ICCJ. Decizia nr. 3446/2013. Penal. Violul (art.197 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3446/2013
Dosar nr. 5877/110/2012
Şedinţa publică din 7 noiembrie 2013
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 77/D din 7 martie 2013 pronunţată de Tribunalul Bacău în Dosarul 5877/110/2012 s-a dispus, în baza art. 197 alin. (1), (3) teza I C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., condamnarea inculpatului M.C., necăsătorit, fără ocupaţie, recidivist, fără copii, stagiul militar nesatisfăcut, cetăţean român, aflat în Penitenciarul Bacău, la pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de viol, victima având vârsta de 12 ani (fapta din 28 iunie 2012).
I s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 5 (cinci) ani.
În baza art. 864 C. pen. raportat la art. 83 C. pen. s-a dispune revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 (trei) ani închisoare aplicată sus-numitului prin Sentinţa penală nr. 31 din 23 ianuarie 2012 a Judecătoriei Moineşti, pronunţată în Dosarul nr. 7824/260/2011, definitivă la 10 februarie 2012, pe care o adaugă la pedeapsa aplicată pentru fapta supusă judecăţii.
Pedepse de executat: 13 (treisprezece) ani închisoare şi 5 (cinci) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
I s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durata şi în condiţiile art. 71 alin. (2) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. s-a scăzut din pedeapsa principală aplicată, perioada executată prin reţinere şi arest preventiv, începând din 10 iulie 2012, la zi.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului.
În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. coroborat cu art. 1381, 1389 C. civ. a fost obligat inculpatul să plătească părţii civile T.L.G. suma de 1000 lei, despăgubiri materiale şi 2000 lei, daune morale.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat.
S-a dispus păstrarea mijloacelor materiale de probă, ridicate de la faţa locului şi care se află la Camera de Corpuri Delicte a Tribunalului Bacău, până la soluţionarea definitivă a cauzei.
S-a constatat că inculpatul a fost asistat de avocat ales.
În baza art. 193 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să plătească părţii civile T.L.G. suma de 1.500 lei reprezentând cheltuieli judiciare constatând în onorariul de avocat suportat.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 3.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa aceasta sentinţă instanţa de fond a avut în vedere următoarea situaţie de fapt:
Prin Rechizitoriul 1508/P din 28 septembrie 2012 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului M.C., necăsătorit, fără ocupaţie, recidivist, pentru comiterea infracţiunii de viol, prev. de art. 197 alin. (1), (3) teza I C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
Prin actul de sesizare al instanţei s-a reţinut în sarcina inculpatului, faptul că, în seara zilei de 28 iunie 2012, a întreţinut prin constrângere, un raport sexual normal cu partea vătămată T.L.G., în vârstă de 12 ani.
În cursul cercetării judecătoreşti:
- inculpatul M.C. a cerut ca să fie judecat conform procedurii obişnuite;
- au fost audiaţi, la solicitarea instanţei, în detaliu, partea vătămată T.L.G. în prezenţa mamei sale, inculpatul M.C., reprezentanta legală a părţii vătămate C.A.A., martorii M.D., C.I., B.P., T.S., C.I.A., C.L.E.;
- s-au depus la dosar următoarele înscrisuri: caracterizarea elevei T.L.G. clasa a VI-a eliberată de şcoala gimnazială din comuna Poduri, judeţul Bacău, Sentinţa penală nr. 31 din 23 ianuarie 2012 a Judecătoriei Moineşti pronunţată în Dosarul nr. 7824/260/2011, definitivă la 10 februarie 2012, prin care M.C. fusese condamnat la 3 ani de închisoare, cu suspendare, listingul convorbirilor telefonice, evaluarea psihologică a minorei parte vătămată făcută de către psihologul său;
- a fost depusă cerere scrisă de constituire parte civilă;
- a fost menţinută prevenţia inculpatului.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
T.L.G., născută la 25 mai 2000 în Comăneşti, fusese lăsată în grija bunicilor, care locuiau în satul Brăneşti, comuna Poduri, judeţul Bacău. Minora a absolvit clasa a V-a la Şcoala din comuna Poduri, judeţul Bacău, cu media 8,78. Mama minorei locuia în Comăneşti având 3 copii mici în întreţinere, în vârstă de 3 luni, 7 ani şi 8 ani.
