de locul faptei, s-a identificat un amestec de trei profiluri din care fac parte profilul genetic al victimei M.M.R. şi al inculpatei B.M.

- expertiza din 23 mai 2008 din prezentul dosar, a evidenţiat că pe tricoul de culoare roşie cu mâneci lungi ce aparţine martorului M.F.I.; s-au identificat profilurile genetice ale acestuia şi ale victimei M.M.R., iar în ceea ce priveşte profilurile inculpaţilor şi învinuiţilor, analizele au evidenţiat un număr prea mic, care nu depăşeşte standardul minim analitic pentru a exclude, include vreo persoană; în ceea ce priveşte puloverul profilul genetic identificat este diferit de cel al victimei, al inculpaţilor analizaţi sau a martorului M.F.I.

Inculpatul G.R. şi membrii familiei acestuia s-au ascuns ulterior săvârşirii faptei deşi, contrar credinţei lor, că vor fi atacati de rudele victimei, nimeni din familia acesteia nu i-a căutat să-i agreseze.

Între membrii familiei G. au existat ulterior discuţii cu privire la persoana ce va fi prezentată autorităţilor, pornind de la realitatea că lumea se sesizase, îi văzuseră, se ştia că cei din „neamul lui O.” au comis fapta şi pentru a se diminua din impact, au convenit ca G.C. să se predea.

Astfel, G.C. neavând încă propria familie nucleară, fiind susţinut şi foarte ataşat de membrii familiei, s-a supus şi a acceptat rolul de sacrificat, construind mincinos pentru organele judiciare un autodenunţ în care a implicat doi tineri din comunitatea lor, R.A. şi L.I., ca fiind coautori ai faptei.

Cu ocazia autodenunţului acesta a predat o bară metalică cu profil pătrat vopsită cu vopsea gri din magazia de lemne, o bâtă de lemn rotundă de 145 cm lungime, din spatele grămezii de lemne, un topor de 37,5 metri, haine, cizme, o perdea şi o sticlă cu fundul detaşat.

Instanţa de fond a reţinut că din ansamblul probelor administrate a rezultat că autorii faptei sunt pe lângă G.C. şi G.N., care au fost condamnaţi definitiv prin sentinţa penală din 10 iulie 2008 a Tribunalului pentru minori şi fam il ie Braşov şi coinculpaţii G.R.I., G.R. şi nepotul său G.R.B.

Apărarea acestora conform căreia se aflau la locuinţa inculpatului G.R. loc unde au aflat de agresarea brutală a victimei nu este susţinută de probele cauzei.

Dimpotrivă din coroborarea concluziilor expertizelor cu probe testimoniale, respectiv declaraţiile martorilor M.F.I., B.M.A., M.V., L.I., R.A., L.I., B.F., R.L., B.G.E., G.V., M.I., M.L.P., O.I., M.S., G.C.A., procesul-verbal de cercetare la faţa locului, procesele-verbale de recunoaştere din planşa fotografică judiciară ale inculpaţilor şi inculpatelor, procesele-verbale de conducere în teren, notele de interceptare, referatul de evaluare, rapoartele de investigaţie tip poligraph, declaraţiile inculpaţilor G.R., G.R.B., G.R.I., G.M., B.M. şi G.T.L., s-a reţinut că, rezultă vinovăţia inculpaţilor G.R., G.R.B. şi G.R.I.; în agresarea victimei M.M.R., cu consecinţa uciderii sale. Acţiunea lor concomitentă, premeditată şi extrem de dură, concentrată în special pe zona capului victimei, le-a putut crea convingerea că victima ar putea deceda chiar dacă nu au dorit.

Cu privire la ranga corp delict pe care s-au identificat profilurile genetice ale inculpaţilor G.M., G.R.I., G.R.B., B.M., G.T.L., despre care inculpaţii au declarat ca ar fi fost elementul de închidere (ivăr) de la poarta casei lui G.R. de pe str. P. şi s-a reţinut că este firesc să le apară profilul genetic deoarece au folosit-o, instanţa de fond arată că a ţinut seama de această apărare, dar în acelaşi timp a avut în vedere că mai mulţi mărtori I-au văzut pe inculpatul G.R.B. înarmat cu o rangă, pe care potrivit declaraţiei altor martori a aruncat-o la picioarele victimei punându-i piedică.

În consecinţă, s-a reţinut că există probe certe că această rangă a fost folosită la săvârşirea omorului de coinculpatul G.R.B., astfel cum rezultă din declaraţiile martorilor conform cărora acesta era „înarmat cu o rangă”.

Apoi, existenţa alături de profilurile inculpaţilor şi a profilului martorului ocular M.F.I., dar şi cel al victimei, dovedeşte că aceasta a fost ranga utilizată la uciderea victimei şi a fost găsită de martor la locul faptei, fiind predată organelor judiciare la momentul efectuării cercetării la faţa locului, confirmând veridicitatea declaraţiei sale.

Pe de altă parte ranga predată, de G.C. în momentul autodenunţului, vopsită cu vopsea gri, nu a fost examinată neavând urme de sânge.

S-a reţinut că participarea inculpatului G.R.I. la săvârşirea faptei în calitate de autor rezultă din declaraţiile martorilor astfel cum s-a arătat. Martorii M.F.I. şi M.V. I-au văzut la locul faptei cu o coasă întreagă în mâini, iar martorul L.I. arată în declaraţia sa că i-a recunoscut la locul faptei pe cei din neamul lui O., respectiv pe G.R.I., G.C., G.N. şi G.R.B., nu poate spune ce aveau aceştia în mâni, fiind foarte speriat, dar a văzut că au lovit victima.

În continuare s-a reţinut că s-a dovedit că participarea inculpatului G.R. la săvârşirea faptei a fost în calitate de autor şi nu de complice astfel cum a fost iniţial încadrată fapta acestuia prin rechizitoriu.

Din declaraţiile martorilor a rezultat că de fapt acesta a fost cel care a lovit iniţial victima cu un topor (a se vedea declaraţiile martorilor M.F.I. şi M.V.). De altfel din declaraţiile celorlalţi martori a rezultat fără dubiu că inculpatul G.R. şi-a adus propria contribuţie la săvârşirea faptei, agresând victima în mod direct şi încercând apoi să înlăture posibilitatea stabilirii cu exactitate a stării de fapt, prin aceea că a încercat să-l prindă pe martorul M.F.I. care fusese martor ocular la săvârşirea faptei precum şi prin faptul că mizând pe ajutorul celorlalţi membrii ai familiei a încercat să-şi construiască o apărare în sensul că permanent s-a aflat în casă cu familia sa şi atunci când a venit inculpatul G.N. şi i-a comunicat că l-a agresat pe M.M.R. ar fi luat măsuri radicale în sensul că l-a îndepărtat pe acesta şi pe fratele său G.C. din casă.

Pe cale de consecinţă instanţa de fond a admis cererea de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de complicitate la omor calificat prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. în infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 alin. 1 lit. a) şi lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a), lit. c) şi lit. d) C. pen. în ceea ce-l priveşte pe inculpatul G.R.

În ceea ce priveşte cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei, prin reţinerea circumstanţei atenuante a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. în raport cu cei trei inculpaţi G.R. şi G.R.I. şi G.R.B., instanţa a retinut că în cauză nu au fost identificate elemente care să susţină această apărare.

Astfel, circumstanţa provocării presupune ca infracţiunea să fi fost săvârşită sub stăpânirea unei puternice emoţii sau tulburări, adică într-o stare de surescitare sau încordare nervoasă determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă, or în cauză nu s-a dovedit că inculpaţii s-au aflat într-o astfel de stare de surescitare sau încordare nervoasă, ci, dimpotrivă a rezultat că aceştia au premeditat fapta în scop de răzbunare, în cauză fiind reţinută ipoteza prevăzută de art. 175 lit. a) C. pen. în cazul inculpaţilor G.R. şi G.R.I. şi G.R.B. În consecinţă cererea a fost respinsă în raport de toţi inculpaţii.

În ceea ce priveşte, cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de parchet din infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. a) şi lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a), lit. c) şi lit. d) C. pen. în infracţiunea de omor calificat şi deosebit de grav prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. a) şi lit. i), art. 176 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a), lit. c) şi lit. d) C. pen. în ceea ce-i priveşte pe inculpaţii G.R., şi G.R.I. şi G.R.B., instanţa de fond a reţinut că în cauză nu au fost identificate elemente care să susţină această încadrare juridică mai gravă.

În practica judiciară s-a admis în mod constant că pentru a se reţine omorul deosebit de grav prin cruzimi trebuie să existe elemente din care să rezulte că agresorul şi-a supus victima la suferinţe deosebit de puternice prelungite în timp care depăşesc cu mult suferinţele inerente acţiunii de ucidere.

În consecinţă caracteristica omorului prin cruzimi îl reprezintă faptul că făptuitorul întrebuinţează în mod voit metode şi mijloace de chinuire a victimei, or în cauza de faţă din probe a rezultat că inculpaţii au atacat şi agresat victima în mod violent şi concertat, iar loviturile aplicate având în vedere mijloacele folosite topor, coasă, rangă şi zona ivizată, respectiv zona capului au fost de natură a produce moartea aproape instantaneu. Pentru aceste considerente instanţa de fond a respins cererea de schimbare a încadrării juridice sub acest aspect.

