ICCJ. Decizia nr. 3369/2013. Penal. Omorul deosebit de grav (art. 176 C.p.). Omorul (art. 174 C.p.), lipsirea de libertate în mod ilegal (art. 189 C.p.). Recurs

Decizii penale ICCJ 2013

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3369/2013

Dosar nr. 687/105/2012

Şedinţa publică din 1 noiembrie 2013

Asupra recursurilor de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 359 pronunţată la 9 octombrie 2012 de către Tribunalul Prahova, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor inculpaţilor N.C., N.M. şi N.I., formulată de partea civilă P.A., din infracţiunile prev. de art. 174 C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen. şi respectiv din infracţiunea prev. de art. 189 alin. (2) C. pen. (victima P.I.), în infracţiunea prev. de art. 189 alin. (6) C. pen., ca neîntemeiată.

În baza art. 334 C. proc. pen., s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor inculpaţilor N.C., N.I. şi N.M., din infracţiunea prev. de art. 174 cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen., în infracţiunea prev. de art. 183 C. pen., ca neîntemeiată.

1. A fost condamnat inculpatul N.C., după cum urmează: în baza art. 174 C. pen. cu aplic. art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. pentru infracţiunea de omor, la pedeapsa de 13 ani şi 4 luni închisoare, şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. cu excepţia dreptului de a alege, după executarea pedepsei principale; în baza art. 319 C. pen., cu aplic. art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., pentru infracţiunea de profanare de morminte, la pedeapsa de 2 ani închisoare; în baza art 189 alin. (2) C. pen. (victima P.I.), cu aplic. art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. pentru infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, la pedeapsa de 10 ani închisoare; în baza art. 189 alin. (2) C. pen. (victima P.A.), cu aplic. art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., pentru infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, la pedeapsa de 8 ani închisoare.

Potrivit art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 13 ani şi 4 luni închisoare, şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, după executarea pedepsei principale.

2. Inculpatul N.I. a fost condamnat după cum urmează: în baza art. 174 C. pen. cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., pentru infracţiunea de omor, la pedeapsa de 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, după executarea pedepsei principale; în baza art 189 alin. (2) C. pen. (victima P.I.), pentru infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, la pedeapsa de 10 ani închisoare; în baza art. 189 alin. (2) C. pen. (victima P.A.), pentru infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, la pedeapsa de 8 ani închisoare.

Potrivit art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 10 (zece) ani închisoare, şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., au fost interzise celor doi inculpaţi drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, pe perioada executării pedepsei.

În baza art. 88 C. pen., ambilor inculpaţi li s-au dedus perioada reţinerii şi arestării preventive, de la 6 septembrie 2011, la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a celor doi inculpaţi.

3. Prin aceeaşi sentinţă, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul N.M., pentru infracţiunea de omor, prev. de art. 174 C. pen., faptă din 2 septembrie 2011, întrucât fapta nu a fost săvârşită de inculpat.

În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 189 alin. (2) C. pen. (victima P.I.), a fost condamnat inculpatul N.M., pentru infracţiunea de complicitate la lipsire de libertate în mod ilegal, faptă din 2 septembrie 2011, la pedeapsa de 6 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege pe perioada executării pedepsei.

4. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitată inculpata A.O.L., pentru infracţiunea de favorizare a infractorului prev. de art. 264 C. pen., faptă din perioada 2 septembrie - 9 septembrie 2011, întrucât faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii.

Inculpaţii N.C., N.I. şi N.M. au fost obligaţi în solidar la plata despăgubirilor civile, astfel: 10.000 RON daune morale către partea civilă P.A. (victima P.I.); 10.000 RON daune morale către partea civilă P.M.

Inculpaţii N.C. şi N.I. au fost obligaţi în solidar la despăgubiri civile în cuantum de 15.000 RON daune morale, către partea civilă P.A.

În rest pretenţiile părţilor civile au fost respinse ca neîntemeiate.

Inculpaţii N.C., N.I. şi N.M. au mai fost obligaţi la 35.000 RON fiecare, cheltuieli judiciare către stat, din care 100.000 RON reprezintă cheltuieli judiciare efectuate în faza de urmărire penală.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin Rechizitoriul nr. 1134/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor: N.C., pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.; art. 319 C. pen.; art. 189 alin. (2) C. pen. (victimă P.I.), art. 189 alin. (2) C. pen. (victimă P.A.), toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; N.I., sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. - art. 189 alin. (2) C. pen. (victimă P.I.) cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 189 alin. (2) C. pen. (victimă P.A.) cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

De asemenea, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpaţilor: N.M., pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.; art. 26 C. pen. rap. la art. 189 alin. (2) C. pen. (victimă P.I.), ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; A.O.L., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 264 alin. (1) C. pen.

În faza de urmărire penală s-au administrat următoarele probe: plângerea şi declaraţia părţii vătămate P.A., raportul de expertiză medico-legală a victimei P.A., procesul-verbal de cercetare la faţa locului, raportul medico-legal necropsie, raportul medico-legal exhumare, fişa medicală a victimei, procesul-verbal de cercetare la faţa locului (descoperiri de resturi cadaverice), raportul de expertiză biocriminalistică de genotipare efectuată de I.N.M.L. Mina Minovici, proces-verbal de reconstituire a faptelor, procesul-verbal de reconstituire a traseului parcurs de inculpatul N.C. cu corpul victimei, procese-verbale încheiate cu ocazia căutărilor victimei P.I., procese-verbale încheiate cu ocazia examinării criminalistice a autovehiculelor numiţilor N.M. şi N.C., declaraţiile inculpaţilor, procese-verbale confruntări, interceptările şi înregistrările audio a convorbirilor telefonice şi declaraţiile martorilor M.I., S.C.G., E.M., alte acte.

În faza de cercetare judecătorească, înainte de citirea actului de sesizare al instanţei, inculpatul N.C. a declarat că înţelege să fie judecat conform art. 320¹ C. proc. pen. şi a dat declaraţii în faţa instanţei conform dispoziţiilor prevăzute de textul de lege sus-menţionat.

În ceea ce îi priveşte pe ceilalţi inculpaţi, întrucât aceştia nu au recunoscut săvârşirea infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată, s-a procedat la reaudierea inculpaţilor N.I., N.M. şi A.O.L., părţii vătămate P.A., părţii civile P.M., au fost reaudiaţi martorii M.I., S.C.G., E.M., a fost depusă cerere de constituire ca parte civilă de către partea vătămată P.A., s-au depus acte în circumstanţiere de către inculpaţi, s-au depus cereri de schimbare a încadrării juridice a faptelor atât de către apărătorul părţii vătămate P.A., cât şi de inculpatul N.C., cerere susţinută şi de ceilalţi coinculpaţi, acte în circumstanţiere, alte acte.

Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa de fond a reţinut că, în data de 2 septembrie 2011, inculpaţii N.C. şi N.I., ajutaţi de inculpatul N.M., au lipsit de libertate în mod ilegal pe victima P.I., iar, prin acţiunea conjugată a inculpaţilor, viaţa victimei a fost suprimată, inculpatul N.C., pentru a ascunde cadavrul şi pentru a împiedica descoperirea acestuia, a abandonat trupul victimei într-un lan de porumb, fiind descoperite doar resturi cadaverice, în data de 17 septembrie 2011, fără părţi şi ţesuturi moi.

În aceeaşi zi, 2 septembrie 2011, inculpaţii N.C. şi N.I. au lipsit de libertate în mod ilegal şi pe partea vătămată P.A., cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 4 - 5 zile îngrijiri medicale.

Pentru a zădărnici urmărirea penală a inculpatului N.C., inculpata A.O.L. a şters mesajele cât şi apelurile formate de pe telefonul inculpatului şi nu a declarat tot ceea ce ştia în legătură cu fapta inculpatului, iar când acesta din urmă era căutat de către organele de poliţie, nu le-a comunicat că este plecat cu autovehiculul său, ci i-a comunicat inculpatului că este căutat de poliţie.

Inculpaţii, cât şi victimele - P.I. şi P.A. sunt consăteni, locuiesc în satul Strejnicu, com. Tîrgşorul Vechi, jud. Prahova.

Numiţii P.I. şi P.A. sunt cunoscuţi în comunitate ca persoane care au avut tangenţe cu legea penală, pentru asigurarea existenţei pe căi legale, lucrează ca muncitori la construcţia celor 2 imobile de tip vile de locuit, proprietatea inculpatului N.C., aflate tot în satul Strejnic, la marginea satului.

În data de 2 septembrie 2011, inculpatul N.C., după cercetări proprii, a ajuns la concluzia că victima P.I. i-a sustras suma de 5.000 euro şi a hotărât să-şi recupereze banii, pe cont propriu, căci oricum "poliţia nu poate face nimic".

Astfel, acesta merge în dimineaţa zilei de 2 septembrie 2011, în jurul orelor 11:00, la locuinţa victimei P.I., consumă cu acesta vişinată şi speră să afle "ceva" despre banii sustraşi de victimă. Constatând că încercările sunt zadarnice, hotărăşte să acţioneze, în acest sens îl contactează pe N.I. - persoană cu "experienţă", care executase pedepse cu închisoare, fiind condamnat pentru tâlhărie - şi în jurul orelor 16:00, aceştia, împreună, se deplasează cu autovehiculul marca R.M., de culoare albastră, înmatriculată cu nr. PH-AA-AAA, proprietatea lui N.C., îl iau pe P.I., sub pretextul angajării unor noi lucrări, şi îl duc la cele 2 imobile denumite generic "Casele".

Aici cei trei încep să consume câte o bere şi până să-şi termine doza, N.I. şi N.C. îl leagă de mâini şi picioare pe P.I. şi îi aplică lovituri cu o bâtă. Loviturile îi sunt aplicate victimei în scopul determinării acesteia de a recunoaşte că a sustras presupusa sumă de bani şi de a o restitui.

Aplicarea loviturilor a alternat cu întrebări de tipul unde sunt banii sau unde i-a ascuns. Inculpaţii susţin că victima nega să fi sustras vreo sumă de bani, şi că în final, după aproximativ 4 ore, în jurul orelor 20:00, victima a spus că fratele său a luat banii.