La data de 9 iulie 2012, C.A.A. (fostă T.) din oraşul Comăneşti, judeţul Bacău a sesizat organele de poliţie cu privire la faptul că fiica sa, T.L.G. în vârstă de 12 ani a fost violată de către M.C., la data de 29 iunie 2012.
La data de 10 iulie 2012, ora 18,15, M.C. a fost reţinut (dosar urmărire penală), la data de 10 iulie 2012 s-a dispus începerea urmăririi penale împotriva învinuitului M.C. iar la data de 11 iulie 2012 a fost pusă în mişcare acţiunea penală împotriva sus-numitului, care a dobândit astfel calitatea de inculpat (dosar urmărire penală).
La data de 11 iulie 2012, ora 14,10, inculpatul M.C. a fost arestat preventiv, iniţial pe o durată de 29 zile, prevenţia acestuia fiind apoi prelungită prin Încheierea Tribunalului Bacău nr. 92/ÎC din 6 august 2012 şi 103/ÎC din 4 septembrie 2012.
Prietenele de joacă ale minorei parte vătămată T.L.G. erau surorile C. (I., A.M. şi L.E.) care îi erau şi colege de şcoală şi mai mult decât atât locuiau în aproprierea casei bunicilor săi.
M.C. venea deseori în vizită la unchiul său M.D., care locuia în satul Brăneşti, comuna Poduri, judeţul Bacău, în vecinătatea casei familiei C.
M.C. fiind prieten cu martorul C.I. venea deseori în vizită la familia C., unde a întâlnit-o pe partea vătămată T.L.G., aflând şi ce vârstă avea, întrucât era prietena de joacă ale surorilor prietenului său.
Între bunicii părţii vătămate şi unchiul inculpatului existau relaţii vechi de duşmănie datorate unui conflict violent care a avut loc între unchiul inculpatului M.D. şi unchiul părţii vătămate, acesta din urmă suferind o fractură de mandibulă. Nu se restabilise liniştea şi pacea între cele două familii din cauza acelui conflict violent a cărui rezonanţă nu s-a stins.
Minora parte vătămată fusese avertizată de către familia sa ca nu cumva să intre în curtea şi respectiv în locuinţa lui M.D., mai ales când se afla în vizită M.C., dar nu a ascultat, dormind o noapte din luna aprilie 2012 în apartamentul din Comăneşti al părinţilor inculpatului, împreună cu o altă fată din sat. În noaptea respectivă, în acel apartament se afla şi tatăl inculpatului, astfel că nu s-a întâmplat nimic grav.
Cu toate acestea familia părţii vătămate a fost neîncrezătoare şi a dus-o pe minoră la ginecolog, constatându-se că era virgină (dosar urmărire penală).
T.L.G. nu a avut acceptul bunicii şi nici al mamei sale ca să înnopteze în casa inculpatului.
Cu acel prilej minora parte vătămată a aflat la ce pericole se expune dacă nu-şi ascultă rudele.
Pentru că în acea noapte din aprilie minora fusese căutată peste tot de către bunica sa, care o avea în grijă, a lăsat o impresie foarte proastă în comunitate, de fată care fuge de acasă la o vârstă atât de fragedă, de nici 12 ani împliniţi.
Minora parte vătămată provenea dintr-o familie bună, cu principii morale sănătoase. Minora avea asigurat un trai decent din partea familiei sale, având chiar şi telefon mobil deşi era doar o copilă.
La data de 28 iunie 2012, începuse de câteva zile vacanţa de vară, astfel că elevii se aflau mai mult la joacă. Pentru T.L.G. era vacanţa care despărţea clasa a V-a de clasa a VI-a, pe care urma să o înceapă în septembrie. Chiar dacă era bine dezvoltată, se vedea că minora parte vătămată nu era altceva decât un copil.
În seara zilei de 28 iunie 2012, în jurul orelor 20,00, partea vătămată s-a deplasat la locuinţa surorilor C., prietenele sale de joacă.
Acolo a sosit şi M.C., care sosise în sat, pentru a-l vizita pe unchiul său.
M.C. şi T.L.G. au schimbat câteva cuvinte, după care inculpatul a plecat.
Între timp şi surorile C. au plecat la magazinul din sat, T.L.G. rămânând singură în curtea locuinţei acestora.