În ceea ce priveşte cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatului, din infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. a) şi lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) şi lit. d) C. pen. şi art. 99 C. pen. în infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen. cu aplicarea art. 99 C. pen., cu referire la inculpatul G.R.B., instanţa de fond a respins-o, având în vedere modalitatea de săvârşire a faptei şi mijloacele folosite de inculpat, respectiv o rangă, acţionarea sa alături de ceilalţi coinculpaţi, prin urmărirea victimei, prinderea acesteia şi aplicarea unor lovituri foarte puternice cu mai multe corpuri contondente conduce la concluzia că inculpatul G.R.B. a prevăzut rezultatul faptei sale şi a urmărit producerea acestuia.

Având în vedere probele expuse, instanţa de fond a considerat că în drept fapta inculpaţilor G.R., G.R.B., G.R.I. care l-a data de 8 octombrie 2006 alături de G.N. şi G.C. au urmărit-o pe victima M.M.R. pe str. B. din municipiul S., apoi pe str. A., au agresat-o fizic în scop de răzbunare folosind diferite obiecte contondente, respectiv o rangă, o coasă, o coadă de coasă, un topor întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. a), lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a), lit. c), lit. d) C. pen., în ceea ce-i priveşte pe inculpaţii G.R. şi G.R.I. şi omor calificat prevăzută şi pedepsită de art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. a), lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a), lit. d) C. pen. şi art. 99 şi urm. C. pen., în ceea ce-l priveşte pe inculpatul minor la data săvârşirii faptei G.R.B.

La individualizarea şi stabilirea cuantumului pedepsei, pentru inculpaţii G.R. şi G.R.I. instanţa de fond a ţinut seamă de prevederile art. 72 C. pen. respectiv, limitele speciale ale pedepsei pentru fapta reţinută în sarcina inculpaţilor, împrejurările comiterii faptei, respectiv săvârşirea faptei de mai multe persoane, din răzbunare, apoi de persoana inculpaţilor, de gradul de pericol social al faptei, dar şi urmarea produsă, respectiv suprimarea vieţii victimei.

În cazul inculpatului G.R.B. instanţa a ţinut seama că acesta era minor la data săvârşirii faptei fiind aplicate dispoziţiile art. 99 şi urm. C. pen.

La alegerea sancţiunii în ceea ce-l priveşte pe acest inculpat minor, instanţa a ţinut seama de prevederile art. 100 C. pen., respectiv de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de starea fizică, mentală şi morală a inculpatului, de condiţiile în care a fost crescut.

Astfel, potrivit referatului de evaluare aflat la dosarul de urmărire penală, inculpatul G.R.B., care în prezent este major, a întrerupt cursurile şcolare în anul 2006/2007 neavând nici o calificare profesională şi nefiind implicat în activităţi lucrative în timpul cât a locuit în S. Pe perioada şederii în Cipru a fost angajat la o firmă de salubritate. Anterior implicării sale în fapta pentru care este judecat, inculpatul a alternat între dezirabil şi ignorarea normelor sociale. Ca factori de risc ai comportamentului infracţional au fost identificaţi debutul infracţional în perioada minorităţii, insuficienţa internalizare a valorilor morale şi sociale unanim acceptate. În vederea aplicării sancţiunii s-a ţinut seamă că potrivit raportului de expertiză medico- legală din 18 august 2011 întocmit de Serviciul Judeţean de Medicină Legală B. inculpatul prezintă un intelect de limită neexistând documente medicale care să ateste că în anul 2006 ar fi suferit de vreo tulburare psihică care să-i influenţeze discernământul.

Pe cale de consecinţă, instanţa, de fond a dispus, în baza art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. a) şi lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a), lit. c) şi lit. d) C. pen. condamnarea inculpatului G.R., la pedeapsa închisorii de 17 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat şi pedeapsa complementară prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. d) şi lit. e) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective de stat, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, drepturile părinteşti şi dreptul de a fi tutore sau curator pe o perioadă de 5 ani.

Totodată, în baza art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. a) şi lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a), lit. c) şi lit. d) C. pen., instanţa l-a condamnat pe inculpatul G.R.I., la pedeapsa de 17 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat şi pedeapsa complementară prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. d) şi lit. e) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective de stat, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, drepturile părinteşti şi dreptul de a fi tutore sau curator pe o perioadă de 5 ani.

În continuare, instanţa în baza, art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. a) şi lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) şi lit. d) C. pen. şi art. 99 C. pen. l-a condamnat pe inculpatul G.R.B. la pedeapsa de 9 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat.

În ceea ce priveşte reţinerea prin actul de sesizare în sarcina inculpatelor G.M. şi B.M., a infracţiunii de complicitate la omor calificat, infracţiune prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. a) şi lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a), lit. c) şi lit. d) C. pen., instanţa de fond a reţinut că potrivit art. 26 C. pen., complicitatea ca formă a participaţiei penale presupune fapta persoanei care cu intenţie înlesneşte sau ajută în orice mod inclusiv prin promisiune de a tăinui bunurile provenite din săvârşirea faptei sau de a favorita pe infractor, chiar dacă după săvârşirea faptei promisiunea nu este îndeplinită.

În consecinţă, complicele înlesneşte săvârşirea faptei de către autorul infracţiunii, îi acordă sprijinul pentru ca autorul să săvârşească mai repede, mai uşor şi mai sigur fapta incriminată, fiind o participaţie secundară la săvârşirea faptei. În cauză din întreg probatoriu administrat nu a rezultat o astfel de participaţie din partea inculpatelor.

Prezenţa inculpatelor în stradă la momentul săvârşirii faptei de către inculpaţi este confirmată de către unii martori ca M.F.I., M.V., M.S., însă contribuţia celor două inculpate la săvârşirea infracţiunii de omor calificat este incertă.

Astfel, martorii ascultaţi nu au relevat acţiuni ale inculpatelor care să fie circumscrise noţiunii de înlesnire sau ajutor dat inculpaţilor G.R., G.R.I. şi G.R.B. la săvârşirea infracţiunii de omor, iar declaraţia martorului M.F.I. este singulară atunci când arată că „şi femeile prezente la faţa locului, respectiv B.M., G.I., G.T.L., G.M.B. au lovit victima căzută la pământ cu bâte pe care le aveau asupra lor. Martorul a mai auzit când B.M. striga la faţa locului „Daţi-i că nu vede nimeni ci numai „P.” (M.F.I.), referindu-se la porecla martorului.

Pe de altă parte martora M.S. arată că a auzit-o pe inculpata G.M. când striga „Omorâţi-l, Omorâţi-l”, iar apoi pe G.T.L., B.M. şi G.I. care aruncau cu pietre, dar se poate observa că cele două declaraţii ale celor doi martori nu se pot corobora între ele, pentru a stabili cu certitudine, dacă inculpatele au contribuit la săvârşirea faptei.

Totodată, s-a avut în vedere că alţi martori audiaţi au arătat că din curtea lui G.C.A. care este rudă cu inculpaţii se arunca cu pietre şi se auzeau voci feminine (declaraţiile martorilor L.I., O.I.), dar martorii nu au putut identifica persoanele care aruncau pietrele, întrucât se aflau în curtea casei. Găsirea lănţişorului cu bobiţe la locul faptei pe care au fost identificate urmele biologice ale inculpatei B.M. este un element care poate face cel mult dovada că inculpata s-a aflat la locul faptei, dar în acelaşi timp există posibilitatea ca lănţişorul să fi ajuns în acel loc în alte împrejurări. Oricum din probe a rezultat, un dubiu în ceea ce priveşte contribuţia inculpatelor la săvârşirea infracţiunii de omor asupra victimei M.M.R.

În consecinţă, instanţa de fond, în baza art. 334 C. proc. pen. a respins cererile de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de complicitate la infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. a) şi lit. i) C. pen. cu aplicarla art. 75 lit. a), lit. c) şi lit. d) C. pen. în complicitate la infracţiunea de omor calificat şi deosebit de grav prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. a) şi lit. i), art. 176 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a), lit. c) şi lit. d) C. pen. şi cele privind schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de complicitate la infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. a) şi lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a), lit. c) şi lit. d) C. pen. prin reţinerea circumstanţei atenuante prevăzute la art. 73 lit. b) C. pen. în ceea ce le priveşte pe inculpatele G.M. şi B.M.

Totodată în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. instanţa de fond a dispus achitarea inculpatelor G.M. şi B.M. pentru săvârşirea infracţiunilor de complicitate la infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. a) şi lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a), lit. c) şi lit. d) C. pen., apreciind că în cauză lipseşte unul dintre elementele constitutive ale infracţiunii, respectiv latura obiectivă.

În ceea ce priveşte reţinerea prin actul de sesizare în sarcina inculpatei G.M. a infracţiunii de instigare la săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 260 C. pen. instanţa a reţinut că din probele administrate nu a rezultat întrunirea elementelor constitutive ale acestei infracţiuni.