În aceste condiţii, adică în situaţia în care suma de bani presupusă a fi sustrasă putea fi la P.A., fratele lui P.I., N.C., l-a trimis pe N.I. să-l aducă la "Case" şi pe P.A.

Văzând că N.I. nu se întoarce cu P.A., N.C. l-a contactat telefonic pe fratele său, N.M., căruia îi spune că a prins pe cel care i-a furat banii şi i-a solicitat să vină la "Case". Fratele mai mic, N.M., cu respect şi temere faţă de fratele mai mare N.C., soseşte repede la "Case", la volanul autoturismului său, marca D.P. de culoare albă. La "Case" N.C. îi arată unde sunt bâta -instrumentul folosit pentru lovirea victimei, berea, obiecte care să-i asigure confortul necesar pentru serviciul prestat. De asemenea, N.C. îl atenţionează pe N.M. să aibă grijă să nu "plece" P.I., care în continuare era legat de mâini şi picioare şi care, aşa cum chiar N.M. declară, prezenta urme de violenţe, se vedea că era bătut.

Paza victimei fiind asigurată de o persoană de încredere, N.C. pleacă cu autovehiculul său pentru a-i căuta pe N.I. şi P.A., lăsându-l pe P.I., tot legat, "în grija" lui N.M. N.C. ajunge la locuinţa lui P.A., unde îl găseşte pe acesta din urmă, la poartă împreună cu bunicul său şi cu N.I. Toţi trei pleacă, tot cu autovehiculul lui N.C., la "Case", tot sub pretextul unor noi lucrări de construcţii. Pentru a fi mai convingători, trec şi pe la locuinţa lui P.I. şi îl trimit pe P.A. să-şi ia şi fratele. P.A. merge în locuinţa fratelui, constată că nu este acasă şi se întoarce, plecând toţi trei, cu maşina lui N.C., la "Case", toate acestea petrecându-se în jurul orelor 20:30.

P.A. coboară din maşină, imediat este ţinut de N.I. şi legat de N.C., la mâini şi picioare, între membre existând o singură legătură din sfoară (de fapt rafie), şi apoi lovit de către N.C. cu un toporaş, în zona gambelor.

În aceste condiţii P.A. l-a văzut pe fratele său, P.I., legat, părând a fi mort, iar lângă el pe N.M. ce avea o bâtă în mână. N.M. plecă când a văzut că şi P.A. este supus aceluiaşi tratament, potrivit declaraţiilor sale şi ale lui N.C.

De teamă că va sfârşi în acelaşi mod, victima, P.A., profitând de neatenţia fraţilor N. - care se retrăseseră lângă maşina lui N.M., a reuşit să se dezlege şi să fugă de la locul faptei, prin lanurile de porumb, şi să ajungă în sat, după ajutor, la martorii A.L. şi S.C.G., ca ulterior să sesizeze organele de poliţie şi să ajungă la spital.

Văzând că P.I. nu are nicio reacţie şi că este inert, N.I. şi N.C. l-au urcat în portbagajul autovehiculului R.M. şi împreună au plecat la domiciliul lui N.C. Pe drum, N.C. îl sună pe fratele său, N.M., şi îi spune să se întoarcă la "Case" şi să ia bâta - obiectul incriminator, ce purta şi urme de sânge de la victimă, ordin executat de N.M. care ia bâta, ajunge la domiciliul său şi o aruncă în latrina din grădină.

Ajunşi la domiciliul lui N.C., inculpaţii C. şi I. l-au dat jos pe P.I. - ca pe un sac, cum a declarat N.I. - N.C. l-a stropit cu apă pe faţă, i-au verificat semnele vitale, ajungând la concluzia că P.I. este mort. Inculpaţii au urcat trupul numitului P.I. în portbagajul maşinii lui N.C., N.I. a plecat, pe jos, spre locuinţa sa, iar N.C. a plecat cu maşina pentru a se debarasa de cadavru, pe drumul către Ploieşti.

Inculpatul merge pe centura de vest a mun. Ploieşti, alimentează cu carburant la L., la orele 21:59 - 22:03, aşa cum se poate observa şi pe înregistrarea video din benzinărie, şi se întoarce, pe un drum agricol, ajungând pe raza com. Ariceştii Rahtivani - potrivit procesului-verbal de reconstituire, în satul Nedelea, unde, pe terenurile agricole cultivate cu porumb, intră pe o mirişte, parchează maşina la aproximativ 100 - 150 m de drum, dă jos cadavrul, îl târăşte prin rândurile de porumb şi abandonează cadavrul. Cu această ocazie inculpatul îşi pierde pachetul de ţigări marca L.A. de culoare roşie - găsit cu ocazia descoperirii cadavrului, cât şi telefonul mobil. Este sunat de fratele său, N.M., şi de la lumina telefonului reuşeşte să-şi recupereze telefonul.

Apoi, inculpatul îşi continuă drumul, tot pe drumurile agricole, ajunge pe raza com. Floreşti, de unde iese în DN 1 şi revine la domiciliu, iar în dimineaţa zilei de 3 septembrie 2011 se prezintă la organele de poliţie, cunoscând că fusese căutat.

Potrivit declaraţiilor martorei N.A.A., soţia lui N.M., a doua zi, soţia inculpatului N.C., numita N.I.A., merge la spălătoria auto şi spală maşina, ştergând astfel urmele lăsate de corpul victimei.

În curtea domiciliului lui N.C., inculpaţii au fost văzuţi de A.O.L., cumnata lui N.C. (soră cu N.I.A., soţia lui N.C.), care locuieşte în acelaşi imobil cu soţii N.C. şi N.I.A. Aceasta a ajuns la domiciliu în jurul orelor 21:00, ocazie cu care a văzut, în curtea locuinţei, maşina cumnatului, pe acesta din urmă, cât şi pe N.I., însă susţine că nu a văzut ceea ce făceau, trecând pe lângă ei şi pe lângă maşină, inculpata a susţinut că a mers în camera sa şi la un moment dat s-a uitat pe fereastră şi a văzut cum maşina cumnatului ieşea din curte, orientată spre Ploieşti, iar N.I. pleacă, pe jos, spre casa lui.

Între A.O.L. şi inculpatul N.C. au avut loc mai multe convorbiri telefonice în intervalul 22:16:43 - 23:27:45, cea mai lungă convorbire durând 717 s. (adică 12 min. şi 35 s.).

SMS-ul dat de A.O.L. a fost şters de către acesta "din obişnuinţă", iar celelalte convorbiri între aceasta şi inculpat au fost de asemenea şterse din memoria telefonului aparţinând lui N.C., utilizat de către inculpată după arestarea inculpatului N.C.

În faţa instanţei cu ocazia dezbaterilor, atât partea vătămată P.A., cât şi inculpatul N.C. au solicitat schimbarea încadrării juridice a infracţiunilor pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată.

În cererea sa, partea civilă P.A. a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor inculpaţilor N.C., N.I. şi N.M. din infracţiunea prev. de art. 174 C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. în infracţiunea de omor deosebit de grav prev. de art. 174 rap. la art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen., precum şi schimbarea încadrării juridice a faptei de lipsire de libertate în mod ilegal reţinută în sarcina inculpaţilor N.C. şi N.I. (victima P.I.), prev. de art. 189 alin. (2) C. pen., în infracţiunea prev. de art. 189 alin. (6) C. pen.

În ceea ce priveşte pe inculpatul N.C., a susţinut schimbarea încadrării juridice a faptei prevăzute de art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., în infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen.

Referitor la solicitările de schimbare a încadrării juridice a faptelor, s-au reţinut următoarele:

Conform dispoziţiilor art. 176 C. pen., omorul deosebit de grav este omorul săvârşit în una dintre variantele sale, "prin cruzimi".

Din întreg probatoriul administrat în cauză nu rezultă că victima P.I. a decedat ca urmare a tratamentelor aplicate de către inculpaţi, aceasta decedând ulterior, după ce a fost transportată de către inculpatul N.C. şi lăsată pe câmp pentru a fi devorată de animale.

Cruzimile ca atare nu au putut fi depistate pe corpul victimei, iar din întreaga desfăşurare a faptelor nu rezultă că victimei i-au fost aplicate lovituri care să constituie "cruzimi" în sensul termenului prevăzut de legea penală.

Astfel, după cum rezultă din materialul de urmărire penală, victima P.I. a fost lovită în special în zona picioarelor cu o bâtă, fără a fi tăiată, zdrobită, arsă sau a suporta vreun alt procedeu care ar fi provocat suferinţe de natură a fi considerate, aşa cum s-a menţionat, "cruzimi", în sensul încadrării juridice a faptei în prevederile art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen.

În acest sens, instanţa de fond a respins cererea de schimbare a încadrării juridice, formulată de partea vătămată P.A., ca neîntemeiată.

Cu privire la solicitarea de încadrare la alt alineat a faptei de lipsire de libertate în mod ilegal, în textul de lege se menţionează că fapta este pedepsită cu o pedeapsă mai grea, conform alin. (6) al art. 189 C. pen., "dacă fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei".

Aşa cum s-a menţionat, din întreaga desfăşurare a evenimentelor, nu lipsirea de libertate în sine a dus la moartea victimei P.I., aceasta fiind în viaţă în momentul transportării şi abandonării de către inculpatul N.C., cauza morţii acesteia fiind faptul că în realitate a fost devorată de animale.

În condiţiile în care victima a fost şi lovită pe parcursul lipsirii de libertate, în cazul decesului acesteia, inculpaţii ar fi fost trimişi în judecată în mod evident pentru săvârşirea infracţiunii de lovire cauzatoare de moarte, şi nu pentru lipsirea de libertate în formă agravată conform alin. (6), aşa cum a solicitat partea vătămată P.A.

Faţă de cele reţinute, instanţa de fond a respins şi cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei prevăzute de art. 189 alin. (2). C. pen. (victima P.I.), în infracţiunea prev. de art. 189 alin. (6). C. pen., ca neîntemeiată.