La scurt timp după plecarea surorilor C., în curtea casei acestora a revenit inculpatul M.C. care i-a spus că cele trei surori C. o aşteaptă în locuinţa lui M.D. (unchiul inculpatului).
Cei doi au plecat împreună spre locuinţa lui M.D., unde au ajuns în jurul orelor 20,30.
În acea casă, în afară de cei doi nu se mai afla nimeni. Partea vătămată a fost condusă în una din odăile locuinţei lui M.D..
Partea vătămată T.L.G. l-a întrebat pe inculpat unde sunt surorile C., iar acesta i-a răspuns că trebuie să sosească. Imediat inculpatul a început să o sărute pe partea vătămată în zona gâtului, însă aceasta l-a împins, dând să fugă din cameră.
Inculpatul i-a luat victimei telefonul mobil din buzunar, aruncându-l pe pat, spunându-i părţii vătămate că dacă doreşte să plece să-şi ia mai întâi telefonul.
T.L.G. s-a întors pentru a-şi recupera telefonul de pe pat, timp în care inculpatul s-a aruncat asupra acesteia şi a început să o dezbrace.
Victima a ţipat, a început să plângă, însă inculpatul i-a pus mâna la gură, cerându-i să nu mai ţipe.
După ce a dezbrăcat-o, inculpatul s-a dezbrăcat şi el şi a întreţinut cu victima un raport sexual normal.
După consumarea raportului sexual inculpatul i-a permis părţii vătămate T.L.G. să părăsească imobilul.
Victima s-a dus acasă la bunica sa unde a observat că lenjeria intimă îi era pătată de sânge.
A doua zi, partea vătămată şi-a spălat chiloţii dar pentru că petele de sânge încă mai persistau i-a aruncat în grădină.
Tot a doua zi victima a fost contactată telefonic de către inculpat care i-a cerut să se întâlnească la familia C.. Acolo, inculpatul i-a cerut părţii vătămate să accepte să aibă o relaţie cu el, altminteri îi va dezvălui bunicii, tot ceea ce s-a întâmplat între ei şi mai mult decât atât îi va spune că partea vătămată a fost cea care a dorit să întreţină relaţii sexuale cu el.
Inculpatul ştia că bunica părţii vătămate era o femeie severă. Părţii vătămate în schimb îi era mai tare frică de mama sa.
De ruşine şi în acelaşi timp de frică pentru că fusese nu numai şantajată ci şi ameninţată cu moartea T.L.G. nu a spus nimănui din familie ce i s-a întâmplat, însă bunica sa observând o schimbare de comportament a chemat-o pe mama minorei pentru a afla care e motivul. Martora C.A.A. văzând că la rândul său nu a obţinut explicaţiile cerute, a verificat telefonul mobil al minorei, ocazie cu care a observat mai multe mesaje trimise de către inculpat.
Mama şi-a dus fiica la C.M.L. Moineşti, unde a fost examinată medico-legal, ocazie cu care s-a constatat că aceasta prezenta deflorare recentă, în urmă cu 10 - 14 zile, nefiind evidenţiate leziuni de natură traumatică (certificat medico-legal din 9 iulie 2012).
După controlul medico-legal, minora parte vătămată a spus mamei sale ce i s-a întâmplat, cât şi organelor de poliţie.
În mod constant, inculpatul M.C. s-a declarat nevinovat însă, din concluziile raportului de constatare tehnico-ştiinţifică privind detecţia comportamentului simulat din 9 august 2012 emis de I.P.J. Bacău - Serviciul Criminalistic au rezultat modificări ale stresului emoţional, caracteristice comportamentului simulat.
Din locuinţa martorului M.D., unchiul inculpatului a fost ridicată pătura de pe patul unde s-a consumat actul sexual. Întrucât pe aceasta, cu ocazia examinării au fost evidenţiate urme de culoare galben-verzuie, ce par a fi de lichid seminal a fost dispusă efectuarea unei expertize biocriminalistice serologice de către I.P.J. Galaţi - Serviciul criminalistic - Laboratorul de Serologie Judiciară.
