ICCJ. Decizia nr. 3210/2013. Penal

Comentarii

0

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3210/2013

Dosar nr. 4677/2/2013/a4

Şedinţa publică din 21 octombrie 2013

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Încheierea din 7 octombrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. 4677/2/2013 (2257/2013); printre altele, în temeiul art. 300² rap. la art. 160^b alin. (3) C. proc. pen., s-a menţinut arestarea preventivă a inculpaţilor P.G., R.S.B.A., T.D.I., C.D., C.M., N.G.A., V.M.I., V.M., M.I., N.V.A., R.M.N. şi R.I.

În temeiul art. 139 alin. (1) C. proc. pen., au fost respinse, ca neîntemeiate, cererile formulate de apărătorii inculpaţilor P.G., R.S.B.A., M.I., R.I., N.G.A. şi R.M.N. cu privire la înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi ţara, precum şi cererile formulate de apărătorii inculpaţilor T.D.I., C.D. şi V.M.I. şi, respectiv, V.M. şi N.V.A. privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi ţara, respectiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau ţara.

Pentru a dispune astfel, curtea de apel a reţinut că, prin Rechizitoriul nr. 58/D/P din 3 iulie 2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Teleorman, au fost trimişi în judecată, în stare de arest preventiv şi alături de alţi doi inculpaţi, în prezent judecaţi în stare de libertate (A.I.D. şi D.M.), inculpaţii B.A., T.D.I., C.D., C.M., N.G.A., V.M.I., V.M., M.I., N.V.A., R.M.N. şi R.I., aceştia fiind acuzaţi de comiterea următoarelor infracţiuni:

1. P.G., zis "G.", cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat, în scopul săvârşirii de infracţiuni grave, prev. de art. 7 alin. (1) rap. la art. 2 lit. b) pct. 4 şi 5, din Legea nr. 39/2003; înşelăciune în convenţii, având consecinţe deosebit de grave, prev. de art. 215 alin. (1), (3) şi (5) C. pen. (patru fapte); şantaj, în formă continuată, prev. de art. 194 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (22 de fapte); fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen. (cinci fapte); lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art. 189 alin. (1), (2) şi (5) C. pen.; dare de bani cu dobândă, de către o persoană neautorizată, prev. de art. 3 din Legea nr. 216/2011, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (două fapte); distrugere, prev. de art. 217 alin. (1) şi (4) C. pen.; violare de domiciliu, în formă continuată, prev. de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; uz, fără drept, de armă neletală prev. de art. 135 alin. (1) din Legea nr. 295/2004, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (două fapte), totul cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.;

2. R.S.B.A., cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de participare la constituirea unui grup infracţional organizat, în scopul săvârşirii de infracţiuni grave, prev. de art. 7 alin. (1) rap. la art. 2 lit. b) pct. 4 şi 5, din Legea nr. 39/2003; violare de domiciliu, în formă continuată, prev. de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; şantaj, în formă continuată, prev. de art. 194 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (trei fapte), totul cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.;

3. C.D., cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de participare la constituirea unui grup infracţional organizat, în scopul săvârşirii de infracţiuni grave, prev. de art. 7 alin. (1) rap. la art. 2 lit. b) pct. 4 şi 5 din Legea nr. 39/2003 şi şantaj, în formă continuată, prev. de art. 194 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (patru fapte), ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.;

4. C.M., zis "M.", cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de participare la constituirea unui grup infracţional organizat, în scopul săvârşirii de infracţiuni grave, prev. de art. 7 alin. (1) rap. la art. 2 lit. b) pct. 4 şi 5 din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen.; şantaj, în formă continuată, prev. de art. 194 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (patru fapte) şi cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen.; distrugere, prev. de art. 217 alin. (1) şi (4) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., totul cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.;

5. T.D.I., cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de participare la constituirea unui grup infracţional organizat, în scopul săvârşirii de infracţiuni grave, prev. de art. 7 alin. (1) rap. la art. 2 lit. b) pct. 4 şi 5 din Legea nr. 39/2003 şi şantaj, în formă continuată, prev. de art. 194 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (patru fapte), totul cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.;

6. N.G.A., cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de participare la constituirea unui grup infracţional organizat, în scopul săvârşirii de infracţiuni grave, prev. de art. 7 alin. (1) rap. la art. 2 lit. b) pct. 4 şi 5 din Legea nr. 39/2003; şantaj, în formă continuată, prev. de art. 194 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (trei fapte), lipsire de libertate, în mod ilegal, prev. de art. 189 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., totul cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.;

7. V.M.I., cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat, în scopul săvârşirii de infracţiuni grave, prev. de art. 7 alin. (1) rap. la art. 2 lit. b) pct. 4 şi 5 din Legea nr. 39/2003; complicitate la infracţiunea de şantaj, în formă continuată, prev. de art. 26 C. pen., rap. la art. 194 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (două fapte), totul cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.;

8. M.I., cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de aderare.şi sprijinire a unui grup infracţional organizat, în scopul săvârşirii de infracţiuni grave, prev. de art. 7 alin. (1) rap. la art. 2 lit. b) pct. 4 şi 5 din Legea nr. 39/2003; şantaj, prev. de art. 194 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (şapte fapte); înşelăciune în convenţii, prev. de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen.; distrugere, prev. de art. 217 alin. (1) şi (4) C. pen., totul cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.;

9. V.M., cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat, în scopul săvârşirii de infracţiuni grave, prev. de art. 7 alin. (1) rap. la art. 2 lit. b) pct. 4 şi 5 din Legea nr. 39/2003; şantaj, în formă continuată, prev. de art. 194 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (trei fapte); fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 alin. (1) C. pen.; dare de bani cu dobândă, de o persoană neautorizată, prev. de art. 3 din Legea nr. 216/2011, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (patru acte), totul cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.;

10. R.I., zis "C.", cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de favorizarea infractorului, în formă continuată, prev. de art. 264 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (patru fapte);

11. N.V.A., cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat, în scopul săvârşirii de infracţiuni grave, prev. de art. 7 alin. (1) rap. la art. 2 lit. b) pct. 4 şi 5 din Legea nr. 39/2003, şantaj, în formă continuată, prev. de art. 194 alin. (1) C. pen., rap. la art. 13¹ din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (patru fapte), abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen. rap. la art. 13² din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (trei fapte), totul cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.;

12. R.M.N., cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat, în scopul săvârşirii de infracţiuni grave, prev. de art. 7 alin. (1) rap. la art. 2 lit. b) pct. 4 şi 5, din Legea nr. 39/2003; abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen. rap. la art. 13² din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (patru fapte); fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (trei fapte), totul cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

În fapt, prin actul de sesizare a instanţei, în sarcina inculpaţilor anterior menţionaţi, s-au reţinut, în esenţă, următoarele:

1. Inculpatul P.G., începând cu luna august 2005, până în luna aprilie 2013, a coordonat activitatea unui grup organizat, specializat în comiterea de infracţiuni de şantaj şi de înşelăciune în convenţii, în scopul obţinerii de beneficii pecuniare însemnate, exercitându-şi controlul total asupra membrilor grupării, inclusiv prin dominarea fizică şi administrarea de "corecţii" acestora.

Inculpatul a desfăşurat nu numai activităţi constante de coordonare şi supraveghere a membrilor grupării, în vederea ducerii la îndeplinire a scopurilor acesteia, fiind şi cel care a introdus sumele de bani în circuitul ilegal de acordare a împrumuturilor şi implicându-se în mod direct în dirijarea actelor de şantaj asupra victimelor, prin exercitarea de agresiuni şi ameninţări constante asupra acestora ori prin constrângerea de a-şi ceda bunuri imobile sau mobile de valoare însemnată.

De asemenea, sus-numitul a avut rolul primordial în racolarea de persoane, respectiv a unor membri ai grupării, care să asigure activităţile de colectare lunară a dobânzilor, în mod direct de la victime şi de retragere a sumelor de bani, depuse de unele dintre părţile vătămate, în conturile indicate expres de inculpat ori expediate de unele părţi vătămate, de pe teritoriul Spaniei, specializând pe alţi membri ai grupării, în executarea activităţilor infracţionale, vizând distrugerea prin incendiere sau spargere a unor bunuri, însuşirea acestora ori exercitarea de agresiuni sau ameninţări asupra victimelor.

În asigurarea exercitării unei autorităţi depline asupra victimelor, cât şi asupra subordonaţilor săi, având atribuţii în plan execuţional, inculpatul a manifestat permanent un comportament de o violenţă excesivă, obişnuind să circule având asupra sa pistoale, pe care le deţinea în mod legal, folosindu-le fără drept, în interiorul unor localuri, sabie şi baston telescopic, arme albe, pe care le-a folosit în aplicarea de "corecţii", atât victimelor, cât şi altor persoane, care nu erau debitori ai săi şi prevalându-se de statutul său, de cunoscător al unor tehnici de arte marţiale, dobândite în cadrul Legiunii Străine, precum şi de influenţa pe care o avea la unii reprezentanţi ai autorităţilor, cum sunt inculpaţii N.A.V. şi R.M.N., precum şi comandantul Poliţiei Zimnicea, V.C.

Din verificările efectuate la unităţile bancare a rezultat că inculpatul P.G. a încasat, în perioada 2006 - 2013, prin serviciile de transfer internaţional de bani, suma totală de 12.447 euro şi 32.647 dolari SUA, provenind din transferuri ale unor persoane din afara teritoriului României, iar soţia sa, martora P.A.M., suma totală de 4.872 dolari SUA, expediată de partea vătămată N.M.D.

