ICCJ. Decizia nr. 3129/2013. Penal. Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte (art. 183 C.p.). Recurs

Comentarii

0

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3129 /2013

Dosar nr. 23256/3/2012

Şedinţa publică din 15 octombrie 2013

Asupra recursului penal de faţă;

Prin sentinţa penală nr. 791 din 14 noiembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, s-a dispus, în temeiul dispoziţiilor art. 183 C. pen. raportat la art. 320¹ pct. 7 C. proc. pen., condamnarea inculpatului A.B.A.N., la pedeapsa de 4 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 C. pen., art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Conform dispoziţiilor art. 86¹C. pen. s-a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 6 ani, calculat conform dispoziţiilor art. 86² C. pen. şi care se va socoti de la data rămânerii definitive a hotărârii, conform art. 86² pct. 2 raportat la art. 82 alin. (3) C. pen.

Pe durata termenului de încercare, a fost obligat inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere şi obligaţii conform dispoziţiilor art. 86³ pct. 1 şi pct. 3 C. pen.:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune se pe lângă Tribunalul Bucureşti la datele fixate de acesta;

b) să anunţe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă;

d) să comunice şi sa justifice schimbarea locului de muncă;

e) să nu intre în legătură cu V.N., V.M., V.V.G., P.D.M., D.C.M., I.I.R., G.M., T.A., M.R.M., S.C.A.;

f) să desfăşoare o activitate sau să urmeze un curs de învăţământ ori de calificare.

În temeiul dispoziţiilor art. 86⁴C. pen., art. 84 C. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor ce au ca urmare revocarea suspendării executării pedepselor sub supraveghere.

În temeiul dispoziţiilor art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere s-a suspendat şi executarea pedepselor accesorii.

În temeiul dispoziţiilor art. 350 pct. 3 lit. b) C. proc. pen. s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului dacă nu este reţinut sau arestat în altă cauză, iar conform dispoziţiilor art. 88 C. pen. s-a scăzut din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la 29 martie 2012 la punerea în libertate.

S-a admis acţiunea civilă formulată de părţile civile Spitalul Clinic de Urgenţă „B.A.” şi V.M., V.V.G. şi V.N.

În temeiul dispoziţiilor art. 14 C. proc. pen., art. 15 C. proc. pen., art. 346 C. proc. pen. şi art. 1357 C. civ. a fost obligat inculpatul la suma de 3.707 RON despăgubiri civile către partea civilă Spitalul Clinic de Urgenţă „B.A.” şi la câte 25.000 euro daune morale şi la câte 4.000 RON daune materiale către părţile civile V.M., V.V.G. şi V.N.

În temeiul dispoziţiilor art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpat la 800 RON cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, nr. 1393/P/2012, întocmit la data de 20 iunie 2012, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul A.B.A.N. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 183 C. pen. (loviri sau vătămare cauzatoare de moarte).

În actul de sesizare s-a reţinut că la data de 22 martie 2012, în jurul orei 22:35 la intersecţia dintre B-dul C.R. şi str. D., inculpatul a lovit-o pe victima V.S. în zona feţei. În urma loviturii victima a căzut şi s-a lovit la cap, decedând în urma leziunilor suferite.

În faza de urmărire penală s-au administrat următoarele probatorii: declaraţiile inculpatului A.B.A.N.; proces-verbal de cercetare la faţa locului şi planşe fotografice; declaraţiile martorilor I.I.R.; G.M.; T.A.; D.C.M.; M.M.R.; Z.B.P.; P.D.M.; S.C.A.; C.A.; D.V.C.; A.M.; R.C.; B.D.; B.D.C. şi R.D.C.; raport medico-legal de autopsie şi planşe fotografice; procese-verbale de recunoaştere din planşe fotografice; procese-verbale de efectuare percheziţie şi planşe fotografice; procese-verbale de transcriere a convorbirilor purtate cu serviciul 112; înscrisuri: acte medicale.

În faza cercetării judecătoreşti s-au audiat martorii M.D., F.M., M.M. încuviinţaţi părţilor civile în dovedirea pretenţiilor civile şi inculpatul A.B.A.N. care a declarat că doreşte să beneficieze de dispoziţiile art. 320¹C. proc. pen., referitoare la judecata în cazul recunoaşterii vinovăţiei.