Din concluziile raportului de expertiză din 7 septembrie 2012 rezultă că pe pătura supusă analizei au fost evidenţiate urme de secreţii umane care conţin capete de spermatozoizi şi floră microbiană, secreţiile evidenţiate constituind urme de spermă. Acestea aparţin grupei sanguine AB IV, grupă de care aparţine şi sângele recoltat de la inculpat.
Nu s-au confirmat susţinerile inculpatului potrivit cărora ar fi întreţinut raporturi sexuale în casa unchiului său cu iubita sa, pentru că nu a venit în sat însoţit de vreo femeie.
În drept, fapta inculpatului M.C. din seara zilei de 28 iunie 2012 în jurul orelor 20,30 când a ademenit-o pe minora parte vătămată T.L.G., în vârstă de 12 ani, în locuinţa unchiului său M.D. din comuna Poduri, jud. Bacău, unde, profitând de neputinţa acesteia de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa, prin folosirea forţei şi autorităţii asupra victimei a întreţinut un singur raport sexual, prin penetrare, constituie infracţiunea de viol, prev. de art. 197 alin. (1), (3) teza I C. pen., având în vedere vârsta victimei.
Partea vătămată T.L.G. s-a constituit parte civilă în cauză cu următoarele sume:
- 1.000 lei daune materiale
- 100.000 lei daune morale
Inculpatul considerându-se nevinovat nu a fost de acord cu pretenţiile minorei T.L.G..
Vinovăţia inculpatului M.C. a fost pe deplin dovedită, cu următoarele mijloace materiale de probă:
a) certificatul medico-legal din 9 iulie 2012 eliberat de C.M.L. Moineşti (dosar urmărire penală);
b) declaraţiile părţii vătămate T.L.G. (dosar urmărire penală şi dosar fond);
c) certificatul de naştere al minorei (dosar urmărire penală);
d) raport de constatare tehnico-ştiinţifică privind detecţia comportamentului simulat din 9 august 2012 (dosar urmărire penală);
e) declaraţiile mamei şi bunicii părţii vătămate (dosar urmărire penală şi dosar fond, dosar fond);
f) caracterizarea elevei parte vătămată eliberată de Şcoala din comuna Poduri (dosar fond) şi evaluarea psihologică a acesteia;
g) declaraţiile celorlalţi martori;
h) listingul telefonic.
Nu s-a dovedit că partea vătămată ar fi fost violată de altcineva.
Împrejurarea că plângerea (sesizarea) penală a fost depusă după mai bine de 10 zile de la comiterea faptei nu are relevantă juridică, sub nici o formă, nu constituie o dovadă a nevinovăţiei inculpatului.
Inculpatul a ademenit victima în casa unchiului său, unde a violat-o profitând de limitele gândirii şi puterii sale de înţelegere, pierzând din vedere faptul că era o fetiţă, în vârstă de doar 12 ani.
Dacă a observat că prin mesajele telefonice minora i se adresa nepotrivit vârstei sale, inculpatul trebuia să-i înştiinţeze familia, pe care o cunoştea, cu privire la comportamentul fetei, nicidecum să-şi bată joc de ea. Dacă minora a avut carenţe în educaţie, în aceiaşi situaţie s-a aflat şi inculpatul, despre un copil de 12 ani nu se poate vorbi ca despre o femeie de moravuri uşoare. Chiar dacă părea că minora s-a îndrăgostit de inculpat, acestuia nu-i era îngăduit să o violeze. Fapta comisă nu are absolut nici o justificare ci dimpotrivă. Violul este jignirea cea mai profundă ce i se poate aduce unei persoane.
Vinovăţia inculpatului fiind pe deplin dovedită s-a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii.
Pe lângă pedeapsa principală, inculpatului i-a fost aplicată şi pedeapsa complementară.
Inculpatul a comis fapta în stare de recidivă prev. de art. 37 lit. a) C. pen., întrucât prin Sentinţa penală nr. 31 din 23 ianuarie 2012 a Judecătoriei Moineşti, definitivă prin nerecurare la 10 februarie 2012, fusese condamnat la 3 ani închisoare cu suspendare sub supraveghere pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 211 şi art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată.
Inculpatul a avut o asemenea comportare în timpul procesului încât este exclusă acordarea de circumstanţe atenuante pentru fapta supusă judecăţii. La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere gravitatea faptei determinată de consecinţele faptei, din punct de vedere medical, uman dar şi social.
