ICCJ. Decizia nr. 3222/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Falsul în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 C.p.), infracţiuni la legea societăţilor comerciale (Legea nr. 31/1990), infractiuni la legea

Comentarii

0

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3222/2013

Dosar nr. 5785/103/2012

Şedinţa publică din 22 octombrie 2013

Asupra recursului penal de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 9/P din 31 ianuarie 2013, pronunţată de Tribunalul Neamţ, secţia penală, s-a dispus condamnarea inculpatei S.E. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de:

a) art. 6 din Legea nr. 241/2005, republicată, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. e) teza a II-a C. pen. şi cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., la pedeapsa de 500 RON amendă penală;

b) art. 9 lit. a) din Legea nr. 241/2005, republicată, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. şi cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., la pedeapsa de 3 luni închisoare;

c) art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, republicată, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. şi cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., la pedeapsa de 3 luni închisoare;

d) art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005, republicată, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. şi cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., la pedeapsa de 3 luni închisoare;

e) art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. e) teza ultimă C. pen. şi cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., la pedeapsa de 400 RON amendă penală;

f) art. 43 din Legea nr. 82/1991, republicată, cu referire la art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. e) teza ultimă C. pen. şi cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., la pedeapsa de 1 lună închisoare şi

g) art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, republicată, cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) şi c) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. şi cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., la pedeapsa de 3 luni închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen., s-a constatat că infracţiunile se află în concurs real şi, în temeiul art. 34 lit. b) şi e) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor aplicate în pedeapsa cea mai grea, cea de 3 luni închisoare.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 81 alin. (1) şi (2), art. 82 C. pen. şi art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 3 luni închisoare, precum şi a pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare de 2 ani şi 3 luni.

În temeiul art. 447 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. privind revocarea beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei în cazul săvârşirii unei infracţiuni.

În temeiul art. 346 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 14 C. proc. pen., cu aplicarea art. 119 alin. (1) şi art. 120 C. proc. fisc., republicat, a fost admisă, în parte, acţiunea civilă formulată de partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Neamţ, fiind obligată inculpata, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC F.G. SRL, să plătească statului suma de 40.368,30 RON cu titlu de creanţe fiscale datorate la bugetul consolidat al statului, precum şi accesoriile fiscale calculate până la data plăţii efective a creanţelor fiscale principale.

În temeiul art. 163 şi art. 353 C. proc. pen., s-a menţinut sechestrul asigurător instituit de executorul judecătoresc B.I. asupra bunului imobil - teren forestier în suprafaţă de 10.000 m.p., prin procesul-verbal de sechestru asigurător din data de 08 decembrie 2011 privind dosarul de executare nr. 78/2011.

În temeiul art. 191 alin. (1) şi (3) C. proc. pen., a fost obligă inculpata, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC F.G. SRL să plătească statului suma de 1.000 RON, cu titlul de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bicaz nr. 731/P/2008 din 28 aprilie 2010 s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatei S.E. pentru săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală, fals în înscrisuri sub semnătură privată, fals la legea contabilităţii şi folosirea cu rea-credinţă bunurilor societăţii în scop contrar intereselor acesteia, fapte prevăzute şi pedepsite de art. 6, art. 9 alin. (1) lit. a), b), c) din Legea nr. 241/2005, privind prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale; art. 290 alin. (1) C. pen.; art. 43 din Legea nr. 82/1991 şi art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, republicată, toate cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen., constând în aceea că: 1. a reţinut şi nu a vărsat, cu intenţie, în cel mult 30 de zile de la scadenţă, sumele reprezentând contribuţii sau impozitele cu reţinere la sursă, până la data de 29 iunie 2009; 2. a ascuns bunul ori sursa impozabilă sau taxabilă, omisiunea evidenţierii în actele contabile a operaţiunilor comerciale efectuate şi a veniturilor realizate, precum şi evidenţierea în actele contabile a cheltuielilor ce nu au avut la bază operaţiuni reale; 3. a completat în fals la toate rubricile şi a semnat facturile fiscale seria W nr. 1-2, nr. 6, seria X nr. 3-4 şi chitanţele în numerar cu seriile Y nr. 1, Z nr. 4, Z nr. 3, Q nr. 90 şi seria Y nr. 80; 4. a efectuat cu ştiinţă înregistrări inexacte, ceea ce a avut drept consecinţă denaturarea veniturilor, cheltuielilor şi rezultatelor financiare, făcute cu scopul de a reduce veniturile încasate, relevându-se astfel un venit mai redus decât cel realizat, cu consecinţa diminuării obligaţiilor fiscale; 5. a folosit cu rea-credinţă bunurile societăţii în scop contrar intereselor acesteia.

Prin sentinţa penală nr. 244 din 20 decembrie 2011 a Judecătoriei Bicaz, pronunţată în Dosarul nr. 1366/188/2010, inculpata S.E. a fost condamnată pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 290 alin. (1) C. pen., art. 6, 9 alin. (1) lit. a), b), c) din Legea nr. 241/2005, art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 a societăţilor comerciale, toate cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen., cu aplic. art. 320¹ C. proc. pen., la pedeapsa de 1.500 RON amendă penală.

S-a atras atenţia inculpatei asupra prev. art. 63¹ C. pen. a căror nerespectare are ca urmare înlocuirea pedepsei amenzii penale cu pedeapsa închisorii.

În baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 14 C. proc. pen., cu aplicarea art. 998-999 şi art. 1000 alin. (3) C. civ., a fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Neamţ şi a fost obligată inculpata S.E., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC F.G. SRL, la plata sumei de 40.818 RON, actualizată şi recalculată la data plăţii efective, reprezentând impozite cu reţinere la surse reţinute şi nevărsate şi alte daune produse statului prin infracţiunile pentru care a fost condamnată.

În baza art. 191 alin. (1), (3) C. proc. pen., a fost obligată inculpata la plata, în solidar cu partea responsabilă civilmente, a sumei de 500 RON cu cheltuieli judiciare către stat.

A fost menţinut sechestrul asigurător instituit de executorul judecătoresc B.I. prin procesul-verbal de sechestru asigurător din 08 decembrie 2011, din dosarul de executare nr. 78/2011, asupra terenului forestier în suprafaţă de 10.000 m.p.