S-au administrat probatorii cu înscrisuri de părţile civile şi de inculpat.

Din analiza materialului probator administrat în cauză instanţa a reţinut următoarele: inculpatul A.B.A.N. împreună cu martorii I.I.R., G.M. T.A., D.C.M. şi M.M.R. s-au plimbat cu autoturismul, condus de martorul I.I.R.

S-au oprit în parcul T., au consumat câte trei beri fiecare, apoi au mers la magazinul SC M.G. SRL de unde au cumpărat un plic de etnobotanice pe care l-au consumat inculpatul şi martorul D.C.M.

Inculpatul şi martorul D.C.M. au mers să mai cumpere produse etnobotanice şi bere şi în timp ce ieşeau din magazinul alimentar au trecut pe lângă victima V.S. şi martorul P.D.M. care consumaseră băuturi alcoolice cu martorul Z.B.P. Aceştia mergând să mai cumpere bere de la acelaşi magazin alimentar. Fără niciun motiv, martorul P.D.M. a lovit brusc cu palma peste faţă pe martorul D.C.M. care-l însoţea pe inculpat. Acesta din urmă s-a întors şi l-a lovit cu pumnul în faţă pe P.D.M. care a căzut. Victima V.S. l-a apostrofat pe inculpat, folosind cuvinte injurioase, deşi inculpatul nu i se adresase, moment în care acesta din urma i-a ripostat, lovindu-l cu palma peste faţă. Lovitura cu palma a provocat dezechilibrul victimei, care consumase alcool şi a căzut pe asfalt. A fost internată de urgenţă la Spitalul Clinic de Urgenţă „B.A.”. La data de 26 martie 2012 a decedat în spital.

Concluziile raportului medico-legal de necropsie, în urma examinării documentaţiei medicale puse la dispoziţie şi a constatărilor necropsice au fost în sensul că moartea victimei a fost violentă. Ea s-a datorat hemoragiei meningo-cerebrale consecinţa unui traumatism cranio-cerebral cu fractura craniană.

Leziunile traumatice prezentate s-au putut produce la data de 22 martie 2012 cel mai probabil prin lovire de corp dur, nefiind o legătură de cauzalitate directă şi necondiţionată.

Inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei, declarând că doreşte să se judece în condiţiile dispoziţiilor art. 320¹C. proc. pen., judecata în cazul recunoaşterii vinovăţiei. A învederat instanţei că nu solicită administrare de probe noi, cu excepţia înscrisurilor în circumstanţiere, că doreşte să se judece în baza probelor administrate în faza de urmărire penală pe care le cunoaşte şi le însuşeşte. Din analiza materialului probator nu a rezultat că inculpatul a fost provocat de victimă pentru a acţiona în sensul celor menţionate. Nu a rezultat o provocare produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă care să-l determine să acţioneze sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii.

Instanţa a apreciat că a existat un conflict spontan cauzat în principal de consumul de alcool sub influenţa căruia se aflau inculpatul, martorii şi victima. Inculpatul nu a acţionat cu intenţia directă de a curma viaţa victimei, nu a urmărit producerea acestui rezultat, pe fondul unei duşmănii, a urii, a răzbunării sau a unor incidente preexistente. Dacă martorul P.D.M. nu lovea fără niciun motiv pe martorul D.C.M. care era în anturajul inculpatului şi daca victima V.S. nu adresa cuvinte injurioase acestuia, probabil nici inculpatul nu-l lovea cu palma peste faţă.

Instanţa a constatat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii pentru care inculpatul este trimis în judecată, că această infracţiune a fost săvârşită de inculpat. Inculpatul a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 183 C. pen., la o pedeapsă al cărui cuantum şi modalitate de executare să dea eficienţă dispoziţiilor art. 52 C. pen.

Au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzută de art. 72 C. pen., în raport de gradul de pericol social-concret al faptei săvârşite ca fiind o faptă pedepsită de legea penală care apără valoarea cea mai de preţ şi anume viaţa.

În ceea ce priveşte persoana inculpatului, instanţa a avut în vedere că este la primul conflict cu legea penală, a recunoscut şi regretat fapta comisă, îşi câştiga existenţa în mod licit, are un domiciliu stabil.