2. Inculpatul R.S.A.B. este fratele vitreg al inculpatului P.G., fiind întreţinut de acesta şi asumându-şi ca rol principal, în cadrul grupării infracţionale, exercitarea de acte de ameninţare şi violenţă, precum şi de distrugere ori incendiere a unor bunuri, la comanda coordonatorului grupului, în scopul intimidării victimelor şi determinării acestora de a achita, în mod fluent, sumele de bani pretinse.

Inculpatul a avut ca atribuţii şi colectarea, în mod direct, a dobânzilor lunare de la părţile vătămate, în lipsa inculpatului P.G., în perioadele de timp în care acesta lipsea din localitatea Bragadiru, judeţul Teleorman, şi de a transmite victimelor avertizări cu privire la datele scadenţelor plăţilor şi la iminenţa intervenţiei forţate a inculpatului P.G., pentru obţinerea plăţilor.

Împreună cu alţi membri ai grupării, cum sunt N.G.A., C.D. şi N.A.V., inculpatul R.S.B.A. asigura protecţia coordonatorului grupării, inculpatul P.G. însoţindu-l în mod constant pe acesta şi sprijinindu-l prin prezenţa sa, în împrejurările în care exercita agresiuni sau ameninţări asupra victimelor, în scopul întreţinerii convingerii acestora, cu privire la indestructibilitatea şi soliditatea grupării, cele mai multe dintre împrejurările descrise mai sus petrecându-se în interiorul localului "P." din comuna Bujoru, judeţul Teleorman, dar şi în alte locuri publice.

Subordonându-se inculpatului P.G., care îi asigura mijloacele de existenţă, inculpatul a executat mai multe activităţi ilicite comandate de acesta, în scop de intimidare, cum sunt: secţionarea cauciucurilor de la roţile autoturismelor unor persoane, incendieri ale unor bunuri, agresiuni fizice ale unor persoane, fapte pentru care nu a fost posibilă începerea urmăririi penale şi punerea în mişcare a acţiunii penale, în lipsa plângerii prealabile a persoanelor vătămate, descurajate de a se manifesta în acest sens, datorită faimei membrilor grupării infracţionale.

Sus-numitul a participat, împreună cu alţi membri ai grupării, la încercarea de incendiere a unei ferme, din localitatea Lăceni, judeţul Teleorman, la agresarea lăutarului "S.", la comanda coordonatorului grupării, precum şi la alte activităţi ilicite care au presupus folosirea de mijloace violente, în scop de intimidare a persoanelor, obişnuind să elogieze, în faţa unora dintre părţile vătămate, performanţele grupării infracţionale, situaţii în care afirma că, "în seara respectivă va fi o intervenţie a acesteia".

3. Inculpatul C.D. a exercitat în cadrul grupului infracţional organizat atribuţii de racolare a unor victime (cum este cazul numiţilor O.P., M.M. şi V.P.I.), în scopul acordării de împrumuturi cu dobândă, acesta intermediind unele dintre contractele de împrumut ori acordând sume de bani provenind de la liderul grupării, în nume propriu, cu titlu de împrumut, altor persoane.

De asemenea, sus-numitul l-a sprijinit pe inculpatul P.G. în recuperarea, prin mijloace violente, a sumelor de bani împrumutate şi a dobânzilor aferente de la mai multe victime: M.I.A., C.V.D., H.D.E.T. şi S.I., expunându-se, împreună cu alţi membri ai grupării, în mod repetat şi sprijinind prin prezenţa sa, dar şi prin acţiuni personale, pe coordonatorul grupării, în situaţiile în care acesta devenea agresiv, spărgând obiecte sau agresând persoane, în localul "P.", din comuna Bujoru, judeţul Teleorman, aparţinând părţii vătămate C.V.D., dar şi în preluarea abuzivă a localului acesteia din comuna Bragadiru, judeţul Teleorman, precum şi cu ocazia efectuării unui act de executare silită îndreptat împotriva localului din comuna Bujoru, judeţul Teleorman.

În derularea activităţilor infracţionale, îndreptate împotriva victimelor, inculpatul se conforma cu promptitudine comenzilor inculpatului P.G., sprijinindu-l prin prezenţa sa constantă, dar şi prin susţinerea efectivă în actele de agresiune şi ameninţare a părţilor vătămate sau a altor persoane, în actele de distrugere ale unor bunuri şi acţionând în scopul asigurării protecţiei coordonatorului grupului, în împrejurările în care se impunea, cum sunt: participarea la actul de executare silită a imobilului părţii vătămate C.V.D., în scopul descurajării acesteia de a riposta în vreun mod, urmărirea în trafic a părţilor vătămate H.D.E.T. şi S.I., pentru determinarea retragerii plângerilor penale formulate împotriva inculpatului P.G., intimidarea părţii vătămate C.V.D., prin adresarea ameninţării cu incendierea localului, pentru a o determina să nu depună memoriul privind activitatea infracţională a tuturor membrilor grupării sau protejarea inculpatului P.G., în situaţiile în care, pe fondul consumului de alcool, acesta devenea deosebit de violent.

De asemenea, sus-numitul a participat, în urma convocării de către coordonatorul grupării, la evenimentul în care acesta din urmă a adus în interiorul localului "P." mai multe sticle cu combustibil tip Cocteil Molotov, în vederea pregătirii apărării, împreună şi cu alţi membri ai grupării, în caz de exercitare de represalii a unui grup din etnia lăutarului "S.", agresat anterior, de inculpaţii R.S.B.A., C.D. şi o altă persoană rămasă neidentificată, la comanda liderului grupului.

În acelaşi context, la comanda lui P.G., inculpatul C.D. şi coinculpatul R.S.B.A., având asupra lor două recipiente de plastic, a câte 5 litri de combustibil, s-au deplasat cu autoturismul condus de inculpatul D.M.C. la marginea localităţii Lăceni, judeţul Teleorman, în scopul incendierii unei ferme, activitatea planificată nereuşind, datorită neidentificării pe timp de ceaţă a obiectivului.

4. Inculpatul C.M. a fost racolat printre membrii grupării în cursul anului 2010, fiind folosit de coordonatorul acesteia în exercitarea actelor de violenţă ori de distrugere sau însuşire a unor bunuri.

Subordonându-se coordonatorului grupării, în folosul căruia desfăşura şi munci în gospodărie, inculpatul a exercitat acte de şantaj a victimelor V.C.I., V.M.B., H.D.E.T. şi S.I., efectuând împreună cu alţi membri ai grupării acte de deposedare a unora dintre acestea, de bunuri proprii: două autovehicule, aparţinând părţilor vătămate V.M.B. şi V.C.I., participând la urmărirea în trafic a părţilor vătămate H.D.E.T. şi S.I., la actul de incendiere al imobilului părţii vătămate S.M., la încercarea de incendiere a unei ferme agricole din satul Lăceni, comuna Orbeasca, judeţul Teleorman.

5. Inculpatul T.D.I. a fost racolat de coordonatorul grupării infracţionale, inculpatul P.G., la sfârşitul anului 2006, în urma asocierii celor doi, în administrarea unei societăţi comerciale, devenind, prin îndatorări succesive, în cadrul operaţiunilor comerciale desfăşurate, subordonatul inculpatului P.G. şi principal executant al activităţii de strângere a beneficiilor financiare, provenind din infracţiunile de şantaj.

Astfel, inculpatul T.D.I., alături de alţi membri ai grupării, a avut rolul principal, de a colecta, în mod direct, sume de bani, cu titlu de dobânzi, de la părţile vătămate, ori de a retrage sumele de bani expediate de părţile vătămate aflate pe teritoriul Spaniei. Acesta i-a sprijinit pe coordonatorul grupării şi pe ceilalţi membri ai săi, susţinându-i, prin prezenţa sa, în repetate rânduri, la exercitarea unor acte de ameninţare ori transmiţând, împreună cu alţi inculpaţi, mesajele de avertizare ale inculpatului P.G., în scopul determinării victimelor de a plăti sumele pretinse.

Din verificările efectuate la unităţile bancare a rezultat că inculpatul T.D.I. a încasat, prin serviciile de transfer internaţional de bani, suma totală de 16.738 euro şi 4.981 dolari SUA, provenind din transferuri ale unor persoane din afara teritoriului României.

6. Inculpatul N.G.A., care a fost şi angajat, fără forme legale, al localului preluat abuziv de la partea vătămată C.V.D., având în gestionare aparatele de jocuri de noroc, era acela care, în calitate de "om de încredere" al coordonatorului grupării, ţinea evidenţa debitelor, defalcate pe categorii, respectiv a celor personale, decurgând din acordarea de împrumuturi cu dobânzi şi din practicarea şantajului, dar şi a celor rezultând din consumaţiile de la bar sau de la jocurile practicate la aparatele mecanice, la care, de asemenea, erau percepute dobânzi.

Sus-numitul, împreună cu alţi membri ai grupării, a exercitat acte efective de şantaj ori complicitate la şantaj, asupra părţilor vătămate C.V.D., C.F.O. şi M.G.A., sprijinind prin prezenţa ori aportul său efectiv pe liderul grupului, în momentele în care acesta contacta victimele pentru a-şi primi prestaţiile ori transmiţând mesajele sale, privind scadenţa plăţilor dobânzilor şi iminenţa intervenţiei brutale asupra victimelor.