Prin decizia penală nr. 117 din 20 septembrie 2012 a Curţii de Apel Bacău, s-a declinat competenţa de soluţionare a apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bicaz şi de partea civilă Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională şi de Administrare Fiscală împotriva sentinţei penale nr. 244 din 20 decembrie 2011 a Judecătoriei Bicaz, în favoarea Tribunalului Neamţ, secţia penală.

Prin decizia penală nr. 3/A din 08 noiembrie 2012 a Tribunalului Neamţ, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., au fost admise apelurile declarate de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Bicaz şi de partea civilă Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Neamţ, împotriva sentinţei penale nr. 244 din 20 decembrie 2011 a Judecătoriei Bicaz, a fost desfiinţată în totalitate sentinţa atacată şi s-a trimis cauza spre soluţionare în primă instanţă Tribunalului Neamţ, secţia penală.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Neamţ, secţia penală, sub nr. 5785/103/2012.

La termenul din 24 ianuarie 2013 a fost înregistrată cererea inculpatei, formulată prin apărător, în sensul judecării cauzei în procedura simplificată prevăzută de art. 320¹ C. proc. pen.

Ca urmare, s-a procedat la audierea inculpatei care a arătat că recunoaşte în totalitate faptele reţinute în sarcina sa prin actul de sesizare, că îşi însuşeşte probele administrate în urmărirea penală şi că nu solicită administrarea de probe în cercetarea judecătorească.

În consecinţă, constatând întrunite condiţiile prev. de art. 320¹ C. proc. pen., prin încheierea de şedinţă din 24 ianuarie 2013, Tribunalul Neamţ a admis cererea inculpatei pentru judecarea cauzei în procedura simplificată prevăzută de art. 320¹ C. proc. pen.

În acest context, analizând probele administrate în dosarul de urmărire penală nr. 731/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bicaz, declaraţiile de recunoaştere ale inculpatei, precum şi susţinerile părţilor, conform dispoziţiilor art. 320¹ alin. (2), raportat la art. 340 şi art. 431 C. proc. pen., instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:

La data de 16 iulie 2008, lucrătorii de poliţie din cadrul I.PJ. Neamţ - Serviciul de Investigare a Fraudelor, s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că inculpata S.E., în calitate de administrator al SC F.G. SRL, cu sediul în Poiana Teiului, jud. Neamţ, în perioada 2006-2007, a comercializat diferite cantităţi de material lemnos către SC M.P. SRL Grinţieş, SC G.F. SRL Grinţieş şi SC D. SRL, pentru care a falsificat exemplarul 2 al facturilor fiscale încheiate, cu scopul de a diminua impozitul pe venit şi de a se sustrage de la plata impozitelor şi taxelor aferente, datorate bugetului consolidat al statului.

De asemenea, în luna mai 2007, a comercializat material lemnos către firma SC O. SRL Vaslui şi a aplicat forma simplificată de taxare inversă, deşi cumpărătorul nu era plătitor de T.V.A. În acest mod, nu a colectat şi nu a achitat la bugetul de stat T.V.A. în valoare de 1.701,48 RON.

La data de 30 iunie 2009, comisarii Gărzii Financiare Neamţ s-au deplasat la sediul SC F.G. SRL, cu sediul social în Poiana Teiului, jud. Neamţ, pentru a efectua verificări asupra realităţii şi legalităţii înregistrării în evidenţa contabilă a operaţiunilor comerciale efectuate către: SC O. SRL Poiana Teiului, SC M. SRL, cu sediul social în Ideciu de Jos, jud. Mureş, SC T.C. SRL Reghin, SC N.L. SRL Răstolniţa, jud. Mureş, şi SC O.Z. SRL Ideciu de Jos, jud. Mureş.

Cu această ocazie, s-au constatat următoarele:

SC F.G. SRL. Poiana Teiului, jud. Neamţ, este reprezentată de numita S.E., în calitate de mandatar, conform procurii nr. 242/2006; agentul economic nu a respectat prevederile Legii nr. 571/2003, aplicând taxarea inversă pe facturile emise de SC O. SRL Vaslui, neplătitoare de TVA. Potrivit dispoziţiilor legale, SC F.G. SRL Poiana Teiului avea obligaţia să factureze TVA aferent în sumă de 1.895,3 RON. În cursul anului 2007, societatea în cauză a înregistrat în evidenţa contabilă 4 facturi fiscale de la SC M. SRL, SC T.C. SRL Reghin, SC N.L. SRL Răstolniţa şi SC O.Z. SRL Ideciu de Jos, jud. Mureş.

Din notele de constatare încheiate de Garda Financiară Mureş, anexate la dosar, rezultă că firma SC T.C. SRL este radiată din data de 14 martie 2007.

Totodată, se constată că SC N.L. SRL Răstolniţa, conform notei de constatare din 15 octombrie 2008, a emis facturile: din 10 ianuarie 2007, 01 februarie 2007, 22 februarie 2007, 18 februarie 2007, 19 martie 2007, în valoare totală de 48.960 RON, rămânând o diferenţă în sumă de 29.102,25 RON.

Marfacare formează obiectul acestor facturi nu are acte justificatoare de provenienţă, iar potrivit notei de constatare din 13 august 2008, firma SC M. SRL nu a emis aceste facturi.

Totodată, potrivit aceleiaşi note de constatare, nici firma SC O.Z. SRL nu a emis facturile anterior menţionate.

S-a mai reţinut că, deşi a comercializat .cherestea către diferiţi agenţi economici din judeţul Neamţ, în perioada ianuarie 2007-martie 2008, SC F.G. SRL Poiana Teiului a procedat la modificarea valorilor de pe exemplarul 2 al facturilor fiscale, pe care le-a înregistrat astfel în contabilitate cu scopul de a reduce veniturile încasate. Aceste modificări au fost efectuate în 62 de situaţii, diferenţa dintre valorile înregistrate şi cele facturate, conform exemplarului 2, fiind în sumă de 294.930,86 RON - sumă care nu se regăseşte însă în evidenţa contabilă, nefiind înregistrată. Pentru această sumă,, firma administrată de inculpată trebuia să achite la bugetul de stat T.V.A. în sumă de 56.036,86 RON şi impozit pe profit în valoare de 7.188,94 RON.

