ICCJ. Decizia nr. 3544/2013. Penal. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Infracţiuni la normele de convieţuire socială (Legea 61/1991 art.1 ind.1). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3544/2013
Dosar nr. 2352/89/2012
Şedinţa publică din 14 noiembrie 2013
Asupra cauzei penale de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 45 din 21 martie 2013 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost respins ca nefondat apelul formulat de inculpatul P.A.R. împotriva Sentinţei penale nr. 205 din 21 noiembrie 2012 a Tribunalului Vaslui.
A fost obligat inculpatul la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut că prin Sentinţa penală nr. 205 din 21 noiembrie 2012 a Tribunalului Vaslui, în baza disp. art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică dată faptelor prin actul de sesizare a instanţei din infracţiunea prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 şi 175 lit. i) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. şi infracţiunea prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 cu aplic art. 37 lit. b) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 şi 175 lit. i) C. pen. şi infracţiunea prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991.
Au fost respinse cererile formulate de inculpat prin apărător de schimbare a încadrării juridice a faptelor.
A fost condamnat inculpatul P.A.-R., cu cetăţenie română, fără ocupaţie, necăsătorit, cu antecedente penale, la următoarele pedepse:
- 5 (cinci) ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii "tentativă la omor calificat" prev. şi ped. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 şi 175 lit. i) C. pen., cu aplic art. 3201 C. proc. pen.
- 2 (două) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii "port fără drept al cuţitului" prev. şi ped. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 cu aplic. art. 3201 C. proc. pen.
În temeiul disp. art. 33 lit. a) C. pen. şi 34 lit. b) C. pen. a contopit cele două pedepse în pedeapsa închisorii cea mai grea de 5 (cinci) ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară interzicerii unor drepturi prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen.
Inculpatul P.A.-R. a executat 5 (cinci) ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen.
Pe durata şi în condiţiile art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului P.A.-R. exerciţiul drepturilor prev de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
În baza disp. art. 14, 346 C. proc. pen. a admis în parte acţiunea civilă promovată de partea civilă C.M.O. şi l-a obligat pe inculpatul P.A.R. să achite acestei părţi civile suma de 15.000 RON cu titlul de daune morale.
În baza disp. art. 14, 346 C. proc. pen. şi art. 313 din Legea nr. 95/2006 a admis acţiunile civile şi l-a obligat pe inculpatul P.A.R. la plata următoarelor sume:
- 4.120,9 RON actualizată la data executării, către partea civilă Spitalul Municipal de Urgenţă "E.B." Bârlad;
- 439,65 RON către partea civilă Serviciul de Ambulanţă Judeţean Vaslui.
S-a dispus conservarea a două DVD-uri cu capturi de ecran de la locul faptei, înregistrate în registrul de corpuri delicte a instanţei.
În temeiul disp. art. 193 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul P.A.R. să achite părţii vătămate C.M.O. cheltuieli judiciare în cuantum de 800 RON.
În temeiul disp. art. 189 alin. (1), 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul P.A.R. să achite statului 795 RON cheltuieli judiciare, din care 100 RON a reprezentat onorariul apărătorului din oficiu în faza de judecată (50% - deleg 406/2012), 88 RON a reprezentat taxe expertize medico-legale, sume ce au fost avansate din fondul special al Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa sentinţa penală, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Inculpatul P.A.R. şi partea vătămată C.M.O. erau locuitori ai mun. Bârlad şi se cunoşteau.
În seara de 5 decembrie 2011, partea vătămată C.M.O., împreună cu prietenul său D.S.B. au mers în sala de jocuri mecanice aparţinând SC "O." SRL Bârlad, unde s-au întâlnit cu alţi tineri, "cu care au stat la o masă şi au consumat diferite băuturi".
Celor care au venit la acea masă s-a alăturat şi inculpatul P.A.R., zis "P." iar, pe fondul unor discuţii contradictorii privindu-l pe T.A., situaţia a degenerat şi a fost chemat T.A.C., frate cu cel din urmă, care a venit şi el la local.
În urma certurilor care au avut loc la masa din local, inculpatul P.A.R. şi partea vătămată C.M.O. au ieşit în faţa localului, pe stradă, iar martorul D.S.B. a ieşit şi el afară, încercând să aplaneze conflictul.