Din caracterizările depuse la dosar, de la Primăria comunei G. şi de la vecini, a rezultat că nu este cunoscut ca o persoană violentă, nu a tulburat liniştea publică, are o familie paşnică, nu a creat probleme la vecini şi autorităţilor locale, respectuos cu toata lumea. Aceste împrejurări au îndrituit instanţa să aprecieze că pedeapsa ce s-a aplicat constituie un avertisment pentru inculpat şi chiar fără executarea ei, că inculpatul nu va mai săvârşi infracţiuni, astfel că sunt aplicabile dispoziţiile art. 86¹ C. pen., suspendarea executării pedepsei sub supraveghere ca mijloc de individualizare judiciară a executării pedepsei închisorii.

Astfel, executarea pedepsei închisorii s-a suspendat pe durata unui termen de încercare, calculat conform dispoziţiilor art. 86² C. pen. Pe durata acestui termen de încercare, inculpatul a fost obligat să se supună unor măsuri de supraveghere şi obligaţii, conform dispoziţiilor art. 86³ pct. 1 şi pct. 3 C. pen., astfel:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune se pe lângă Tribunalul Bucureşti la datele fixate de acesta;

b) să anunţe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea;

c) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existentă;

d) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

e) să nu intre în legătură cu V.N., V.M., V.V.G., P.D.M., D.C.M., I.I.R., G.M., T.A., M.R.M., S.C.A.;

f) să desfăşoare o activitate sau să urmeze un curs de învăţământ ori de calificare.

S-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor ce au ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, conform art. 86⁴ C. pen. şi art. 84 C. pen.

S-a suspendat şi executarea pedepsei accesorii, conform dispoziţiilor art. 71 alin. (5) C. pen.

În temeiul dispoziţiilor art. 350 pct. 3 lit. b) C. proc. pen. s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului dacă nu este reţinut sau arestat în altă cauză, iar conform dispoziţiilor art. 88 C. pen. s-a scăzut din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la 29 martie 2012 la punerea în libertate.

Cu privire la pretenţiile civile formulate de părţile civile Spitalul Clinic de Urgenţă „B.A.” şi V.M., V.V.G. şi V.N., instanţa a admis acţiunea acestora.

În temeiul dispoziţiilor art. 14 C. proc. pen., art. 15 C. proc. pen., art. 346 C. proc. pen. şi art. 1357 C. civ., inculpatul a fost obligat la suma de 3.707 RON despăgubiri civile către partea civilă Spitalul Clinic de Urgenţă „B.A.” şi la câte 25.000 euro daune morale şi la câte 4.000 RON daune materiale către părţile civile V.M., V.V.G., V.N.

La stabilirea cuantumului despăgubirilor, daune materiale, acordate părţilor civile V.M., V.V.G., V.N., instanţa a avut în vedere înscrisurile, chitanţe, depuse de aceştia la dosar şi declaraţiile martorilor audiaţi la propunerea părţilor civile. Înscrisurile în majoritatea lor sunt bonuri fiscale emise de Birou notariat Public „A.A.” şi Biroul Notarial Public „M.D. şi A.M.” care se repetă, bonuri fiscale de la „Hipermarchet C.”, „SC F. SRL, SC A.R. SRL, SC R. SRL, SC M.I. SRL, SC K.R. SRL, factura fiscală emisă de SC N. SRL chitanţa emisă de I.N.M.L. Martorii nu au menţionat în declaraţiile lor că au văzut sau au auzit de la părţile civile ce sume s-au cheltuit cu ocazia cumpărării de alimente, sucuri, apă, bere pentru a servi persoanele care au venit la priveghi, înmormântare sau parastase, numai martorul M.M. a menţionat suma de 400 mii RON precizată de partea civilă V.V.G. că ar fi fost cheltuită cu ocazia înmormântării. Instanţa a avut în vedere la stabilirea cuantumului despăgubirilor civile, daune materiale, probele existente la dosar, împrejurarea că înmormântarea a avut loc în perioada postului când au fost servite produse de post, numărul persoanelor care au venit la priveghi şi la înmormântare prin raportare la regulile impuse de tradiţie (cutuma) în asemenea cazuri, fără a se ajunge la o îmbogăţire fără just temei.

În ceea ce priveşte daunele morale, practica judiciară a statuat ca fiind satisfacţii echitabile destinate a compensa material suferinţele psihice ale părţilor civile, urmare a faptei inculpatului. Orice suferinţă fizică presupune şi o suferinţă psihică, ce se constituie într-un prejudiciu nepatrimonial. Cuantumul nu este supus unui criteriu legal prestabilit, ci determinarea în concret se lasă la aprecierea instanţei.