Totodată, în perioada 2007-2008, societatea administrată de inculpată a înregistrat în evidenţa contabilă facturi ce nu se încadrează în obiectul de activitate, respectiv cheltuieli cu materiale de construcţie. Acestea sunt înregistrate în conturile 302 şi 303 - materiale de natura obiectelor de inventar; valoarea acestor materiale nu depăşeşte suma de 20.000 RON.

Sub acelaşi aspect, din nota explicativă a inculpatei S.E. a rezultat faptul că a achiziţionat materiale de construcţii conform facturilor verificate, pentru renovarea sediului societăţii.

Garda Financiară a concluzionat că materialele ce nu depăşesc suma de 20.000 RON pot fi înregistrate în conturile societăţii ca fiind cheltuieli pentru renovare sediu.

Comisarii Gărzii Financiare au constatat că valoarea prejudiciului creat bugetului de stat este: în sumă de 1.895,30 RON, reprezentând T.V.A. aferent aplicării de către SC F.G. SRL a taxării inverse pentru agentul economic SC O. SRL; în sumă de 4.056 RON - impozit pe profit; în sumă de 56.036,00 RON - T.V.A., reprezentând diferenţa dintre valorile înregistrate şi cele facturate, conform exemplarului 2 din contabilitate; în sumă de 47.188,94 RON - impozit pe profit pentru modificările în evidenţa contabilă, precum şi în sumă de 4.369,94 RON - reprezentând contribuţii cu reţinere la sursă neachitate de societate bugetului consolidat de stat până la data de 29 iunie 2009.

Asupra constatărilor efectuate de Garda Financiară, prin adresa din 2009, Activitatea de Inspecţie Fiscală Neamţ a concluzionat: T.V.A.-ul stabilit în perioada 01 ianuarie 2007-31 martie 2008, în sumă de 7.138 RON, impozit pe profit în sumă de 28.692 RON, deci un prejudiciu total în sumă de 35.830 RON. De asemenea, în raportul de inspecţie fiscală s-a concluzionat că pierderea fiscală declarată de societate prin declaraţia de impozit pe profit aferentă anului 2008 se diminuează cu suma de 33.002 RON.

Inculpata S.E., în calitate de administrator, şi-a însuşit în totalitate conţinutul raportului, neavând obiecţiuni de făcut.

Ulterior, la data de 06 ianuarie 2009, Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceava a înregistrat sesizarea Gărzii Financiare - Secţia Judeţeană Suceava, cu privire la faptul că SC D. SRL, cu sediul social în mun. Suceava, în anul 2007, a avut relaţii comerciale cu SC F.G. SRL şi nu a înregistrat facturile fiscale în cauză, iar prin acest mod s-a sustras de la plata unui impozit pe profit în sumă de 93 RON şi TVA în sumă de 353 RON.

Cauza penală s-a înregistrat sub nr. 61/P/2009, în urma cercetărilor reţinându-se următoarea situaţie de fapt:

În luna august 2008, SC D. SRL a fost verificată de Garda Financiară - Secţia Judeţeană Suceava, ocazie cu care s-a constatat că avizul de însoţire din 14 aprilie 2007 şi factura aferentă din 29 mai 2007, care atestau achiziţia de material lemnos, emise de SC F.G. SRL nu au fost înregistrate în evidenţa contabilă a beneficiarului. În cauză, s-a început urmărirea penală faţă de învinuitul B.V.D., administrator la SC D. SRL, sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005.

Prin ordonanţa nr. 61/P/2009 din 14 august 2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava, în baza dispoziţiilor art. 249 C. proc. pen., raportat la art. 11 pct. 1 lit. b) şi art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului B.V.D. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, iar în baza art. 38, art. 42 şi art. 45 C. proc. pen., cu referire la art. 30 alin. (1) lit. a), c) C. proc. pen., s-a dispus disjungerea cauzei cu privire la infracţiunea prev. de art. 290 C. pen. şi declinarea competenţei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Bicaz.

La această unitate de Parchet cauza a fost înregistrată sub nr. 848/P/2009, la data de 19 noiembrie 2009 confirmându-se începerea urmăririi penale faţă de S.E. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. şi art. 6 din Legea nr. 241/2005, republicată.

La data de 02 decembrie 2009, prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Judecătoria Bicaz s-a dispus reunirea, pe temeiul conexităţii, a cauzei penale nr. 848/P/2009 la cauza penală nr. 731/P/2008, înregistrată la această unitate de parchet, cauză în care, la data de 02 iulie 2009, s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de S.E. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 6, art. 9 alin. (1) lit. a), b), c) din Legea nr. 241/2005, art. 290 alin. (1) C. pen., art. 43 din Legea nr. 82/1991, art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen., rezoluţia organului de cercetare penală fiind confirmată de procuror, la aceeaşi dată.

În aceiaşi cauză, conform notei de constatare din 2009, întocmită de D.G.F.P. Neamţ - Activitatea de Inspecţie Fiscală Neamţ, s-a stabilit că pentru neplata în termenul legal la bugetul consolidat al statului a unor contribuţii cu reţinere la sursă, SC F.G. SRL a creat un prejudiciu în sumă de 1.854 RON.

Administraţia Finanţelor Publice Bicaz, prin adresa din 2009, a comunicat că firma SC F.G. SRL are de achitat următoarele debite: impozit pe venit pe anul 2007 - în sumă de 120 RON; impozit pe venit pe anul 2008 - în sumă de 316 RON; C.A.S. asiguraţi pe anul 2007 - în sumă de 350 RON; C.A.S. asiguraţi pe anul 2008 - în sumă de 457 RON; C.A.S.S. asiguraţi pe anul 2007 - în sumă de 238 RON; C.A.S.S. asiguraţi pe anul 2008 - în sumă de 313 RON; asigurări şomaj pe anul 2007-2008, în sumă de 60 RON, deci un total în sumă de 1.854 RON.