Sus-numitul a sprijinit pe coordonatorul grupării cu ocazia preluării abuzive a localului din comuna Bragadiru, judeţul Teleorman, aparţinând părţii vătămate C.V.D., conformându-se comenzilor acestuia de a interzice părţii vătămate accesul în local, fiind prezent şi susţinând acţiunile violente ale inculpatului P.G., în diverse împrejurări în care au fost distruse bunuri în localul "P.", în situaţia în care, în acelaşi local, au fost depozitate mai multe sticle tip Cocteil Molotov, pentru folosirea acestora în apărare la un eventual atac de represalii al unei alte grupări, fiind prezent în scop de susţinere a aceluiaşi inculpat cu ocazia efectuării actului de executare silită îndreptat împotriva localului din comuna Bujoru, judeţul Teleorman, aparţinând părţii vătămate C.V.D.

Cu ocazia efectuării percheziţiei domiciliare, din locuinţa inculpatului N.G.A., a fost ridicat un pistol marca "W.", pentru care s-a stabilit că inculpatul deţine autorizaţie, 21 de cartuşe, inscripţionate "W." şi 8 cartuşe "W.A.", care au fost predate la I.P.J. Teleorman - Serviciul C.J.S.E.O., cu dovada din data de 22 mai 2013, armă preluată în mod legal de la inculpatul P.G.

7. Inculpatul V.M.I. a fost racolat de inculpatul P.G. la începutul lunii ianuarie 2012, după acordarea unui împrumut în sumă de 2.000 RON, la care au fost stabilite dobânzi lunare într-un procent de 10%, inculpatul intrând în imposibilitate de plată a sumelor de bani pretinse.

Inculpatul V.M.I., care a fost angajat fără forme legale, ca barman la barul preluat abuziv de inculpatul P.G., de la partea vătămată C.V.D., a sprijinit pe liderul grupării, cu ocazia ocupării, fără drept, a acestui local, din comuna Bragadiru, judeţul Teleorman, punându-i în aplicare comenzile de a îndepărta pe partea vătămată din local, prin predarea veniturilor obţinute din activităţi, exclusiv inculpatului P.G., în condiţiile folosirii fondului de marfă acumulat de partea vătămată şi a bunurilor din dotarea localului şi punându-i la dispoziţie, ulterior, societatea comercială aflată în administrarea sa, în vederea desfăşurării de activităţi comerciale, prin încheierea unui contract de comodat.

Sus-numitul a avut şi rolul de a colecta sume de bani de la unele dintre părţile vătămate, care îi achitau dobânzile pretinse în lipsa inculpatului P.G., la barul din comuna Bragadiru, judeţul Teleorman, precum şi de a retrage sumele de bani expediate prin serviciile internaţionale de transfer de bani, provenind din activităţile de şantaj şi cămătărie.

Din verificările efectuate la unităţile bancare a rezultat că inculpatul V.M.I. a încasat, prin serviciile de transfer internaţional de bani, suma totală de 2.120 euro, provenind din transferuri ale unor persoane din afara teritoriului României.

8. Inculpatul M.I., zis "G.A.", a fost racolat de inculpatul P.G. în cursul anului 2011, după acordarea unui împrumut cu dobândă, având atribuţii de sprijinire a liderului grupării, prin asumarea înscrierii fictive în circulaţie, pe numele său, a două autoturisme, aparţinând unor debitori, însuşite de inculpatul P.G. de la aceştia şi folosite ori înstrăinate ulterior de liderul grupării.

Sus-numitul a participat alături de alţi membri ai grupării la exercitarea efectivă de acte de şantaj asupra victimelor H.D.E.T., S.I., N.S.O., V.C.I., V.M.B. şi M.M., în scopul intimidării lor, acte de natură să servească exploatării victimelor, exercitate de liderul grupării, acordând la rândul său împrumuturi cu dobândă şi folosind mijloace violente pentru recuperarea sumelor de bani.

Totodată, acesta, sub coordonarea permanentă a inculpatului P.G., a acţionat în strânsă legătură cu coinculpatul V.M., în scopul deposedării de bunuri de valori importante a părţilor vătămate V.M.B. şi V.C.I.: două autovehicule şi o suprafaţă de teren arabil, având şi rolul de executant al unor acţiuni violente de distrugere a unor bunuri, în scop de intimidare a victimelor, cum este aceea a incendierii imobilului părţii vătămate S.M.

9. Inculpatul V.M. a fost racolat de inculpatul P.G., în cursul anului 2010, fiind folosit în activităţile de deposedare a unei părţi vătămate, prin acte de violenţă, de bunurile sale mobile şi imobile.

Astfel, conformându-se solicitărilor inculpatului P.G., acesta, împreună cu coinculpatul M.I., dar şi alţi membri ai grupării, a fost acela care a ridicat, în contul unei dobânzi neachitate, cele două autoutilitare aparţinând părţilor vătămate V.M.B. şi V.I.C., transportându-le la domiciliul inculpatului P.G. din comuna Bragadiru, judeţul Teleorman, şi aducând ulterior unul dintre autovehicule, la domiciliul său, din oraşul Videle, judeţul Teleorman.

Ulterior, sub pretextul cesionării debitului pe care partea vătămată îl avea la inculpatul P.G. şi în înţelegere cu acesta din urmă, inculpatul V.M. a deposedat pe partea vătămată de suprafaţa de 1,5 ha teren din extravilanul localităţii Bragadiru, judeţul Teleorman, din care suprafaţa de 1 ha teren, a transmis-o în proprietatea inculpatului P.G., acesta din urmă manifestându-şi intenţia de a constrânge pe partea vătămată şi pe fiul acesteia să lucreze acest teren în folosul său.

În realizarea scopului urmărit de coordonatorul grupării, acela al obţinerii terenului părţii vătămate V.M.B., inculpatul V.M., împreună cu coinculpatul M.I., au cooperat în activităţile de şantajare repetată a părţii vătămate şi a fiului acesteia, informându-l permanent pe inculpatul P.G. asupra demersurilor lor, ceea ce denotă poziţia de subordonare a celor doi inculpaţi, dar şi promptitudinea lor în executarea comenzilor liderului grupării.

De asemenea, inculpatul a fost acela care a determinat pe partea vătămată S.I.A. să solicite credite ale unor sume de bani însemnate, de la alte persoane, în vederea acoperirii debitului pe care îl avea la inculpatul P.G., percepând ulterior de la aceasta, prin exercitarea de acte de şantaj, sume de bani reprezentând dobânzi, această activitate infracţională probând legătura sa şi a coinculpatului M.I. cu liderul grupării infracţionale.

10 Inculpatul R.I. a fost acela care, în perioada 11 aprilie 2013 - 25 aprilie 2013, după arestarea preventivă a membrilor grupării, a asigurat transportul din municipiul Alexandria a inculpatei A.I.D., precum şi deplasarea acesteia la domiciliile părţilor vătămate H.D.E.T., S.I., I.V. şi al martorei P.I.M., toţi din comuna Bragadiru, judeţul Teleorman, cunoscând scopul efectuării acestor deplasări: influenţarea de părţi vătămate şi martori pentru a declara în mod favorabil inculpatului P.G., în dosarul penal în care acesta fusese arestat, scop pe care l-a şi susţinut, exercitând, la rândul său, acte de intimidare asupra părţilor vătămate, în scopul schimbării declaraţiilor acestora în cursul urmăririi penale, prin transmiterea avertizării de răzbunare a inculpatului P.G., la adresa persoanelor care vor declara în defavoarea sa şi inducând astfel convingerea că inculpatul îşi va relua activităţile infracţionale, în urma punerii sale în libertate, care va avea loc în scurt timp.

11. Inculpatul N.A.V., la data faptelor, inspector de poliţie în cadrul I.P.J. Teleorman - Serviciul de Investigare a Fraudelor, având gradul de ofiţer principal II, a desfăşurat atât activităţi infracţionale vizate de scopul grupării, respectiv fapte de şantaj ori de complicitate la şantaj, cât şi acte de susţinere şi de sprijinire a membrilor acesteia, pentru a asigura scăparea lor de răspundere penală, prin folosirea de acte de intimidare şi de descurajare a victimelor, pentru a le determina să nu formuleze plângeri penale şi prin fapte de omisiune cu intenţie, de a sesiza şi de a încunoştinţa despre infracţiunile săvârşite de membrii grupării ori chiar de a sesiza constituirea şi existenţa grupului organizat, contrar obligaţiilor de serviciu, prev. de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 364/2004.

Astfel, sus-numitul a participat, în mod repetat, în perioada 2009 - 2011, alături de inculpatul P.G., la actele de distrugere a unor bunuri, în localul părţii vătămate C.V.D., din comuna Bujoru, judeţul Teleorman, în scop de intimidare a părţilor vătămate, desfăşurând activităţi de colectare, în numele inculpatului P.G., a sumelor de bani remise cu titlu de dobânzi, de partea vătămată C.V.D., precum şi activităţi de retragere a unor astfel de sume, expediate din străinătate, de partea vătămată M.I.B. Totodată, inculpatul şi-a asumat rolul de a transmite, în mod repetat, avertizări părţii vătămate C.V.D., privind datele scadenţei plăţilor şi iminenţa intervenţiei inculpatului P.G., în folosirea de violenţe, pentru recuperarea debitelor.