Astfel, chiar dacă sunt date că prin demersurile ulterioare, în perioada lunii august 2011, inculpatul G.R. şi soţia sa G.M., părinţii inculpatului G.R.B., au dorit să instige diverse persoane, precum „S.M.”, rămas necunoscut, _„ N. al lui B.” identificat drept M.I., vecinul lor, M.I.A. ginerele lor, G.V. cumnata lor, să declare mincinos, respectiv că, la momentul comiterii faptei I-au văzut pe fiul lor în grajdul gospodăriei din probe a rezultat următoarea stare de fapt. Numitul „ S.M.” nu a fost propus ca martor, martorul M.I. a declarat că niciunul dintre membrii familiei, G.R. nu au dormit la el în noaptea de 8 din 9 octombrie 2006 şi nu cunoaşte nimic legat de uciderea victimei, iar martora G.V. audiată fiind şi-a menţinut declaraţiile anterioare, în sensul că, la momentul comiterii infracţiunii nu s-a aflat în locuinţa lor de pe str. P. unde a fost doar între orele 16:00-17:00.

În ceea ce-l priveşte pe martorul M.I.A., acesta a dat o declaraţie contradictorie, în sensul că a discutat cu G.R.B., care se afla în grajd, l-a ajutat să care o roabă de gunoi, a stat cu el o vreme, iar după ce a plecat, pe drum, s-a întâlnit cu G.C. care era foarte grăbit. După ce a ajuns acasă, la o jumătate de oră, a auzit că victima a fost bătută de „ ai lui O.” însă din declaraţia sa, nu se poate concluziona la acest moment, având în vedere datele cauzei că a fost determinat de inculpată să susţină o anumită stare de fapt în favoarea inculpaţilor.

De asemenea din conţinutul interceptărilor ale căror procese-verbale au fost depuse la dosar rezultă că inculpaţii au dorit şi determinarea lui G.C. de a retracta declaraţiile anterioare în care susţinuse încă de la cercetarea judecătorească din faţa Tribunalului pentru minori şi familie Braşov că, împreună la comiterea faptei, a fost şi nepotul său G.R.B., oferindu-i chiar şi motivarea că, din ură a declarat astfel, deoarece fosta concubină a lui G.N., respectiv G.I. este acum concubina lui G.R.B.

Fiind reaudiat în data de 21 septembrie 2011 în calitate de martor, G.C. şi-a menţinut afirmaţiile făcute în faţa instanţei de judecată, la data de 27 februarie 2008, ca urmare, nici în acest caz nu se poate concluziona că, în speţă, inculpata G.M. a pus în practică hotărârea sa de a instiga anumite persoane să declare mincinos în cauză.

În concluzie, s-a constatat că nu sunt date cu referire la faptul că toate aceste intenţii ale inculpatei G.M. s-au concretizat în realitate sub forma instigării la infracţiunea de mărturie mincinoasă întrucât pentru a se putea reţine această, infracţiune trebuie ca cel instigat să fi trecut la săvârşirea, faptei la care a fost determinat. Începerea săvârşirii faptei este proba peremtorie a reuşitei instigării, fiind suficient să se realizeze cel puţin o tentativă pedepsibilă. Dacă cel instigat nu a trecut la săvârşirea faptei, neexistând o faptă prevăzută de legea penală nu poate exista instigare sub forma participaţiei.

Din datele cauzei nu rezultă că intenţia de instigare a inculpatei a fost pusă în practică. Din conţinutul convorbirilor, ale căror procese-verbale sunt depuse la dosar, rezultă că între inculpată şi soţul acesteia, inculpatul G.R. au avut loc convorbiri referitoare la intenţia inculpaţilor de a determina anumiţi martori să susţină o anumită stare de fapt care le era favorabilă inculpaţilor, dar la dosar nu sunt probe din care să rezulte că această intenţie a fost materializată într-o activitate de determinare, de instigare propriu-zisă şi nici probe din care să rezulte dacă odată fiind pusă în practică, activitatea de instigare, persoanele instigate ar fi săvârşit cel puţin o tentativă la infracţiunea la mărturie mincinoasă pentru a se reţine infracţiunea de instigare la mărturie mincinoasă în sarcina inculpatei G.M.

Pe cale de consecinţă, instanţa a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achitarea inculpatei G.M. pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 260 C. pen., apreciind că în cauză lipseşte unul dintre elementele constitutive ale infracţiunii, respectiv latura obiectivă.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, instanţa a reţinut că partea civilă M.E. în nume propriu şi în calitate de reprezentant legal al minorilor, M.D.M. şi M.L.G. s-a constituit parte civilă cu suma de 200.000 RON daune morale, 1.657,70 RON cheltuieli de înmormântare şi o indemnizaţie lunară de 440 RON reprezentând salariul victimei care era angajată la SC U. SA, iar partea civilă M.G., prin reprezentant legal M.E. s-a constituit parte civilă cu suma de 5.000 RON daune morale.

La soluţionarea laturii civile a cauzei instanţa a avut în vedere impactul pe care l-a produs moartea victimei în familia sa. Astfel, prin faptele lor inculpaţii au lipsit familia de suportul material acordat de victimă, provocând o mare suferinţă care nu poate fi înlăturată în nici un fel, fiind o pierdere ireparabilă.

Astfel, văzând prevederile art. 1357 şi urm. C. civ. coroborat cu art. 14 şi urm. C. proc. pen. instanţa i-a obligat în solidar pe inculpaţii G.R., G.R.I., G.R.B., acesta din urmă în solidar şi cu G.R. şi G.M. să plătească părţii civile M.E. în nume propriu şi în calitate de reprezentant legal al minorilor, M.D.M. şi M.L.G. suma de 100.000 RON daune morale, iar părţii civile M.G. suma de 5.000 RON daune morale.

În ceea ce priveşte indemnizaţia lunară solicitată, instanţa a avut în vedere că victima era tatăl a 5 copii, din care în prezent 3 dintre aceştia sunt încă minori. Victima era angajată cu contract de muncă la SC U. SA şi realiza venituri constante din muncă. Prin urmare s-a considerat că inculpaţii trebuie obligaţi la plata unor prestaţii periodice pentru fiecare minor raportat la veniturile realizate de victimă la data decesului şi ţinând seama că în prezent veniturile acestuia s-ar fi situat la nivelul salariului minim pe economie de 700 RON lunar.

În consecinţă inculpaţii G.R., G.R.I., G.R.B., acesta din urmă în solidar cu G.R. şi G.M. au fost obligaţi să plătească părţilor civile minore M.D.M. şi M.L.G. şi M.G. câte 80 RON pe lună pentru fiecare minor cu titlu de prestaţii periodice începând cu data de 10 mai 2012 şi până la majoratul minorilor, respectiv 28 iunie 2015, 14 februarie 2019 şi 3 septembrie 2024, precum şi o indemnizaţie globală pentru cei trei minori de la data decesului victimei M.M.R. până la pronunţarea hotărârii, în cuantum de 5.440 RON.

La calcularea indemnizaţiei globale pentru cei trei minori, instanţa a avut în vedere că de la data decesului victimei s-a scurs o perioadă de 68 de luni, timp în care cei trei minori au fost lipsiţi de suportul financiar al părintelui lor.

În ceea ce priveşte cheltuielile de înmormântare a victimei, instanţa a constatat că acestea au fost acordate de instanţă prin sentinţa penală 85/S din 10 iulie 2008 a Tribunalului pentru minori şi familie Braşov prin care au fost condamnaţi ceilalţi doi autori la săvârşirea faptei, G.C. şi G.N., apreciind că fiind vorba de despăgubiri civile, acestea nu pot fi solicitate de mai multe ori.

Instanţa a respins restul pretenţiilor civile formulate în cauză şi a lua act de faptul că părţile civile M.F.I. şi M.M.R. nu au formulat pretenţii civile în cauză.

Împotrivă acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul pentru minori şi familie Braşov, inculpaţii G.R.B., G.R. şi G.R.I. şi părţile civile M.E., M.G., M.M.R., M.F.I., M.L.G. şi M.D.M.

Apelul parchetului a vizat omisiunea instanţei de fond de a aplica art. 7 din Legea nr. 76/2008, având în vedere dispoziţia de condamnare a inculpaţilor cu executare în regim de detenţie.

De asemenea, al doilea motiv de recurs a vizat soluţia de achitare a inculpatelor G.M. şi B.M., soluţie dispusă în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru infracţiunea de complicitate la omor calificat. Se susţine că din argumentarea hotărârii reiese că deşi erau prezente la faţa locului, contribuţia acestora la săvârşirea infracţiunii este incertă, iar acest dubiu profită inculpatelor. În opinia parchetului această soluţie nu se întemeiază pe o corectă valorificare şi coroborare a mijloacelor de probă administrate atât în cursul urmării penale cât şi în faza cercetării judecătoreşti. S-a susţinut că lângă cadavrul victimei a fost descoperită o rangă, de pe care au fost prelevate anumite urme biologice, s-a efectuat o expertiză ADN şi s-a stabilit că provin urme biologice de la ambele inculpate. De asemenea, la faţa locului s-a găsit o brăţară care s-a dovedit că ar aparţine inculpatei B.M., conform raportului de expertiză biocriminalistic din 28 mai 2007, iar aceasta a fost găsită la aproximativ jumătate de metru de cadavrul victimei, deci este evident că inculpatele au fost la faţa locului. Pe de altă parte şi activitatea celor două inculpate este demonstrată prin depoziţiile martorilor M.S., M.V. şi M.F.I. care nu numai că plasează inculpatele la faţa locului, dar confirmă şi agresarea victimei de către acestea, apreciindu-se că achitarea inculpatelor pentru infracţiunea de complicitate la omor calificat este criticabilă.