Pentru stabilirea scriptorului de pe documentele contabile în cauză s-a dispus efectuarea unei expertize criminalistice grafice, iar prin raportul de expertiză criminalistică s-a concluzionat că scrisul ce completează rubricaţiile fiscale seria W nr. 1, nr. 6, X nr. 3-4 şi chitanţele fiscale aferente a fost executat la toate rubricile de S.E., al cărui scris şi model de comparaţie au fost puse la dispoziţie. De asemenea, s-a concluzionat că scrisul ce completează rubricaţiile facturilor fiscale cu seria T nr. 60, W nr. 49-50, 37-42, 55, X nr. 40 şi ale chitanţelor de numerar menţionate nu a fost executat de S.E. în ceea ce priveşte semnăturile din dreptul rubricilor „semnătura furnizorului” şi de pe chitanţele în numerar, s-a constatat că acestea prezintă caracteristici grafice individuale comune cu semnăturile executate de S.E.

S-a mai reţinut că, la data de 10 aprilie 2008, inculpata S.E. s-a prezentat la Postul de Poliţie Poiana Teiului, judeţul Neamţ, şi a declarat ca pierdute, în împrejurări necunoscute, documentele fiscale de transport material lemnos conform adeverinţei anexate, documente care nu se regăsesc ca serie şi număr în categoria celor identificate de Garda Financiară şi lucrătorii de poliţie la firma SC F.G. SRL

Cu ocazia audierii în cursul urmăririi penale, inculpata S.E. a recunoscut săvârşirea faptelor reţinute în sarcina sa pe baza probatoriului administrat în cauză, declarând că a achiziţionat facturi fiscale şi avize de însoţire marfă de la persoane necunoscute, în scopul de a diminua profitul declarat al societăţi şi de a se sustrage astfel de la plata impozitului către stat.

Totodată, inculpata nu a formulat obiecţiuni cu privire la raportul de constatare criminalistică.

Ulterior, la data de 22 ianuarie 2009, s-a înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bicaz cauza penală nr. 40/P/2009 privind pe: B.S., cercetat penal sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. şi ped. de art. 288 C. pen. şi art. 291 C. pen., S.D., cercetat penal sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 112 din Legea nr. 46/2008 şi S.E., cercetată penal sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 7 alin. (1) Legea nr. 241/2005, art. 288 alin. (1) C. pen. şi art. 112 din Legea nr. 46/2008, precum şi pentru săvârşirea infracţiunii prev. şi ped. de art. 6 din Legea nr. 241/2005 privind combaterea şi prevenirea evaziunii fiscale, constând în nevirarea contribuţiilor şi impozitelor cu reţinere la sursă, în cel mult 30 zile de la scadenţă, de către aceasta, în calitate de administrator la SC F.G. SRL Poiana Teiului, sume neachitate până la data de 13 mai 2009, conform adresei solicitate de la Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Administraţia Finanţelor Publice Bicaz.

În baza verificărilor efectuate de organul fiscal abilitat s-a reţinut că până la data respectivă, societatea administrată de inculpată datora bugetului consolidat de stat următoarele sume: impozit pe venit din salarii - în sumă de 1.334 RON şi 26 RON majorări de întârziere, aferent perioadei iunie 2007-decembrie 2009; contribuţia individuală de asigurări sociale reţinută de la asiguraţi - în sumă de 1.664 RON şi 85 RON majorări de întârziere, aferentă perioadei septembrie 2007-decembrie 2009; contribuţia individuală de asigurări pentru şomaj reţinută de la asiguraţi - în sumă de 107 RON şi 9 RON majorări de întârziere, aferentă perioadei septembrie 2007-decembrie 2009; contribuţia pentru asigurări de sănătate reţinută de la asiguraţi - în sumă de 1.063 RON şi 80 RON majorări de întârziere, aferent perioadei septembrie 2007-decembrie 2009;

Administraţia Finanţelor Publice Bicaz s-a constituit parte civilă în cauză, prin adresa din 04 martie 2010, cu suma de 4.368 RON.

Prin ordonanţa procurorului nr. 40/P/2009 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpatei S.E. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 112 din Legea nr. 46/2008, fals material în înscrisuri oficiale, faptă prev. de art. 288 alin. (1) C. pen., punerea în circulaţie fără drept de tipizate cu regim special utilizate în domeniul fiscal, faptă prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, sancţionarea administrativă a acesteia cu amendă în cuantum de 1.000 RON, precum şi disjungerea cauzei cu privire la săvârşirea de către inculpată a infracţiunii prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005, constând în nevărsarea în cel mult 30 de zile de la scadenţă, a sumelor reprezentând impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă, în vederea reunirii, pe temeiul indivizibilităţii, la cauza penală nr. 731/P/2008, înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bicaz, dosar penal în care inculpata se afla sub cercetare penală pentru acelaşi gen de fapte.

Actele de urmărire penală disjunse din cauza penală nr. 40/P/2009 au fost înregistrate la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bicaz sub nr. 274/P/2010, la data de 31 martie 2010. Prin ordonanţa procurorului nr. 274/P/2010 din 31 martie 2010, în temeiul disp. art. 32 şi art. 33 lit. c) C. proc. pen., s-a dispus conexarea dosarului penal privind pe S.E., cercetată penal sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005, la dosarul penal nr. 731/P/2008, al aceleiaşi unităţi de Parchet.

În acest ultim dosar, la data de 26 aprilie 2010, prin adresă, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Administraţia Finanţelor Publice Bicaz a comunicat faptul că, la data de 29 iunie 2009, societatea administrată de S.E. - SC F.G. SRL - figura cu următoarele contribuţii privind reţineri la sursă neachitate bugetului de stat: impozit pe venituri din salarii - în sumă de 1.334 RON, cu majorări de întârziere de 697 RON; contribuţia la asigurări sociale reţinută de la asiguraţi - în sumă de 1.664 RON, cu majorări de întârziere de 991 RON; contribuţia de asigurări pentru şomaj reţinută de la asiguraţi - în sumă de 107 RON, cu majorări de întârziere de 68 RON; contribuţia de asigurări de sănătate reţinută de la asiguraţi - în sumă de 1.063 RON, cu majorări de întârziere de 665 RON.

Pentru prejudiciul creat bugetului consolidat de stat, partea vătămată D.G.F.P. Neamţ - Administraţia Finanţelor Publice Bicaz s-a constituit parte civilă în cauză, conform aceleiaşi adrese, cu suma de 6.589 RON.

Atât cu ocazia audierii în cursul urmăririi penale, dar şi prin poziţia procesuală adoptată în instanţă, inculpata S.E. a recunoscut săvârşirea faptelor reţinute în sarcina sa constând în neplata, în termen legal, a sumelor reprezentând contribuţii impozite cu reţinere la sursă, justificându-şi conduitaprin lipsa posibilităţilor financiare.