În ceea ce priveşte solicitarea inculpatului N.C., susţinută şi de apărătorii celorlalţi doi inculpaţi, de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracţiunea de omor în aceea de loviri cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 C. pen., s-a constatat că în condiţiile în care P.I. ar fi fost decedat la momentul depozitării de către inculpaţii N.C. şi N.I. în portbagajul maşinii cu care a fost transportat la locul unde ulterior a fost descoperită o parte din cadavru, de către organele de urmărire penală, o astfel de cerere ar fi putut fi justificată, în condiţiile în care s-ar fi putut efectua o expertiză medico-legală care să depisteze cauzele decesului.

Având în vedere însă, că la momentul transportării cu autoturismul de către inculpatul N.C. şi abandonării, victima P.I. era în viată, este evident că infracţiunea reţinută în sarcina inculpaţilor de către organele de urmărire penală este corectă, neimpunându-se schimbarea încadrării juridice, motiv pentru care instanţa a respins această cerere ca neîntemeiată.

În ansamblu, situaţia de fapt reţinută de organele de urmărire penală este corectă, probatoriile efectuate în faţa instanţei de fond confirmând starea de fapt sus-menţionată.

În ceea ce priveşte însă trimiterea în judecată a inculpatului N.M., sub aspectul săvârşirii de către acesta a infracţiunii prev. de art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 175 lit. a) C. pen., s-a reţinut că acesta nu a participat în niciun fel la săvârşirea infracţiunii de omor, săvârşită de ceilalţi doi inculpaţi, respectiv N.I. şi N.C.

Din toate probele administrate rezultă că acesta a stat aproximativ 30 de minute în preajma victimei P.I., atunci când a fost chemat de fratele său N.C., când acesta a plecat după P.A., iar ulterior după întoarcerea lui N.C., N.I. şi P.A., a plecat de la faţa locului, văzând că se încearcă exercitarea unor acte de violenţă şi faţă de P.A.

Această situaţie de fapt s-a apreciat că rezultă din procesele-verbale de confruntare, din declaraţiile inculpaţilor, din declaraţia părţii vătămate P.A., menţinută în faţa instanţei, acesta arătând că inculpatul N.M. a plecat de la faţa locului.

Din niciuna dintre probele administrate nu rezultă că inculpatul ar fi exercitat violenţe faţă de victima P.I. şi nici nu a fost de faţă în momentul în care N.I. şi N.C. au transportat victima la domiciliul celui din urmă, şi ulterior au urcat-o în portbagaj, inculpatul N.C. transportând-o şi abandonând-o pe câmp, unde a fost găsită de organele de urmărire penală.

Pe parcursul procesului penal s-a încercat să se acrediteze ideea că în realitate, nu s-a făcut dovada că resturile de cadavru găsite de organele de urmărire penală ar aparţine victimei P.I.

Conform rapoartelor medicale şi a raportului de expertiză medico-legală de la I.M.L. Mina Minovici Bucureşti, rezultă fără niciun dubiu pe baza probei ADN că resturile de cadavru descoperite de organele de urmărire penală aparţin victimei P.I.

Trebuie observat de asemenea că, atât în declaraţia inculpatului N.C., cât şi în aceea a inculpatului N.I., se menţionează că după controlul stării victimei P.I., la domiciliul inculpatului N.C., în momentul depozitării în portbagajul maşinii acestuia de către cei doi inculpaţi, P.I. decedase.

Această stare de fapt este infirmată însă de discuţiile purtate de către cei doi inculpaţi şi interceptate de organele de urmărire penală, în care după prima căutare a victimei în locul indicat de inculpatul N.C. că ar fi abandonat-o, ambii îşi exprimă părerea că probabil P.I. şi-a revenit şi a plecat, urmând să revină acasă în câteva zile.

Practic, tocmai faptul că P.I. era în viaţă la momentul abandonării sale a condus la încadrarea faptei în dispoziţiile art. 174 C. pen., şi nu în cele ale infracţiunii prevăzute de art. 183 C. pen.

De altfel, chiar N.I., în consemnarea răspunsurilor la confruntare menţionează că în momentul în care l-au pus în portbagaj a constatat că P.I. trăieşte.

Faptul că N.I. şi N.C. sunt cei care l-au urcat în portbagaj pe P.I. este confirmat atât de declaraţiile acestora, cât şi de aceea a inculpatei A.I.L., care menţionează că în momentul sosirii sale la domiciliu, a observat că în curte se aflau N.I. şi N.C., iar ulterior, la scurt timp, a văzut că N.C. a plecat cu autoturismul său spre direcţia Ploieşti, iar N.I. a plecat pe jos spre propriul domiciliu.

De altfel, declaraţia acestei inculpate a fost aceeaşi încă de la începutul cercetărilor şi până la momentul trimiterii în judecată, aceasta fiind în permanenţă audiată în calitate de martoră de către organele de urmărire penală, pană la data de 14 decembrie 2011, când s-a pus în mişcare acţiunea penală împotriva sa.

Practic, inculpatei i se imputa faptul că l-a ajutat în perioada 2 septembrie - 9 septembrie 2011 pe inculpatul N.C. în vederea îngreunării urmăririi penale, în sensul că a şters SMS-urile şi convorbirile telefonice date/primite de la inculpatul N.C. de pe telefonul acestuia şi că a ascuns organelor de poliţie faptul că nu a declarat unde se afla inculpatul N.C. în noaptea de 2/3 septembrie 2011.

Din desfăşurarea evenimentelor nu s-a putut reţine însă decât faptul că într-adevăr inculpata a ajuns la domiciliu în data de 2 septembrie 2011, i-a văzut pe N.C. şi N.I. în curte, a observat momentul când aceştia au plecat în direcţii diferite şi printr-un SMS şi alte două convorbiri a comunicat în aceeaşi noapte cu cumnatul său N.C., în momentul în care a văzut că nu se întoarce la domiciliu şi ulterior anunţându-l când a fost căutat de organele de poliţie.

Nu se poate face dovada de către organele de urmărire penală că a existat vreo favorizare a inculpatului N.C. în vederea îngreunării sau zădărnicirii urmăririi penale, în condiţiile în care inculpata a menţionat de la început că a şters anumite SMS-uri pentru că aşa obişnuia, şi nu putea preciza organelor de poliţie unde se afla N.C. în acel moment, tocmai acesta fiind scopul pentru care a purtat convorbiri telefonice în acea noapte cu cumnatul său, inculpatul N.C.

Reacţia inculpatei, de a-i spune lui N.C. că este căutat de poliţie, este una normală, în condiţiile în care aceasta nu ştia unde se află şi care este motivul pentru care acesta a fost căutat de poliţie.

De altfel, la scurt timp, N.C. s-a prezentat singur la poliţie, fapt care demonstrează că inculpata nu a impietat sub niciun aspect tragerea la răspundere penală a inculpatului N.C.

Referitor la încadrarea juridică a faptei ca infracţiune de omor şi nu de loviri cauzatoare de moarte, pe lângă precizările sus-menţionate, s-a apreciat că această infracţiune conform doctrinei juridice şi practicii în materie se poate săvârşi atât prin intenţie directă, cât şi indirectă.

După modul în care au acţionat inculpaţii N.C. şi N.I., s-a constatat că aceştia au acţionat cu forma de vinovăţie prevăzută de art. 19 alin. (1) lit. b). C. pen., prin faptul că în loc să transporte victima P.I. la spital, au preferat să o depună în portbagajul maşinii lui N.C., şi ulterior să o transporte şi să o abandoneze pe câmp, acceptând în acest mod rezultatul ca eventual P.I. să decedeze ulterior.

În mare parte, practic aceasta este şi contribuţia esenţială a inculpatului N.I. la decesul lui P.I., el ajutându-l pe N.C. să-l depoziteze în portbagajul maşinii sale, şi să-l transporte, precizând că nu-l mai interesează ce se mai întâmplă mai departe cu P.I.

În raport de aceste considerente, instanţa de fond ţinând seama de criteriile generale de individualizare a pedepselor prev. de art. 72 C. pen., de gradul de pericol social al faptelor, de persoana inculpatului, i-a condamnat pe inculpaţi după cum urmează:

Pe inculpatul N.C., în baza art. 174 C. pen., pentru infracţiunea de omor, la pedeapsa închisorii:

- în baza art. 319 C. pen., pentru infracţiunea de profanare de morminte, la pedeapsa închisorii.

- în baza art. 189 alin. (2) C. pen. (victima P.I.), pentru infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, la pedeapsa închisorii.

- în baza art. 189 alin. (2) C. pen. (victima P.A.), pentru infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, la pedeapsa închisorii.

Instanţa de fond a făcut aplicarea disp. art. 320¹ alin. (1) şi (4) C. proc. pen. şi alin. (7). C. proc. pen., în sensul că a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea de omor reduse cu 1/3, aşa cum prevăd disp. art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen.

La individualizarea judiciară a pedepsei a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de textele de lege incriminatoare, ţinând seama şi de disp. art. 320¹ alin. (1), (4) şi (7) C. proc. pen., de gradul de pericol social concret al faptelor penale comise de inculpat, de contribuţia majoră a acestuia la săvârşirea tuturor infracţiunilor din prezenta cauză.

Pe inculpatul N.I., în baza art. 174 C. pen., pentru infracţiunea de omor, la pedeapsa închisorii:

- în baza art. 189 alin. (2) C. pen. (victima P.I.), pentru infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, la pedeapsa închisorii.

- în baza art. 189 alin. (2) C. pen. (victima P.A.), pentru infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, la pedeapsa închisorii.

Din fişa de cazier judiciar a inculpatului rezultă că acesta a fost condamnat anterior prin Sentinţa penală nr. 54/2001, fiind liberat condiţionat la data de 12 ianuarie 2004, cu un rest rămas neexecutat de 973 zile închisoare, pedeapsă ce reprezintă prim termen al recidivei postexecutorii, instanţa de fond aplicând dispoziţiile art. 37 lit. b) C. pen., la toate infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată.