În cauză au fost evidente suferinţele psihice ale părţilor civile prin pierderea tatălui, astfel că a fost justificată acordarea de daune morale acestora, având în vedere că orice sumă de bani nu poate înlocui durerea şi pierderea suferită, însă până la limita transformării durerii într-o îmbogăţire fără just temei.

Împotriva sentinţei Tribunalului Bucureşti au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi părţile civile V.M., V.V.G. şi V.N.

Prin decizia penală nr. 64/A din 5 martie 2013, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi părţile civile V.M., V.V.G. şi V.N. împotriva sentinţei penale nr. 791/F din 14 noiembrie 1012 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală.

S-a desfiinţat, în parte, sentinţa penală atacată şi rejudecând în fond:

S-a înlăturat aplicarea art. 86¹şi urm. C. pen. şi art. 71 alin. (5) C. pen.

În baza art. 183 C. pen. cu aplicarea art. 320¹alin. (7) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A.B.A.N. la pedeapsa de 3 ani şi 4 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

S-a constatat că inculpatul a fost reţinut şi arestat preventiv în cauză de la 29 martie 2012 la 14 noiembrie 2012.

Conform art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat, la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare la pedeapsa închisorii, în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

S-a reţinut că, în mod corect, instanţa de fond a stabilit situaţia de fapt constând în aceea că, la data de 22 martie 2012, în jurul orei 22:35 la intersecţia dintre B-dul C.R. şi str. D., intimatul inculpat A.B.A.N. a lovit-o pe victima V.S. în zona feţei, aplicându-i o lovitură cu palma. În urma loviturii primite, victima a căzut şi s-a lovit la cap, decedând în urma leziunilor suferite.

Situaţia de fapt a fost stabilită de instanţa de fond în urma coroborării întregului material probatoriu administrat în faza de urmărire penală, respectiv, declaraţiile inculpatului A.B.A.N.; procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi planşele fotografice aferente; declaraţiile martorilor I.I.R., G.M., T.A., D.C.M., M.M.R., Z.B.P., P.D.M., S.C.A., C.A., D.V.C., A.M., R.C., B.D., B.D.C. şi R.D.C., raportul medico-legal de autopsie şi planşele fotografice; procesele-verbale de recunoaştere din planşele fotografice aferente; procesele-verbale de efectuare a percheziţiei şi planşele fotografice aferente; procesele-verbale de transcriere a convorbirilor purtate cu serviciul 112, dar şi înscrisurile medicale depuse la dosarul cauzei.

De asemenea, Curtea a constatat că, în mod legal, instanţa de fond a încadrat juridic fapta săvârşită de intimatul inculpat în dispoziţiile art. 183 C. pen.

S-a constatat că hotărârea atacată este nelegală sub aspectul omisiunii aplicării prevederilor art. 7 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea S.N.D.G.J. Astfel, infracţiunile pentru care s-a dispus prelevarea de probe biologice în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J. sunt prevăzute în anexa la Legea nr. 76/2008, printre acestea fiind enumerată şi infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen.

În acest sens, s-a reţinut că, în conformitate cu dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008, prelevarea de probe biologice de la persoanele condamnate definitiv la pedeapsa închisorii pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute în anexă se dispune de instanţa de judecată prin hotărârea de condamnare.

Totodată, Curtea a constatat că sentinţa penală apelată a fost netemeinică sub aspectul greşitei individualizări judiciare a executării pedepsei închisorii.

Astfel, s-a reţinut că una dintre condiţiile de aplicare a suspendării executării pedepsei închisorii sub supraveghere, prevăzută în dispoziţiile art. 86¹ alin. (1) lit. c) C. pen., a fost aprecierea instanţei că pronunţarea condamnării a constituit un avertisment pentru condamnat care, chiar fără executarea pedepsei, nu ar mai fi săvârşit infracţiuni. Aprecierea instanţei a avut în vedere anumite coordonate stabilite de lege ce privesc persoana condamnatului şi comportamentul acestuia după comiterea faptei.