În raport de probatorul administrat în cauză, constatând probată vinovăţia inculpatei, prima instanţă a reţinut că, în drept, fapta inculpatei S.E. constând în reţinerea şi nevărsarea cu intenţie, în cel mult 30 de zile de la scadenţă, a sumelor reprezentând contribuţii sau impozitele cu reţinere la sursă, până la data de 29 iunie 2009, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală, faptă prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005 privind prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; fapta aceleiaşi inculpate, constând în ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală, faptă prev. şi ped. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 privind prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; fapta inculpatei constând în omisiunea evidenţierii în actele contabile a operaţiunilor comerciale efectuate şi a veniturilor realizate întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală, faptă prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, privind prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; fapta inculpatei, constând în evidenţierea în actele contabile a cheltuielilor ce nu au avut la bază operaţiuni reale întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală, faptă prev. şi ped. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 privind prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; fapta aceleiaşi inculpate de a completa în fals, la toate rubricile, şi de a semna facturile fiscale seria W, nr. 1-7, nr. 6, seria X nr. 3-4 şi chitanţele în numerar cu seriile Y nr. 1, Z nr. 4, Z nr. 3, Q nr. 90 şi seria Y nr. 80, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, faptă prev. de art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; fapta inculpatei constând în efectuarea, cu ştiinţă, de înregistrări inexacte, precum şi înregistrarea, cu ştiinţă, având drept consecinţă denaturarea veniturilor, cheltuielilor şi rezultatelor financiare, făcute cu scopul de a reduce veniturile încasate, relevându-se un venit mai redus decât cel realizat, cu consecinţa diminuării obligaţiilor fiscale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în contabilitate, faptă prev. de art. 43 din Legea nr. 82/1991, republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; fapta aceleiaşi inculpate constând în folosirea cu rea-credinţă a bunurilor societăţii în scop contrar intereselor acesteia întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Faptele reţinute în sarcina inculpatei au fost apreciate ca fiind dovedite cu următoarele mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale, astfel cum au fost însuşite de reclamantă în cadrul procedurii speciale de judecare a cauzei, conform dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., respectiv: proces-verbal de sesizare din oficiu din 15 iulie 2008 întocmit de I.P.J. - Serviciul de Investigare a Fraudelor Neamţ; sesizarea Ministerului Finanţelor Publice - Garda Financiară - Secţia Neamţ; adresa D.G.F.P. Neamţ - Activitatea de Inspecţie Fiscală din 28 octombrie 2009; adresa Gărzii Financiare Mureş din 16 octombrie 2008 şi nota de constatare din 15 octombrie 2008; fişa Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Mureş privind istoricul societăţii SC T.C. SRL Mureş; note de constatare ale Gărzii Financiare - Secţia Mureş privind controalele efectuate la SC O.Z. SRL Ideciu de Jos şi SC M. SRL Ideciu de Jos; raportul de inspecţie fiscală încheiat de D.G.F.P. Neamţ - Activitatea de Inspecţie Fiscală din 22 octombrie 2009 şi documentaţia aferentă întocmirii acesteia; adresa Gărzii Financiare Mureş din 13 august 2008 şi nota de constatare din 15 octombrie 2008 a aceleiaşi unităţi financiare; nota explicativă a numitului M.I. - administratorul SC O.Z. SRL Ideciu de Jos din 12 august 2008; fişa Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Mureş din 05 august 2008 privind istoricul societăţii SC T.L. SRL; nota de constatare a Gărzii Financiare Mureş din 13 august 2008 privind controlul la societatea SC O.Z. SRL Ideciu de Jos; avizele de însoţire şi facturi fiscale aparţinând SC O.Z. SRL; înscrisuri în litigiu; adresa Gărzii Financiare Mureş privind situaţia documentelor emise care nu au fost înregistrate în contabilitatea SC O.Z. SRL Ideciu de Jos-Mureş; adresa Direcţiei Silvice Neamţ - Ocolul Silvic C. din 05 august 2008 şi documentele anexate, în copie şi original; raport de constatare tehnico-ştiinţifică criminalistică din 12 noiembrie 2008; factura fiscală aparţinând SC F.G. SRL Poiana Teiului, avizul de însoţire din 15 ianuarie 2008 şi chitanţa; avize de însoţire aparţinând SC F.G. SRL Poiana Teiului; registrul unic de evidenţă material lemnos - SC G.F. SRL Grinţieş; registrul de casă aparţinând SC F.G. SRL Poiana Teiului; adresa Administraţiei Finanţelor Publice Bicaz din 11 iulie 2008; ordonanţa Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava; raportul de constatare tehnico-ştiinţifică criminalistică din 12 noiembrie 2008; sesizarea Gărzii Financiare - Secţia Suceava din 15 decembrie 2008; adresa din 21 august 2008 a Gărzii Financiare - Secţia Suceava; nota de constatare din 20 august 2008; avize de însoţire şi facturi fiscale aparţinând SC F.G. SRL Poiana Teiului; nota explicativă din 20 august 2008 a numitului B.V.D., administratorul SC D. SRL Suceava şi registrul unic de evidenţă material lemnos al acestei societăţi; declaraţiile lui B.V.D.; adresele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală - Administraţia Finanţelor Publice Bicaz din 26 aprilie 2010; ordonanţa de conexare nr. 274/P/2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Bicaz şi ordonanţa nr. 40/P/2009 a aceleiaşi unităţi de Parchet; declaraţiile de recunoaştere ale inculpatei S.E. şi procesul-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală, coroborate cu declaraţia inculpatei dată în faţa instanţei prin care a recunoscut faptele reţinute în sarcina sa şi şi-a însuşit întreg probatoriul administrat în cursul urmăririi penale.

La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpateis-au avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv: gradul de pericol social abstract relativ redus al faptelor, configurat prin limitele de pedeapsă prevăzute în textele de sancţionare; gradul de pericol social concret mediu al faptelor, configurat prin prejudiciile materiale cauzate bugetului consolidat al statului, împrejurările în care inculpata a comis faptele, respectiv sub constrângerea situaţiei financiare a firmei sale şi a unui mediu de afaceri nefavorabil, elemente de individualizare apreciate ca fiind de natură să conducă la stabilirea unor pedepse orientate spre minimul special prevăzut în textul sancţionator.