Violul fiind comis în cursul termenului de încercare, s-a procedat la revocarea beneficiului suspendării sub supraveghere, pedeapsa de 3 (trei) ani urmând a fi adăugată la pedeapsa ce urmează a se aplica pentru fapta dedusă judecăţii, stabilindu-se astfel pedeapsa de executat.
Inculpatului i-a fost aplicată şi pedeapsa accesorie prevăzută de lege.
Pedeapsa principală urmând a fi executată în condiţii de detenţie, a fost scăzută perioada executată prin reţinere şi arest preventiv.
Totodată a fost menţinută prevenţia inculpatului.
În ceea ce priveşte latura civilă, inculpatul a fost obligat la plata daunelor materiale în cuantumul solicitat, familia victimei făcând dovada suportării unor cheltuieli pentru consultaţii, control, tratament psihologic, inclusiv de transport.
Minora T.L.G. a suferit o traumă psihică.
Este un copil căruia i s-a furat copilăria. Nu este exclus ca trauma violului să-i afecteze dezvoltarea psihică ulterioară.
Victimei i se cuvin daune morale, însă într-un cuantum mult diminuat, faţă de cât a cerut, pentru că la rândul său a avut partea sa de vină, pentru că nu şi-a ascultat familia. Totuşi a căzut într-o capcană. Victima suferă atât de mult pentru că la rândul său se culpabilizează.
S-au prelevat de la inculpat probe biologice pentru a fi introduse profilele genetice în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.
Corpurile delicte ridicate de la faţa locului au fost păstrate până la soluţionarea definitivă a cauzei.
Partea vătămată angajându-şi avocat, cererea acestuia de a fi obligat inculpatul la plata onorariului este corectă şi a fost admisă, aşa cum a fost formulată, pe baza chitanţei de la dosar.
În final inculpatul a fost obligat la plata de cheltuieli judiciare către stat, în cuantumul cărora vor fi incluse cheltuielile de la urmărirea penală care au fost de 500 lei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul M.C. fără a arăta în scris criticile aduse hotărârii atacate.
Prin cererea de declarare a apelului precum şi prin concluziile puse de apărătorul inculpatului cu ocazia dezbaterilor, inculpatul apelant a invocat ca motiv principal de apel netemeinicia sentinţei atacate sub aspectul greşitei soluţii de condamnare adoptată de prima instanţă.
În dezvoltarea motivelor de apel, apărătorul apelantului inculpat a arătat că probatoriul administrat în cele două faze procesuale nu are aptitudinea funcţională de a demonstra dincolo de orice îndoială vinovăţia clientului acestuia.
În concret s-a susţinut că prima instanţă a reţinut vinovăţia inculpatului M.C. luând în considerarea exclusiv declaraţiile părţii vătămate T.L.G., precum şi a mamei şi bunicii acesteia, probe, care în opinia apărătorului inculpatului au un caracter subiectiv, neavând aptitudinea de a răsturna prezumţia de nevinovăţie ce operează în favoarea clientului său. Apărătorul inculpatului a arătat că inculpatul nu a întreţinut relaţii sexuale cu victima minoră, precizând că plângerea formulată contra acestuia constituie rezultatul unei obsesii amoroase făcute faţă de inculpat.
În secundar dacă apărările referitoare la nevinovăţia inculpatului apelant nu vor fi primite de Curte, apărătorul inculpatului a solicitat schimbarea încadrării juridice dată faptei inculpatului prin actul de sesizare al instanţei din infracţiunea de viol prev. de 197 alin. (1), (3) C. pen. comisă în formă agravată în infracţiunea de act sexual cu un minor prev. de art. 198 alin. (1) C. pen.
Examinând actele dosarului şi sentinţa penală apelată atât prin prisma criticilor formulate, cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, în conformitate cu disp. art. 371 C. proc. pen., Curtea de apel a apreciat că apelul declarate de inculpat este nefondat.
Instanţa de apel a reţinut că instanţa de fond a reţinut în mod corect şi complet situaţia de fapt, realizând o justă apreciere a probelor administrate în cauză, din care rezultă atât existenţa faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, cât şi săvârşirea acesteia cu vinovăţia cerută de lege, rezultând din ansamblul probelor administrate în cauză, că inculpatul M.C., la data de 29 iunie 2012 a întreţinut prin constrângere un raport sexual normal cu partea vătămată T.L.G. în vârstă de 12 ani.