Prin expunerea frecventă, alături de membrii grupării, la petrecerile organizate şi finanţate de inculpatul P.G., care i-a achitat în mai multe rânduri sumele de bani pierdute cu ocazia frecventării jocurilor de noroc şi împreună cu care locuia într-un imobil închiriat în municipiul Alexandria, judeţul Teleorman, ale cărui utilităţi erau achitate exclusiv de inculpat, ori prin furnizarea de informaţii, cu privire la derularea unor controale ale unor autorităţi, privind activităţile comerciale ale barului din comuna Bragadiru, judeţul Teleorman, preluat abuziv de inculpat, de la partea vătămată C.V.D., prin prezentarea sa, în lipsa unei desemnări oficiale, la efectuarea unor acte de executare silită, declanşate de inculpatul P.G., privind pe aceeaşi parte vătămată, ori prin faptul asistării în cursul unei nopţi din luna noiembrie sau decembrie a anului 2009, fără să întreprindă măsurile legale care îi reveneau, potrivit prevederilor art. 28 şi 38 din Legea nr. 218/2002, la fapta inculpatului P.G., de executare repetată, fără drept, de focuri de armă cu pistolul, în interiorul localului "P.", sus-numitul a indus şi întreţinut convingerea părţilor vătămate, dar şi a altor persoane din comunitatea respectivă, care au suferit prejudicii de pe urma faptelor penale comise de inculpaţi, în sensul că grupul infracţional acţionează sub protecţia organelor de poliţie. Inculpatul.N.A.V. a fost de faţă în momentele exercitării de agresiuni şi ameninţări, de către inculpatul P.G., faţă de părţile vătămate B.M., C.V.D. şi V.M., a deposedării, în vara anului 2010, a părţii vătămate S.I., de telefonul său mobil, de către inculpatul P.G., fără să întreprindă măsurile legale care îi reveneau, potrivit art. 3 alin. (2) din Legea nr. 364/2004 şi art. 28 alin. (4) din Legea nr. 218/2002, în calitate de poliţist, şi a fost acela care a restituit, în luna septembrie 2012, telefonul mobil, însuşit de inculpatul P.G., cu ocazia sechestrării victimei C.F.O., acestei părţi vătămate, la comanda coordonatorului grupării, în condiţiile în care a cunoscut despre săvârşirea activităţii infracţionale.

De asemenea, inculpatul N.A.V. a manifestat un rol important în recrutarea de victime, fiind probată în cauză această activitate infracţională, în ce priveşte pe părţile vătămate H.D.E.T., al cărei tată a împrumutat suma de 2.000 RON de la inculpatul P.G., la îndemnul său şi al lui L.C., care a fost îndemnat în acelaşi sens, cele două părţi vătămate fiind ulterior constrânse la plata de dobânzi stabilite în mod discreţionar ori la cedarea unor bunuri.

Din verificările efectuate la unităţile bancare, a rezultat că inculpatul a încasat, prin Serviciul de transfer M.G., suma totală de 450 euro, provenind din transferul părţii vătămate M.I.B.

Cu ocazia efectuării percheziţiei domiciliare la locuinţa închiriată a inculpatului P.G. din municipiul Alexandria, s-a constatat prezenţa inculpatului N.A.V., în aceeaşi locaţie, iar din însemnările agendelor aparţinând inculpatului P.G. a rezultat efectuarea de plăţi ale unor sume de bani, către poliţist.

12. Inculpatul R.M.N., în perioada comiterii infracţiunilor, a avut calitatea de Şef al Postului de Poliţie Bragadiru, judeţul Teleorman, deţinând gradul de agent şef adjunct.

În intervalul 2009 - 2012, în schimbul unor beneficii materiale, constând în acordarea de sume de bani cu titlu gratuit sau cu titlu de împrumut ori în finanţarea de mese organizate, inculpatul R.M.N., în calitatea sa de poliţist, a acţionat în sprijinul grupării infracţionale, specializată în săvârşirea de infracţiuni de şantaj şi coordonată de inculpatul P.G., prin desfăşurarea de acte de protejare a membrilor acesteia, constând în convingerea mai multor persoane, cum sunt părţile vătămate H.D.E.T., I.V. şi martorul C.P., pentru a nu depune plângeri penale împotriva membrilor grupului ori pentru a nu indica identitatea autorilor faptelor, pentru a retrage plângerile penale depuse împotriva acestora şi chiar prin consemnarea în fals, în calitatea sa de organ de cercetare penală, în conţinutul declaraţiilor persoanelor vătămate, a opţiunii nereale a retragerii plângerii penale, respectiv în Dosarele penale nr. 62/P/2012 şi 830/P/2010 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Zimnicea, judeţul Teleorman, ori prin consemnarea unei situaţii de fapt nereale, pentru a crea posibilitatea retragerii plângerii, respectiv în Dosarul penal nr. 388/P/2012 al aceleiaşi unităţi de parchet.

Contrar obligaţiei de a înştiinţa despre constituirea şi existenţa grupării organizate, specializată în comiterea de infracţiuni de şantaj, care acţiona în raza sa de competenţă şi despre săvârşirea de infracţiuni, în prezenţa sa, ori care i-au fost sesizate, obligaţie prevăzută prin dispoziţiile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 364/2004, în scopul protejării membrilor acesteia, inculpatul R.M.N. a omis, cu intenţie, să dispună măsurile legale care îi reveneau, în situaţiile în care a luat cunoştinţă despre săvârşirea de infracţiuni, respectiv cu ocazia efectuării de acte premergătoare, la data de 16 iulie 2010, în Dosarul penal nr. 899/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Zimnicea, în care partea vătămată I.M. a sesizat comiterea infracţiunii prev. de art. 25 C. pen., rap. la art. 192 alin. (2) C. pen. şi la art. 217 alin. (1) C. pen., de către inculpatul P.G., prin declaraţia sa olografă, dar şi în alte situaţii, din cursul aceleiaşi luni, în care aceeaşi parte vătămată l-a sesizat cu privire la faptele penale ale sus-numitului, constând în sustragerea unui cal şi, respectiv, uciderea unui măgar, în faţa locuinţei acesteia.

Totodată, în perioada 2010 - 2012, sus-numitul a fost prezent, în repetate rânduri, la predarea, de către partea vătămată C.V.D., de sume de bani, cu titlu de dobânzi, inculpatului P.G., precum şi coinculpaţilor R.S.B.A., N.G.A. şi inculpatului D.M.C., cunoscând că sumele de bani provin din infracţiuni de şantaj şi cămătărie, exercitate de membrii unei grupări organizate, iar în scopul de a ajuta pe inculpatul P.G. la zădărnicirea urmăririi penale, în luna octombrie 2012, a informat pe acesta şi pe inculpatul C.D., că partea vătămată C.V.D. a formulat o plângere împotriva membrilor grupării infracţionale.

Inculpaţii P.G., R.S.B.A., C.D., C.M., T.D.I., N.G.A., V.M.I., M.I. şi V.M. au fost arestaţi preventiv, pentru o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 11 aprilie 2013, în temeiul art. 143 alin. (1) şi art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., conform Încheierii nr. 18 din aceeaşi dată, pronunţată de Tribunalul Teleorman, secţia penală, în Dosarul nr. 1838/87/2013, rămasă definitivă prin Încheierea penală nr. 149 din 15 aprilie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală. Ulterior, măsura arestării preventive dispusă faţă de aceşti inculpaţi a fost succesiv prelungită pentru câte 30 de zile prin Încheierea nr. 20 din 30 aprilie 2013 pronunţată de Tribunalul Teleorman, secţia penală, în Dosarul nr. 2098/87/2013, definitivă prin Încheierea penală nr. 179/R din 3 mai 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, respectiv prin Încheierea nr. 23 din 28 mai 2013, pronunţată de Tribunalul Teleorman, secţia penală, în Dosarul nr. 2333/87/2013, definitivă prin Încheierea penală nr. 233/R din 13 iunie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Inculpatul R.I. a fost arestat preventiv, pentru o perioadă de 29 de zile, începând cu data punerii efective în executare a mandatului, în baza Încheierii penale nr. 179/R din 3 mai 2013, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. 2098/87/2013, temeiul arestării preventive fiind cel prev. de art. 143 alin. (1) şi art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., iar apoi măsura arestării preventive dispusă faţă de acest inculpat a fost prelungită pentru o perioadă de 30 de zile prin Încheierea nr. 23 din 28 mai 2013 pronunţată de Tribunalul Teleorman, secţia penală, în Dosarul nr. 2333/87/2013, definitivă prin Încheierea penală nr. 233/R din 13 iunie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Faţă de inculpaţii N.A.V. şi R.M.N., măsura arestării preventive a fost dispusă, tot în temeiul art. 143 alin. (1) şi art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., prin Încheierea din data de 17 iunie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia penală, în Dosarul nr. 4298/2/2013, rămasă definitivă prin Încheierea penală nr. 2263 din 26 iunie 2013, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

După sesizarea instanţei de fond, la data de 3 iulie 2013, prin Încheierea de şedinţă din camera de consiliu din data de 5 iulie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în temeiul art. 300¹ alin. (1) C. proc. pen., s-a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaţilor P.G., R.S.B.A., C.D., C.M., N.G.A., V.M.I., M.I., V.M., N.A.V. şi R.M.N., această măsură fiind menţinută conform art. 300¹ alin. (3) C. proc. pen., iar în ceea ce-i priveşte pe inculpaţii T.D.I. şi R.I., în temeiul art. 300¹ alin. (2) C. proc. pen., s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi ţara.