În acelaşi timp, reţinând conduita bună şi poziţia procesuală permanent sinceră şi de regret manifestată în tot timpul procesului penal de către inculpată, instanţa de fond a reţinut în favoarea acesteia circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen., cărora li s-au dat eficienţă potrivit art. 76 alin. (1) C. pen.

Totodată, având în vedere vârsta relativ tânără a inculpatei şi circumstanţele personale favorabile - căsătorită, fără antecedente penale, cu studii medii ce conferă un potenţial de reeducare sporit, atitudine procesuală sinceră şi cooperantă, precum şi pericolul social mediu al infracţiunilor reţinute în sarcina acesteia, prima instanţă a apreciat că scopul pedepsei poate fi realizat şi fără executarea efectivă a acesteia, reţinându-se ca evident faptul că o privare de libertate a inculpatei ar fi inutilă faţă de garanţiile de reeducare pe care le prezintă elementele pozitive anterior menţionate.

Ca urmare, constatându-se îndeplinite cerinţele prev. de art. 81 şi art. 82 C. pen., raportat la art. 71 alin. (5) C. pen., prima instanţă a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale, cât şi a pedepsei accesorii, pe durata termenului de încercare, atrăgându-se atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. privind revocarea beneficiului suspendării condiţionate în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni.

În latura civilă, având în vedere probele analizate în latura penală a cauzei, dar şi declaraţiile de recunoaştere, în parte, ale inculpatei privind pretenţiile civile formulate împotriva sa, astfel cum au fost susţinute prin declaraţiile de constituire ca parte civilă constând în adresa din 26 aprilie 2010 a D.G.F.P. Neamţ - Administraţia Finanţelor Publice Bicaz prin care s-a solicitat obligarea inculpatei la.plata sumei de 6.589 RON, precum şi la plata accesoriilor fiscale, în condiţiile prevăzute de art. 119 alin. (1) şi art. 120 C. proc. fisc., instanţa a reţinut următoarele:

Conform raportului de expertiză contabilă întocmit de expert N.I., ale cărei concluzii au fost însuşită de către inculpată şi cu privire la care partea civilă nu a formulat obiecţiuni, s-au identificat următoarele componente de prejudiciu cauzate bugetului consolidat al statului prin faptele reţinute în sarcina inculpatei:

- suma de 1.895,30 RON, prejudiciu creat prin folosirea de către inculpată a metodei simplificate de taxare inversă în relaţiile comerciale cu firma SC O. SRL;

- suma de 6.898 RON şi suma de 752 RON, prejudiciu cauzat prin înregistrarea în contabilitate a unor operaţiuni comerciale fictive, pe baza unor facturi fiscale emise de SC M. SRL, SC T.C. SRL, SC N.L. SRL, SC O. SRL, SC D. SRL;

- suma de 25.134 RON, prejudiciu cauzat prin înregistrarea în contabilitatea SC F.G. SRL a unor facturi fiscale de livrare marfa cu menţionarea în minus a valorilor reale;

- suma de 6.159 RON, prejudiciu cauzat prin neplata în termen legal a contribuţiilor cu reţinere la sursă aferente perioadei 2007-2009.

De asemenea, prin raportul de expertiză s-a stabilit că inculpata a achitat, la data de 20 mai 2010, la Trezoreria Bicaz, suma de 450 RON, parte din acest din urmă prejudiciu, care a fost dedusă de către expert din componenta prejudiciului respectiv.

În consecinţă, valoarea totală a prejudiciului constatat prin raportul de expertiză contabilă este în sumă de 40.368,30 RON.

În raport de aspectele prezentate, constatând îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale, prima instanţă, în temeiul art. 346 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 14 C. proc. pen., cu aplicarea art. 119 alin. (1) şi art. 120 C. proc. fisc., republicat, a admis, în parte, acţiunea civilă formulată de partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Neamţ, obligând inculpata, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC F.G. SRL, la plata sumei de 40.368,30 RON cu titlu de creanţe fiscale datorate la bugetul consolidat al statului, precum şi la plata accesoriilor fiscale calculate până la data plăţii efective a creanţelor fiscale principale.

Totodată, în temeiul art. 163 şi art. 353 C. proc. pen., a dispus menţinerea sechestrului asigurător instituit de executorul judecătoresc B.I. prin procesul-verbal din 08 decembrie 2011, în Dosarul nr. 78/2011, asupra bunului imobil -terenul forestier în suprafaţă de 10.000 m.p.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.

În motivarea apelului, partea civilă a criticat faptul că, deşi a constatat existenta prejudiciului adus bugetului general consolidat în cauză, în cuantum de 40.368,30 RON, la care se adăugau obligaţiile fiscale accesorii, instanţa de fond a instituit sechestru doar asupra bunului mobil - teren forestier în suprafaţă de 10.000 m.p., fără a avea în vedere celelalte bunuri mobile şi imobile ale inculpatei şi părţii responsabile civilmente.

În concluzie, s-a solicitat admiterea apelului, modificarea sentinţei atacate in sensul admiterii cererii de înfiinţare a sechestrului pentru întreaga creanţă la care se vor calcula accesoriile fiscale prevăzute de C. proc. fisc., temeiul de drept invocat fiind prevederile art. 361 şi urm. C. proc. pen.

Prin decizia penală nr. 50 din 26 martie 2013 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, s-a admis apelul declarat de parte civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală Bucureşti împotriva sentinţei penale nr. 9/P din 31 ianuarie 2013 a Tribunalului Neamţ care a fost desfiinţată numai în ceea ce priveşte soluţionarea cererii privind măsurile asigurătorii, iar în rejudecare, în baza art. 163 C. proc. pen., cu art. 11 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatei şi ale părţii responsabile civilmente până la concurenţa sumei la care au fost obligate în solidar prin sentinţa penală apelată, inclusiv accesoriile fiscale, având în vedere, însă, şi valoarea bunului imobil sechestrat prin procesul-verbal din data de 08 decembrie 2011 al Biroului Executorului Judecătoresc B.I., pentru care instanţa de fond a menţinut măsura sechestrului asigurător.