Ulterior, partea vătămată C.M.O. a intrat în local, dar a fost urmat de inculpatul P.A.R., aflat sub influenţa alcoolului, care a început să îl lovească cu un cuţit, de mai multe ori, drept pentru care vătămatul a spart o sticlă de bere şi l-a lovit, la rândul său, pe inculpat, în zona gâtului, cu ciobul de sticlă rezultat.
După acest moment, partea vătămată C.M.O. a mers în colţul din stânga al localului, raportat la uşa de acces şi a căzut lângă primul aparat de jocuri mecanice, unde a început să sângereze abundent.
Inculpatul P.A.R. a ieşit pe uşa localului, i-a scăpat cuţitul pe jos, în apropierea uşii, după care a revenit în local, a mers la partea vătămată şi l-a lovit cu piciorul. După ce şi-a recuperat cuţitul de pe jos, a plecat, însoţit de T.A.C., la domiciliul celui din urmă.
Pe fondul consumului de alcool, inculpatul P.A.R. avea o stare de agitaţie psiho-motorie, făcea scandal şi nu a putut fi calmat de T.A.C., care l-a chemat pe martorul S.B.A., ce se afla într-un apartament din apropiere cu prietena sa, P.O.S., sora inculpatului.
Martorul S.B.A. s-a deplasat către locaţia unde se afla P.A.R., l-a găsit în faţa blocului, în bustul gol, prezentând o leziune la gât peste care era înfăşurat un tricou şi l-a dus la apartamentul unde se afla P.O.S..
Acolo, inculpatul s-a spălat şi s-a îmbrăcat, după care martorul de mai sus, folosind autoturismul său, l-a transportat la Spitalul Municipal de Urgenţă "E.B." Bârlad, unde i s-au acordat îngrijiri medicale de specialitate.
Anterior acestui moment, fiind sesizat serviciul de urgenţă "112", au fost anunţate organele de poliţie şi ambulanţa, iar partea vătămată C.M.O. a fost spitalizat şi s-a intervenit operator, fiindu-i salvată viaţa.
După externarea părţii vătămate C.M.O., Serviciul Medico-Legal Judeţean Vaslui a întocmit pentru acesta raportul medico-legal de expertiză traumatologică, prin care s-au concluzionat următoarele:
"1. C.M.O. prezintă leziuni traumatice de tipul plăgii tăiate penetrante abdominale, cu interesarea anselor intestinale la nivelul ileonului, mezocolonului drept, cu secţiune de arteră colică dreaptă, hemoperitoneului, hematomului retroperitoneal, plăgilor tăiate, regiunea pectorală, nepenetrantă, regiunea deltoidiană dreaptă şi braţ drept.
2. Leziunile au putut fi produse prin lovire cu obiect tăietor-înţepător, mai probabil de tipul unui cuţit, decât ciob de sticlă spartă, aplicat în număr de aproximativ patru lovituri pe planul anterior al corpului victimei, într-o succesiune ce nu se poate stabili, poziţia victimă-agresor fiind cel mai probabil de faţă în faţă.
3. Pot data din noaptea de 5 - 6 decembrie 2011.
4. Necesită 28 - 30 zile îngrijiri medicale.
5. Leziunile au pus în primejdie viaţa sus-numitului.
6. În urma traumatismului suferit sus-numitul rămâne cu infirmitate fizică (permanentă), fiind necesară rezecţie segmentară de anse intestinale ileale."
În ceea ce îl priveşte pe inculpatul P.A.R., aşa cum s-a arătat, acesta a fost şi el internat în noaptea de 5 - 6 decembrie 2011, iar în ziua de 6 decembrie 2011, după acordarea de îngrijiri medicale, medicii curanţi au recomandat procurorului ca inculpatul să mai rămână o zi în spital pentru evitarea unor complicaţii de ordin medical.
În noaptea de 6 - 7 decembrie 2011, inculpatul P.A.R. a părăsit spitalul fără acordul medicilor.
Leziunile prezentate de inculpat, care rezultă din actele medicale întocmite de unitatea spitalicească au necesitat un număr redus de zile îngrijiri medicale şi nu i-au pus în primejdie viaţa.
Pentru a reţine această situaţie de fapt, instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 63 C. proc. pen. care stipulează că "probele nu au valoare prestabilită. Aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanţa de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate în scopul aflării adevărului", precum şi dispoziţiile art. 75 C. proc. pen. conform cărora "declaraţiile părţii vătămate … făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză".