La individualizarea pedepselor s-a avut în vedere gradul de pericol social al faptelor pentru care a fost trimis în judecată, starea de recidivă, dar şi contribuţia mult mai diminuată ca participaţie penală pentru infracţiunea de omor, instanţa de fond aplicând pentru această infracţiune o pedeapsă orientată spre minimul special al pedepsei prevăzute de textul legal.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., l-a achitat pe inculpatul N.M., pentru infracţiunea de omor, prev. de art. 174 C. pen., faptă din 2 septembrie 2011, întrucât fapta nu a fost săvârşită de inculpat.

În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 189 alin. (2) C. pen. (victima P.I.) l-a condamnat pe inculpatul N.M., pentru infracţiunea de complicitate la lipsire de libertate în mod ilegal, faptă din 2 septembrie 2011, la pedeapsa închisorii.

Evident, la încadrarea juridică iniţială, a fost reţinută de organele de urmărire penală şi circumstanţa agravantă prev. de art. 75 lit. a) C. pen., referitoare la săvârşirea infracţiunii de omor de 3 sau mai multe persoane împreună. În condiţiile în care, din probele administrate tribunalul a constatat că nu se impune condamnarea inculpatului N.M. pentru săvârşirea infracţiunii de omor, aşa cum a fost trimis în judecată, alături de ceilalţi doi inculpaţi, instanţa de fond nu a mai făcut aplicarea acestei dispoziţii legale, la aplicarea pedepsei pentru această infracţiune celor doi inculpaţi, N.C. şi N.I.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat-o pe inculpata A.O.L., pentru infracţiunea de favorizare a infractorului prev. de art. 264 C. pen., faptă din perioada 2 septembrie - 9 septembrie 2011, întrucât s-a apreciat că faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii, sub aspectul laturii subiective, neexistând nicio intenţie din partea acesteia de a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală a inculpatului N.C.

De asemenea, i-a obligat pe inculpaţii N.C., N.I. şi N.M., în solidar, la plata despăgubirilor civile, astfel: 10.000 RON daune morale către partea civilă P.A. (victimă P.I.); 10.000 RON daune morale către partea civilă P.M., considerând că daunele morale acordate sunt de natură de a compensa suferinţa psihică produsă de faptele celor doi inculpaţi.

În raport de probele administrate, i-a obligat pe inculpaţii N.C. şi N.I., în solidar, la 15.000 RON daune morale, către partea civilă P.A.

A respins în rest pretenţiile părţilor civile, ca neîntemeiate, nefăcându-se dovada existenţei prejudiciului material efectiv suferit de părţile civile.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, inculpaţii N.C., N.I. şi N.M., precum şi părţile civile P.A. şi P.M.

În motivarea scrisă, procurorul critică hotărârea, în primul rând, sub aspectul individualizării pedepselor aplicate inculpaţilor N.I., N.C. şi N.M., deoarece sunt prea blânde în raport de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, atitudinea de nerecunoaştere (ori de recunoaştere circumstanţiată în cazul inculpatului N.C.), precum şi existenţa cauzelor de agravare a pedepsei (concurs de infracţiuni, recidivă, dar şi circumstanţele comiterii faptelor).

În al doilea rând, se critică hotărârea pentru greşita achitare a inculpatului N.M. pentru infracţiunea de omor, chiar dacă acesta a stat aproximativ 30 minute în preajma victimei P.I., după ce inculpatul N.C. a plecat la domiciliul părţii vătămate P.A. După revenirea celor doi, inculpatul şi partea vătămată, inculpatul N.M. a plecat de la locul faptei văzând că se exercită violenţe faţă de partea vătămată P.A.

Se mai arată de procuror că infracţiunea de omor a fost o rezultantă a contribuţiei conjugate a inculpaţilor în calitate de coautori. Acţiunea lor a avut o singură finalitate, respectiv suprimarea vieţii victimei P.I.

O altă alegaţie este aceea că respectiva cooperare a participanţilor trebuie să se manifeste şi în plan subiectiv, în sensul că, coautorul trebuie să cunoască acţiunile şi finalitatea, adică să urmărească ori să accepte producerea rezultatului.

În al treilea rând procurorul mai critică sentinţa pentru nereţinerea disp. art. 75 lit. a) C. pen.

Totodată, se mai critică hotărârea pentru nereţinerea stării de recidivă faţă de inculpatul N.I., deşi prin rechizitoriu s-a dispus în acest sens.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul N.M., se arată că prima instanţă a aplicat o pedeapsă nelegală pentru infracţiunea de lipsire de libertate (art. 189 alin. (2) C. pen.), fiind stabilită în alte limite decât cele legale.

În fine, se susţine că hotărârea este netemeinică în privinţa achitării inculpatei A.O.L. pentru infracţiunea de favorizare a infractorului.

Infracţiunea de favorizare a infractorului subzistă, în opinia procurorului, atunci când făptuitorul a ştiut că cel căruia îi dă ajutor a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală, neinteresând ce fel de faptă şi contribuţia participantului. Infracţiunea este una de pericol şi nu se cere ca ajutorul dat să împiedice sau să îngreuneze urmărirea penală, ci doar să urmărească acest obiectiv.

Părţile civile critică sentinţa, în primul rând, pe latură penală, sub aspectul încadrării juridice a faptelor, întrucât trebuie făcută distincţia între uciderea persoanei printr-o acţiune subsecventă şi între acţiunile ce au aptitudinea de a produce unele dureri deosebite şi prelungite în timp. Cruzimile sunt acele acţiuni ce inspiră ferocitate, o atitudine neomenoasă şi nemiloasă.

Faţă de situaţia de fapt reţinută de tribunal se impunea reţinerea agravantei prev. de art. 176 lit. a) C. pen.

În continuare, apărătorul părţilor civile argumentează, dar în limita aceleiaşi idei, că faptele comise de inculpaţi au fost săvârşite într-un mod ce nu poate fi circumscris decât infracţiunii de omor deosebit de grav prin cruzimi, culminând cu abandonarea victimei pe un câmp, unde a fost devorată de animale.

Critică părţile civile şi soluţia de achitare a inculpatului N.M. pentru infracţiunea de omor, întrucât acesta a fost părtaş la acţiunile celorlalţi doi inculpaţi şi a prevăzut rezultatul acţiunilor acestora.

În legătură cu latura civilă, părţile civile critică cuantumul redus al daunelor morale la care au fost obligaţi inculpaţii. În acest sens trebuia ca instanţa de fond să ţină seama, atât de modul prin care victimei i s-a curmat viaţa, cât şi de traumele majore determinate de pierderea fiului, respectiv a fratelui, în vârstă de numai 21 de ani.

Inculpatul-apelant N.C. arată că încadrarea juridică a faptelor comise este greşită, fiind justificată schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte (art. 183 C. pen.), iar nu schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de omor deosebit de grav prin cruzimi, aşa cum au solicitat părţile civile.

Prin fapta sa, el nu a dorit decât să afle cine i-a sustras suma de bani din locuinţă adoptând însă o atitudine de intimidare a victimei în acest scop.

În aceste condiţii, se susţine de către inculpat că nu poate fi vorba de o atitudine intenţionată de ucidere a victimei. Nici nu avea intenţia de a o ucide, deoarece dorea să afle cine i-a sustras banii, eventual ca aceasta să recunoască furtul banilor. Totodată, el nu a negat săvârşirea faptelor astfel cum au fost descrise în rechizitoriu.

Un alt motiv de apel al inculpatului N.C. se referă la cuantumul pedepsei aplicate susţinând că, deşi i s-a aplicat art. 320¹ C. proc. pen., nu i s-a dat eficienţă juridică acestui text, pedeapsa fiind orientată către maximul special.

În fine, apelantul susţine că nu se poate reţine în sarcina lui infracţiunea de profanare de morminte deoarece nu se poate efectua o analiză a corpului victimei pentru a stabili ce acte materiale s-au comis asupra acesteia.

Inculpatul-apelant N.I. critică prin apărătorul său hotărârea primei instanţe pe latură penală, şi anume greşita condamnare a lui pentru infracţiunea de omor, apreciind că faptei îi lipseşte elementul subiectiv, respectiv intenţia de a ucide victima.

Din întregul material probator rezultă că el a avut o prezenţă redusă la locul faptei. Cele mai multe lovituri aplicate victimei au fost comise în timp ce el era plecat după fratele victimei, numitul P.A., aspecte confirmate de acesta şi inculpatul N.M.

Mai mult decât atât, chiar inculpatul N.C. a plecat după el, lăsându-l pe inculpatul N.M. să o păzească pe victima P.I.

Nu există probe din care să rezulte că el a lovit victima în timpul lipsirii de libertate.

Al doilea motiv de apel al inculpatului N.I. vizează cuantumul prea mare al pedepsei aplicate pentru infracţiunea de lipsire de libertate (art. 189 alin. (2) C. pen.), întrucât se puteau reţine de prima instanţă circumstanţele atenuante prev. de art. 74 lit. c) C. pen., mai ales că a formulat un autodenunţ în care a relatat faptele comise.

În concluzie, solicită admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei, achitarea pentru infracţiunea de omor şi reindividualizarea pedepsei pentru infracţiunea de lipsire de libertate.

Pe latură civilă inculpatul N.I. solicită înlăturarea de la achitarea despăgubirilor morale către părţile civile datorită nevinovăţiei sale pentru infracţiunea de omor.

Inculpatul-apelant N.M. solicită ca prin decizia instanţei de apel să se dispună redozarea pedepsei aplicate, dându-se o mai mare eficienţă circumstanţelor atenuante, dar şi aplicarea disp. art. 86¹ sau art. 86⁷ C. pen., privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei ori executarea la locul de muncă.

Pe latură civilă inculpatul-apelant N.M. susţine că hotărârea este nelegală, întrucât el a fost achitat pentru infracţiunea de omor şi nu poate fi obligat la despăgubiri civile.