Al treilea motiv de apel al parchetului a vizat achitarea inculpatei G.M., pentru infracţiunea prevăzută de art. 25 raportat la art. 260 C. pen., temeiul de achitare fiind cel prevăzut de art. 10 lit. d) C. proc. pen. Conform argumentării instanţei de fond pentru această soluţie, intenţiile inculpatei nu s-au concretizat, nu rezultă că intenţia inculpatei de instigare a fost pusă în practică, contrar opiniei instanţei de fond, considerându-se că şi intenţia de instigare a fost dovedită. În acest sens s-a solicitat a se avea în vedere procesele-verbale de redare a interceptărilor, declaraţiile martorului M.I.A. şi celelalte probe de la dosar.

Ultimul motiv de apel al parchetului a vizat individualizarea judiciară a pedepselor, solicitându-se majorarea pedepselor raportat la dispoziţiile art. 72 C. pen.

Inculpaţii G.R.B., G.R. şi G.R.I. au solicitat în temeiul dispoziţiilor art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., admiterea apelului declarat şi în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) şi lit. d) C. proc. pen., să se dispună achitarea inculpaţilor, arătând că întreg probatoriul administrat în cauză rezultă că fapta de omor a fost săvârşită de inculpaţii Gîndac . Constantin şi G.N., care au lovit victima cu muchia toporului şi cu o coasă care s-a rupt în trei fragmente, această situaţie rezultând din raportul de constatare medico-legal din 19 decembrie 2006, care confirmă că leziunea tanato-generatare care a dus la decesul victimei a fost lovirea cu muchia toporului. Celelalte lovituri care s-au aplicat au fost de intensitate mică şi ele nu au dus la decesul victimei.

În ceea ce priveşte latura civilă, au apreciat că este nelegală acea dispoziţie a instanţei de sechestrare a imobilului, deoarece prin convenţia încheiată la data de 23 februarie 2012 inculpatul G.R. nu mai are calitatea de proprietar.

Părţile civile M.E., M.G., M.M.R., M.F.I., M.L.G. şi M.D.M. nu au motivat apelul declarat, nici în scris şi nici oral în faţa instanţei de apel.

Prin decizia penală nr. 29/Ap din 5 martie 2013 Curtea de Apel Braşov a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul pentru minori şi familie Braşov, de inculpaţii G.R., G.R.B. şi G.R.I. şi de părţile civile M.E., M.G., M.M.R., M.F.I., M.L.G. şi M.D.M., împotriva sentinţei penale nr. 25/S din 10 mai 2012 a Tribunalului pentru minori şi familie Braşov, pe care a desfiinţat-o sub aspectul soluţiei de achitare a inculpatelor G.M. şi B.M., sub aspectul individualizării pedepselor principale aplicate inculpaţilor G.R., G.R.B. şi G.R.I., sub aspectul aplicării pedepsei accesorii şi a pedepsei complementare prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. d) C. pen., sub aspectul neobligării inculpatelor G.M. şi B.M. laplata despăgubirilor civile şi sub aspectul neaplicării dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 76/2008.

Rejudecând în aceste limite, s-a dispus reducerea cuantumului pedepselor principale aplicate inculpatului G.R., pentru infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. a) şi lit. i) C.pen. cu aplicarea art. 75 lit. a), lit. c) şi lit. d) C. pen., de la 17 ani închisoare la 15 ani închisoare, inculpatului G.R.B., pentru infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. a) şi lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) şi lit. d) C. pen. şi art. 99 C. pen., de Ia 9 ani închisoare la 7 ani şi 6 luni închisoare şi inculpatului G.R.I., pentru infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. a) şi lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a), lit. c) şi lit. d) C. pen., de la 17 ani închisoare la 15 ani închisoare.

S-a dispus înlăturarea din conţinutul pedepsei accesorii şi a pedepsei complementare aplicate inculpaţilor G.R., G.R.B. şi G.R.I., a interzicerii drepturilor părinteşti, potrivit art. 64 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

În temeiul art. 26 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. a) şi lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (2) C. pen. şi art. 75 lit. a), lit. c) şi lit. d) C. pen. a fost condamnată inculpata G.M. la o pedeapsă de 51 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a, lit. b) şi lit. e) C. pen.

În temeiul art. 25 raportat la art. 260 C. pen. a fost condamnată aceeaşi inculpată la o pedeapsă de 1 an închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatei G.M. şi a dispus ca aceasta să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare.

În temeiul art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive a inculpatei, de la 4 martie 2008 până la 10 martie 2008 inclusiv.

În temeiul art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a, lit. b) şi lit. e) C. pen., ca pedeapsă accesorie .

În temeiul art. 26 raportat la art. 174 alin. (1) C.pen., art. 175 alin. (1) lit. a) şi lit. i) C.pen. cu aplicarea art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (2) C. pen. şi art. 75 lit. a), lit. c) şi lit. d) C. pen. a fost condamnată inculpata B.M. la o pedeapsă de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. e) C. pen.

În temeiul art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. e) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În temeiul art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive a inculpatei, de la 4 martie 2008 până la 10 martie 2008 inclusiv.

În baza art. 998 şi urm. din vechiul C. civ., coroborat cu art. 14 şi urm. C. proc. pen., au fost obligate inculpatele G.M. şi B.M., în solidar cu inculpaţii G.R., G.R.I., G.R.B., acesta din urmă în solidar şi cu G.R. şi G.M. să plătească părţii civile M.E. în nume propriu şi în calitate de reprezentant legal al minorilor, M.D.M. şi M.L.G. suma de 100.000 RON daune morale, iar părţii civile M.G. suma de 5.000 RON daune morale.

Au fost obligate inculpatele G.M. şi B.M., în solidar cu inculpaţii G.R., G.R.I., G.R.B., acesta din urmă în solidar cu G.R. şi G.M. să plătească părţilor civile minore M.D.M. şi M.L.G. şi M.G. câte 80 RON pe lună pentru fiecare minor, cu titlu de prestaţii periodice, începând cu data de 10 mai 2012 şi până la majoratul minorilor, respectiv 28 iunie 2015, 14 februarie 2019 şi 3 septembrie 2024, precum şi o indemnizaţie globală pentru cei trei minori de la data decesului victimei M.M.R. până la pronunţarea hotărârii primei instanţe, respectiv 10 mai 2012, în cuantum de 5.440 RON.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de la inculpaţii G.R., G.R.B., G.R.I., G.M. şi B.M. a probelor biologice de tip ADN în scopul includerii acestora în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.

S-au menţinut restul dispoziţiilor sentinţei apelate.

În temeiul art. 383 alin. (1¹) raportat la art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului G.R.B., arestat în baza mandatului de arestare preventivă din 5 martie 2008 emis de Tribunalul pentru minori şi familie Braşov.

În temeiul art. 139 C. proc. pen. s-a respins cererea acestui inculpat de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.

În temeiul art. 383 alin. (2) C. proc. pen. s-a dedus în continuare, din pedeapsa aplicată inculpatului G.R.B., perioada arestului preventiv din data de 10 mai 2012 la zi.

Sub aspectul istoricului cauzei, s-a reţinut că imediat după săvârşirea faptei de omor asupra victimei M.M.R., numitul G.C., rudă cu inculpaţii din prezenta cauză şi participant la săvârşirea faptei, a făcut un autodenunţ în care a implicat în mod mincinos doi tineri din comunitatea lor, respectiv R.A. şi L.I., ca fiind coautori ai faptei. Cu ocazia autodenunţului acesta a predat o bară metalică cu profil pătrat vopsită cu vopsea gri din magazia de lemne, o bâtă de lemn rotundă de 145 cm lungime, din spatele grămezii de lemne, un topor de 37,5 metri, haine, cizme, o perdea şi o sticlă cu fundul detaşat.

Urmare a autodenunţului s-a format iniţial un Dosar penal cu nr. 107MF/P/2006 din data de 21 decembrie 2006, al Tribunalului pentru minori şi familie Braşov, în care au fost trimişi în judecată numiţii G.C. şi G.N., sub aspectul infracţiunii de omor calificat, prevăzut şi pedepsit de art.174 alin. (1) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. şi respectiv art. 99 şi urm. C. pen., inculpatului minor G.C. reţinându_-i-se în sarcină că, în seara zilei de 8 octombrie 2006, între orele 20:00-20:30, în loc public, pe str. A. din municipiul S., împreună cu alte rude, au urmărit, înarmaţi cu corpuri contondente pe victima M.M.R., pe care inculpatul G.N. a lovit-o cu un topor, iar inculpatul G.C. cu o coadă de coasă, în cap şi în alte zone ale corpului, în mod repetat şi alternativ, cauzându-i leziuni grave ce au avut drept consecinţă decesul acesteia.

Prin sentinţa penală nr. 85/S din 10 iulie 2008, pronunţată de Tribunalul pentru minori şi familie Braşov în Dosarul penal nr. 687/1372/2006, G.C. a fost condamnat la o pedeapsă de 8 ani închisoare, iar G.N. la o pedeapsă de 17 ani închisoare. Curtea de Apel Braşov, prin decizia penală nr. 24/Ap din 17 aprilie 2009, pronunţată în Dosarul penal nr. 687/1372/2006, a schimbat încadrarea juridică reţinând circumstanţa agravantă a premeditării, prevăzută de art. 175 alin. (1) lit. a) C. pen., având în vedere modalitatea comiterii, respectiv victima a fost aşteptată şi urmărită de inculpaţi când venea de la cumpărături, au lovit-o înainte de a ajunge acasă, iar sub aspect civil i-a obligat pe inculpaţi la plata unei sume globale de la data comiterii faptei până la data pronunţării sentinţei de condamnare, cu titlu de despăgubiri civile. Recursul declarat de inculpaţi a fost respins de Înaltă Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia penală nr. 4151 din 11 decembrie 2009.