Aprecierea instanţei s-a format şi pe alte elemente ce privesc persoana condamnatului decât cele prevăzute la art. 86¹alin. (1) lit. c) C. pen. şi cu deosebire pe comportamentul inculpatului după comiterea faptei, comportament din care să rezulte preocuparea acestuia pentru împiedicarea amplificării rezultatului, ajutorul dat imediat victimei, repararea prejudiciului cauzat prin infracţiunea comisă, etc.

Întrucât aplicarea suspendării executării pedepsei închisorii sub supraveghere este lăsată la aprecierea instanţei de judecată, Curtea a constatat că, prin îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege, nu se creează un drept pentru condamnat, ci doar o vocaţie a acestuia la această măsură de individualizare judiciară a executării pedepsei.

Or, faţă de piesele dosarului, s-a apreciat că pronunţarea condamnării nu constituie un avertisment pentru condamnat, în înţelesul dat prin dispoziţiile art. 86¹ alin. (1) lit. c) C. pen.

În acest sens, a avut în vedere gravitatea reală, deosebită a faptei comise, modul concret de săvârşire a infracţiunii, dar şi necesitatea unei reacţii corespunzătoare din partea autorităţilor competente pentru a fi stopate infracţiunile de violenţă, în general şi, în special, cele urmate de moartea victimei.

S-a reţinut că, anterior comiterii faptei ce a avut ca urmare moartea unei persoane, intimatul inculpat a consumat substanţe etnobotanice combinate cu băuturi alcoolice.

Totodată, s-a constatat că inculpatul nu a fost, în niciun fel, provocat de victimă, pe care a lovit-o, fără vreun motiv real, urmare a implicării intimatului într-un conflict, tot violent, cu alte persoane.

Astfel, din depoziţia martorului G.M. a rezultat, în esenţă, faptul că, în seara incidentului, acesta s-a întâlnit cu inculpatul şi cu alţi prieteni în oraş, că inculpatul a cumpărat de la un magazin de substanţe etnobotanice un praf alb, pe care l-a inspirat pe nas, că a consumat în plus şi alcool, respectiv, mai multe beri împreună cu ceilalţi prieteni şi că, întorcându-se, din nou, la magazinul de substanţe etnobotanice pentru a mai cumpăra astfel de substanţe, a început să se certe cu mai mulţi bărbaţi.

Martorul a mai arătat că le-a spus prietenilor săi înaintea acestui incident faptul că nu agreează ieşirile cu inculpatul în oraş pentru că este o persoană violentă căreia îi place să intre în conflict cu alte persoane.

Cu referire la incident, martorul G.M. a relatat faptul că inculpatul l-a lovit cu pumnul pe unul dintre bărbaţii din grupul celălalt, după care, enervat că victima V.S. l-a apostrofat, i-a dat şi acestuia o palmă. „Bărbatul în vârstă a căzut pe asfalt exact cum cad boxerii când sunt făcuţi K.O. fără să schiţeze un gest de a-şi proteja căderea. Când a căzut bărbatul respectiv s-a lovit cu capul de asfalt făcând un zgomot ca şi când s-ar fi spart un ou”.

Modalitatea în care s-au derulat faptele a fost confirmată şi prin declaraţia martorului M.M.R. care a arătat că inculpatul l-a lovit, cu pumnul, pe un tânăr, ce a căzut şi nu s-a mai ridicat, după care, victima i-a luat apărarea celui căzut şi l-a întrebat pe inculpat de ce a procedat în acest mod, iar inculpatul l-a lovit, cu palma peste faţă, victima căzând, la rândul ei şi rămânând culcată pe asfalt.

Aceleaşi aspecte au fost relevate şi de ceilalţi martori audiaţi în cauză.

Aşadar, cu referire la persoana inculpatului, Curtea a reţinut că acesta are un comportament violent, căruia îi place să genereze stări conflictuale, comportament agresiv determinat, în principal, de consumul de substanţe etnobotanice combinat cu consumul de băuturi alcoolice.

În ceea ce priveşte fapta săvârşită, Curtea a constatat că inculpatul a acţionat cu o violenţă excesivă, a lovit două persoane, ambele căzând pe asfalt, dovadă că loviturile aplicate au fost foarte puternice. Inculpatul i-a aplicat o lovitură cu pumnul primei victime, un tânăr care a căzut pe asfalt şi nu s-a mai ridicat. Acest fapt nu l-a împiedicat, însă, pe inculpat, să continue să lovească o a doua victimă, pe V.S., persoană în puterea vârstei (53 de ani), robustă, care s-a dezechilibrat şi, de asemenea, a căzut pe asfalt, rămânând acolo.