Totodată, au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate, inclusiv cea referitoare la menţinerea sechestrului asigurător asupra bunului imobil - teren forestier în suprafaţă de 10.000 m.p, sechestrul instituit de executorul judecătoresc B.I. prin procesul-verbal încheiat data de 08 decembrie 2011, încheiat în dosarul nr. 78/2011.

Pentru a pronunţa această hotărâre, constatând că soluţia pronunţată de instanţa de fond în latură penală este corectă, sub aspectul laturii civile, instanţa de prim control judiciar a reţinut următoarele:

Apelanta s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 64.082 RON şi a solicitat obligarea inculpatei şi a părţii responsabile civilmente şi la plata accesoriilor fiscale, în condiţiile prevăzute de art. 119 alin. (1) şi art. 120 C. proc. fisc.

Având în vedere concluziile expertizei contabile efectuate în cauză şi a sumelor achitate de inculpată, instanţa de fond a dispus obligarea intimatei-inculpate la plata sumei de 40.368,30 RON, precum şi a accesoriilor fiscale calculate până la data plăţii efective a creanţelor fiscale principale.

Apelanta-parte civilă a solicitat instituirea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor inculpatei şi ale părţii responsabile până la concurenţa sumei datorate bugetului de stat, inclusiv accesoriile fiscale.

În conformitate cu dispoziţiile art. 163 C. proc. pen.: „Măsurile asigurătorii se iau în cursul procesului penal de procuror sau de instanţa de judecată şi constau în indisponibilizarea, prin instituirea unui sechestru, a bunurilor mobile şi imobile, în vederea confiscării speciale, a reparării pagubei produse prin infracţiune, precum şi pentru garantarea executării pedepsei amenzii.

Măsurile asigurătorii în vederea reparării pagubei se pot lua asupra bunurilor învinuitului sau inculpatului şi ale persoanei responsabile civilmente, până la concurenţa valorii probabile a pagubei.”

Totodată, în conformitate cu prevederile art. 11 din Legea nr. 241/2005, republicată: „în cazul în care s-a săvârşit o infracţiune prevăzută de prezenta lege, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie.”

Ca urmare, având în vedere infracţiunile pentru care intimata-inculpată a fost trimisă în judecată şi condamnată de instanţa de fond, dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 241/2005, text potrivit căruia în cazul infracţiunilor prevăzute de Legea nr. 241/2005 luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie, dar şi cererea expresă a părţii civile de instituire a măsurilor asigurătorii asupra bunurilor inculpatei şi ale părţii responsabile până la concurenţa sumei datorate bugetului de stat, inclusiv accesoriile fiscale, s-a apreciat de către instanţa de apel că prima instanţă avea obligaţia să dispună aplicarea sechestrului asigurător astfel încât să se asigure recuperarea integrală a prejudiciului cauza bugetului de stat.

S-a mai reţinut că, nesocotind dispoziţiile legale mai sus arătate, instanţa de fond s-a limitat să dispună numai menţinerea sechestrului asigurător instituit de executorul judecătoresc B.I. prin procesul-verbal de sechestru asigurător din dosarul de executare nr. 78/2011 din data de 08 decembrie 2011, asupra bunului imobil - terenul forestier în suprafaţă de 10.000 m.p. fără a verifica dacă prin aplicarea acestui sechestru se poate îndestula creanţa bugetului de stat.

Totodată, constatând că raportul de evaluare tehnică a bunurilor imobile de pe raza judeţului Neamţ stabileşte că valoarea terenului forestier în suprafaţă de 10.000 m.p. asupra căruia a fost instituit sechestru este cu mult sub valoarea sumei la care a fost obligată inculpata, în solidar cu partea responsabilă civilmente, către bugetul de stat, instanţa de apel a apreciat ca necesară instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatei şi ale părţii responsabile civilmente până la concurenţa sumei la care au fost obligate în solidar prin sentinţa penală apelată, inclusiv accesoriile fiscale, având în vedere, însă, şi valoarea bunului imobil sechestrat prin procesul-verbal din data de 08 decembrie 2011 al Biroului Executorului Judecătoresc B.I., pentru care instanţa de fond a menţinut măsura sechestrului asigurător, dispunând în consecinţă.

În argumentare, s-a reţinut că din analiza dispoziţiilor art. 163 şi urm. C. proc. pen., dar cu deosebire a prevederilor art. 165 şi art. 166 C. proc. pen., rezultă că, în momentul în care se pronunţă cu privire la luarea măsurii asigurătorii a sechestrului asupra bunurilor inculpatului şi a părţii responsabile civilmente, instanţa trebuie să verifice doar dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 163 C. proc. pen. pentru instituirea acestei măsuri şi nu trebuie să se preocupe dacă inculpatul sau partea responsabilă civilmente au în proprietate bunuri pe care să se aplice sechestru.

Ca urmare, procedura urmată de Judecătoria Bicaz şi însuşită implicit de Tribunalul Neamţ, de a solicita unităţii administrative de la domiciliu inculpatei să comunice dacă acesta posedă bunuri, a fost apreciată ca excedând dispoziţiilor procedurale, reţinându-se că procedându-se în acest mod, inculpata şi partea responsabilă civilmente de rea-credinţă pot fi puse în gardă, putând depune diligenţe pentru înstrăinarea bunurilor, ceea ce ar lipsi de eficienţă măsura asigurătorie dispusă de instanţă.

S-a mai reţinut că, din analiza dispoziţiilor art. 165 C. proc. pen. rezultă că organul care procedează la punerea în executare a dispoziţiei instanţei de luare a măsurilor asigurătorii, deplasându-se la domiciliul inculpatului, sau la sediul părţii responsabile civilmente, este obligat să identifice şi să evalueze bunurile pe care le deţine debitorul şi să procedeze la sechestrarea acestora până la concurenţa dispusă prin încheierea de luare a măsurii sechestrului asigurător, nefiind necesar să se precizeze în încheierea sau sentinţa de luarea a măsurilor asigurătorii asupra căror bunuri individuale să se aplice sechestru asigurător.

Din aceleaşi dispoziţii legale rezultă că cel care are obligaţia de a evalua bunurile sechestrate este organul de executare, având în vedere, desigur, mai multe criterii, printre care şi data achiziţionării, valoarea da data cumpărării, gradul de uzură al acestuia, etc., iar în condiţiile în care este necesar organul de executare are obligaţia de a recurge la experţi.