În deplin acord cu opinia primei instanţe, Curtea de apel nu a primit apărările principale ale inculpatului apelant care a susţinut constant ca nu se face vinovat pentru infracţiunea imputată, arătând că principalele probe pe care se sprijină acuzarea sa, au caracter subiectiv, fiind lipsite credibilitate în considerarea faptului că provin de la partea vătămată, mama şi bunica acesteia (declaraţiile date de acestea în cursul procesului penal).
Referitor la existenţa faptei şi vinovăţia apelantului inculpat faţă de aceasta, Curtea de apel în baza propriului examen, a constatat că probele în învinuire strânse în cursul procesului penal relevă în mod complet şi decisiv aceste două elemente.
Astfel, declaraţiile concordate şi consecvente date în ambele faze procesuale de către partea vătămată minoră T.L.G. prin care apelantul este incriminat explicit, constituind o probă directă în acuzare a acestuia, se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză care contribuie indirect la relevarea faptei de viol pentru care este trimis în judecată apelantul inculpat.
Astfel, în acord cu opinia primei instanţe, elementele de fapt descrise de partea vătămată minoră T.L.G. în conţinutul declaraţiilor (care a arătat explicit că inculpatul prin constrângere fizică a întreţinut raport sexual cu aceasta) sale sunt confirmate indirect de declaraţiile reprezentantului legal C.A.A. şi a martorei T.S., mama părţii vătămate, respectiv bunica sa.
S-a mai reţinut că relevante la stabilirea existenţei raportului sexual consumat între inculpat şi partea vătămată minoră la data de 28 iunie 2012 constituie mijloacele de probă medico-legale şi ştiinţifice administrate în cauză-certificatul medico-legal din 9 iulie 2012 emis de SML Bacău care atestă că partea vătămată prezenta o deflorare recentă cu o vechime de maxim 10 - 14 zile şi raportul de expertiză biocriminalistică din 7 septembrie 2012 întocmit de BPJ Galaţi, lucrare care evidenţiază urme de spermă ce aparţin grupei sanguine AB IV (grupă de care aparţine şi sângele recoltat de la inculpat) prelevate de pe o pătură ridicată de pe patul unde s-a săvârşit infracţiunea.
Deşi nu constituie un mijloc de probă prevăzut de legea procesual penală, Curtea de apel a apreciat ca relevante la stabilirea adevărului şi întărirea concluziei că inculpatul a săvârşit fapta dedusă judecăţii, concluziile raportului de constatare tehnico-ştiinţifică privind detecţia comportamentului simulat efectuat în cursul urmăririi penale care atestă existenţa modificări ale stresului emoţional, semnificativ caracteristicilor indicilor comportamentului simulat.
Curtea de apel a mai constatat că informaţiile din lucrarea sus-menţionată care relevă o atitudine nesinceră a inculpatului se coroborează pe deplin cu celelalte mijloace de probă în acuzare mai sus analizate, relevând în mod indubitabil şi decisiv consumarea raportului sexual prin constrângere a inculpatului cu victima în vârstă de 12 ani.
Instanţa de apel, în baza principiului liberii aprecieri a probelor, a apreciat că nesinceră declaraţia martorei S.E.N. (audiată în apel) propusă de inculpat, care a arătat că a locuit cu acesta în perioada 27 - 29 iunie 2012 când acesta a întreţinut relaţii sexuale doar cu inculpatul. Curtea constată că declaraţia martorei este lipsită de credibilitate, în considerarea calităţii de concubină a inculpatului care împrejurare care naşte prezumţia unei unităţi de interes cu inculpatul, pe de o parte, iar pe de altă parte elementele de fapt descrise de martoră sunt infirmate de declaraţiile unchiului inculpatului M.D. (dosar fond) care a arătat martora nu se afla în ţară la data de 28 iunie 2012 astfel cu aceasta a pretins.
Mai mult decât atât, însuşi inculpatul, în conţinutul declaraţiei dată în instanţă, nu a confirmat susţinerile martorei S., neconfirmând că s-ar fi aflat cu aceasta la data de 28 iunie 2012 când se reţine că a săvârşit fapta.