Această încheiere a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 2347 din 9 iulie 2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, prin care, pe de o parte, au fost respinse, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii P.G., R.S.B.A., C.D., C.M., N.G.A., V.M.I., M.I., V.M., N.A.V. şi R.M.N. împotriva respectivei încheieri, iar pe de altă parte, admiţându-se recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bucureşti împotriva aceleiaşi încheieri, s-a dispus casarea în parte a acesteia, numai în ceea ce îi priveşte pe inculpaţii T.D.I. şi R.I. şi, rejudecând, în temeiul art. 300¹ alin. (1) C. proc. pen., s-a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive dispuse în privinţa acestor inculpaţi, cu consecinţa menţinerii ei, în temeiul art. 300¹ alin. (3) C. proc. pen.

Curtea de apel a reţinut că, potrivit art. 300² C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanţa legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecăţii, legalitatea şi temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160^b C. proc. pen.

De asemenea, s-a reţinut că, potrivit art. 160^b alin. (1) C. proc. pen., în cursul judecăţii, instanţa trebuie să verifice periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea şi temeinicia arestării preventive, iar conform art. 160^b alin. (3) C. proc. pen., dacă instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, dispune menţinerea arestării preventive.

Analizând la acest moment procesual legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaţilor P.G., R.S.B.A., T.D.I., C.D., C.M., N.G.A., V.M.I., V.M., M.I., N.V.A., R.M.N. şi R.I., curtea de apel a constatat că aceasta a fost dispusă, faţă de toţi inculpaţii, cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare, respectiv art. 149¹ C. proc. pen. rap. la art. 143 C. proc. pen. şi art. 148 lit. f) C. proc. pen., iar temeiurile care au determinat arestarea iniţială a acestora se menţin şi impun în continuare privarea lor provizorie de libertate; pentru protejarea ordinii publice, măsura fiind deopotrivă necesară pentru asigurarea bunei desfăşurări a procesului penal.

Astfel, în ceea ce priveşte condiţia prevăzută de art. 143 C. proc. pen., curtea de apel a apreciat că aceasta este în continuare îndeplinită întrucât, în cauză, există probe din care rezultă că asupra inculpaţilor P.G., R.S.B.A., T.D.I., C.D., C.M., N.G.A., V.M.I., V.M., M.I., N.V.A., R.M.N. şi R.I. planează suspiciunea rezonabilă că ar fi comis infracţiunile pentru care au fost trimişi în judecată, fără să se aducă atingere prezumţiei de nevinovăţie de care beneficiază aceştia conform art. 5² C. proc. pen.

În acest sens, s-a considerat că, din perspectiva existenţei unor motive plauzibile care îndreptăţesc presupunerea rezonabilă a implicării inculpaţilor în activităţile infracţionale deduse judecăţii, prezintă relevanţă următoarele elemente probatorii:

- cu privire la inculpatul P.G., presupunerea rezonabilă a comiterii de către acesta a infracţiunilor de care este acuzat este fundamentată de declaraţiile date de acest inculpat pe parcursul urmăririi penale, prin care a recunoscut nuanţat implicarea sa în activitatea de acordare de împrumuturi cu camătă, de declaraţiile celor 27 de părţi vătămate din prezenta cauză penală, de depoziţiile martorilor O.A., S.I.A., V.V., B.D., P.G., C.D.M., D.D.M., G.R.V., R.I.C., L.C., B.E.M., C.V.A., V.P., T.M., L.F., M.I.C., N.M.I., R.D., S.G., P.I.M.,V.M., C.P., V.P.I., T.V.C. şi ale martorilor cu identitate protejată M.O., V.G., V.A.A., L.V., P.I. şi I.V., de procesele-verbale întocmite cu prilejul efectuării percheziţiilor domiciliare la locuinţele sale din municipiul Bucureşti, din municipiul Alexandria şi din comuna Bragadiru, judeţul Teleorman, precum şi la barul din comuna Bragadiru, judeţul Teleorman, aflat în administrarea sa "de fapt" care atestă ridicarea în vederea confiscării a mai multor bunuri de valoare, sume de bani, bijuterii din aur, ceasuri, precum şi a mai multor arme albe, obiecte care au servit la comiterea infracţiunilor, de cele două agende ridicate cu ocazia efectuării percheziţiilor domiciliare, care conţin însemnări detaliate privind identitatea mai multor debitori, părţi vătămate în prezentul dosar penal, cuantumul sumelor acordate şi datele efectuării unor plăţi, de celelalte documente ridicate tot în cadrul activităţilor de percheziţie domiciliară, respectiv înscrisuri sub semnătură privată, care atestă acordarea de împrumuturi cu dobândă, contracte de credit în formă olografă şi contracte de împrumuturi bancare, având ca titulari ai creditelor mai multe persoane fizice, de copiile dosarelor penale, înfiinţate pe numele inculpatului şi ale celorlalţi membri ai grupării, de alte unităţi de parchet, privind săvârşirea de infracţiuni de violenţă în perioada infracţională, din analiza cărora rezultă că părţile vătămate şi-au retras plângerile penale formulate, precum şi de conţinutul notelor de redare a convorbirilor telefonice, interceptate şi înregistrate cu autorizarea instanţei;

- cu privire la inculpatul R.S.B.A., suspiciunile ce planează asupra acestuia îşi află raţiunea în declaraţiile inculpatului D.M.C., ale părţilor vătămate M.I.A., C.V.D., C.F.O., S.I., D.L.R., H.D.E.T., M.M., V.M.B., V.C.I., în depoziţiile martorilor cu identitate protejată P.I. şi M.O., precum şi ale martorilor N.M.I., S.G., R.I.C., V.V., B.D., S.I.A., ş.a;

- cu privire la inculpatul C.M., caracterul plauzibil al acuzaţiilor aduse acestuia este ilustrat de declaraţia pe care el însuşi a dat-o cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, când a relatat despre participarea sa la unele acte de violenţă, pe care şi le-a asumat, de declaraţiile părţilor vătămate V.C.I., V.M.B., H.D.E.T. şi S.I., C.V.D., ale martorilor cu identitate protejată P.I., L.V., V.A.A., ale martorilor S.G., S.I.A. şi ale inculpatului D.M.C.;

- cu privire la inculpatul C.D., persistenţa motivelor plauzibile de a bănui că acesta a avut o implicare reală în activităţile infracţionale anchetate este confirmată de declaraţiile părţilor vătămate: M.I.A., C.V.D., C.F.O., H.D.E.T., C.P.I., M.M., D.L.R. şi S.I., de depoziţiile martorilor B.E.M., V.P.I., B.D., S.I.A., ale martorilor cu identitate protejată P.I., L.V., de declaraţiile inculpatului D.M.C., de documentele bancare aflate în dosarul de urmărire penală, care atestă că inculpatul C.D. a încasat, prin serviciile de transfer internaţional de bani, suma totală de 6.696 euro, provenind din transferuri ale unor persoane din afara teritoriului României, precum şi de conţinutul notelor de redare a convorbirilor telefonice interceptate şi înregistrate în mod autorizat;

- cu privire la inculpatul T.D.I., probele şi indiciile temeinice care justifică presupunerea rezonabilă a existenţei activităţilor infracţionale imputate acestuia rezultă din propriile declaraţii date în cursul urmăririi penale, din declaraţiile părţilor vătămate M.I.A., M.M., N.M.D., S.M., D.L.R., din declaraţiile inculpatului D.M.C., ale martorilor N.M.I. şi N.M. şi ale martorului cu identitate protejată L.V., din înscrisurile ridicate cu ocazia percheziţiilor domiciliare şi comunicările unităţilor bancare, referitoare la transferurile financiare pe numele inculpatului;

- cu privire la inculpatul N.G.A., din perspectiva exigenţelor la care se referă art. 143 C. proc. pen., prezintă importanţă declaraţiile părţilor vătămate C.V.D., C.F.O., M.G.A., D.L.R., S.I., declaraţiile inculpatului D.M.C., depoziţiile martorilor B.D., S.I.A. şi ale martorilor cu identitate protejată L.V. şi P.I. şi conţinutul notelor de redare a convorbirilor telefonice interceptate;

- cu privire la inculpatul V.M.I., pentru ilustrarea la nivel de bănuială legitimă a participării sale la activităţile infracţionale ce s-au desfăşurat în cadrul grupării infracţionale conduse şi coordonate de către inculpatul P.G., sunt relevante declaraţiile date de acesta în cursul urmăririi penale, prin care a recunoscut contribuţia sa la respectivele activităţi infracţionale, declaraţiile părţilor vătămate C.V.D., V.M. şi M.G.A., comunicările serviciilor de transfer internaţional de bani şi conţinutul notelor de redare a convorbirilor telefonice interceptate;

- cu privire la inculpatul M.I., îndeplinirea condiţiei prev. de art. 143 C. proc. pen. este realizată, prin declaraţiile părţilor vătămate V.M.B., V.C.I., N.S.O., H.D.E.T., S.I., S.I.A., coroborate cu depoziţiile martorilor T.M., L.F., ale martorilor cu identitate protejată L.V. şi V.A.A. şi ale inculpatului D.M.C., precum şi cu conţinutul notelor de redare a convorbirilor telefonice interceptate;

- cu privire la inculpatul V.M., suspiciunea existenţei activităţilor infracţionale desfăşurate de acesta are corespondent în următoarele mijloace de probă: declaraţiile părţilor vătămate V.M.B. şi V.C.I., declaraţiile inculpaţilor P.G., C.M., precum şi conţinutul notelor de redare a convorbirilor telefonice interceptate;