Instanţa de judecată a coroborat declaraţiile părţii vătămate (dosar de urmărire penală) cu procesul-verbal de cercetare la faţa locului, planşa foto anexă, raportul de expertiză medico-legală traumatologică al S.M.L. Jud. Vaslui, declaraţiile martorilor P.O.S., C.D., S.M.A., C.C., G.D.C., B.B.I., T.A.C., raportul de expertiză medico-legală al S.M.L. Jud. Vaslui privind leziunile inculpatului, capturi video sub formă de planşe foto de pe înregistrările camerelor video de la locul faptei, proces-verbal de examinare criminalistică a hainelor inculpatului, proces-verbal privind părăsirea unităţii spitaliceşti de către inculpat, fără acordul cadrelor medicale.
Inculpatul P.A.R. nu a fost audiat în faza de urmărire penală şi nici în cea a judecăţii, dar prin declaraţie autentificată a recunoscut în totalitate faptele reţinute în actul de sesizare a instanţei şi a solicitat ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
În drept, faptele inculpatului P.A.R., care în noaptea de 5 - 6 decembrie 2011, în sala de jocuri mecanice aparţinând SC "O." SRL Bârlad, i-a aplicat mai multe lovituri de cuţit părţii vătămate C.M.O., cauzându-i astfel leziuni traumatice severe, care au necesitat pentru vindecare 28 - 30 zile îngrijiri medicale şi au pus în primejdie viaţa părţii vătămate, având în vedere zona corporală în care a lovit, obiectul vulnerant folosit, urmările agresiunii, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă de omor calificat, prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen., şi port fără drept al cuţitului, prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, republicată, aflate în concurs real, prev. de art. 33 lit. a) C. pen.
Din modalitatea de comitere a faptei respectiv prin lovire de patru ori cu cuţitul în planul anterior al corpului victimei, dintre care două lovituri sunt plasate în zona abdomenului şi din intensitatea şi numărul loviturilor aplicate de inculpat părţii vătămate care i-au produs acesteia leziuni care i-au pus viaţa în primejdie rezultă, fără putinţă de îndoială că inculpatul, chiar dacă nu a urmărit suprimarea vieţii victimei, a acceptat eventualitatea producerii unui rezultat letal şi, prin urmare, vinovăţia sa, sub aspectul comiterii tentativei la infracţiunea de omor calificat îmbracă forma intenţiei indirecte.
Aplicând lovituri repetate într-o regiune vitală a corpului, cu un cuţit, care a cauzat leziuni grave, şi anume plagă tăiată penetrantă abdominală cu interesarea anselor intestinale la nivelul ileonului, mezocolonului drept, cu secţiune de arteră dreaptă, hemiperitoneului, hematomului tetroperitoneal, inculpatul nu a urmărit numai vătămarea corporală a victimei, ci uciderea ei, sens în care instanţa a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea tentativă de omor calificat, prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen. în infracţiunea vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. (2) C. pen. Oricât de mic ar fi fost cuţitul, tipul leziunilor a indicat o suficientă ascuţime şi lungime ale lamei acestuia de natură să producă un rezultat letal prin vizarea unor zone vitale, astfel încât comentariile apărării cu privire la dimensiunile armei albe folosite nu pot fi primite ca argument al intenţiei inculpatului de a se rezuma doar la vătămarea victimei.
Din fişa de cazier judiciar a inculpatului P.A.R. a rezultat că prin Sentinţa penală 1869 din 30 octombrie 2006 a Judecătoriei Bârlad, acesta a fost condamnat la pedeapsa de o lună închisoare pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 1 alin. (1) din Legea nr. 61/1991 şi în temeiul disp. art. 83 a fost revocată suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 6 luni închisoare ce i-a fost aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 820/2005 a Judecătoriei Bârlad, pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 208 - 209 alin. (1) lit. a), g), i) C. pen., cu aplic. art. 9 alin. (3) C. pen., dispunându-se executarea în detenţie a cumulului obţinut, de 7 luni închisoare. Inculpatul a început executarea pedepsei respective la 10 februarie 2009, fiind liberat condiţionat la 8 iulie 2009 cu un rest de 63 zile.