Cauza disjunsă din dosarul în care G.N. şi G.C. au fost condamnaţi definitiv a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Tribunalul pentru minori şi familie Braşov sub nr. 115/MF/P/2006. Prin rechizitoriul din data de 27 iunie 2008, dosarul a fost înaintat la Tribunalul pentru minori şi familie Braşov, dispunându-se trimiterea în judecată a cinci inculpaţi majori şi disjungerea faţă de inculpatul minor G.R.B. şi învinuiţii G.C.A. şi G.I., aflaţi în Cipru, şi cu solicitarea conexării prezentei cauze la dosarul iniţial aflat pe rol şi înregistrat sub numărul 1687/1372/2006. Solicitarea conexării a fost respinsă, motivat de stadiul procesual avansat, în prima cauză instanţa de judecată urmând a rămâne în pronunţare în primul dosar.

Prin sentinţa penală nr. 127/S din 22 octombrie 2008 pronunţată în Dosarul penal nr. 431/1372/2008 Tribunalul pentru minori şi familie Braşov a dispus restituirea cauzei la parchet, apreciind că, deşi dosarul a fost disjuns şi s-a dispus o nouă disjungere faţă de inculpatul minor, grupul inculpaţilor trimişi în judecată necuprinzând niciun minor, nu este competentă a judeca cauza.

Curtea de Apel Braşov, prin decizia penală nr. 79/R din 4 februarie 2009, pronunţată în acelaşi dosar, a respins recursul parchetului, şi menţinând soluţia primei instanţe a dispus restituirea cauzei la parchet.

După restituirea dosarului, s-au întreprins acte de căutare ale inculpatului minor G.R.B., precum şi acte specifice urmăririi penale, în speţă interceptări, iar în data de 18 august 2011, inculpatul minor a fost adus din Cipru în România, fiind prezentat Tribunalului pentru minori şi familie Braşov care, prin încheierea din data de 18 august 2001, pronunţată în Dosarul penal nr. 150/1372/2011, a confirmat mandatul de arestare emis în lipsă.

Parchetul a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor din prezenta cauză, pentru participarea la săvârşirea aceleiaşi infracţiuni de omor calificat, asupra victimei M.M.R.

În ce priveşte apelul parchetului declarat sub aspectul soluţiei de achitare a inculpatelor G.M. şi B.M., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de omor calificat, s - a constatat că acesta este întemeiat.

Participarea acestor inculpate, în calitate de complice, la săvârşirea infracţiunii de omor calificat asupra victimei M.M.R. din data de 8 octombrie 2006 rezultă din următoarele mijloace de probă:

S-a reţinut că martorul ocular M.V. a declarat că a văzut în seara respectivă, la lumina stâlpului, pe cei din „neamul lui O.” când loveau o persoană căzută la pământ. A arătat că s-a uitat mai bine şi l-a văzut pe inculpatul G.R., ce avea un topor în mână, cu care a lovit victima, pe fraţii acestuia, G.C., înarmat cu o bâtă, G.N. care avea o rangă, G.R.I. care avea o coasă, G.R.B. care avea în mână o bâtă sau o rangă şi G.C.A. Martorul a precizat explicit că aceşti bărbaţi erau însoţiţi şi de femei, mai multe, dintre care el a putut să recunoască în fugă doar pe inculpata G.M. şi pe G.M.B. şi arată că „femeile aruncau cu pietre înspre victima aflată la pământ”.

S-a constatat că declaraţia acestui martor ocular prezintă credibilitate, deoarece nu există nici un element care să inducă vreun dubiu cu privire la aceasta, martorul, descriind destul de precis, cu lux de amănunte, modul cum s-au petrecut faptele. Declaraţia martorului M.V. se coroborează cu celelalte probe, iar amănuntele arătate de martor nu puteau fi reproduse decât de o persoana care a asistat personal la desfăşurarea evenimentelor.

S-a mai reţinut că o altă declaraţie importantă în cauză este cea a martorului ocular M.F.I. În toate declaraţiile date de acest martor, atât în cadrul prezentei cauze cât şi în cadrul cauzei disjunse, privind pe numiţii G.C. şi G.N. (condamnaţi definitiv pentru participarea la săvârşirea aceleiaşi fapte, de omor) martorul a avut o poziţie constantă privind participarea inculpatelor G.M. şi B.M. la săvârşirea infracţiunii de omor calificat pentru care au fost trimise în judecată. Martorul precizează explicit că din grupul familiei „O.”, care l-a lovit în seara de 8 octombrie 2006 pe numitul M.M.R., au făcut parte şi femei, printre, care G.M. nevasta lui G.R., şi B.M. concubina lui G.R.I. Martorul a descris în amănunt cum victima a fost urmărită de acel grup de persoane şi a fost lovită iniţial de inculpatul G.R., cu un topor în cap şi apoi de ceilalţi bărbaţi.

De asemenea, în declaraţiile date şi în special în declaraţia din data de 16 noiembrie 2006, dată la scurt timp după săvârşirea faptei, martorul a aratat că din curtea casei inculpaţilor „ au ieşit G.M.B., G.T.L. şi B.M. care aveau beţe în mână, pietre şi se îndreptau înspre M.M.R.” şi arată apoi în toate declaraţiile că femeile din grupul lui „O.” aruncau cu pietre în victimă şi strigau către bărbaţi să-l omoare, că nu vede nimeni, decât M.F.I. În declaraţia de la dosarul de urmărire penală martorul declară că această din urmă afirmaţie i-ar aparţine inculpatei B.M. şi ar fi fost adresată concubinului acesteia, inculpatul G.R.I. Martorul arată că, la un moment dat inculpatul G.R. s-a apropiat de el şi l-a prins de pulover, iar martorul, ca să scape s-a dezbrăcat şi a lăsat puloverul în mâinile inculpatului, fiind găsit de organele de urmărire la locul faptei.

Prezenţa martorilor M.V. şi M.F.I. la locul faptei în seara respectivă şi veridicitatea declaraţiilor acestora este confirmată de declaraţia martorului L.O., audiat de instanţă la data de 3 iulie 2007, în Dosarul nr. 687/1372/2006 al Tribunalului pentru minori şi familie Braşov care arată că în seara de 8 octombrie 2006 cei doi martori au trecut în fugă pe lângă el. Martorul a constatat imediat că victima M.M.R. era lovită, fiind încă în viaţă atunci când a văzut-o acesta.

Participarea celor două inculpate la săvârşirea faptei de omor rezultă şi din declaraţia martorei M.S. care a văzut cum victima M.M.R. era urmărit de cei din „neamul lui O.”, respectiv G.R.B., care avea o rangă în mână, G.R., care avea şi el ceva în mână, „ topor sau rud de lemn ”, G.R.I. ş.a. Martora arată explicit că în spatele bărbaţilor venea şi un grup de femei, printre care le-a recunoscut şi pe inculpatele G.M., soţia lui G.R. şi B.M., concubina lui G.R.I. Inculpata G.M. striga „ Omorăţi-l, omorăţi-l”, iar celelalte femei aruncau cu pietre după victima M.M.R. Martora le-a recunoscut pe cele două inculpate şi după planşele fotografice, prezentate de organele de poliţie.

Prezenţa mai multor femei din neamul lui „O.” la locul faptei, este confirmată şi de martorul G.C.A., care însă a declarat ca nu poate nominaliza pe niciuna dintre acestea.

În afara probelor constând în declaraţiile martorilor menţionaţi mai sus, participarea inculpatelor G.M. şi B.M. la săvârşirea faptei de omor rezultă şi din unele probe ştiinţifice. Astfel, din raportul de expertiză biocriminalistică, al dosarului de urmărire penală rezultă că pe „brăţara tip lănţişor argintiu găsită la aproximativ 80 cm de locul faptei” au fost identificate profilele genetice ale probelor biologice de referinţă recoltate de la inculpata B.M., alături de cele ale victimei M.M.R. De asemenea, au fost găsite profilele genetice ale probelor biologice de referinţă recoltate de la cele două inculpate, G.M. şi B.M., pe „ranga metalică găsită lângă cadavru ”.

Toate aceste probe, coroborate, conduc la concluzia implicării active a inculpatelor G.M. şi B.M., alături de ceilalţi inculpaţi condamnaţi, în săvârşirea infracţiunii de omor calificat asupra victimei M.F.I. Nu se poate stabili cu certitudine că cele două inculpate ar fi lovit în mod direct victima, însă se poate stabili că acestea au fost de faţă la săvârşirea faptei şi i-au încurajat pe ceilalţi inculpaţi să comită fapta de omor, acţionând activ prin aruncarea de pietre înspre victimă şi prin încurajarea verbală a autorilor de a-l omorî pe M.M.R., pentru că nu vede nimeni, în afară de martorul M.F.I. De altfel, imediat inculpatul G.R. a venit la martorul ocular M.F.I. şi a încercat să-l prindă de pulover, în scop de intimidare, însă martorul a reuşit, să fugă, fapt ce dovedeşte că inculpatul a ţinut cont de afirmaţia inculpatei B.M. că martorul este de faţă la infracţiune. Aşa cum reiese din probele menţionate mai sus, nu este vorba de o simplă asistare pasivă a inculpatelor la săvârşirea faptei de omor calificat de către ceilalţi inculpaţi, ci de o implicare activă a celor două inculpate, de natură să constituie un ajutor atât material (prin aruncarea cu pietre înspre victimă i-a slăbit capacitatea de apărare a acesteia, înlesnind uciderea ei de către autori) şi moral (prin încurajarea autorilor) la săvârşirea faptei. Or, acordarea de ajutor material sau moral la săvârşirea faptei de ucidere a unei persoane, cu premeditare şi într-un loc public, constituie infracţiunea de complicitate la omor calificat, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. a) şi lit. i) C. pen.