- cu privire la inculpatului R.I., motivele verosimile de a crede că acesta a săvârşit infracţiunea pentru care a fost trimis în judecată se întemeiază pe propria declaraţie dată cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, când a revenit asupra declaraţiilor iniţiale, arătând că recunoaşte faptele pentru care a fost învinuit, pe declaraţiile părţilor vătămate H.D.E.T., S.I., N.S.O. şi ale martorilor P.I.M. şi S.G.;

- cu privire la inculpatul N.A.V., elementele probatorii care îndreptăţesc bănuiala legitimă a implicării sale în activităţile infracţionale ce formează obiectul judecăţii rezidă în declaraţiile inculpaţilor P.G., C.M. şi C.D., ale inculpatului D.M.C., ale părţilor vătămate C.V.D., S.I., C.F.O., D.L.R., M.I.A., V.M., ale martorilor C.A., L.C., T.V.C., S.I.A., B.D. şi ale martorilor cu identitate protejată V.A.A., L.V., P.I., M.O., în datele ce rezultă din verificarea agendelor ridicate de la domiciliul inculpatului P.G., cu ocazia percheziţiei domiciliare, care atestă efectuarea de plăţi de către acesta către inculpatul N.A.V. şi în notele de redare a convorbirilor telefonice interceptate şi înregistrate cu autorizarea instanţei competente;

- cu privire la inculpatul R.M.N., existenţa probelor şi indiciilor temeinice care fac ca detenţia provizorie a persoanei plasate în arest preventiv să fie considerată legitimă rezultă din declaraţiile părţilor vătămate H.D.E.T., S.I., I.V., I.M., C.V.D., C.F.O., M.I.A., coroborate cu depoziţiile martorilor V.P., T.M., L.F., C.P., C.A., O.A., R.D., V.M., ale martorilor cu identitate protejată P.I., M.O., L.V., V.A.A., cu declaraţiile inculpatului D.M.C., cu datele care au rezultat din verificarea agendelor găsite la domiciliul inculpatului P.G., cu ocazia percheziţiei domiciliare, care atestă efectuarea de plăţi de către acesta inculpatului, precum şi cu conţinutul notei de redare a convorbirilor telefonice interceptate şi înregistrate în mod autorizat.

Referitor la poziţia procesuală a acelor inculpaţi care contestă, în ceea ce-i priveşte, existenţa de probe sau indicii temeinice, apte să justifice în mod legitim menţinerea lor în stare privativă de libertate, curtea de apel a reţinut că, la momentul procesual actual, nu se verifică existenţa unor probe certe de vinovăţie, ci doar a unor date sau informaţii pe care se poate întemeia în mod obiectiv suspiciunea comiterii infracţiunilor de către persoanele cercetate.

În acest sens, s-a reţinut că şi în jurisprudenţa instanţei europene de contencios al drepturilor omului s-a statuat în mod constant că datele şi informaţiile care suscită bănuielile pe care se întemeiază măsura arestării preventive nu trebuie să prezinte acelaşi nivel de certitudine cu cele care permit trimiterea în judecată şi, cu atât mai puţin, condamnarea unei persoane (a se vedea hotărârile pronunţate în cauzele Brogan şi Murray contra Marii Britanii) or, în cazul de faţă, astfel de date şi informaţii rezultă cu prisosinţă din mijloacele de probă la care s-a făcut referire în cele ce preced.

Aşadar, prin raportare şi la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, instanţa de fond a constatat ca fiind îndeplinită în continuare condiţia sine qua non a regularităţii măsurii preventive privative de libertate, respectiv persistenţa motivelor plauzibile de a bănui că persoanele private de libertate ar fi comis faptele reţinute în sarcina lor (a se vedea în acest sens cauza Vrencev c. Serbiei, 23 septembrie 2008).

De asemenea, s-a constatat că se menţin îndeplinite şi cerinţele prevăzute de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. întrucât inculpaţii P.G., R.S.B.A., T.D.I., C.D., C.M., N.G.A., V.M.I., V.M., M.I., N.V.A., R.M.N. şi R.I. au fost arestaţi şi trimişi în judecată pentru infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

În evaluarea cerinţei legale privitoare la pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar putea prezenta punerea în libertate a inculpaţilor, instanţa de fond a pornit de la premisa că, deşi această noţiune nu se confundă cu pericolul social, ca trăsătură esenţială a infracţiunii, aceasta nu înseamnă totuşi că trebuie să se facă abstracţie totală de gravitatea faptei, raportându-ne strict doar la circumstanţele personale ale inculpaţilor. Astfel, aşa cum practica judiciară în materie a statuat în mod constant, a fost avut în vedere că, adeseori, existenţa pericolului pentru ordinea publică pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpatului rezultă, între altele, şi din pericolul social al infracţiunii de care este acuzat inculpatul, din reacţia publică la comiterea unei astfel de infracţiuni, din posibilitatea comiterii chiar a unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacţii corespunzătoare faţă de cei bănuiţi ca autori ai unor astfel de fapte.

De altfel, s-a reţinut că însăşi Curtea de la Strasbourg, pronunţându-se în sensul că protejarea ordinii publice poate constitui un motiv pentru a dispune luarea/menţinerea măsurii arestării preventive, a admis că, în măsura în care şi dreptul naţional o recunoaşte (în ţara noastră acest criteriu fiind prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen.), prin gravitatea lor deosebită şi prin reacţia particulară a opiniei publice, anumite infracţiuni pot suscita "o tulburare a societăţii" de natură să justifice o detenţie preventivă (a se vedea cauza Vestellier contra Franţei, Hotărârea din 26 iunie 1991).

Din această perspectivă, s-a apreciat că, în cazul de faţă, riscul de periclitare a ordinii publice prin punerea inculpaţilor în stare de libertate rezultă din gravitatea faptelor pentru care sunt cercetaţi şi care se prezintă la un nivel ridicat, raportat la modul de operare, la mijloacele utilizate pentru atingerea scopului infracţional vizat, la urmările cauzate valorilor sociale lezate şi la rezonanţa puternic negativă a unor astfel de fapte în rândul membrilor societăţii civile (în acest sens reţinându-se că asupra inculpaţilor P.G., R.S.B.A., T.D.I., C.D., C.M., N.G.A., V.M.I., V.M., M.I., N.V.A. şi R.M.N. planează suspiciunea rezonabilă de a fi acţionat în cadrul unei grupări infracţionale organizate care şi-a desfăşurat activitatea pe parcursul unei perioade îndelungate de timp - de peste 7 ani, sub stricta şi directa coordonare şi conducere a inculpatului P.G., prin îndeplinirea de către fiecare a unor roluri preasumate, cu răspunderi şi atribuţii bine definite, care au presupus comiterea, în mod repetat, de către aceştia, a unei game extrem de variate de activităţi infracţionale, precum şantajul, lipsirea de libertate în mod ilegal, înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, dare de bani cu dobândă de către persoane neautorizate, violare de domiciliu, distrugere, tulburare de posesie, port de arme, fără drept, în localul unei unităţi şi uz, fără drept, de armă neletală, dar şi prin angrenarea în astfel de activităţi a unor reprezentanţi ai autorităţilor statului - inculpaţii N.V.A. şi R.M.N. - chemaţi, în calitatea lor de poliţişti, să contribuie la reuşita demersurilor ilicite concepute de liderul grupării, activităţi care având ca motivaţie exclusivă obţinerea unor considerabile avantaje materiale şi financiare de către diverşi participanţi ai grupului organizat, dar mai ales de către liderul acestuia, au fost de natură a produce însemnate prejudicii de ordin moral şi patrimonial celor nu mai puţin de 27 de victime împotriva cărora s-au îndreptat presupusele acţiuni nelegitime puse pe seama inculpaţilor, iar în ceea ce-l priveşte pe inculpatul R.I., fiind de observat că acesta este bănuit de a fi încercat, alături de inculpata A.I.D., obstrucţionarea tragerii la răspundere penală a liderului grupării, inculpatul P.G., prin acţiuni de influenţare sau de intimidare a unor părţi vătămate şi a unor martori, fie în scopul retractării declaraţiilor date împotriva acestuia, fie al modificării lor).

În acest context, s-a apreciat că se impune o reacţie fermă din partea organelor judiciare faţă de cei bănuiţi a fi autorii unor fapte cu un impact social negativ foarte puternic, intensificarea eforturilor de reprimare a acestui tip de infracţionalitate fiind necesară atât pentru prezervarea ordinii publice, cât şi pentru întărirea sentimentului de securitate şi a celui de încredere în organele abilitate cu cercetarea şi combaterea acestor fapte şi pentru descurajarea persoanelor tentate să comită fapte similare.

Totodată, s-a reţinut că, într-adevăr, în ceea ce-i priveşte pe inculpaţii P.G., R.S.B.A., T.D.I., C.D., C.M., N.G.A., V.M.I. şi M.I., raportat la soluţiile de scoatere de sub urmărire penală dispuse faţă de aceştia prin rechizitoriu, amploarea presupusei lor activităţi infracţionale este mai restrânsă faţă de cea avută în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive, însă, trecând peste faptul că aceste aspecte au fost deja avute în vedere de către instanţe (de fond şi de control judiciar) care, după sesizarea instanţei cu judecarea în fond a cauzei, au statuat în condiţiile art. 300¹, respectiv 300² C. proc. pen., asupra legalităţii şi temeiniciei arestării preventive a inculpaţilor, fără a fi fost considerate, la acel moment, apte de a justifica judecarea acestora în stare de libertate, s-a constatat şi că asupra inculpaţilor persistă încă acuzaţii destul de grave care conturează profiluri socio-morale cu un potenţial criminogen ridicat şi care, cel puţin pentru moment, reclamă în mod necesar păstrarea unui climat de securitate socială, chiar în detrimentul libertăţii lor individuale.