Instanţa a considerat că cele două condamnări anterioare ale inculpatului nu pot alcătui primul termen al recidivei postexecutorie prev. de art. 37 lit. b) C. pen., întrucât niciuna din ele nu este mai mare de 6 luni, iar prima este aplicată pentru o infracţiune comisă în minorat. Prin adunare, se obţine o pedeapsă mai mare de 6 luni, dar cele două pedepse, deşi cumulate, rămân distincte, iar pentru stabilirea stării de recidivă nu se poate lua în considerare cuantumul rezultat din însumarea lor.
În consecinţă, instanţa a înlăturat din încadrarea juridică dată faptelor prin actul de sesizare a instanţei, dispoziţiile referitoare la recidiva postexecutorie.
Reţinând vinovăţia inculpatului în ceea ce priveşte săvârşirea infracţiunilor sus-menţionate, instanţa l-a condamnat la câte o pedeapsă cu închisoarea în limitele prevăzute de lege.
La alegerea şi individualizarea pedepselor aplicate, instanţa a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. şi anume dispoziţiile părţii generale a C. pen., limitele pedepsei prevăzute de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen. şi a celei prevăzute de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, reduse conform art. 320 ind. 1 alin. (7) C. proc. pen. (închisoare de la 5 ani la 8 ani şi 4 luni, respectiv de la 2 luni la 1 an şi 4 luni), împrejurările concrete în care au fost săvârşite faptele, gradul concret de pericol social, persoana inculpatului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Tribunalul nu a reţinut în favoarea inculpatului P.A.R. nici o circumstanţa atenuantă prev. de art. 74 C. pen., menţionând că atitudinea de recunoaştere a infracţiunii reţinute în sarcina sa a fost valorificată ca şi cauză legală de reducere a pedepsei, conform prevederilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., astfel încât nu a coborât pedeapsa aplicată sub minimul special prevăzut de lege pentru faptele comise, astfel cum a fost redus conform art. 320 ind. 1 alin. (7) C. proc. pen.
Cererile apărării de reţinere a legitimei apărări, cu consecinţa achitării inculpatului, sau a circumstanţelor atenuante prev. de art. 73 C. pen. au apărut ca fiind incompatibile cu situaţia de fapt reţinută în actul de sesizare a instanţei şi de către instanţă şi care a fost însuşită în totalitate de inculpat, a cărui voinţă a fost de a se judeca în baza disp. art. 320 ind. 1 C. proc. pen. Astfel, situaţia de fapt a reflectat iniţierea conflictului de către inculpat, nicidecum un atac sau o provocare venind din partea părţii vătămate la care inculpatul ar fi răspuns prin violenţă.
Având în vedere împrejurările concrete al săvârşirii faptelor, gradul concret de pericol social al acestora, dar şi periculozitatea inculpatului, care, fără a fi recidivist a prezentat antecedente penale, instanţa a apreciat că pedepsele orientate spre minim, cu executare în regim de detenţie a pedepsei rezultante obţinute prin contopire, este de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art. 52 C. pen.
Faţă de prevederile art. 175 alin. (1) teza finală şi raportat la dispoziţiile art. 65 alin. (2) C. pen., instanţa a aplicat inculpatului şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 2 (doi) ani după executarea pedepsei principale.
Raportat la cauza Hirst contra Marii Britanii şi în baza prevederilor art. 71 C. pen. privind pedeapsa accesorie, va interzice inculpatului pe durata executării pedepsei aplicate exercitarea dreptului prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi anume dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective, precum şi a dreptului prevăzut la lit. b) acela de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, faţă de soluţia de condamnare instanţa considerându-l nedemn de exercitarea acestor drepturi.
Sub aspectul laturii civile, Tribunalul a constatat că, în şedinţa publică din 17 octombrie 2012, partea vătămată C.M.O. a declarat că se constituie parte civilă în cadrul procesului penal cu suma de 50 000 RON, reprezentând daune morale.
Spitalul Municipal de Urgenţă "E.B." Bârlad, cu privire la cheltuielile ocazionate de spitalizarea părţii vătămate a solicitat să fie despăgubit cu suma de 4.110,9 + 20 RON.
Serviciul de Ambulanţă Judeţean Vaslui s-a constituit parte civilă, comunicând contravaloarea transportării cu ambulanţa a vătămatului în valoare de 439,65 RON.