Pentru aceste motive se va admite recursul parchetului şi se va dispune condamnarea inculpatelor G.M. şi B.M. pentru infracţiunea de complicitate la omor calificat, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 alin. 1 lit. a) şi lit. i) C. pen.

Întrucât inculpatele au săvârşit această infracţiune împreună cu toţi ceilalţi autori condamnaţi în prezenta cauză şi în cauza din care s-a disjuns prezentul dosar, acestea fiind complici concomitenţi, fiind aplicabile dispoziţiile art. 75 lit. a) C. proc. pen. privind săvârşirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună.

De asemenea, ţinând cont că la săvârşirea faptei a participat, pe lângă inculpaţii majori şi inculpatul G.R.B., care era minor la data faptei, s-a reţinut că sunt aplicabile dispoziţiile art. 75 lit. c) C. proc. pen., privind săvârşirea faptei de către un infractor major, împreună cu un minor.

Întrucât mobilul săvârşirii faptei îl constituie răzbunarea, s-a constat că sunt aplicabile şi dispoziţiile art. 75 lit. d) C. pen., privind săvârşirea faptei din motive josnice. Având în vedere însă gradul minim de contribuţie al inculpatelor G.M. şi B.M. la săvârşirea faptei, precum şi faptul că acestea au acţionat în sprijinul soţilor şi a celorlalţi membri ai familiilor, instanţa a retinut în favoarea inculpatelor circumstanţele atenuante judiciare, prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen.

Inculpatele au avut o contribuţie minimă la săvârşirea faptei, fiind reţinute în sarcina lor nişte acţiuni minore de complicitate materială şi imorală, iar în lipsa acţiunilor acestora fapta s-ar fi comis probabil în aceeaşi formă, moartea victimei fiind determinată în principal de acţiunile inculpaţilor G.R., G.R.I., precum şi a numiţilor G.N. şi G.C.

În ce priveşte motivul de apel al parchetului, privind săvârşirea de către inculpata G.M. a infracţiunii de instigare la mărturia mincinoasă prevăzută de art. 25 raportat la art. 260 C. pen., s-a constatat că şi acesta este întemeiat, având în vedere că din probele administrate în cursul urmăririi penale şi în cursul judecăţii rezultă cu certitudine acest fapt.

S-au reţinut în acest sens interceptările convorbirilor telefonice ale inculpatei G.M., purtate imediat după punerea în executare a mandatului de arestare a fiului său, inculpatul G.R.B., la data de 18 august 2011. Astfel, din convorbirile telefonice purtate în zilele de 19 august 2011 ora 20:22, de 20 august 2011, ora 19:12, 20 august 2011, ora 19:47 rezultă că inculpata G.M., căuta martori care să dea declaraţie. În favoarea inculpatului G.R. jr., astfel încât să determine instanţa de judecată să-l pună şi pe acesta în libertate. Relevante în cauză sunt convorbirile telefonice purtate de inculpata G.M. cu inculpatul G.R. senior, în data de 23 august 2011, ora 19:05, acesta din urmă îi spune inculpatei să meargă să stea de vorbă cu „N.B.” şi o învăţa ce ar trebui să declare martorul şi cea din data de 20 august 2011, ora 19:47 rezultă că acesta din urmă o învaţă pe inculpata G.M. ce trebuie să spună numitul martorul M.I.A., această variantă a întâlnirii martorului M.I.A. cu inculpatul arestat G.R.B., „la grajd” a fost susţinută apoi, în declaraţia dată în data de 24 august 2011 de către martorul M.I.A.

Aşa cum a reţinut şi instanţa de fond şi cum rezultă din materialul probator administrat în cauză, participarea inculpatului G.R.B., la săvârşirea faptei este stabilită dincolo de orice dubiu, iar susţinerea martorului M.I.A. că în timpul faptei s-ar fi întâlnit cu acesta „la grajd” este nereală.

Acestea conduc la concluzia că inculpata G.M. l-a determinat pe martorul M.I.A. să declare mincinos în faţa organelor judiciare că s-ar fi întâlnit în timpul când s-a comis fapta, cu inculpaţii G.R.B. şi cu G.R., la domicilul acestora, faptă ce constituie infracţiunea de instigare la mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 25 raportat la art. 260 C. pen.

Diferenţa dintre infracţiunea reţinută în sarcina inculpatei, de instigare la mărturia mincinoasă, prevăzută de art. 25 raportat la art. 260 C. pen. şi infracţiunea de încercarea de a determina mărturia mincinoasă, prevăzută de art. 261 C. pen., constă în aceea că în cazul acesteia din urmă făptuitorul încearcă doar să determine martorii să depună mărturie mincinoasă, fără a reuşi, iar în cazul instigării la amărturia mincinoasă acesta reuşeşte să inducă martorilor determinarea de a depune mărturie mincinoasă. Cum declaraţia martorului M.I.A. a survenit la propunerea inculpaţilor, la scurt timp după convorbirile telefonice amintite, iar martorul confirmă alibiul fals al inculpatului G.R.B., rezultă cu certitudine că inculpata a reuşit să-l determine pe martorul M.I.A. să depună în cauză o declaraţie care nu corespunde adevărului.

Ţinând cont de efectele circumstanţelor atenuante, de gradul de pericol social al faptelor, de persoana inculpatelor G.M. şi B.M., care nu au antecedente penale, au familii în întreţinere şi au avut contribuţii minore la săvârşirea, faptei de omor calificat, văzând şi perioada mare de timp scursă de la momentul săvârşirii faptei, fapt ce a făcut ca rezonanţa socială a faptei să scadă, instanţa a aplicat celor două inculpate câte o pedeapsă de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a, lit. b şi lit. e) C. pen. pentru infracţiunea de complicitate la omor calificat, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. a) şi lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (2) C. pen. şi art. 75 lit. a), lit. c) şi lit. d) C. pen., reţinută în sarcina acestora.

În ce priveşte infracţiunea de instigare la mărturia mincinoasă, prevăzută de art. 25 raportat la art. 260 C. pen., reţinută în sarcina inculpatei G.M., instanţa a avut în vedere pericolul social al acestei fapte, efectele pe care le putea produce pentru buna desfăşurare a procesului penal, dar şi persoana inculpatei, care a încercat să-şi ajute fiul prin săvârşirea acestei infracţiuni, motiv pentru care va aplica inculpatei o pedeapsă de 1 an închisoare pentru această infracţiune. Având în vedere că inculpata G.M. a săvârşit cele două infracţiuni în concurs, în temeiul art. 33 lit. a) reportat la art. 34 lit. b) C. pen. se vor contopi pedepsele aplicate şi se va dispune ca aceasta să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare.

Referitor la motivele de apel invocate de inculpaţii G.R., G.R.B şi G.R.I., privind neparticiparea acestora la săvârşirea infracţiunii de omor calificat asupra victimei M.M.R., instanţa a apreciat că sunt neîntemeiate, deoarece în mod corect a stabilit instanţa de fond că aceşti inculpaţi sunt autori ai acestei infracţiuni, alături de numiţii G.C. şi G.N., care au fost condamnaţi definitiv anterior pentru participarea la săvârşirea acestei infracţiuni.

Acest fapt rezultă în primul rând din declaraţiile martorilor oculari M.V. şi M.F.I., menţionaţi anterior, care atestă cu certitudine participarea inculpaţilor G.R.,, G.R.B. şi G.R.I. la fapta de ucidere a victimei M.M.R., din seara de 8 octombrie 2006, fiind reproduse fragmentele esenţiale din declaraţiile date de aceşti martori, din care rezultă că cei trei inculpaţi au făcut parte din grupul care I-au pândit şi apoi I-au alergat pe numitul M.M.R. în seara respectivălovindu-l cu toporul, cu o rangă şi cu bâtele şi provocându-i moartea.

Martorul M.V. arata că l-a văzut în seara respectivă peinculpatul G.R. senior, ce ţinea în mână un topor cu care a lovit victima, pe fraţii acestuia, G.C. înarmat cu o bâtă; G.N. care avea o rangă, G.R.I. care avea o coasă, G.R.B. care avea în mână o bâtă sau o rangă şi pe G.C.A. Martorul arată că toţi au lovit victima, care căzuse la pământ.

De asemenea, martorul M.F.I. a descris în amănunt cum victima a fost urmărită de grupul de persoane din care făceau parte şi cei trei inculpaţi condamnaţi de prima instanţă şi a fost lovită iniţial de inculpatul G.R., cu un topor în cap şi apoi de ceilalţi bărbaţi, printre care şi inculpaţii G.R.B., şi G.R.I. Martorul arată cum inculpatul G.R., l-a prins apoi de puloverul cu care era îmbrăcat şi cum a scăpat din mâinile acestuia lăsându-şi puloverul, declaraţie care este confirmată de găsirea acestui obiect de îmbrăcămintei la locul faptei.