De asemenea, s-a apreciat că nici acele date ce caracterizează pozitiv persoana fiecărui inculpat (cum ar fi lipsa antecedentelor penale, cu excepţia inculpaţilor R.S.B.A. şi C.M., apartenenţa acestora unor medii sociale organizate, existenţa unor surse licite de venituri etc.) nu sunt suficiente pentru a determina reconsiderarea necesităţii privării acestora de libertate, ci, în raport cu semnificaţia profund antisocială a conduitei lor reprobabile, premeditată şi perpetuată pe parcursul unei perioade îndelungate de timp, măsura arestării preventive a apărut ca fiind, încă, singura măsură care poate asigura un just echilibru între protejarea interesului public şi respectarea drepturilor individuale ale acuzaţilor.

Referitor la atitudinea procesuală a inculpaţilor V.M.I. şi R.I., care şi-au exprimat disponibilitatea pentru a solicita judecarea cauzei, în ceea ce-i priveşte, potrivit procedurii simplificate reglementate de dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen., bazată pe recunoaşterea vinovăţiei, instanţa de fond a considerat că, la acest moment procesual, este prematur a evalua această intenţie declarată a inculpaţilor din perspectiva necesităţii menţinerii arestului preventiv.

Cât priveşte starea de sănătate precară invocată de către apărătorul inculpatului R.S.B.A., s-a apreciat că problemele de sănătate ale acestui inculpat nu pot fi reţinute ca împrejurări de natură să schimbe temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, inculpatul având posibilitatea de a beneficia de tratament medical, conform art. 82 alin. (5) din Legea nr. 275/2006, modificată, raportat la art. 50 şi urm. din acelaşi act normativ sau în condiţiile art. 139¹ C. proc. pen. (adică sub pază permanentă în reţeaua medicală a Ministerului Sănătăţii Publice), dacă se constată că suferă de o afecţiune ce nu poate fi tratată în reţeaua medicală a A.N.P., aşa cum de altfel s-a şi procedat în fapt la data de 2 octombrie 2013, potrivit susţinerilor apărării.

Totodată, s-a apreciat că nici invocarea de către apărătorii unora dintre inculpaţii plasaţi în detenţie provizorie a incidenţei principiului non bis in idem nu poate servi ca temei pentru punerea acestora în stare de libertate întrucât, dincolo de faptul că în acest moment datele aflate la dispoziţia instanţei nu permit clarificarea cu suficientă certitudine a acestei chestiuni (nefiind stabilită împrejurarea dacă aceste soluţii de netrimitere în judecată au fost sau nu supuse controlului unei instanţe de judecată), probatoriul cauzei legitimează presupunerea rezonabilă că activităţile infracţionale imputate inculpaţilor exced domeniului de aplicare a principiului anterior menţionat.

Referitor la durata rezonabilă a măsurii arestării preventive, s-a reţinut că art. 5 parag. 3 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului se referă numai la persoanele arestate preventiv în faza de urmărire penală, precum şi în faza judecăţii în primă instanţă şi are ca scop garantarea dreptului la libertate al unei persoane prin evitarea menţinerii acesteia pentru o durată de timp excesivă în detenţie.

S-a mai reţinut că, în jurisprudenţa sa constantă, instanţa europeană de contencios al drepturilor omului a statuat că nu se poate face o evaluare abstractă a caracterului rezonabil al duratei unei detenţii (Patsouria împotriva Georgiei, nr. 30779/04, pct. 62, 6 noiembrie 2007) şi că acesta trebuie examinat, în fiecare caz în parte, ţinând seama de condiţiile concrete. Astfel, s-a reţinut că, în opinia Curţii de la Strasbourg, continuarea detenţiei nu se justifică într-o anumită speţă decât dacă indicii concrete demonstrează o cerinţă veritabilă de interes public care prevalează, în ciuda prezumţiei de nevinovăţie, asupra regulii respectării libertăţii individuale (Smirtiova împotriva Rusiei, nr. 46133/99 şi 48183/99, pct. 61, CEDO 2003-IX (fragmente)).

În acest context, instanţa de fond a apreciat că perioada de timp de câteva luni (cuprinsă între 4 şi 6 luni) de când inculpaţii se află în arest preventiv nu constituie o depăşire a termenului rezonabil, în raport cu stadiul procesual al cauzei (instanţa fiind sesizată abia în urmă cu aproximativ 3 luni), cu gradul sporit de complexitate al speţei, determinat de numărul mare al persoanelor implicate în desfăşurarea procesului penal (14 inculpaţi şi 27 părţi vătămate), de amploarea şi multitudinea activităţilor infracţionale reţinute în sarcina fiecăruia şi de consistenţa şi diversitatea probatoriului administrat în cauză.

Prin urmare, s-a apreciat că durata arestării preventive a inculpaţilor nu a devenit încă excesivă şi disproporţionată faţă de nevoile create de interesul superior pe care îl deserveşte, fiind respectate exigenţele art. 5 parag. 3 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

În sfârşit, raportându-se şi la scopul măsurii arestării preventive, astfel cum este definit în art. 136 alin. (1) C. proc. pen., instanţa de fond, având în vedere natura faptelor săvârşite şi complexitatea extrem de ridicată a cazului anchetat, precum şi stadiul procesual al cauzei (în sensul că cercetarea judecătorească nici măcar nu a debutat), a apreciat că menţinerea acestei măsuri este necesară şi pentru a se asigura buna desfăşurare a procesului penal, pentru a nu fi periclitată lămurirea completă a cauzei şi stabilirea corectă a adevărului judiciar (a se vedea CEDO Hotărârea din 27 august 1992 în cauza Tomasi contra Franţei).

Faţă de toate considerentele anterior expuse, constatând că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive faţă de inculpaţii P.G., R.S.B.A., T.D.I., C.D., C.M., N.G.A., V.M.I., V.M., M.I., N.V.A., R.M.N. şi R.I. nu au încetat, instanţa de fond a apreciat că nu se impune revocarea măsurii arestării preventive a acestora, nefiind întrunite exigenţele art. 160^b alin. (2) C. proc. pen.

Totodată, în condiţiile în care s-a apreciat că scopul măsurii preventive nu poate fi realizat şi printr-o măsură preventivă nerestrictivă de libertate - măsura obligării de a nu părăsi localitatea prev. de art. 145 C. proc. pen. sau măsura obligării de a nu părăsi ţara prev. de art. 145¹ C. proc. pen., iar privarea de libertate a inculpaţilor este în continuare necesară pentru prezervarea ordinii publice şi asigurarea bunei desfăşurări a procesului penal, instanţa de fond a reţinut că înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură nerestrictivă de libertate, chiar subsumată unor obligaţii, ar provoca o reală tulburare a ordinii şi liniştii publice.

Ca atare, nefiind întrunite condiţiile prevăzute de art. 139 alin. (1) C. proc. pen., au fost respinse, ca neîntemeiate, cererile formulate de apărătorii inculpaţilor P.G., R.S.B.A., M.I., R.I., N.G.A. şi R.M.N. cu privire la înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi ţara, precum şi cererile formulate de apărătorii inculpaţilor T.D.I., C.D. şi V.M.I. şi, respectiv, V.M. şi N.V.A. privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi ţara, respectiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau ţara.

În consecinţă, constatându-se că în privinţa fiecăruia dintre inculpaţii P.G., R.S.B.A., T.D.I., C.D., C.M., N.G.A., V.M.I., V.M., M.I., N.V.A., R.M.N. şi R.I. temeiurile care au legitimat luarea măsurii preventive privative de libertate nu au încetat şi nici nu s-au modificat în vreun fel, ci dimpotrivă, acestea se menţin şi impun în continuare privarea provizorie de libertate a acestora, pentru buna desfăşurare a procesului penal, fiind pe deplin satisfăcute exigenţele art. 300² rap. la art. 160^b alin. (3) C. proc. pen., instanţa de fond, în temeiul acestor texte legale, a menţinut arestarea preventivă a inculpaţilor sus-menţionaţi.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal, au declarat recurs inculpaţii R.S.B.A., R.I., C.M., M.I., P.G., C.D., N.G.A., T.D.I., V.M.I. şi V.M., solicitând admiterea căii de atac, casarea încheierii atacate şi revocarea măsurii arestării preventive, iar în subsidiar, înlocuirea acestei măsuri cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea sau ţara.

Concluziile formulate de reprezentantul parchetului, de apărătorii recurenţilor-inculpaţi şi ultimul cuvânt al acestora au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri, urmând a nu mai fi reluate.