Potrivit dispoziţiilor art. 14 alin. (3) C. proc. pen., repararea pagubei se face în modalităţile prevăzute de lit. a) şi b) "potrivit legii civile" ceea ce înseamnă că legea penală trimite atât la dispoziţiile civile de drept materiale care reglementează răspunderea civilă delictuală, şi anume art. 998 - 1003 C. civ., cât şi la cele de drept procesual civil, derogările în materie penală rezultate din alăturarea acţiunii civile celei penale fiind expres reglementate în C. proc. pen.
Rezultă deci, că temeiul răspunderii civile a inculpatului pentru prejudiciile cauzate în urma săvârşirii infracţiunii îl constituie temeiul general al răspunderii civile delictuale, astfel cum este reglementat în art. 998 C. civ., care prevede că "orice faptă a omului, care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat, a-l repara" şi în art. 999 din acelaşi cod prevede că "omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar şi de acela ce a cauzat prin neglijenţa şi prin imprudenţa sa".
Cerinţele legii impun ca persoana care a săvârşit o faptă ilicită să repare integral toate prejudiciile ce au rezultat din săvârşirea acesteia, indiferent de caracterul lor, ceea ce rezultă din însăşi conţinutul art. 998 C. civ., care foloseşte termen general de "prejudiciu" fără a distinge în raport cu caracterul material sau morale al acestuia, aceasta însemnând că trebuie reparate atât prejudiciile materiale, cât şi cele morale, cauzate prin orice fapte ilicite, deci implicit şi a celor cu caracter penal.
Astfel, latura civilă într-o cauză penală este guvernată de principiul "actori incumbit probatio" expres prevăzut de legiuitor prin dispoziţiile art. 1169 C. civ., respective cel care face o propunere înaintea judecăţii este obligat a o dovedi.
Pentru acordarea de despăgubiri civile cu caracter material a fost necesar să se stabilească prin probe certe atât existenţa unui prejudiciu cât şi valoarea acestuia.
Astfel, tragerea la răspundere civilă a autorului faptei ilicite nu poate să opereze decât în limita valorii prejudiciului real şi efectiv produs.
A rezultat deci că despăgubirile civile datorate ca urmare a comiterii unui delict nu sunt nelimitate şi nici prestabilite legislative ca întindere, ci dimpotrivă, acestea trebuie stabilite prin probe.
Spitalul Judeţean de Urgenţă Vaslui şi Serviciul de Ambulanţă Judeţean Vaslui au dovedit, prin mijloacele legale oferite, depunând acte în acest sens, existenţa unor prejudicii în patrimoniul lor ca urmare a acţiunii inculpatului.
În consecinţă, în baza disp. art. 14, 346 C. proc. pen. şi art. 313 din Legea nr. 95/2006 a admis acţiunile civile şi a obligat inculpatul P.A.R. la plata următoarelor sume:
- 4.120,9 RON actualizată la data executării, către partea civilă Spitalul Municipal de Urgenţă "E.B." Bârlad;
- 439,65 RON către partea civilă Serviciul de ambulanţă Judeţean Vaslui.
Partea civilă C.M.O. în susţinerea pretenţiilor civile formulate sub aspectul daunelor morale a depus acte medicale şi a solicitat audierea martorei P.E.
Instanţa a reţinut că părţii civile C.M.O. i-au fost cauzate prejudicii morale decurgând din internarea în spital, intervenţiile chirurgicale la care a fost supusă, traumele fizice şi psihice suferite, sechelele post-traumatice care au afectat în mod negativ participarea acesteia la viaţa socială şi de familie comparative cu situaţia anterioară vătămării, infirmitatea fizică permanentă produsă prin fapta ilicită a inculpatului, apreciind suma de 15.000 RON ca fiind suficientă faţă de prejudiciul nepatrimonial suferit, reprezentând o justă satisfacţie acordată.
Desigur, daunele morale nu au aptitudinea de a acoperi suferinţele care sunt inestimabile, ci pentru a diminua consecinţele negative ale faptei şi a implicaţiei ei pe toate planurile vieţii sociale a părţii vătămate. Speţa a evidenţiat cauzarea unor consecinţe negative determinate de intensitatea durerilor fizice şi psihice resimţite de partea civilă, dar şi de urmările permanente pe care le-a suferit, context în care se apreciază asupra nevoii de acordare a unor daune în cuantumul stabilit.
S-a dispus conservarea a două DVD-uri cu capturi de ecran, înregistrate în registrul de corpuri delicte al instanţei.