Examinând hotărârea atacată, în raport de probele administrate în cauză, de criticile apelanţilor, dar şi din oficiu, conform art. 371 C. proc. pen., Curtea de Apel Ploieşti a constatat următoarele:

În ceea ce priveşte situaţia de fapt, Curtea apreciază că aceasta a fost în mod corect reţinută de prima instanţă, având suport probator în actele şi lucrările dosarului. De altfel, prin apelurile declarate nu se critică aspecte ale situaţiei de fapt ci, mai degrabă, aspecte ale încadrării juridice ale acesteia, argumentate pe elementele laturii subiective ale infracţiunii.

De menţionat că inculpatul N.C. a recunoscut în totalitate faptele imputate prin rechizitoriu, solicitând aplicarea procedurii simplificate (prev. de art. 320¹ C. proc. pen.) în ceea ce-l priveşte.

Prima instanţă a dat eficienţă acestor dispoziţii pentru inculpatul N.C., dar faptele comise de cei trimişi în judecată fiind în strânsă legătură, nu s-a disjuns cauza pentru ceilalţi inculpaţi, prima instanţă administrând toate probele necesare şi utile soluţionării tuturor aspectelor de fapt şi de drept ale cauzei, procedeu justificat şi în opinia instanţei de apel având în vedere soluţionarea unitară şi printr-o singură sentinţă a acţiunii penale şi civile.

S-a reţinut în mod corect, de către prima instanţă, că la data de 2 septembrie 2011, orele 11:00, inculpatul N.C. având suspiciunea că victima P.I. i-ar fi sustras o sumă de bani (5.000 euro), în timp ce a fost angajat să lucreze ca muncitor la construcţia celor două case, aflate la marginea localităţii Strejnic, s-a deplasat la locuinţa acestuia, unde au consumat băuturi alcoolice, purtând discuţii tangenţiale despre subiectul banilor sustraşi.

În jurul orelor 16:00, după ce a constatat că nu poate obţine vreo mărturisire de la victimă, inculpatul N.C. îl contactează telefonic pe inculpatul N.I. pentru a se întâlni, după care, sub pretextul că doreşte ca victima să-i efectueze alte lucrări la imobilele în construcţie, se deplasează toţi trei în acest loc cu autoturismul proprietatea sa, marca R.M.

Cei doi inculpaţi, împreună cu victima P.I. au intrat într-unul din imobile (acestea fiind în stare avansată de construcţie, ridicate la roşu şi departe de locuinţele consătenilor, aşa cum reiese din planşele foto), unde au început să consume bere, apoi cei doi inculpaţi l-au legat pe P.I. de mâini şi de picioare, începând să-l lovească cu o bâtă pentru a-l determina să mărturisească sustragerea banilor.

După aproximativ patru ore, timp în care cei doi au lovit-o cu bâta (de regulă în zona membrelor inferioare, aşa cum rezultă din declaraţia inculpatului N.I., dată la prima instanţă) pentru a relata sustragerea sumei şi stropind-o cu apă pentru a o trezi din leşinul provocat de durere, victima ar fi afirmat că fratele său, P.A., ar fi luat banii.

Aflând acest aspect inculpatul N.I. a plecat după partea vătămată P.A. pentru a o aduce la locul săvârşirii faptei.

Trecând prea mult timp de la plecarea inculpatului N.I., inculpatul N.C. i-a telefonat fratelui său, inculpatul N.M., să vină la "case", lucru pe care acesta l-a făcut.

Inculpatul N.C. i-a spus fratelui său să-l păzească pe P.I. întrucât trebuie să se deplaseze urgent după cel care i-a sustras banii, respectiv după numitul P.A.

Paza victimei P.I. fiind asigurată de inculpatul N.M., inculpatul N.C. pleacă cu autoturismul la locuinţa lui P.A., unde-l găseşte împreună cu inculpatul N.I., iar după ce l-a convins să vină până la "case" au plecat toţi trei către acest loc.

Ajunşi la imobilul în construcţie cei doi inculpaţi l-au legat şi pe P.A. de mâini şi de picioare, după care inculpatul N.C. l-a lovit cu un toporaş în zona gambelor pentru a relata furtul banilor.

După ajungerea celor trei la imobil şi punerea în aplicare a planului de imobilizare a părţii vătămate P.A., inculpatul N.M. i-a spus fratelui său că nu doreşte să ia parte la asemenea incidente şi a plecat de la locul faptei, cu autoturismul său D.P., către locuinţa sa din comună.

Profitând de neatenţia inculpaţilor N.C. şi N.I., care au ieşit din imobil după inculpatul N.M. pentru a-l convinge să rămână, partea vătămată P.A. a reuşit să se dezlege şi apoi să fugă de la locul faptei către localitate, cerând ajutor martorilor A.L. şi S.C.G., ce au sesizat organele de poliţie.

În continuare, cei doi inculpaţi rămaşi la locul faptei au constatat că victima P.I. nu mai prezintă semne vitale şi au luat hotărârea să o bage în portbagajul autoturismului şi să o abandoneze într-un loc unde să fie mai greu de depistat.

Această situaţie de fapt rezultă indubitabil din probele administrate în cauză, respectiv declaraţiile tuturor inculpaţilor, ale martorilor A.L., S.C.G., E.M., V.E., N.I.A. şi M.I., declaraţiile părţii vătămate P.A., proces-verbal de reconstituire, raport de necropsie, raport de expertiză biocriminalistică de genotipare şi interceptările şi înregistrările convorbirilor telefonice.

Critica inculpaţilor N.C. şi N.I. se referă la aspectul că, deşi au luat parte la imobilizarea victimei P.I., nu au avut intenţia de a-i suprima viaţa, motiv pentru care au şi solicitat primei instanţe reţinerea infracţiunii de loviri cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 C. pen.

Această susţinere a apelanţilor N.C. şi N.I. nu poate fi primită - aşa cum a hotărât şi prima instanţă - întrucât intenţia lor indirectă de ucidere a victimei rezultă din aspectele de fapt ale speţei.

Astfel, cei doi inculpaţi, N.C. şi N.I., au imobilizat-o pe victimă după care au început să o lovească pentru ca, în urma suferinţelor fizice, aceasta să recunoască ori să indice autorul presupusului furt al banilor.

Din declaraţiile celor doi inculpaţi mai rezultă că în urma loviturilor dure, victima leşina, motiv pentru care N.C. mai turna apă pe ea pentru a-şi reveni.

Aceste acţiuni agresive au continuat până în jurul orelor 19 - 20, când cei doi inculpaţi au revenit la "case" împreună cu partea vătămată P.A.

După cum lesne se poate observa, acţiunile agresive asupra victimei şi apte până la urmă a produce moartea (lovituri cu bâta) au durat aproximativ patru ore, timp în care aceasta a leşinat de mai multe ori din cauza durerilor provocate prin lovire.

Or, în aceste condiţii ale situaţiei de fapt nu se poate concluziona că cei doi inculpaţi nu au avut şi nu au acceptat rezultatul acţiunilor lor, respectiv decesul victimei. Cei doi inculpaţi au acceptat rezultatul letal, având în vedere că niciunul dintre ei nu a luat vreo hotărâre în sensul de a înceta agresiunile după constatarea stării de leşin a victimei, ceea ce denotă că, deşi nu au urmărit moartea acesteia, au acceptat-o, ceea ce presupune existenţa laturii subiective a infracţiunii de omor sub forma intenţiei indirecte (art. 19 pct. 1 lit. b) C. pen.).

În concluzie, Curtea consideră că în mod corect prima instanţă a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de omor în infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte.

Referitor la încadrarea juridică a infracţiunii de omor, prev. de art. 174 C. pen., Curtea observă că, în speţă, cei doi inculpaţi (N.C. şi N.I.) au comis această infracţiune în condiţiile elementului circumstanţial prev. de art. 176 lit. a) C. pen., respectiv omor săvârşit prin cruzimi.

Curtea a reţinut această variantă a infracţiunii de omor, prin schimbarea încadrării juridice, întrucât din desfăşurarea evenimentelor rezultă că victimei P.I. i-au fost cauzate suferinţe ce pot fi considerate acte de cruzime, aşa cum prevede legea, pentru următoarele considerente:

Astfel, începând cu ora 16:00, când victima a fost dusă la locuinţele în construcţie, a fost legată la mâini şi la picioare (deci imobilizată fizic aproape complet), după care lovită cu o bâtă în diferite zone ale corpului, până în jurul orelor 16:00, când cei doi inculpaţi au adus-o şi pe partea vătămată P.A. la locul faptei.

Având în vedere declaraţiile inculpaţilor, din care rezultă leşinul victimei în această perioadă de timp, Curtea consideră că numai prin cauzarea unor suferinţe fizice deosebite se putea ajunge la un astfel de rezultat - leşinul - ceea ce presupune lovituri dure şi în zone ce provoacă durere intensă.

Textul variantei agravate nu defineşte termenul de cruzimi, acest lucru revenind instanţei de judecată în funcţie de datele factuale ale cauzei.

Cruzimile la care se referă textul - art. 176 lit. a) C. pen. sunt acele acţiuni ce provoacă suferinţe mult mai mari victimei decât cele pe care le produce în mod obişnuit uciderea acesteia.

De regulă, elementul circumstanţial este reliefat şi de durata în timp a suferinţelor provocate victimei şi care preced decesului.

În speţa de faţă, modul de comitere al faptei de omor scoate la iveală şi intenţia inculpaţilor N.C. şi N.I. de a provoca victimei suferinţe şi chinuri. Ele au fost comise în special în scopul mărturisirii furtului dar, din derularea în timp a evenimentelor, respectiv continuarea agresiunilor abominabile se poate concluziona şi existenţa intenţiei indirecte a acceptării decesului.

Faptul că resturile cadaverice ale victimei nu pot stabili leziunile suferite de aceasta - astfel cum a reţinut prima instanţă - nu este esenţial în opinia instanţei de apel pentru reţinerea variantei agravate, elementul circumstanţial putând fi dedus şi din alte probe relevante.

Argumentul evocat de tribunal, în sensul că prin cruzimi se înţelege uciderea victimei numai prin tăiere, zdrobire, ardere etc. nu poate fi însuşit de către instanţa de apel.