Curtea a reţinut intensitatea deosebită a loviturii cu palma aplicată în zona feţei, având în vedere urmările produse. Chiar dacă victima consumase băuturi alcoolice, mai exact, bere, un lichid slab alcoolizat, ţinând seama de Constituţia acesteia, nu se poate reţine că starea în care se afla victima, anume, sub influenţa băuturilor alcoolice, a determinat dezechilibrarea şi căderea acesteia pe asfalt şi, mai ales, urmările grave provocate, conform raportului de autopsie întocmit în cauză, dacă inculpatul nu ar fi acţionat cu o violenţă excesivă, aplicând victimei o lovitură de o intensitate deosebită.

Astfel, din concluziile raportului medico-legal de necropsie întocmit în cauză, a rezultat că moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat hemoragiei meningo-cerebrale consecinţa unui traumatism cranio-cerebral cu fractură craniană. Leziunile traumatice s-au putut produce, cel mai probabil, prin lovire de corp dur.

Cu referire la comportamentul inculpatului după comiterea faptei, Curtea a reţinut că, după săvârşirea infracţiunii, inculpatul a plecat de la locul incidentului, nu s-a preocupat pentru împiedicarea amplificării rezultatului, pentru a da ajutor imediat victimei ori, ulterior, pentru repararea prejudiciului cauzat prin infracţiunea comisă.

Având în vedere aspectele reţinute, s-a apreciat că, în cauză, scopul educativ şi preventiv al pedepsei, prevăzut de art. 52 C. pen., poate fi atins, în condiţii optime, numai prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea, orientată spre minimul special prevăzut de lege, astfel cum a fost redus, urmare a reţinerii dispoziţiilor art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., cu executare în regim de detenţie.

În ceea ce priveşte motivul de apel invocat de părţile civile cu referire la latura civilă, Curtea l-a apreciat nefondat.

Astfel, s-a constatat că instanţa de fond a soluţionat, în mod judicios, acţiunea civilă alăturată acţiunii penale în procesul penal, în conformitate cu dispoziţiile art. 346 alin. (1) C. proc. pen. şi art. 14 alin. (3) lit. b) şi alin. (5) C. proc. pen.

În acest sens, Curtea a constatat că, în cauză, au fost întrunite, cumulativ, condiţiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie şi anume: infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte a cauzat un prejudiciu, de ordin patrimonial, dar şi moral; între infracţiunea săvârşită şi prejudiciul cerut a fi acoperit există o legătură, directă, de cauzalitate; prejudiciul este cert, sigur, atât sub aspectul existenţei sale, cât şi sub aspectul posibilităţilor de evaluare şi nu a fost reparat.

Dauna morală a constat, tocmai, în prejudiciul care nu s-a pretat unei evaluări pecuniare, iar, în cazul de faţă, repararea daunelor morale trebuie acordată succesorilor victimei.

De asemenea, s-a constatat că întinderea unei atari despăgubiri a fost justificată, însă, în cuantumul stabilit de instanţa de fond, în raport de datele cauzei, ţinând cont de suferinţele psihice ale părţilor civile cauzate prin pierderea tatălui.

Cuantumul daunelor morale a fost judicios apreciat, sumele acordate nefiind de natură a crea impresia unei îmbogăţiri fără just temei.

Curtea a apreciat nefondată critica referitoare la faptul că instanţa de fond nu a dispus acordarea de daune morale astfel cum s-a solicitat, constatând că, în cauză, cuantumul despăgubirilor morale acordate este direct proporţional cu prejudiciul efectiv suferit, de natură nepatrimonială, neimpunându-se, aşadar, majorarea lui.

Referitor la cuantumul daunelor materiale acordate şi temeinicia lor, Curtea a constatat că prima instanţă, în mod legal şi temeinic, a obligat inculpatul A.B.A.N. la plata a câte 4.000 RON către părţile civile, întinderea prejudiciului de ordin patrimonial fiind dovedit prin înscrisurile depuse la dosarul instanţei de fond (chitanţe) şi prin depoziţiile martorilor, audiaţi la propunerea părţilor civile.