În afara acestor doi martori oculari, care au văzut întreaga desfăşurare a evenimentelor, participarea inculpaţilor G.R., G.R.B. şi G.R.I. la săvârşirea faptei mai rezultă din: declaraţiile martorului B.F., care a văzut 7-8 persoane alergând după victimă şi l-a recunoscut pe G.R.; martora M.S., care a văzut, cum victima M.M.R. era urmărit de cei din „neamul lui O.”, respectiv G.R.B., care avea o rangă în mână, G.R., care avea şi el ceva în mână, „topor sau rud de lemn”, G.R.I. ş.a.; martorul L.I.A., care i-a recunoscut când fugeau imediat după săvârşirea faptei pe inculpaţii G.R., G.R.B. şi G.R.I. ş.a.; martorul R.A., care a văzut patru oameni, printre care i-a recunoscut pe inculpaţii G.R.I. şi G.R.B., care fugeau spre str. P., fiind înarmaţi, după care a văzut victimă căzută la pământ; martorul L.I., care a văzut pe inculpaţii G.R.I., G.R.B., împreună cu numiţii G.C. şi G.N., când au lovit victima; martorul B.M.A., care a văzut scandalul şi faptul că victima a fosţ bătută de 10-11 persoane, dintre care la recunoscut pe G.C. şi G.R.B.

De asemenea, din expertiza biocriminalistică din 28 iunie 2007 rezultă că ranga metalică de 114 cm găsită lângă cadavru, cuprinde un amestec de profiluri ale inculpaţilor G.R.I. şi G.R.B., fapt care atestă de asemenea participarea acestora la săvârşirea faptei. Faptul că nu s-au găsit astfel de urme pe celelalte corpuri delicte nu înlătură participarea inculpaţilor la săvârşirea faptei.

Nu se poate stabili cu certitudine care lovitură ar fi produs moartea victimei şi chiar dacă s-ar putea stabili acest lucru, nu înlătură contribuţia tuturor inculpaţilor la săvârşirea infracţiunii de omor calificat, de vreme ce s-a stabilit fără dubiu că toti au lovit victima. Pentru reţinerea infracţiunii de omor în sarcina tuturor participanţilor nu este necesar ca fiecare dintre aceştia să fi produs o leziune letală victimei. Sunt coautori şi cei care doar paralizează posibilitatea victimei de a se apăra acţionând alături de cei care au produs leziunile mortale victimei.

S-a constatat că probele administrate în faţa curţii de apel, la cererea inculpaţilor, nu sunt de natură să răstoarne această concluzie, având în vedere că acestea nu pot conduce la concluzia contrară celei rezultate din coroborarea tuturor probelor menţionate anterior. Astfel, declaraţia martorului; M.I.A. este aceeaşi cu declaraţiile date anterior de acest martor şi nu corespunde realităţii, având în vedere că celelalte probe administrate conduc la concluzia indubitabilă a participării inculpaţilor G.R. senior şi G.R. jr. la săvârşirea faptei. De asemenea, declaraţia martorei B.G.L. din data de 26 februarie 2013 nu este de natură să înlăture concluzia participării inculpatului G.R.I. la săvârşirea faptei, rezultată din celelalte probe obiective menţionate anterior. Astfel, declaraţia martorei este neconvingătoare, iar susţinerea acesteia în sensul că s-ar fi întâlnit cu inculpatul în seara de 8 octombrie 2006, în perioada aproximativă a săvârşirii faptei, este una prea generală, incapabilă să contrazică declaraţiile martorilor oculari care I-au văzut pe inculpat săvârşind fapta.

Instanţa de apel a admis însă apelurile inculpaţilor G.R., G.R.B. şi G.R.I. sub aspectul cuantumului, pedepsei principale aplicate şi sub aspectul conţinutului pedepsei accesorii şi a pedepsei complementare aplicate acestora, având în vedere perioada mare de timp scursă de la momentul săvârşirii faptei până în prezent, de aproape 7 ani, fără ca acest fapt să le poată fi imputat în vreun fel inculpaţilor, fiind determinat de disjungerile repetate ale cauzei şi restituirea cauzei la parchet, instanţa apreciază că ecoul social al faptei s-a diminuat şinu se mai justifică aplicarea unor pedepse ridicate.

De altfel, C.E.D.O. a stabilit că în cazul depăşirii unui termen rezonabil de soluţionare a cauzei, aplicarea unei pedepse mai reduse constituie un remediu eficient pentru încălcarea dispoziţiilor art. 6 din Convenţie, referitoare la dreptul de soluţionare a cauzei într-un termen rezonabil. Acestea sunt motive suficiente pentru reducerea cuantumului pedepselor aplicate celor trei inculpaţi la minimul prevăzut de lege pentru infracţiunea reţinută în sarcina lor.

Pentru aceleaşi motive, s-a constatat că nu este întemeiat apelul parchetului sub aspectul majorării cuantumului pedepselor aplicate de prima instanţă acestor inculpaţi.

Faţă de aceste considerente, a dispus reducerea cuantumului pedepselor principale aplicate inculpatului G.R., pentru infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. a) şi lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a), lit. c) şi lit. d) C. pen., de la 17 ani închisoare la 15 ani închisoare, inculpatului G.R.B., pentru infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. a) şi lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) şi lit. i) C. pen. şi art. 99 C. pen., de la 9 ani închisoare la 7 ani şi 6 luni închisoare şi inculpatului G.R.I., pentru infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. a) şi lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a), lit. c) şi lit. d) C. pen., de la 17 ani închisoare la 15 ani închisoare şi a dispus înlăturarea din conţinutul pedepsei accesorii şi a pedepsei complementare aplicate inculpaţilor G.R., G.R.B. şi G.R.I., a interzicerii drepturilor părinteşti, potrivit art. 64 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

Cu privire la părţile civile M.E., M.G., M.M.R., M.F.I., M.L.G. şi M.D.M. s-a constatat că au declarat apel în cauză, însă nu I-au motivat, nici în scris şi nici oral în faţa instanţei de apel, neprezentându-se pentru susţinerea acestuia.

Analizând din oficiu motivele de apel ale acestora s-a constatat că apelul părţilor civile este întemeiat sub aspectul neobligării inculpatelor G.M. şi B.M. la plata despăgubirilor civile, în solidar cu ceilalţi inculpaţi condamnaţi în cauză, având în vedere că aceste inculpate au participat la săvârşirea infracţiunii de omor calificat asupra victimei M.M.R., s-a apreciat că sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale şi în persoana acestor inculpate, în solidar cu inculpaţii G.R., G.R.B. şi G.R.I., în temeiul art. 998 şi urm. C. civ.

Chiar dacă s-a reţinut în sarcina acestor inculpate doar calitatea de complice la săvârşirea infracţiunii de omor calificat, fapta acestora este în legătură de cauzalitate cu producerea rezultatului păgubitor, respectiv cu moartea victimei. În aceste condiţii, răspunderea civilă a acestor inculpate este solidară cu cea a autorilor infracţiunii de omor calificat, potrivit art. 1003 din vechiul C. civ.

În ce priveşte cuantumul sumelor stabilite cu titlu de daune morale, s-a constatat că acestea corespund standardelor stabilite de practica judiciară, reflectând în mod just gravitatea prejudiciului moral produs părţilor civile prin moartea unei persoane apropiate. Daunele morale nu pot deveni însă o sursă de îmbogăţire fără justă cauză, fiind necesară o stabilire a acestora proporţională cu daunele morale suferite.

Pentru aceste motive, în baza art. 998 şi urm. din vechiul C. civ., coroborat cu art. 14 şi urm.n C. proc. pen., a obligat şi pe inculpatele G.M. şi B.M., în solidar cu inculpaţii G.R., G.R.I., G.R.B., acesta din urmă în solidar şi cu G.R. şi G.M. să plătească părţii civile M.E. în nume propriu şi în calitate de reprezentant legal al minorilor, M.D.M. şi M.L.G. suma de 100.000 RON daune morale, iar părţii civile M.G. suma de 5.000 RON daune morale.

De asemenea, a obligat şi pe inculpatele G.M. şi B.M., în solidar cu inculpaţii G.R., G.R.I., G.R.B., acesta din urmă în solidar cu G.R. şi G.M. să plătească părţilor civile minore M.D.M. şi M.L.G. şi M.G. câte 80 RON pe lună pentru fiecare minor, cu titlu de prestaţii periodice, începând cu data de 10 mai 2012 şi până la majoratul minorilor, respectiv 28 iunie 2015, 14 februarie 2019 şi 3 septembrie 2024, precum şi o indemnizaţie globală pentru cei trei minori de la data decesului victimei M.M.R., până la pronunţarea hotărârii primei instanţe, respectiv 10 mai 2012, în cuantum de 5.440 RON.

Aceste sume cuvenite minorilor victimei cu titlu de prestaţii periodice au fost stabilite în mod corect de către instanţa de fond, ţinându-se cont de natura veniturilor obţinute de victimă la momentul decesului acesteia, aşa cum rezultă din probele de la dosar. Părţile civile nu au făcut dovada că victima ar fi realizat venituri mai mari decât cele luate în considerare de către instanţa de fond şi nici nu susţin acest lucru în apel.

