ICCJ. Decizia nr. 3492/2013. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3492/2013
Dosar nr. 3223/1/2013
Şedinţa publică din 11 noiembrie 2013
Asupra cauzei penale de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin ordonanţa din 07 noiembrie 2012 pronunţată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara în Dosarul nr. 11/P/2012, s-a dispus în temeiul art. 209 C. proc. pen., art. 45 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 42 C. proc. pen., cu aplicarea art. 13 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 43/2002, art. 228 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. a), b), c), f) teza ultimă, g) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de:
- V.V. şi C.C., avocaţi în cadrul Baroului Timiş, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 246 alin. (1) C. pen., art. 249 C. pen., art. 259 C. pen., art. 264 C. pen., art. 268 C. pen., art. 272 C. pen., art. 276 C. pen. şi art. 284, C. pen.;
- S.D., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 290 C. pen., art. 291 C. pen., art. 292 C. pen. (fapte săvârşite în anul 2003), art. 290 C. pen., art. 291 C. pen., art. 292 C. pen. (fapte săvârşite în anul 2005), art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 289 C. pen.;
- P.M., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 290 C. pen., art. 291 C. pen., art. 292 C. pen. (fapte săvârşite în anul 2003), art. 290 C. pen., art. 291 C. pen., art. 292 C. pen. (fapte săvârşite în anul 2005), art. 25 C. pen. rap. la art. 288 C. pen. şi art. 194 alin. (1) C. pen.;
- I.R.E., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 194 alin. (1) C. pen., art. 290 C. pen., art. 291 C. pen., art. 292 C. pen. (fapte săvârşite în anul 2003), art. 290 C. pen., art. 291 C. pen., art. 292 C. pen. (fapte săvârşite în anul 2005);
- P.G., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 290 C. pen., art. 291 C. pen., art. 292 C. pen. (fapte săvârşite în anul 2003), art. 290 C. pen., art. 291 C. pen., art. 292 C. pen. (fapte săvârşite în anul 2005), precum şi declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea D.N.A. - Serviciul Teritorial Timişoara pentru a se efectua cercetări faţă de avocaţii V.V. şi C.C. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 194 C. pen. şi art. 257 C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.
În motivarea soluţiei s-a reţinut în esenţă că faptele intimaţilor prev. de art. 194 alin. (1), 290, 291, 292 C. pen. sunt prescrise, iar în ceea ce priveşte infracţiunile prev. de art. 246, 249 C. pen., s-a reţinut că nu există indicii cu privire la săvârşirea acestor infracţiuni.
În ceea ce priveşte solicitarea de cercetare a avocaţilor V.V. şi C.C. pentru infracţiunile prev. de art. 194 C. pen. şi art. 257 C. pen., s-a reţinut că acestea atrag competenţa după calitatea persoanei (în speţă avocaţi) în sarcina D.N.A.
Soluţia a fost menţinută prin ordonanţa din 11 decembrie 2012 dată în Dosarul nr. 1507/11/2/2012 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, prin care s-a respins plângerea formulată de petentul V.I. împotriva ordonanţei emise în Dosarul nr. 11/P/2012 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.
Împotriva soluţiei dispuse de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara în Dosarul nr. 1507/II/2/2012 a formulat plângere la Curtea de Apel Timişoara petentul S.I. prin mandatar V.I..
Prin Sentinţa penală nr. 15/PI din 23 ianuarie 2013 Curtea de Apel Timişoara în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul S.I.
Împotriva Sentinţei penale nr. 15/PI din 23 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Timişoara a formulat recurs petentul şi prin Decizia penală nr. 1723 din 21 mai 2013 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus respingerea, ca inadmisibil, a recursului declarat de petentul S.I. şi obligarea petentului la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, cu motivarea că nu mai poate fi exercitată calea de atac a recursului în raport de dispoziţiile art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010.
Împotriva Deciziei nr. 1723 din 21 mai 2013, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, contestatorul S.I. - prin mandatar V.I. a formulat contestaţie în anulare şi a invocat motivul prevăzut de dispoziţiile art. 386 lit. a) C. proc. pen.
Potrivit dispoziţiilor art. 391 C. proc. pen., instanţa examinează admisibilitatea în principiu a cererii de contestaţie prevăzute în art. 386 lit. a) - c) şi e) C. proc. pen., fără citarea părţilor.
Totodată, potrivit alin. (2) al art. 391 C. proc. pen., instanţa admite în principiu contestaţia şi dispune citarea părţilor dacă aceasta a fost făcută în termenul prevăzut de lege, motivul pe care se sprijină contestaţia este dintre cele prevăzute în art. 386 C. proc. pen., iar în sprijinul contestaţiei se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar.
În conformitate cu dispoziţiile art. 386 C. proc. pen., se poate formula contestaţie în anulare împotriva hotărârii penale definitive în următoarele cazuri:
a) când procedura de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;
b) când partea dovedeşte că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a încunoştinţa instanţa despre această împiedicare;
c) când instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f) - i1), cu privire la care existau probe în dosar;
d) când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă;
e) când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanţa de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 38514 alin. (11) ori art. 38516 alin. (1) C. proc. pen.
Se constată că motivul invocat de contestator, nu are corespondent în actele şi lucrările dosarului, având în vedere că la termenul din 21 mai 2013, când s-a judecat recursul, recurentul petent a fost prezent la dezbateri, prin urmare, prevederile, art. 386 lit. a) C. proc. pen., nu sunt incidente.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în conformitate cu dispoziţiile art. 391 şi 386 C. proc. pen., va respinge ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul S.I. - prin mandatar V.I., iar în temeiul dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. îl va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul S.I. - prin mandatar V.I. împotriva Deciziei penale nr. 1723 din data de 21 mai 2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în Dosarul nr. 1514/59/2012.
Obligă contestatorul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţata, în şedinţă publică, azi 11 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3487/2013. Penal. Iniţiere, constituire de... | ICCJ. Decizia nr. 3508/2013. Penal. Recunoaşterea hotărârilor... → |
|---|