În ceea ce priveşte apărarea inculpatului, conform căreia uşa încăperii unde s-a consumat fapta nu era prevăzută cu dispozitiv de încuiere din interior, Curtea reţine că această împrejurare, chiar reală dacă ar fi, este lipsită relevanţă juridică, întrucât acţiunile de constrângere a victimei puteau fi realizate şi prin alte modalităţi, cum ar fi indisponibilizarea fizică a acesteia profitând de ascendentul fizic şi psihic al inculpatului ce îl avea faţă de victimă.
Curtea de apel a mai constatat de asemenea irelevantă juridic, şi susţinerea inculpatului conform căreia partea vătămată ar fi fost îndrăgostită obsesiv de inculpat, aspect care, în viziunea inculpatului ar fi determinat-o să-l denunţe calomnios. Instanţa de apel a reţinut că împrejurarea evocată, nu constituie un argument în apărarea inculpatului. Chiar şi în ipoteza în care partea vătămată ar fi fost îndrăgostită de inculpat, această stare de fapt nu-l absolvă de culpă, atât timp cât partea vătămată nu şi-a dat acordul pentru întreţinerea actului sexual cu inculpatul, acesta consumându-se prin folosirea constrângerii psiho-fizice.
În atare condiţii, Curtea de apel a constatat că apărările inculpatului sunt infirmate de probele în învinuire administrate în cauză, drept pentru care soluţia de condamnare pronunţată de prima instanţă urmează a fi menţinută.
Cât priveşte motivul de apel secundar al inculpatului, referitor la greşita încadrare juridică dată faptei acestuia, în sensul în care s-ar fi impus schimbarea calificării juridice în infracţiunea prev. de art. 198 alin. (1) C. pen., Curtea de apel în raport de argumentele mai sus expuse, care relevă faptul că inculpatul a întreţinut un raport sexual cu victima împotriva voinţei acesteia, a constatat că încadrarea juridică dată faptei inculpatului este corectă.
În ceea ce priveşte modalitatea de individualizare judiciară a pedepsei principale aplicate de către prima instanţă Curtea de apel a constat că aceasta a fost corect stabilită, fiind proporţională cu natura, gravitatea şi scopul urmărit de legiuitor.
Curtea de apel a mai reţinut că tratamentul sancţionator al infracţiunilor şi, implicit, individualizarea judiciară a pedepselor aplicate, a acestora sunt aspecte importante de politică penală care, pentru a-şi atinge scopul, trebuie să aibă caracter unitar şi previzibil.
În cazul infracţiunii ce formează obiectul prezentului proces penal, trebuie avut în vedere în egală măsură persoana infractorului şi, respectiv, reeducarea şi reintegrarea lor socială, cât şi dimensiunea fenomenului infracţional şi aşteptările societăţii faţă de mecanismul justiţiei penale, pentru a realiza o proporţionalitate reală între cele două aspecte.
Aşadar, instanţa de apel a observat că prima instanţă a apreciat în mod judicios criteriile ce caracterizează individualizarea judiciară a pedepsei aplicate, cărora le-a dat eficienţă prin prisma naturii şi gravităţii faptei comise, urmările acestei fapte (care au cauzat o puternică psihică traumă părţii vătămate minore) antecedentelor penale şi conduitei anterioare săvârşirii faptei care relevă perseverenţă infracţională şi dispreţ faţă de valorile sociale prevăzute de legea penală, respectând prin cuantumul stabilit, principiul proporţionalităţii, care asigură o reflectare justă între gravitatea faptei comise, contribuţia infracţională şi profilul socio-moral şi de personalitate al inculpatului.
În raport cu aceste considerente, Curtea de apel a apreciat că prima instanţă a aplicat inculpatului apelant o pedeapsă privativă de libertate judicios aleasă, fiind aptă de a asigura scopul acesteia, atât sub aspectul restabilirii ordinii de drept încălcate, cât şi prin punctul de vedere al nevoii de reeducare a inculpatului.
Prin Decizia penală nr. 103 din 18 iunie 2013, Curtea de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, în baza art 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul M.C. împotriva Sentinţei penale nr. 77/D din 7 martie 2013 pronunţată de Tribunalul Bacău în Dosar nr. 5877/110/2012.