Din contră, în speţa de faţă sunt date elocvente (declaraţiile inculpaţilor şi ale părţii vătămate P.A.) că prin loviturile repetate timp de aproximativ patru ore, în zona picioarelor, victimei i s-au cauzat suferinţe până la leşin, lucru întâmplat de mai multe ori. Această stare nu poate avea loc decât pe fondul unor dureri groaznice, aspect care, coroborat cu prelungirea lor în timp, conduce la concluzia existenţei elementului circumstanţial, acela de cruzimi.

Având în vedere cele expuse, Curtea apreciază că faţă de cei doi inculpaţi trebuie reţinută infracţiunea de omor deosebit de grav săvârşită prin cruzimi - art. 176 lit. a) C. pen.

În ceea ce priveşte critica procurorului privind greşita achitare a inculpatului N.M. pentru infracţiunea de omor, instanţa de control judiciar consideră că în mod corect prima instanţă a dispus achitarea pentru această infracţiune, dar şi nereţinerea disp. art. 75 lit. a) C. pen., pentru ceilalţi inculpaţi.

Din toate probele administrate în cauză şi mai ales declaraţia inculpaţilor N.C. şi N.I. rezultă că inculpatul N.M. a fost chemat la "case" de fratele său, spunându-i că a găsi autorul furtului.

Până la momentul sosirii inculpatului N.M. au fost exercitate violenţe asupra victimei P.I., acest inculpat luând parte doar la infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, întrucât l-a păzit pe P.I. aproximativ 30 minute până când s-au întors inculpaţii N.C. şi N.I., însoţiţi de P.A., după care a plecat, nedorind să ia parte la alte acţiuni ale fratelui său şi inculpatului N.I.

Din această atitudine, care este prezentată şi de partea vătămată P.A., nu se poate concluziona că inculpatul N.M. a avut vreo contribuţie la infracţiunea de omor asupra victimei P.I.

Inculpatul N.M. nu a executat nicio acţiune faţă de victima P.I. în afară de paza acesteia, pentru 30 de minute, faptă pentru care a şi fost corect condamnat de prima instanţă pentru infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal.

În concluzie, alegaţiile teoretice menţionate de procuror pentru acreditarea ideii de participare a inculpatului N.M. la infracţiunea de omor nu pot fi luate în considerare, datorită situaţiei de fapt ce rezultă din probe, mai exact pentru că nu-şi găsesc aplicare în cazul de faţă, deoarece nu rezultă acea "contribuţie" obiectivă şi subiectivă de participare la această infracţiune.

Se poate observa că şi în privinţa săvârşirii infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, inculpatul N.M. nu a avut un rol important. Timpul petrecut de el pentru "paza" victimei, de frica fratelui său mai mare şi care avea un anumit ascendent asupra lui, conduce la concluzia că rolul avut de acesta la săvârşirea infracţiunii a fost destul de redus.

Luând în considerare acest grad de participare al inculpatului N.M. la săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, cât şi datele personale ale acestuia (conduită anterioară fără incidente penale), dar şi atitudinea procesuală, Curtea a admis apelul acestuia şi a redus pedeapsa aplicată (care de altfel se află şi în alte limite decât cele legale, aşa cum a observat şi procurorul), reţinând în favoarea lui circumstanţa atenuantă prev. de art. 74 lit. a) C. pen., aplicându-i o pedeapsă de 4 ani închisoare.

În ceea ce o priveşte pe inculpata A.O.L., aceasta este acuzată pentru săvârşirea infracţiunii de favorizare a infractorului prev. de art. 264 C. pen., întrucât l-ar fi ajutat pe inculpatul N.C. pentru a îngreuna urmărirea penală, prin faptul că ar fi şters urmele convorbirilor telefonice şi a mesajelor date/primite de la acest inculpat de pe telefonul lui şi a ascuns organelor de urmărire penală unde se afla acesta când a fost căutat.

Din datele cauzei reiese că inculpata A.O.L. este cumnata inculpatului N.C. (sora sa, numita N.I.A. este soţia inculpatului) şi locuieşte împreună cu acesta în acelaşi imobil.

În actul de sesizare se precizează că în seara comiterii infracţiunilor, orele 22:00, inculpaţii N.I. şi N.C. au sosit la locuinţa celui din urmă unde au stat un timp scurt după care, inculpatul N.C. a plecat cu autoturismul, iar inculpatul N.I., pe jos, situaţie observată pe geam de inculpata A.O.L. Nu se face nicio referire la faptul că portbagajul autoturismului ar fi fost deschis, iar inculpata a observat trupul victimei P.I., deşi în motivele de apel se arată acest lucru.

Din această descriere rezultă, în opinia Curţii, că inculpata, în acest moment, nu a cunoscut faptele comise de către inculpaţii N.C. şi N.I.

Se mai impută inculpatei faptul că ar fi şters din memoria telefonului aparţinând inculpatului N.C., convorbirile telefonice şi mesajele, la solicitarea surorii sale, N.I.A., fapt confirmat de către inculpată, cu motivarea că sora sa i-a cerut acest lucru.

Din procesul-verbal de redare a convorbirilor telefonice dintre inculpata A.O.L. şi sora sa (redate şi în conţinutul rechizitoriului pentru a evidenţia săvârşirea infracţiunii) şi declaraţiile inculpatei reiese faptul că cea din urmă îi solicită inculpatei să şteargă convorbirile telefonice din memoria telefonului inculpatului N.C.

Or, în condiţiile în care inculpata A.O.L. a şters din memoria telefonului aparţinând inculpatului N.C. convorbirile telefonice ori unele mesaje, fără a cunoaşte la acel moment situaţia de fapt, respectiv faptele comise de cumnatul său N.C. (nereieşind acest aspect cu certitudine din ansamblul probator) şi făcând acest lucru, la solicitarea surorii sale, în mod corect prima instanţă a considerat că inculpata nu a comis infracţiunea cu intenţia de a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală.

Totodată, faptul că inculpata A.O.L. i-a adus la cunoştinţă inculpatului N.C., după ce acesta a revenit în locuinţă, că a fost căutat de organele de poliţie, nu poate fi considerat un act de ajutor în condiţiile expuse, respectiv că ea cunoştea motivele pentru care acesta era căutat.

Faţă de aceste aspecte, instanţa de apel apreciază - aşa cum a stabilit şi prima instanţă - că faptele săvârşite de A.O.L. nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de favorizare a infractorului prev. de art. 264 C. pen.

Prin motivele de apel inculpatul N.C. mai critică (pe lângă greşita încadrare juridică a faptei de omor şi individualizarea pedepsei) şi greşita reţinere a infracţiunii de profanare de morminte, prev. de art. 319 C. pen., susţinând că nu există acte materiale specifice acestei infracţiuni.

Din situaţia de fapt expusă reiese că inculpatul N.C., după ce a constatat că victima P.I. nu mai prezintă semne vitale, a luat hotărârea de a o abandona într-un loc greu de descoperit, astfel că s-a deplasat cu autoturismul marca R.M., în zona satului Nedelea, a intrat într-un lan de porumb şi a lăsat trupul victimei în acest loc, unde a fost devorat de animale.

Având în vedere situaţia în care au fost găsite rămăşiţele trupeşti ale victimei, nu s-a putut stabili momentul exact al decesului.

Totuşi, din declaraţiile inculpaţilor N.C. şi N.I. coroborate cu declaraţiile părţii vătămate P.A., care a afirmat că în timp ce se afla şi ea la locul faptei, fratele său nu a dat semne de viaţă, rezultă că victima P.I. era decedată înainte de a fi abandonată pe câmp. Acest aspect mai reiese şi din derularea evenimentelor, respectiv că după ce victima a fost urcată în portbagajul autoturismului şi au plecat cu ea de la locul faptei şi până la lăsarea ei pe câmp aceasta nu a dat de înţeles că ar mai fi în viaţă.

Simpla afirmaţie a inculpaţilor N.C. şi N.I., după descoperirea faptei, în sensul că era posibil ca victima să mai fie în viaţă nu poate fi primită de instanţă în condiţiile deja evocate.

De asemenea, argumentul primei instanţe, în sensul că momentul decesului victimei după abandonarea sa pe câmp este decisiv pentru încadrarea juridică a faptei de omor, este greşit, deoarece, aşa cum s-a expus de instanţa de apel în aceste considerente, rezultatul letal al acţiunilor celor doi inculpaţi, chiar dacă a avut loc anterior abandonării pe câmp a victimei, nu schimbă cu nimic elementele laturii subiective a infracţiunii de omor.

Cei doi inculpaţi şi-au dat seama şi au acceptat moartea victimei în momentele violenţelor cumplite exercitate asupra acesteia, soldate cu pierderea cunoştinţei şi stropirea ei cu apă pentru a se trezi.

În concluzie, abandonarea, şi mai mult, intenţia - rezultată din materialitatea faptei - de ascundere a trupului victimei P.I., urmată de acceptarea devorării sale de animale (locul fiind departe de vatra satului) constituie acţiunea ce se circumscrie laturii obiective a infracţiunii de profanare de morminte, prev. de art. 319 C. pen.

În ceea ce priveşte criticile procurorului şi ale inculpaţilor N.C., N.I. şi N.M. referitoare la greşita individualizare a pedepsei pentru infracţiunea de lipsire de libertate (procurorul susţinând că toate pedepsele sunt într-un cuantum prea mic faţă de faptele comise), instanţa de apel apreciază că prima instanţă a făcut o corectă aplicare a disp. art. 72 C. pen. pentru această infracţiune cu excepţia inculpatului N.M., aşa cum s-a arătat.

Pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav prin cruzimi prev. de art. 174 şi art. 176 lit. a) C. pen. comisă de inculpaţii N.C. şi N.I., instanţa de apel a ţinut seama la individualizarea pedepsei de gradul de pericol social al faptelor, de modul şi mijloacele de săvârşire, de urmarea produsă şi împrejurările săvârşirii infracţiunii.