Înalta Curte, pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, ţinând seama şi de precizarea făcută oral în faţa instanţei de judecată de către apărătorii recurenţilor-inculpaţi, în sensul că recursurile promovate vizează doar dispoziţia din încheierea atacată referitoare la menţinerea stării de arest, va examina calea de atac promovată numai sub acest ultim aspect, încheierea atacată dobândind caracter definitiv în ceea ce priveşte dispoziţia de respingere a cererilor formulate de inculpaţii P.G., R.S.B.A., M.I., R.I., N.G.A. şi R.M.N. cu privire la înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi ţara, precum şi a cererilor formulate de inculpaţii T.D.I., C.D. şi V.M.I. şi, respectiv, V.M. şi N.V.A. privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi ţara, respectiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau ţara, fiind avute în vedere prevederile art. 141 alin. (1) C. proc. pen., din care rezultă că încheierea prin care prima instanţă - în speţă Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins cererea de înlocuire a măsurii preventive, nu este supusă niciunei căi de atac.

Astfel, examinând recursurile declarate în cauză în limitele anterior expuse, Înalta Curte constată că acestea nu sunt fondate pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

Potrivit dispoziţiilor art. 160^b alin. (1) C. proc. pen., instanţa de judecată, în exercitarea atribuţiilor de control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea şi temeinicia arestării preventive.

Conform alin. (3) din acelaşi text de lege, când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menţinerea măsurii arestării preventive.

În cauză, instanţa de fond a procedat la efectuarea verificărilor dispuse de legea procesual-penală şi a constatat în mod justificat că temeiurile de fapt şi de drept care au stat la baza arestării preventive subzistă, confirmând în continuare privarea de libertate a inculpaţilor, respectiv, infracţiunile deduse judecăţii sunt grave, fiind sancţionate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, există probe certe că lăsarea inculpaţilor în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică şi, totodată, există presupunerea rezonabilă că aceştia au săvârşit faptele pentru care au fost trimişi în judecată.

Înalta Curte, în raport de împrejurările concrete de comitere a faptelor, apreciază că lăsarea în libertate a inculpaţilor prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, aşa cum corect a reţinut şi instanţa de fond.

Ordinea publică reprezintă climatul social optim, firesc, care se asigură printr-un ansamblu de norme şi măsuri şi care se traduce prin funcţionarea normală a instituţiilor statului, menţinerea liniştii cetăţenilor şi respectarea drepturilor acestora.

Deşi pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esenţială a infracţiunii, aceasta nu înseamnă că la aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracţie de gravitatea faptelor. Sub acest aspect, existenţa pericolului public poate rezulta, între altele, din însuşi pericolul social al infracţiunilor de care este învinuit inculpatul, din reacţia publică la comiterea unor astfel de infracţiuni, din posibilitatea comiterii unor alte asemenea fapte de către alte persoane, în lipsa unei reacţii ferme faţă de cei bănuiţi ca autori ai faptelor respective.

Luarea şi menţinerea măsurii arestului preventiv se face ţinându-se seama de scopul acestei măsuri, de gradul de pericol social al infracţiunilor presupus a fi săvârşite de către inculpaţi.

În raport de gravitatea infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii (Kusyk c Polonia), de participarea acestora la presupusa săvârşire a infracţiunilor şi de necesitatea unei prevenţii generale, Înalta Curte constată că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv subzistă, aşa încât se impune menţinerea acestei măsuri (Hesse c Austria).

În aprecierea persistenţei pericolului pentru ordinea publică a lăsării în libertate a inculpaţilor trebuie pornit de la regulile de principiu stabilite sub acest aspect prin jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (Letellier c. Franţei), prin care s-a statuat că, în măsura în care dreptul naţional o recunoaşte - prin gravitatea deosebită şi prin reacţia particulară a opiniei publice, anumite infracţiuni pot suscita o "tulburare a societăţii" de natură să justifice o detenţie preventivă.

În speţa dedusă judecăţii se are în vedere nu numai conformitatea cu dispoziţiile procedurale ale dreptului intern, ci şi caracterul plauzibil al bănuielilor care au condus la menţinerea măsurii privative de libertate, precum şi legitimitatea scopului urmărit de măsura luată.

Astfel, în acord cu prima instanţă, Înalta Curte apreciază că sunt întrunite şi la acest moment procesual condiţiile prevăzute de art. 300² coroborat cu art. 160^b alin. (3) C. proc. pen., impunându-se, în continuare, privarea de libertate a inculpaţilor.

Este adevărat că privarea de libertate este o măsură gravă şi că menţinerea acesteia nu se justifică decât atunci când alte măsuri mai puţin severe au fost luate în considerare şi apreciate ca fiind suficiente pentru protejarea interesului public (Saadi contra Regatul Unit), însă menţinerea arestului preventiv în pofida prezumţiei de nevinovăţie prevalează asupra regulilor privind libertatea individuală.

În cauză, restrângerea dreptului la libertate apare ca proporţională cu scopul urmărit, cel al ocrotirii ordinii publice şi de drept, măsura fiind necesară într-o societate democratică pentru salvgardarea interesului public şi a încrederii societăţii în instituţiile statului de drept şi în efectele exercitării funcţiilor acestora, instanţa fiind obligată să vegheze la un just echilibru între măsura privării de libertate, pe de o parte, şi interesul public de protecţie a cetăţenilor împotriva comiterii de infracţiuni grave, pe de altă parte.

În condiţiile speţei, la acest moment, instanţa de recurs constată că interesul general prevalează în raport cu interesul inculpaţilor de a fi puşi în stare de libertate.

În ceea ce priveşte situaţia recurentului-inculpat R.S.B.A., dovedită cu actele medicale existente la dosarul cauzei şi care a fost avută în vedere de către prima instanţă, Înalta Curte apreciază că aceasta nu reprezintă o împrejurare de natură să schimbe temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, reţinându-se în acest sens că, deşi inculpatul suferă de anumite afecţiuni medicale, împrejurarea amintită nu poate conduce la concluzia că poate fi cercetat în stare de libertate, ţinând cont de gravitatea faptelor presupus a fi fost comise, de modul şi circumstanţele în care acestea au fost săvârşite. Pe de altă parte, astfel cum în mod corect a reţinut şi instanţa de fond, recurentul-inculpat anterior menţionat are posibilitatea de a beneficia de tratament specializat.

De asemenea, nici celelalte circumstanţe personale, favorabile recurenţilor-inculpaţi, la care a făcut referire apărarea, ca de altfel nici atitudinea procesuală corespunzătoare a unora dintre aceştia, nu pot fi apreciate ca reprezentând elemente apte să conducă la adoptarea unei soluţii de revocare a măsurii arestării preventive, în contextul general al cauzei.

Cu privire la susţinerea potrivit căreia au fost dispuse faţă de inculpaţi anumite soluţii de netrimitere în judecată, în legătură cu fapte pentru care au fost arestaţi, se reţine că acest argument a fost verificat cu prilejul menţinerii stării de arest, iar pe de altă parte, în prezenta cauză, instanţa de fond, cu prilejul analizării necesităţii menţinerii arestării preventive, s-a raportat la infracţiunile pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată, nefiind incident principiul non bis in idem, la care apărarea a făcut referire.

În ceea ce priveşte susţinerea legată de încălcarea dreptului la apărare în cursul urmăririi penale, se reţine că aceasta reprezintă o chestiune care priveşte legalitatea activităţii de urmărire penală, care a fost supusă verificării instanţei de fond.

Astfel fiind, analizând posibilitatea luării unei măsuri alternative, la acest moment procesual, Înalta Curte nu identifică vreun motiv întemeiat pentru punerea în libertate a inculpaţilor, ci apreciază că întregul material probator administrat în cauză impune privarea de libertate, în continuare, iar nu vreo altă măsură preventivă, arestarea preventivă fiind singura aptă să atingă scopul preventiv reglementat de art. 136 C. proc. pen.

Se reţine, de asemenea, că menţinerea arestării preventive a inculpaţilor nu contravine dreptului la libertate ocrotit de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, iar pe de altă parte, având în vedere circumstanţele reale ale faptelor, modalitatea concretă de săvârşire, gradul crescut de pericol social ce caracterizează aceste fapte, durata detenţiei provizorii nu excede termenului rezonabil la care face referire art. 5 parag. 3 din Convenţie, existând temeiuri suficiente pentru a constata că menţinerea detenţiei provizorii este licită, respectându-se legislaţia internă şi prevederile Convenţiei Europene a Drepturilor Omului.

Aceste considerente justifică dispoziţia de menţinere a arestării preventive, astfel că, în conformitate cu art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile declarate vor fi respinse, ca nefondate.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii-inculpaţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se vor include şi onorariile cuvenite pentru apărarea din oficiu, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii R.S.B.A., R.I., C.M., M.I., P.G., C.D., N.G.A., T.D.I., V.M.I. şi V.M. împotriva Încheierii din 7 octombrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. 4677/2/2013 (2257/2013).

Obligă recurenţii-inculpaţi R.S.B.A., R.I., M.I., P.G., C.D., T.D.I. şi V.M.I. la plata sumelor de câte 125 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 25 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu până la prezentarea apărătorilor aleşi, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurenţii-inculpaţi C.M., N.G.A. şi V.M. la plata sumelor de câte 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 100 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 21 octombrie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 3185/2013. Penal		ICCJ. Decizia nr. 3213/2013. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 3054/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 3184/2013. Penal. Recunoaşterea hotărârilor penale sau a altor acte judiciare străine (Legea 302/2004). Recurs ICCJ. Decizia nr. 3185/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 3213/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 3222/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Falsul în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 C.p.), infracţiuni la legea societăţilor comerciale (Legea nr. 31/1990), infractiuni la legea ICCJ. Decizia nr. 3253/2013. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Traficul de persoane (Legea 678/2001 art. 12), traficul de minori (Legea 678/2001 art. 13