Or, în condiţiile în care bunul asupra căruia se instituie sechestru asigurător ar fi indicat de instanţa care a dispus luarea măsurii asigurătorii, este foarte posibil, faţă de faptul că nu deţine date cu privire la starea şi contravaloarea acestuia, ca valoarea bunului să nu îndestuleze valoarea sumei pentru care s-a dispus luarea măsurii asigurătorii, condiţii în care organul de executare a măsurii asigurătorii ar trebui să sechestreze doar acel bun, deşi nu îndestulează creanţa, deci nu ar putea să aplice sechestru pe alte bunuri, astfel că partea civilă ar fi nevoită să ceară, sau instanţa s-ar vedea nevoită să dispună instituirea sechestrului asigurător asupra altor bunuri, iar procedura s-ar putea repeta.

S-a mai reţinut că în aceeaşi manieră s-a procedat şi în cauza pendinte, întrucât, deşi unitatea administrativ teritorială a comunicat mai multe bunuri cu care figurează inculpata în evidenţele fiscale, dintr-o eroare a magistratului de la Judecătoria Bicaz care a solicitat Biroului Executorului Judecătoresc B.I. instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor inculpate, dar fără a indica până la concurenţa cărei sume, s-a aplicat sechestru asigurător doar asupra acelei suprafeţe de 10.000 m.p. teren forestier, valoarea de circulaţie a acestui teren fiind cu mult sub valoarea sumei la care inculpata a fost obligată, în solidar cu partea responsabilă civilmente către bugetul de stat.

Totodată, s-a constatat că organul de executare a dispoziţiei de luare a măsurii asigurătorii are obligaţia să se deplaseze la domiciliul inculpatului sau la sediul părţii responsabile civilmente, să identifice bunurile pe care le deţin şi să procedeze la aplicarea sechestrului asigurător asupra bunurilor de valoarea creanţei a cărei executare trebuie să o asigure, să încheie procesul-verbal de instituire a sechestrului asigurător, proces-verbal pe care să-l înainteze instanţei de judecată care, dacă măsura se ia anterior soluţionării cauzei pe fond, în conformitate cu dispoziţiile art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen., în hotărârea de soluţionare a fondului cauzei, trebuie să dispună cu privire la menţinerea sau nu a măsurilor asigurătorii luate şi în ce limite.

La punerea în executare a dispoziţiei instanţei de luare a măsurii sechestrului asigurător, organul de executare trebuie să facă aplicarea dispoziţiilor art. 371¹ şi urm. C. proc. civ., din Cartea a V-a - Despre executarea silită, iar în condiţiile în care în condiţiile în care debitorul nu deţine bunuri care să îndestuleze creanţa, să menţioneze în procesul verbal şi bunurile pe care de deţine debitorul şi care sunt exceptate de lege de la urmărire (art. 406 C. proc. civ.).

Raportat la speţă, s-a concluzionat în sensul cădacă instanţa ar dispune aplicarea sechestrului asigurător asupra unui bun determinat, organul de executare nu ar mai avea obligaţia ca în condiţiile în care debitorul nu deţine bunuri care să îndestuleze creanţa, să menţioneze în procesul-verbal şi bunurile pe care le deţine debitorul şi care sunt exceptate de lege de la urmărire (art. 406 C. proc. civ.).

Ca urmare, în raport de argumentele prezentate, instanţa de prim control judiciar a admis apelul declarat de partea civilă în limitele anterior menţionate.

Şi împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Neamţ, fără a formula în scris motivele de recurs, conform dispoziţiilor art. 385¹⁰ C. proc. pen.

Totodată, deşi a fost legal citată pentru termenul din 22 octombrie 2013, recurenta parte civilă nu şi-a desemnat un reprezentat legal sau convenţional care să se prezinte în instanţă şi să-i susţină interesele.

În aceste condiţii, analizând recursul formulat conform dispoziţiilor art 385 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

Consacrând efectul parţial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 385⁶ C. proc. pen. stabileşte în alin. (2) că instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 385⁹ din acelaşi cod. Rezultă, aşadar că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurenţii şi nici instanţa nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate de art. 385⁹ C. proc. pen.

Instituind, totodată, o altă limită a devoluţiei recursului, art. 385¹⁰ C. proc. pen. prevede în alin. (2¹), că instanţa de recurs nu poate examina hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 385⁹ C. proc. pen., dacă motivul de recurs, deşi se încadrează în unul dintre aceste cazuri, nu a fost invocat în scris cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată, aşa cum se prevede în alin. (2) al aceluiaşi articol, cu singura excepţie a cazurilor de casare care, potrivit art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu.

În cauză, se constată că decizia penală recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, la data de 26 martie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (la 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, situaţie în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute de art. 385 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menţionat.

Totodată, în raport de limitele devoluţiunii în apel, se constată că în recurs partea civilă putea critica numai latura civilă a cauzei, critici care se pot invoca în cadrul cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. care, prin modificările aduse prin Legea nr. 2/2013, nu se poate lua în considerare din oficiu.

În consecinţă, constatând că recurenta parte civilă nu şi-a motivat recursul, nerespectând condiţiile formale prevăzute de art. 385¹⁰ alin. (1) şi (2) C. proc. pen., precum şi faptul că în cauză nu este incident niciunul dintre cazurile de casare prev. de art. 385⁹ alin. (3), astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013, care se iau în considerare din oficiu, Înalta Curte, în temeiul art. 385¹⁵ alin. (1) lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscala, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Neamţ.

Totodată, având în vedere faptul că partea civilă se află în culpă procesuală, o va obliga, în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Neamţ împotriva deciziei penale nr. 50/2013 din 26 martie 2013 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, privind pe inculpata S.E.

Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu a intimatei inculpate, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi, 22 octombrie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 3213/2013. Penal		ICCJ. Decizia nr. 3253/2013. Penal. Iniţiere, constituire de... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 3184/2013. Penal. Recunoaşterea hotărârilor penale sau a altor acte judiciare străine (Legea 302/2004). Recurs ICCJ. Decizia nr. 3185/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 3210/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 3213/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 3253/2013. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Traficul de persoane (Legea 678/2001 art. 12), traficul de minori (Legea 678/2001 art. 13