Constatând culpa procesuală a inculpatului, în baza art. 189 şi art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat pe inculpatul P.A.R. să achite statului 795 RON cheltuieli judiciare, din care 100 RON a reprezentat onorariul apărătorului din oficiu în faza de judecată (50% - deleg 406/2012), 88 RON a reprezentat taxe expertize medico-legale, sume ce au fost avansate din fondul special al Ministerului Justiţiei.
În temeiul disp. art. 193 C. proc. pen. a obligat pe inculpatul P.A.R. să achite părţii vătămate C.M.O. cheltuieli judiciare în cuantum de 800 RON.
Împotriva sentinţei penale, a declarat apel inculpatul, P.A.R., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea apelului, inculpatul susţine schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen. care au în comun urmarea produsă, respectiv "punerea în primejdie a vieţii persoanei", în sensul medico-legal al expresiei pentru infracţiunea prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen. şi în sens juridic pentru infracţiunea de tentativă de omor. În consecinţă, constatarea medico-legală nu constituie prin ea însăşi un criteriu de încadrare a faptei în tentativă de omor, ci un element de fapt care pentru a fi relevant trebuie să se coroboreze şi cu alte circumstanţe reale şi personale, care conturează latura subiectivă specifică infracţiunii de tentativă de omor, respectiv intenţia de a ucide.
Sub aspectul laturii subiective, intenţia de a ucide trebuie stabilită în raport de toate împrejurările cauzei, instrumentul folosit, regiunea corpului, raporturile dintre făptuitor şi victimă, atitudinea după comiterea faptei.
Raportat la relaţiile dintre inculpat şi partea vătămată, se cunoşteau, au crescut în cartier, în noaptea conflictului au stat la aceiaşi masă, inculpatul făcându-i "cinste" cu o bere, ambii fiind în stare de ebrietate în momentul conflictului, astfel că în mod greşit s-a concluzionat că inculpatul a avut intenţia de a ucide.
Din raportul medico-legal rezultă că partea vătămată a prezentat patru plăgi tăiate, însă, doar una singură este gravă, respectiv cea de la nivelul abdomenului. Intensitatea agresiunii, raportat la numărul de zile de îngrijiri medicale, este redusă.
Plaga abdominală deşi a necesitat o intervenţie chirurgicală, nu a determinat complicaţii ulterioare, pareze sau disfuncţii ale organelor care să necesite internări ulterioare, programe recuperatorii, victima neschimbându-şi radical modul de viaţă şi nu a lăsat semne vizibile.
Deşi instrumentul folosit de inculpat a fost un briceag mic, cu o lamă mică, acesta a penetrat abdomenul foarte uşor deoarece partea vătămată este o persoană slabă.
Inculpatul a prezentat cinci plăgi tăiate, una chiar în spate, în regiunea gât-faţă care pot fi încadrate în noţiunea de sluţire conform raportului medico-legal.
Inculpatul a reacţionat instinctiv şi a lovit cu briceagul pe partea vătămată la nivelul abdomenului, fapt ce a determinat pe partea vătămată să se oprească la rândul său din agresiune.
Inculpatul s-a interesat de starea părţii vătămate prin intermediul martorului D.S., iar partea vătămată a arătat iniţial că nu are pretenţii materiale de la inculpat.
Faţă de aceste împrejurări concrete, în care s-a săvârşit fapta, nu se poate concluziona că inculpatul a acţionat chiar şi cu intenţia indirectă, de a ucide, ci a săvârşit infracţiunea de vătămare corporală gravă.
Instanţa de fond în mod greşit nu a reţinut în favoarea inculpatului circumstanţe atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., fiind posibilă reţinerea circumstanţei prevăzută de art. 74 lit. c), alin. (2) C. pen. în procedura prevăzută de art. 320 ind. 1 C. proc. pen., conform practicii judiciare.
Inculpatul nu s-a sustras de la urmărirea penală sau de la judecată, fiind plecat în străinătate, la muncă din anul 2009, şi nu a avut vreo restricţie de a părăsi ţara, este tânăr, şi a trebuit să facă faţă, la o vârstă fragedă, divorţului dintre părinţii săi. Antecedentele penale sunt în timpul minorităţii.
Trebuie reţinută circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen. constând în atitudinea inculpatului după săvârşirea faptei şi regretul acestuia pentru fapta comisă, elementele enumerate mai sus integrându-se acestei circumstanţe. Solicită reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege şi executarea în libertate.