În baza art. 350 C. proc. pen. a menţinut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 381 C. proc. pen., a dedus în continuare arestarea preventivă a inculpatului de la 7 martie 2013 la zi.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat apelantul să plătească statului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Împotriva Deciziei penale nr. 103 din 18 iunie 2013 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, a declarat recurs inculpatul M.C..
Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor de recurs invocate de recurentul inculpat, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat având în vedere următoarele considerente:
Analiza recursului inculpatului se va face prin raportare la modificările aduse cazurilor de casare prin Legea nr. 2/2013.
La data de 28 iunie 2013 inculpatul a transmis la dosarul cauzei declaraţia de recurs indicând cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 17 şi pct. 18 C. proc. pen. De asemenea, a criticat hotărârea pronunţată de instanţa de apel pentru: aprecierea greşită a probelor, respingerea solicitării de a fi reaudiată partea vătămată, respingerea solicitării de a fi depuse la dosar înregistrarea de la instanţa de fond a declaraţiei părţii vătămate pe suport electronic, partea vătămată care nu a declarat nimic, condamnarea pentru o faptă pe care nu a săvârşit-o, încadrarea greşită a faptei.
La data de 5 noiembrie 2013 inculpatul a transmis la dosarul cauzei, pe larg motivele de recurs, motive care nu pot fi analizate raportat la dispoziţiile art. 38510 C. proc. pen. prin modificările aduse prin intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013 având în vedere că primul termen de judecată a fost stabilit la data de astăzi 7 noiembrie 2013.
Primul termen de judecată prevăzut de normele procedural penale vizează termenul de judecată stabilit pentru judecarea pe fond a recursului, dispoziţie instituită prin prevederile art. 313 alin. (1) C. proc. pen.
La data de 11 iulie 2013 a fost stabilit primul termen de judecată ca urmare a repartizării cauzei la completul nr. 9 de judecată al secţiei penale, ca dosar nou format după înregistrarea lui în registratura instanţei, persoanei desemnate cu repartizarea aleatorie a cauzelor.
La data de 7 august 2013 şi la data de 26 septembrie 2013, au fost acordate termen de judecată doar pentru discutarea stării de arest a inculpatului.
Prin urmare, Înalta Curte va analiza strict doar cazurile de casare şi criticile invocate de recurentul inculpat la data de 1 iulie 2013, arătate anterior.
Astfel, cazurile de casare invocate de recurent prev. de art. 3859 pct. 17 şi pct. 18 C. proc. pen. au fost abrogate prin Legea nr. 2/2013 şi criticile privind: aprecierea greşită a probelor, respingerea solicitării de a fi reaudiată partea vătămată, respingerea solicitării de a fi depuse la dosar înregistrarea de la instanţa de fond a declaraţiei părţii vătămate pe suport electronic, partea vătămată care nu a declarat nimic, condamnarea pentru o faptă pe care nu a săvârşit-o, încadrarea greşită a faptei, nu intră sub incidenţa cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., invocat tardiv de apărătorul inculpatului, oral, în cadrul dezbaterilor dar nici nu pot forma obiect de analiză în recurs.
Prin invocarea motivului de recurs prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. nu se poate pune în discuţie existenţa faptelor în materialitatea lor sau să se facă o reapreciere a probelor prin care să stabilească o altă situaţie de fapt, deoarece acest motiv de recurs, conform voinţei legiuitorului, ulterior judecării apelului nu mai este îndrituit să reexamineze probatoriul administrat şi să modifice situaţia de fapt în cauza penală. Controlul judiciar în recurs după adoptarea Legii nr. 2/2013 vizează exclusiv aspecte de aplicare a legii la faptele reţinute de instanţele anterioare.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondat, recursul declarat de ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.C. împotriva Deciziei penale nr. 103 din 18 iunie 2013 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.
Va fi obligat recurentul inculpat la cheltuieli de judecată conform dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.C. împotriva Deciziei penale nr. 103 din 18 iunie 2013 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.
Deduce din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi arestării preventive de la 10 iulie 2012 la 7 noiembrie 2013.
Obligă recurentul inculpat M.C. la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata parte vătămată T.L.G., în sumă de 150 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3511/2013. Penal. Traficul de droguri (Legea... | ICCJ. Decizia nr. 3416/2013. Penal. Omorul calificat (art. 175... → |
|---|