În acest sens, Curtea a constatat că, în mod temeinic, instanţa de fond a avut în vedere faptul că îrimormântarea a avut loc în perioada postului, când au fost servite, aşadar, produse de post, dar şi numărul persoanelor care au venit la priveghi şi la înmormântare, prin raportare la regulile impuse de tradiţie, în asemenea cazuri.

Faţă de faptul că înscrisurile de la dosar, în majoritatea lor, au reprezentat bonuri fiscale emise de Biroul Notariat Public „A.A.” şi Biroul Notarial Public „M.D. şi A.M.”, care s-au repetat, bonuri fiscale de la „Hipermarchet C.”, SC F. SRL, SC A.R. SRL, SC R. SRL, SC M.I. SRL, SC K.R. SRL, factura fiscală emisă de SC N. SRL, chitanţa emisă de I.N.M.L., iar martorii, cu excepţia numitului M.M., nu au menţionat, în depoziţiile acestora, că au văzut sau au auzit de la părţile civile ce sume s-au cheltuit cu ocazia cumpărării de alimente şi băuturi ce au fost servite persoanelor care au venit la priveghi, înmormântare sau parastase, Curtea a apreciat că sumele acordate nu s-ar fi impus a fi majorate.

Împotriva deciziei penale nr. 64/A din 5 martie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti a declarant recurs inculpatul A.B.A.N., invocând cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 385⁹ pct. 17²C. proc. pen.

Recursul este nefondat.

Inculpatul A.B.A.N. solicită schimbarea modalităţii de executare a pedepsei de 3 ani şi 4 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de loviri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen., din detenţie în suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, urmând a se avea în vedere circumstanţele personale favorabile.

Cazul de casare prevăzut de art. 385⁹pct. 17² C. proc. pen. invocat de apărare nu este incident în cauză.

În conformitate cu dispoziţiile art. 385⁹ pct. 17²C. proc. pen., hotărârea este supusă casării când este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii.

Dispoziţiile legale enunţate au în vedere situaţiile în care instanţa nu aplică prevederi legale (penale sau civile) obligatorii (spre exemplu nu aplică prevederilor art. 37 C. pen. referitoare la recidivă); aplică dispoziţii legale neprevăzute de lege (ex. măsura de siguranţă a confiscării speciale deşi legea nu o prevede în cazul unei infracţiuni formale, de pericol) sau aplică greşit prevederi legale care trebuiau aplicate (ex. aplicarea greşită a prevederilor art. 37 C. pen. sau greşita aplicare a legii civile prin înlăturarea solidarităţii la despăgubirea morală a părţii civile, în condiţiile în care fapta prevăzută de legea penală a fost săvârşită de mai mulţi inculpaţi).

În speţă, criticile recurentului se referă la netemeinicia pedepsei în raport cu prevederile art. 72 C. pen., la mijloacele de individualizare judiciară a executării pedepsei prin neaplicarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere. Examinarea acestora nu se poate realiza însă prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen., pentru că nu se integrează în niciuna dintre situaţiile enumerate.

O astfel de analiză se putea realiza anterior modificării dispoziţiilor art. 385⁹ C. proc. pen., prin Legea nr. 2/2013, prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen.

În actuala reglementare, după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, motivul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. a fost modificat şi prevede că hotărârea este supusă casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege (nelegale).

Constatând că motivele invocate de recurent nu pot fi analizate prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385⁹pct. 17² C. proc. pen. şi nici nu se încadrează în dispoziţiile art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. sau în vreun alt caz care să se ia în considerare din oficiu, în temeiul dispoziţiilor art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul inculpatului A.B.A.N., iar în temeiul dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. îl va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.B.A.N. împotriva deciziei penale nr. 64/A din 5 martie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 900 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă, publică, azi, 15 octombrie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 3123/2013. Penal		ICCJ. Decizia nr. 3132/2013. Penal. Recunoaşterea hotărârilor... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 3121/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 3122/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 3123/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 3131/2013. Penal. Traficul de influenţă (art.257 C.p.). Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Recurs ICCJ. Decizia nr. 3132/2013. Penal. Recunoaşterea hotărârilor penale sau a altor acte judiciare străine (Legea 302/2004). Recurs ICCJ. Decizia nr. 3135/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 3177/2013. Penal