În latura civilă, consideră că despăgubirile morale acordate trebuie reduse proporţional cu suferinţa provocată, vârsta victimei, preocupările acesteia, zilele de îngrijiri medicale. Conflictul a avut loc într-un grup de prieteni, partea vătămată este o persoană matură, prezintă cazier judiciar încărcat, aşa încât nu a fost şocat atât de mult încât să-i provoace traume psihologice.
Apelul este nefondat.
În apel a fost audiat martorul propus de inculpat S.M.A., a cărui declaraţie se află la dosar.
Situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond corespunde probelor administrate la urmărirea penală care au fost complet şi just apreciate, iar faptele şi împrejurările reţinute corespund probelor şi reprezintă adevărul.
Faptele inculpatului P.A.R., care în noaptea de 5 - 6 decembrie 2011, în sala de jocuri mecanice aparţinând SC. "O." SRL. Bârlad i-a aplicat mai multe lovituri de cuţit părţii vătămate C.M.O., cauzându-i leziuni traumatice severe, descrise în raportul medico-legal, care au necesitat pentru vindecare 28 - 30 zile îngrijiri medicale şi au pus în primejdie viaţa părţii vătămate întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen., şi port fără drept al cuţitului, prevăzută de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, republicată, în concurs real.
Inculpatul i-a aplicat părţii vătămate mai multe lovituri de cuţit care i-au produs leziunile traumatice descrise în raportul medico-legal şi conform concluziilor medico-legale, toate leziunile descrise i-au pus în primejdie viaţa şi nu doar leziunile traumatice abdominale (dosar urmărire penală).
Referitor la urmările produse acestea constau în leziunile traumatice care au pus în primejdie viaţa părţii vătămate şi în plus au necesitat pentru vindecare 28 - 30 de zile îngrijiri medicale şi i-au cauzat infirmitate fizică permanentă, fiind necesară rezecţie segmentară de anse intestinale ileale.
Din modalitatea de comitere a faptei, prin lovirea părţii vătămate în planul anterior al corpului victimei, în zona toracică, abdominală, deltoidiană dreaptă, zone vitale lezate, cu un corp tăietor înţepător, mai probabil cuţit, obiect vulnerant apt de a produce moartea, numărul loviturilor aplicate, urmări produse, rezultă că inculpatul a acţionat cu intenţia de a ucide, şi chiar dacă nu a urmărit suprimarea vieţii părţii vătămate, a acceptat eventualitatea producerii rezultatului letal, în mod just fiind reţinută forma de vinovăţie a intenţiei indirecte.
Din declaraţiile părţii vătămate şi a martorului D.S.B. rezultă că partea vătămată nu îl cunoştea pe inculpat, aflând cum se numeşte ulterior astfel că pretinsele relaţii de prietenie şi cunoştinţe afirmate de inculpat nu se susţin.
Inculpatul aplicând, cu cuţitul, părţii vătămate mai multe lovituri cu intensitate, în certificatul medico-legal fiind consemnată plagă tăiată profundă în regiunea deltoidiană dreaptă şi plagă în zona abdominală care a avut ca rezultat eviscerarea anselor intenstinale şi a marelui epiplon, a prevăzut rezultatul acţiunii sale, moartea victimei, şi deşi nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui, iar împrejurarea că acesta nu s-a produs, din motive independente de voinţa sa nu are nicio influenţă asupra vinovăţiei şi nu poate determina încadrarea faptei în infracţiunea prevăzută de art. 182 C. pen.
Nici natura relaţiilor anterioare dintre inculpat şi victimă pretinse de inculpat, nu au influenţă asupra încadrării juridice a faptei în tentativă de omor calificat.
Faptul că inculpatul a fost lovit la rândul său de partea vătămată producându-i leziunile descrise în certificatul medico-legal (dosar urmărire penală), leziuni ce nu au pus în primejdie viaţa acestuia, în condiţiile reţinute în rechizitoriu şi în sentinţa penală atacată, recunoscute de inculpat în procedura prevăzută de art. 320 ind. 1 C. proc. pen., nu are nicio influenţă asupra intenţiei cu care inculpatul a acţionat, agresiunea inculpatului nefiind determinată de vreo acţiune agresivă anterioară a părţii vătămate.