Astfel, faptele celor doi inculpaţi prezintă un grad de pericol social foarte ridicat, aducând atingere celei mai importante relaţii sociale apărate de legea penală - viaţa persoanei - iar prin modul de comitere au dat dovadă de o periculozitate ieşită din comun, oripilând prin acţiunea lor abominabilă întreaga comunitate locală şi nu numai - faptele fiind mediatizate ulterior.

Totodată, trebuie ţinut seama că acţiunea a fost pusă la cale de către inculpatul N.C., ce avea suspiciunea sustragerii unei sume de bani de către victimă, având deci un grad de participare mult mai mare decât a celuilalt inculpat, atras în acest plan, dar pe care l-a acceptat în final.

Nu este lipsit de relevanţă nici aspectul faptic, acela al exercitării violenţelor asupra victimei în special de către inculpatul N.C.

În aceste condiţii inculpatul N.C. a fost condamnat la o pedeapsă mai mare decât inculpatul N.I.

Având în vedere scopul pedepsei prev. de art. 52 C. pen., Curtea apreciază că acesta va putea fi atins prin aplicarea unei pedepse de 20 ani închisoare pentru inculpatul N.C. şi de 15 ani închisoare pentru inculpatul N.I., reţinând în sarcina acestuia şi disp. art. 37 lit. b) C. pen., precum şi a pedeapsei complementare a interzicerii unor drepturi prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 5 ani pentru ambii inculpaţi.

Referitor la reţinerea disp. art. 320¹ C. proc. pen. faţă de inculpatul N.C. pentru infracţiunea de omor deosebit de grav, Curtea consideră că aceste dispoziţii nu mai pot fi reţinute în cazul acestei infracţiuni, întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru această infracţiune este detenţiunea pe viaţă sau închisoarea de la 15 la 25 ani.

În ceea ce priveşte pe inculpatul N.M., Curtea a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 4 ani închisoare, aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 26 rap. la art. 189 alin. (2) C. pen. întrucât datele personale ale inculpatului, precum şi rolul său redus la săvârşirea acestei infracţiuni conduc la concluzia că pedeapsa aplicată constituie un avertisment serios pentru acesta şi, chiar fără executarea pedepsei, el nu va mai săvârşi alte infracţiuni (acesta fiind şi unul din scopurile prev. de art. 52 C. pen.).

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, Curtea constată că aceasta a fost soluţionată în mod corect de prima instanţă.

Astfel, părţilor civile P.A. şi P.M. (mama victimei P.I.) li s-au acordat sumele de câte 10.000 RON cu titlu de daune morale pentru prejudiciul nepatrimonial suferit ca urmare a uciderii şi lipsirii de libertate a numitului P.I. de către inculpaţii N.C., N.I. şi N.M. Acest cuantum al sumelor este criticat de partea civilă ca fiind prea mic.

Instanţa de apel, ţinând seama de faptul că sumele acordate cu titlu de daune morale nu acoperă prejudiciul suferit prin pierderea unei persoane apropiate ci, mai degrabă, au rolul de a compensa aceste suferinţe, precum şi de aspectul că aceste despăgubiri trebuie să fie într-un cuantum rezonabil, fără a conduce la părerea că ar constituit o îmbogăţire fără justă cauză, apreciază ca neîntemeiată critica apelanţilor părţi civile.

Critica inculpatului N.M. referitoare la înlăturarea lui de la plata despăgubirilor civile, deoarece nu se face vinovat de infracţiunea de omor, nu poate fi reţinută de Curte în condiţiile în care, deşi el a fost achitat pentru această infracţiune, a fost condamnat pentru complicitate la infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal faţă de victima P.I., iar specificul răspunderii civile delictuale este acela al răspunderii solidare a debitorilor în cazul faptei ilicite.

De asemenea, este justificată soluţia de acordare a daunelor morale către partea civilă P.A. pentru prejudiciul fizic şi psihic suferit ca urmare a infracţiunii de lipsire de libertate, comisă asupra lui de către inculpaţii N.C. şi N.I., suma de 15.000 RON reprezintă o corectă apreciere a prejudiciului nepatrimonial încercat.

Faţă de toate aceste considerente şi neconstatând alte motive de nelegalitate şi/sau netemeinicie, Curtea, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., pe calea Deciziei penale nr. 88 din 29 aprilie 2013, a dispus:

În baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, părţile civile P.A. şi P.M., precum şi cel al inculpatului N.M. împotriva Sentinţei penale nr. 359 din 9 octombrie 2012 a Tribunalului Prahova, pe care o desfiinţează, în parte, în latură penală şi, rejudecând:

În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică din infracţiunile de omor prev. de art. 174 C. pen. pentru care au fost trimişi în judecată şi condamnaţi inculpaţii N.C., N.I., ambii în prezent aflaţi în Penitenciarul Mărgineni, în infracţiunile de omor deosebit de grav, prev. de art. 174 şi 176 lit. a) C. pen.

1. Condamnă pe inculpatul N.C. pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav, prev. de art. 174 şi 176 lit. a) C. pen. la o pedeapsă de 20 de ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. ( victimă P.I.).

În baza art. 33, 34 lit. b) C. pen., contopeşte această pedeapsă cu pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 189 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 320¹ C. proc. pen. (victimă P.I.), cu pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 189 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 320¹ C. proc. pen. (victimă P.A.) şi cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 319 C. pen. cu aplic. art. 320¹ C. proc. pen. (victimă P.I.), în pedeapsa cea mai grea, de 20 de ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 383 rap. la art. 350 C. proc. pen., menţine starea de arest a inculpatului şi deduce detenţia preventivă de la 6 septembrie 2011 la zi.

2. Condamnă pe inculpatul N.I. pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav prev. de art. 174 şi 176 lit. a) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. la o pedeapsă de 15 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. (victimă P.I.).

Reţine disp. art. 37 lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 189 C. pen.

În baza art. 33, 34 lit. b) C. pen., contopeşte pedeapsa de 15 ani închisoare cu pedeapsa de 10 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 189 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. (victimă P.I.), cu pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 189 alin. (2) cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. (victimă P.A.), în pedeapsa cea mai grea, de 15 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 383 rap. la art. 350 C. proc. pen., menţine starea de arest a inculpatului şi deduce detenţia preventivă de la 6 septembrie 2011 la zi.

Aplică inculpaţilor N.I. şi N.C. disp. art. 7 din Legea nr. 76/2008.

3. Reduce pedeapsa aplicată inculpatului N.M. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 rap. la art. 189 alin. (2) C. pen. (victimă P.I.) de la 6 ani şi 6 luni închisoare la 4 ani închisoare, prin reţinerea disp. art. 74 lit. a) şi 76 lit. b) C. pen.

În baza art. 86¹ - 86² C. pen., dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate pe un termen de încercare compus din pedeapsa aplicată la care se va adăuga un interval de timp de 3 ani, deci pe un termen de încercare de 7 ani. Pe durata termenului de încercare inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere, prev. de art. 86³ alin. (1) C. pen.:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Prahova;

b) să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare ce depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

Atrage atenţia inculpatului asupra revocării suspendării executării pedepsei sub supraveghere prev. de art. 86⁴ C. pen.

Aplică inculpatului disp. art. 71 alin. (5) C. pen. Menţine restul dispoziţiilor sentinţei în ceea ce-l priveşte pe acest inculpat, precum şi celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.

În baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii N.C. şi N.I.

În continuare împotriva acestei decizii, în termen legal, s-au exercitat recursuri de către parchet şi inculpaţii N.C., N.I. şi N.M.

Parchetul a invocat că hotărârile instanţei de fond şi de apel sunt nelegale şi netemeinice sub aspectul achitării inculpatei A.O.L.

Însă, în contextul în care decizia atacată s-a pronunţat ulterior datei intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013, în cuprinsul căreia cazul de casare pe care se preta recursul procurorului, vizând pct. 18 al art. 385⁹ C. proc. pen., a fost abrogat, la termenul de judecată din data de 4 octombrie 2013 reprezentantul Ministerului Public a precizat că înţelege să-şi retragă calea de atac iniţiată, în acest context dispoziţia de achitare pronunţată faţă de A.O.L. rămânând definitivă, neexistând alte părţi, cu interese contrare acesteia, în a o critica.

În alt plan, inculpaţii N.I. şi N.C. s-au prevalat de cazul de casare de la pct. 8 al art. 385⁹ C. proc. pen., în sensul că instanţa de apel a dispus schimbarea încadrării juridice date faptelor fără a solicita întocmirea unei expertize psihiatrice care conform art. 17 alin. (2) C. proc. pen. este obligatorie pentru o astfel de situaţie, de omor deosebit de grav.

Dincolo de acest aspect strict de nelegalitate, inculpatul N.I. a insistat şi cu cazul de casare de la pct. 17², solicitându-se achitarea sa de sub învinuirea de omor imputată, precum şi reindividualizarea pedepsei raportat la infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal reţinută în sarcina sa.

Nu în ultimul rând, inculpatul N.M. a înţeles să formuleze critici în recurs doar în ceea ce priveşte latura civilă, susţine că hotărârile sunt nelegale, întrucât el a fost achitat pentru infracţiunea de omor şi nu poate fi obligat astfel la despăgubiri civile.

Totodată, s-a solicitat şi exonerarea sa de la plata cheltuielilor judiciare către stat, exorbitante, la care a fost obligat la nivelul instanţei de fond.

Instanţa de recurs, în funcţie de prevederile Legii nr. 2/2013, incidentă în speţă, ce transformă calea de atac a recursului într-o dezbatere judiciară strict juridică, de drept, aspect asupra căreia în cauză parchetul s-a şi conformat (raportat la propria cale de atac exercitată), va consemna, în prealabil, că propunerea cazului de casare de la pct. 17² din partea recurentului N.I., prin care se solicită efectiv achitarea sa de sub învinuirea de omor, precum şi reindividualizarea pedepsei raportat la infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, vizându-se astfel vechile cazuri de la pct. 18 şi 14 ale art. 385⁹ C. proc. pen., sunt superflue în dezbatere.

