ICCJ. Decizia nr. 3511/2013. Penal. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3511/2013
Dosar nr. 13313/3/2013
Şedinţa publică din 12 noiembrie 2013
Deliberând asupra cauzei penale de faţă,
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 338/F din 22 aprilie 2013, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în temeiul art. 403 raportat la art. 394 C. proc. pen. a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de condamnatul B.J. împotriva Sentinţei penale nr. 869 din 13 decembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 2956 din 07 septembrie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Instanţa de fond a constatat că, la data de 3 aprilie 2013, sub nr. 13313/3/2013, a fost înregistrată pe rolul instanţei cererea de revizuire formulată de condamnatul B.J., trimisă împreună cu referatul procurorului de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - Serviciul Teritorial Bucureşti.
Inculpatul B.J. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Bucureşti cu nr. 408D/P/2010 pentru săvârşirea infracţiunilor de denunţare calomnioasă prev. de art. 259 alin. (1) C. pen.; instigare la trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 25 C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/000; instigare la trafic de droguri de mare risc prev. de art. 25 C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 31 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
În fapt, s-a reţinut că la data de 01 martie 2010, în mod intenţionat şi mincinos a formulat denunţ faţă de P.C. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, ticluind probe împotriva acestuia prin faptul că a determinat-o pe coinculpata R.T. să procure droguri şi să i le înmâneze lui P.C. pentru a i le remite lui B.J.
La aceeaşi dată, inculpata R.T. a procurat cantitatea de 4 doze conţinând 0,25 grame heroină la îndemnul lui B.J., droguri pe care le-a înmânat învinuitului P.C. pentru a le remite lui B.J.
Prin Sentinţa penală nr. 869 din 13 decembrie 2010 pronunţată în Dosarul nr. 19933/3/2010 al Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, inculpatul B.J. a fost condamnat după cum urmează:
- în baza art. 259 alin. (1) C. pen. la o pedeapsă de 2 ani închisoare;
- în baza art. 25 C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74-76 lit. a) C. pen. condamnă pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 6 ani închisoare;
- în baza art. 25 C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 31 alin. (2) C. pen. şi art. 74 - 76 lit. a) C. pen. la o pedeapsă de 6 ani închisoare.
În baza art. 33 - 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele de mai sus, inculpatul B.J. urmând sa execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpatul şi Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Bucureşti.
Prin Decizia penală nr. 103/A din 01 aprilie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală în Dosarul nr. 19933/3/2010 (374/2011) s-a admis apelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Bucureşti, s-a înlăturat aplicarea art. 74 - 76 C. pen., inculpatul fiind condamnat la o pedeapsă rezultantă de 10 ani închisoare.
În cererea de revizuire formulată, condamnatul B.J. a solicitat rejudecarea apelului declarat împotriva sentinţei penale 869 din 13 decembrie 2010, întrucât a apreciat că s-a comis o gravă eroare judiciară, constând în aceea că instanţa de apel a înlăturat toate apărările sale, nu a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2001 (privind protecţia martorilor) şi a înlăturat ilegal beneficiul aplicării dispoziţiile art. 74 - 76 C. pen.
În argumentarea cererii, revizuentul a ataşat cauzei adresa nr. 477450 din 02 noiembrie 2012 a M.A.I. - Direcţia Generală Anticorupţie, din care, în opinia sa, rezultă că denunţul formulat s-a materializat în sensul tragerii la răspundere penală a unor persoane acuzate de fapte de corupţie, fapt pentru care trebuie să beneficieze de dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2002.
Din cuprinsul adresei, a rezultat că cercetările în dosarul 40/P/2011 al D.N.A. - Serviciul Teritorial Bucureşti au fost efectuate ca urmare a sesizării din oficiu a organelor de cercetare penală fără legătură cu denunţul formulat de petent.
S-a constatat că revizuentul nu invocă şi nu îşi motivează cererea de revizuire pe împrejurări care să se încadreze în dispoziţiile art. 394 C. proc. pen., inculpatul tinzând doar la o reapreciere a probatoriului şi o reindividualizare a pedepsei.
Împotriva Sentinţei penale nr. 338/F din 22 aprilie 2013 a declarat apel inculpatul condamnat B.J., care a solicitat reducerea pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 174/A din 06 iunie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II- a penală, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul revizuent B.J. împotriva Sentinţei penale nr. 338 din 22 aprilie 2013 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia II-a penală.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că motivele invocate de către apelantul revizuent nu se încadrează în dispoziţiile art. 394 C. proc. pen., nu s-a indicat niciun caz de revizuire prevăzut de dispoziţiile legale menţionate, astfel că, în mod justificat instanţa de fond a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire.
În privinţa denunţului pe care apelantul revizuent susţine că l-ar fi formulat, s-a reţinut că, cercetările în Dosarul nr. 40/P/2011 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Bucureşti au fost efectuate ca urmare a sesizării din oficiu, astfel că nu s-a putut face dovada că ar trebui aplicate dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2002.
Împotriva deciziei instanţei de apel, în termen legal, a declarat recurs revizuentul B.J., solicitând casarea ambelor hotărâri, în baza dispoziţiilor art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., susţinând că, în mod greşit, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire, având în vedere că hotărârea de condamnare se bazează pe o gravă eroare judiciară, în cauză se impunea să i se reducerea pedepsei prin aplicarea dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002.
Înalta Curte, examinând cauza prin prisma criticilor invocate şi din oficiu, potrivit dispoziţiilor ort. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat.
Din economia dispoziţiilor art. 393 şi art. 394 C. proc. pen. rezultă caracterul revizuirii de cale extraordinară de atac, prin folosirea căreia se pot înlătura erorile judiciare cu privire la faptele reţinute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, erori determinate de necunoaşterea de către instanţe a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu adevărul.
Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea poate privi numai cazurile de revizuire prevăzute în art. 394 C. proc. pen., singurele apte a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale, astfel că extinderea acestei căi de atac la alte situaţii, este exclusă, în raport cu dispoziţiile procesuale menţionate şi cu principiul statuat prin art. 129 din Constituţia României, potrivit căruia părţile interesate, care îşi legitimează calitatea procesuală, pot exercita căile de atac numai în condiţiile legii.
În prezenta cauză, Înalta Curte constată că, respingând, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de condamnatul B.J., instanţa de fond a pronunţat o soluţie legală, întrucât, criticile formulate de acesta nu se încadrează în niciunul din cazurile de revizuire prevăzute strict şi limitativ de dispoziţiile art. 394 lit. a) - e) C. proc. pen., prin motivele invocate de revizuent tinzându-se spre reindividualizarea pedepsei aplicate, solicitare care nu poate fi examinată de către instanţa învestită cu o cerere de revizuire.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul condamnat B.J.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul condamnat B.J. împotriva Deciziei penale nr. 174/A din 06 iunie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II- a penală.
Obligă recurentul revizuent condamnat la plata sumei de 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi, 12 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3508/2013. Penal. Recunoaşterea hotărârilor... | ICCJ. Decizia nr. 3446/2013. Penal. Violul (art.197 C.p.). Recurs → |
|---|