În ce priveşte critica inculpaţilor referitoare la dispoziţia instanţei de sechestrare a imobilului inculpatului G.R., s-a constatat că aceasta nu este întemeiată. Inculpaţii susţin că prin convenţia încheiată la data de 23 februarie 2012 inculpatul G.R. nu mai are calitatea de proprietar, or, având în vedere că această convenţie este ulterioară instituirii sechestrului asigurător prin sentinţa instanţei de fond din data de 10 mai 2012, sentinţă care are caracter executoriu sub acest aspect, convenţiile ulterioare nu pot afecta valabilitatea măsurii asigurătorii instituită în mod legal de către instanţa de fond. Cumpărătorul unui bun sechestrat cunoaşte şi îşi asumă riscul executării acestui sechestru.

Întrucât infracţiunea de omor figurează printre infracţiunile pentru care este obligatorie prelevarea de probe biologice de la autori, în temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de la inculpaţii G.R., G.R.B., G.R.I., G.M. şi B.M. a probelor biologice de tip ADN, în scopul includerii acestora în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi inculpaţii G.R.B., G.R., G.R.I. şi G.M.

La termenul de judecată din 15 octombrie 2013, reprezentantul parchetului în raport de modificările aduse prin Legea nr. 2/2013 a solicitat să se ia act de retragerea recursului, arătând că în noua reglementare a cazurilor de casare nu se poate critica decât dacă pedeapsa aplicată este în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Recurenţii inculpaţi au invocat temeiul cazului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 385⁹pct. 10 C. proc. pen., achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. c) si lit. d) C. proc. pen., arătând că instanţa a făcut o greşită apreciere a probelor, iar în subsidiar, au solicitat reducerea pedepselor aplicate, arătând ca s-a făcut o greşită apreciere a probelor si a situaţiei de fapt.

Examinând recursurile declarate de inculpaţii G.R.B., G.R., G.R.I. prin raportare la dispoziţiile art. 385⁹ C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente:

Consacrând efectul parţial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 385⁶ C. proc. pen. stabileşte în alin. (2) că instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute de dispoziţiile art. 385⁹ din acelaşi cod.

În cauză, se observă că decizia penală recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Il-a penală la data de 5 martie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, situaţie în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute de dispoziţiile art. 385⁹C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menţionat, dispoziţiile tranzitorii cuprinse în art. II din lege, referitoare la aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de C. proc. pen. anterior modificării, vizând exclusiv cauzele penale aflate, la data intrării în vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului, ipoteză care, însă, nu se regăseşte în speţă.

Referitor la cazul de casare invocat de recurenţii inculpaţi G.R.B., G.R., G.R.I., prin care au solicitat în temeiul cazului de casare prevăzut de dispoziţiile art.385⁹pct. 10 C. proc. pen., achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. c) si lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte are în vedere pe de o parte că dispoziţiile invocate prevăzute de art. 385⁹ pct. 10 C. proc. pen. au fost abrogate prin Legea nr. 2/2013, iar pe de altă parte cazul de casare reglementat de art. 385⁹ alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., în cadrul căruia se putea solicitat achitarea, a fost de asemenea, în mod expres abrogat de Legea nr. 2/2013, astfel criticile circumscrise de recurenţii inculpaţi acestor prevederi legale nu mai pot face obiectul examinării de către instanţa de ultim control judiciar, judecata în recurs limitându-se, la motivele de casare expres prevăzute de lege şi în care nu se mai regăseşte şi eroarea gravă de fapt.

Pe cale de consecinţă, solicitarea achitării în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. invocată de către inculpaţi în calea de atac a recursului, nu poate fi analizată, întrticât ar presupune o nouă apreciere a probelor şi tinde la schimbarea situaţiei de fapt, ceea ce nu se poate însă realiza, având în vedere dispoziţiile ce reglementează soluţionarea recursului ca a doua cale de atac.

Cu privire la solicitarea inculpaţilor în sensul achitării în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., poate fi încadrată în cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art.385⁹ pct. 12 C. proc. pen., care nu poate fi luat în considerare din oficiu, însă a fost invocat de inculpaţi în cererea iniţială de recurs formulată, aflată la dosar.

În cauză nu este incident cazul prevăzut de dispoziţiile art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen., întrucât sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat atât sub aspectul laturii obiective cât si sub aspectul laturii subiective, în mod corect stabilindu-se că inculpaţii G.R., G.R.B. şi G.R.I. sunt autori ai acestei infracţiuni, iar inculpata, G.M. complice la săvârşirea acestei infracţiuni.

Vinovăţia inculpaţilor este dovedită în primul rând de declaraţiile martorilor oculari M.V. şi M.F.I., declaraţiile martorilor B.F., M.S., L.I., L.I., cât şi de raportul de expertiza biocriminalistică din 28 iunie 2007, din care a rezultat că ranga metalică găsită lângă cadavrul victimei cuprinde un amestec de profiluri şi ale inculpaţilor G.R.I., G.R.B., G.M.

În declaraţiile date, martorul ocular M.V. a arată că l-a văzut în seara respectivă pe inculpatul G.R. senior, ce ţinea în mână un topor cu care a lovit victima, pe fraţii acestuia, G.C. înarmat cu o bâtă, G.N., care avea o rangă, G.R.I., care avea o coasă, G.R.B., care avea în mână o bâtă sau o rangă şi pe G.C.A., precizând că toţi au lovit victima, care căzuse la pământ a mai susţinut că aceştia erau însoţiţi şi de femei, dintre care a recunoscut-o pe inculpata G.M., care arunca cu pietre înspre victima aflată la pământ.

Martorul M.F.I. a descris în amănunt cum victima a fost urmărită, de grupul de persoane din care făceau parte şi cei trei inculpaţi şi a fost lovită iniţial de inculpatul G.R., cu un topor în cap şi apoi de ceilalţi bărbaţi, printre care şi inculpaţii G.R.B. şi G.R.I. De asemenea, a avut o poziţie constantă privind participarea inculpatei G.M. la săvârşirea infracţiunii, arătând că femeile din grup aveau beţe în mâini, au aruncat cu pietre în victimă şi strigau către inculpaţi să omoare victima.

În consecinţă, în urma analizării materialului probator se constată că faptele săvârşite de inculpaţii G.R., G.R.B. şi G.R.I. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat săvârşit cu premeditare şi în public şi, respectiv, complicitate la această infracţiune în ceea ce o priveşte pe inculpata G.M., atât cu privire la latura obiectivă cât şi cu privire la latura subiectivă.

Cu privire la criticile referitoare la reducerea pedepselor, privind cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 385⁹ pct.17² C. proc. pen. invocat de inculpaţii G.R.B., G.R., G.R.I. şi G.M. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acestea nu pot fi analizate prin prisma cazului de casare prevăzut de dispoziţiile art.385⁹ pct.17² C. proc. pen., care se referă la aplicarea pedepselor în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Prin modificările aduse C. proc. pen. prin Legea nr. 2/2013, legiuitorul a înlăturat dintre cazurile de casare, situaţiile în care s-au aplicat pedepse greşit individualizate, astfel încât, după modificările intervenite, temeiul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., poate fi invocat numai când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Dacă legiuitorul ar fi dorit să menţină în cadrul cazurilor de casare, situaţiile în care s-au aplicat pedepse greşit individualizate, nu ar fi procedat la modificarea temeiului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen.

Aceasta este raţiunea pentru care, critica privind individualizarea pedepsei nu se circumscrie cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17²C. proc. pen., şi apare ca fiind nefondată.

Astfel, se constată că nu este posibilă individualizarea pedepselor, ci numai verificarea legalităţii pedepselor aplicate, respectiv dacă pedepsele aplicate se situează între limitele minime şi maxime prevăzute de textul incriminator.

În consecinţă, faţă de dispoziţiile art.385⁴ alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 369 din acelaşi Cod, potrivit cărora, până la închiderea dezbaterilor la instanţa de recurs, oricare dintre părţi îşi poate retrage recursul declarat, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a lua, act de retragerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov împotriva deciziei penale nr. 29/Ap din 5 martie 2013 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

În baza art. 385¹⁵ alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii G.R.B., G.R., G.R.I. şi G.M. împotriva aceleiaşi decizii.

În baza art.88 C. pen. va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului G.R.B., durata reţinerii şi arestării preventive de la 18 august 2011 la 15 octombrie 2013.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) şi alin. (6) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Ia act de retragerea recursului declarat.de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov împotriva deciziei percale nr. 29/Ap din 5 martie 2013 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii G.R.B., G.R., G.R.I. şi G.M. împotriva aceleiaşi decizii.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului G.R.B., durata reţinerii şi arestării preventive de la 18 august 2011 la 15 octombrie 2013.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov rămân în sarcina statului.

Obligă recurentul inculpat G.R.B. la plata sumei de 1.500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 500 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurenţii inculpaţi G.R., G.R.I. şi G.M. la plata sumei de câte 1.150 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 150 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata inculpată B.M., în sumă de 400 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi, 15 octombrie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 3122/2013. Penal		ICCJ. Decizia nr. 3129/2013. Penal. Lovirile sau vătămările... →

ICCJ. Decizia nr. 3123/2013. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3123/2013. Penal