În acelaşi context fiind raportat la situaţia de fapt, prin prisma faptului că instanţa de recurs nu o poate supune unui control propriu de rigurozitate, va fi de reluat sub aspectele sale esenţiale, având suport probator complet în actele şi lucrările dosarului. De menţionat şi că inculpatul N.C. a recunoscut în totalitate faptele imputate prin rechizitoriu, solicitând aplicarea procedurii simplificate (prev. de art. 320¹ C. proc. pen.) în ceea ce-l priveşte.

S-a reţinut astfel, în mod corect, că la data de 2 septembrie 2011, orele 11:00, inculpatul N.C. având suspiciunea că victima P.I. i-ar fi sustras o sumă de bani (5.000 euro), în timp ce a fost angajată să lucreze ca muncitor la construcţia celor două case, aflate la marginea localităţii Strejnic, s-a deplasat la locuinţa acesteia, unde au consumat băuturi alcoolice, purtând discuţii tangenţiale despre subiectul banilor sustraşi.

Cei doi inculpaţi, împreună cu victima P.I. au intrat într-unul din imobile, unde au început să consume bere, apoi cei doi inculpaţi l-au legat pe P.I. de mâini şi de picioare, începând să-l lovească cu o bâtă pentru a-l determina să mărturisească sustragerea banilor.

După aproximativ patru ore, timp în care cei doi au lovit-o cu o bâtă, victima ar fi afirmat că fratele său, P.A., ar fi luat banii.

Aflând acest aspect inculpatul N.I. a plecat după partea vătămată P.A., pentru a o aduce la locul săvârşirii faptei.

Trecând prea mult timp de la plecarea inculpatului N.I., inculpatul N.C. i-a telefonat fratelui său, inculpatul N.M., să vină la "case", lucru pe care acesta l-a făcut. Inculpatul N.C. i-a spus fratelui său să-l păzească pe P.I. întrucât trebuie să se deplaseze urgent după cel care i-a sustras banii, respectiv după numitul P.A.

Această situaţie de fapt rezultă altfel indubitabil din probele administrate în cauză, respectiv declaraţiile tuturor inculpaţilor, ale martorilor A.L., S.C.G., E.M., V.E., N.I.A. şi M.I., declaraţiile părţii vătămate P.A., proces-verbal de reconstituire, raport de necropsie, raport de expertiză biocriminalistică de genotipare şi interceptările şi înregistrările convorbirilor telefonice.

Reproducerea acestei stări de fapt s-a necesitat în recurs întrucât, referitor la încadrarea juridică a infracţiunii de omor prev. de art. 174 C. pen., aspect de drept adus în discuţie, curtea de apel a observat că, în speţă, cei doi inculpaţi (N.C. şi N.I.) ar fi comis această infracţiune în condiţiile elementului circumstanţial prev. de art. 176 lit. a) C. pen., respectiv omor săvârşit prin cruzimi.

Curtea de apel a reţinut această variantă a infracţiunii de omor prin schimbarea încadrării juridice, la solicitarea făcută şi în apel de către părţile civile (acestea au invocat aspectul juridic şi la fond, fiindu-le respins), întrucât din desfăşurarea evenimentelor ar rezulta că victimei P.I. i-au fost cauzate suferinţe ce pot fi considerate acte de cruzime, aşa cum prevede legea.

Instanţa de recurs se rezumă a constata însă că, dincolo de optica juridică exprimată de completul de judecată din apel asupra încadrării juridice a faptei principale deferită judecăţii, orientarea spre încadrarea juridică de omor deosebit de grav impunea, pentru legalitate, îndeplinirea şi anumitor conotaţii procedurale.

Astfel, potrivit art. 117 C. proc. pen., în astfel de situaţii, efectuarea unei expertize psihiatrice este obligatorie, în instituţii sanitare de specialitate.

Or, examinând mijloacele de probă întocmite în cauză, atât pe parcursul derulării fazei de urmărire penală, cât şi cele din faza de judecată, fond şi apel, rezultă că un astfel de demers nu s-a înfăptuit.

În condiţiile încălcării dispoziţiilor art. 117 C. proc. pen. referitoare la expertiza obligatorie, aceasta poate fi cenzurată chiar şi în contextul abrogării pct. 8 al art. 385⁹ C. proc. pen., invocat de inculpaţi, întrucât hotărârea atacată în mod evident este contrară legii, fiind incidente astfel dispoziţiile art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen.

Soluţia procedurală este astfel cea de casare a pricinii cu trimitere spre rejudecare, la nivelul instanţei de apel.

Noul complet de judecată învestit cu cauza, altul decât cel iniţial, atâta vreme cât acesta şi-a exprimat poziţia juridică de drept penal material, urmează a decela asupra încadrării juridice şi va trata de o manieră adecvată speţa inclusiv sub aspectul conotaţiilor sale procedurale.

Redarea în rezumat a stării de fapt de către instanţa de recurs s-a făcut inclusiv pentru desluşirea criticilor în ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, propuse de recurentul N.M.

Separat, faţă de P.A., în nume propriu, s-a iniţiat un raport de despăgubire însă numai faţă de N.C. şi N.I.

Instanţa de apel, ţinând seama de faptul că sumele acordate cu titlu de daune morale nu acoperă prejudiciul suferit prin pierderea unei persoane apropiate ci, mai degrabă, au rolul de a compensa aceste suferinţe, precum şi de aspectul că aceste despăgubiri trebuie să fie într-un cuantum rezonabil, fără a conduce la părerea că ar constituit o îmbogăţire fără justă cauză, le-a apreciat cu justeţe ca fiind întemeiat acordate.

Critica inculpatului N.M. referitoare la înlăturarea lui de la plata despăgubirilor civile, deoarece nu se face vinovat de infracţiunea de omor, nu poate fi reţinută, nici de către Înalta Curte în condiţiile în care, deşi este real că el a fost achitat pentru această infracţiune, a fost condamnat în schimb pentru complicitate la infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal faţă de victima P.I., iar specificul răspunderii civile delictuale este acela al răspunderii solidare a debitorilor în cazul faptei ilicite.

Este adevărat că răspunderea sa civilă nu s-a angajat pentru a acoperi prejudiciul suferit prin pierderea unei persoane, ci pentru a compensa suferinţele pricinuite prin lipsirea de libertate violentă a acesteia, aceste despăgubiri fiind într-un cuantum rezonabil.

Nu în ultimul rând, raportat la cheltuielile judiciare către stat la care a fost obligat, sunt de făcut trimiteri la sumele substanţiale avansate în cauză în cursul urmăririi penale, precum şi cele suportate pe parcursul judecăţii, inculpatul N.M. fiind în culpă procesuală într-un grad de paritate cu ceilalţi inculpaţi.

Toate aceste argumente conduc la soluţia de respingere a recursului inculpatului N.M. ca nefondat, pe coordonatele art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În consecinţă, reluarea judecăţii din apel se va circumscrie strict privitor la situaţia juridică a inculpaţilor N.C. şi N.I.

Pentru motivele anterior descrise, dispoziţiile juridice vizând situaţia inculpaţilor N.M. şi A.O.L. au rămas definitive, fiind cazul ca instanţa de apel, în operaţiunea de reexaminare a tuturor apelurilor iniţiate, ale parchetului, părţilor civile şi ale inculpaţilor N.C. şi N.I., să îşi îngusteze abordarea la ceea ce interesează doar situaţia juridică a inculpaţilor N.C. şi N.I.

Spre exemplificare, alegaţiile menţionate de procuror pentru acreditarea ideii de participare a inculpatului N.M. la infracţiunea de omor nu mai pot fi luate în considerare, că faptele săvârşite de A.O.L. întrunesc sau nu elementele constitutive ale infracţiunii de favorizare a infractorului prev. de art. 264 C. pen. ş.a.

Rejudecând pricina în apel, toate actele procedurale anterioare momentului dezbaterilor din 18 aprilie 2013 rămânând valabile, instanţa de judecată se va preocupa de pronunţarea unei decizii în deplină legalitate, cu respectarea tuturor normelor procedurale aferente, abordând toate criticile vehiculate, circumscrise însă cadrului nou procesual şi limitat fixat în cuprinsul prezentei decizii.

Totodată, în vederea bunei desfăşurări a judecăţii, verificând şi problemele legate de măsura arestului preventiv, instanţa de recurs constată că arestul funcţional faţă de cei doi inculpaţi rămaşi a fi rejudecaţi s-a luat cu respectarea dispoziţiilor legale în materie, există probe că lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică dată fiind gravitatea deosebită a pretinselor fapte comise de către aceştia, modalitatea concretă de săvârşire, cu violenţă extremă, precum şi reacţia publică notorie şi manifestată, ecoul profund defavorabil al faptelor.

Măsura arestului preventiv nu a împlinit o durată excesivă faţă de aceştia, fără a nu aprecia că judecata s-a derulat cu deplină celeritate, altfel hotărârea rămânând definitivă pentru o parte din persoanele implicate în cauză.

În consecinţă, odată cu soluţia din recurs de rejudecare a apelurilor, faţă de N.C. şi N.I. se va menţine starea preventivă privativă de libertate.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) şi (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de inculpaţii N.C. şi N.I. împotriva Deciziei penale nr. 88 din 29 aprilie 2013 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Casează în parte decizia penală numai cu privire la inculpaţii N.C. şi N.I. şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, Curtea de Apel Ploieşti.

Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei.

Menţine starea de arest a inculpaţilor N.C. şi N.I.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.M. împotriva aceleiaşi decizii penale.

Ia act de retragerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti privind pe inculpata A.O.L.

Obligă recurentul-inculpat N.M. la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul N.C., în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul N.I., în sumă de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata-inculpată A.O.L., în sumă de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 1 noiembrie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 3253/2013. Penal. Iniţiere, constituire de...		ICCJ. Decizia nr. 3373/2013. Penal. Cerere de întrerupere a... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3369/2013. Penal. Omorul deosebit de grav (art. 176 C.p.). Omorul (art. 174 C.p.), lipsirea de libertate în mod ilegal (art. 189 C.p.). Recurs