Încadrarea juridică dată faptei în infracţiunea de tentativă la omor calificat este legală şi temeinică, inculpatul acţionând cu intenţia indirectă de a ucide ce rezultă din multitudinea loviturilor aplicate, intensitatea loviturilor (unele plăgi sunt profunde), obiectul vulnerant folosit (cuţit, apt de a ucide - fiind indiferentă Constituţia fizică a părţii vătămate), zone vitale lezate.
În procesul individualizării pedepsei, în care evaluarea criteriilor de individualizare prev. de art. 72 C. pen. şi a scopului şi funcţiilor pedepsei prev. de art. 52 C. pen., instanţa de fond a avut în vedere gradul de pericol social concret al infracţiunii comise, modalităţi de săvârşire, consecinţe produse, antecedenţa penală a inculpatului, limitele de pedeapsă prevăzute de lege astfel cum au fost reduse conform art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., pedepsele fiind just individualizate, proporţionale cu faptele şi persoana inculpatului care a recunoscut faptele.
În mod just, instanţa de fond nu a reţinut în favoarea inculpatului circumstanţe atenuante prevăzute de art. 74, însă împrejurările invocate în apel au fost avute în vedere, fiind evaluate în procesul individualizării pedepselor fără a fi reţinute ca circumstanţe atenuante cu efectul reducerii pedepselor sub minimul special prevăzut de lege care nu ar răspunde exigenţelor unei juste individualizări.
Împrejurările invocate ca circumstanţe atenuante nu reduc în asemenea măsură gravitatea faptelor în ansamblu şi nu caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana inculpatului astfel încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special să răspundă imperativului justei individualizări.
Critica privind soluţionarea laturii civile este, de asemenea, nefondată.
Despăgubirile morale acordate, în sumă de 15.000 lei, sunt proporţionale cu prejudiciul moral suferit de partea vătămată concretizat în hotărârea penală atacată şi cauzat prin infracţiunea de tentativă de omor calificat săvârşită de inculpat. Despăgubirile acordate nu sunt excesive şi au funcţia de a diminua consecinţele negative ale faptei comisă şi implicaţiile pe planul vieţii părţii vătămate.
Prejudiciul moral constă în suferinţele fizice şi psihice cauzate prin fapta inculpatului rezultând din intensitatea durerilor fizice produse şi urmările permanente cauzate, respectiv infirmitatea fizică permanentă produsă prin fapta inculpatului.
Eventualul cazier judiciar al părţii vătămate este irelevant sub aspectul stabilirii cuantumului despăgubirilor precum şi în legătură cu impactul faptei inculpatului asupra suferinţelor psihice produse părţii vătămate.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs inculpatul P.A.R. criticând soluţia ca netemeinică şi nelegală, solicitând schimbarea de încadrare juridică în art. 182 C. pen. şi redozarea pedepsei.
Au fost invocate cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 172 şi 14 C. proc. pen.
Înalta Curte analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, cât şi prin prisma cazurilor de casare care, conform disp. art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. se iau în considerare din oficiu de instanţă constată următoarele:
În cauză încadrarea juridică a faptei stabilită de cele două instanţe, cea de fond şi cea de apel, este corectă. Aplicarea de către inculpat, a mai multor lovituri cu un cuţit în zona deltoidiană dreaptă şi în zona abdominală ce a avut ca efect eviscerarea anselor intestinale atestă intenţia de a ucide şi nu doar de a vătăma victima. Modalitatea de săvârşire a faptei, zonele vizate, corpul contondent folosit, intensitatea loviturilor aplicate indică faptul că inculpatul a prevăzut şi dacă nu a urmărit, a acceptat posibilitatea intervenirii morţii victimei, ca atare, încadrarea faptei în tentativă la omor calificat săvârşită în loc public este corectă.
În ceea ce priveşte solicitarea inculpatului de a-i fi redusă pedeapsa, Curtea constată că după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013 nu mai există un caz de casare care să permită reindividualizarea pedepsei, decât dacă aceasta este nelegală (pct. 14 al art. 3859 C. proc. pen.).
Cum în speţă pedeapsa aplicată se încadrează în limitele prevăzute de lege, instanţa de recurs nu poate opera o reindividualizare a acesteia.
De aceea, Curtea va respinge, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., ca nefondat recursul formulat de inculpat, urmând ca în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. să fie obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.A.R. împotriva Deciziei penale nr. 45 din 21 martie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 14 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3569/2013. Penal. Omorul calificat (art. 175... | ICCJ. Decizia nr. 3447/2013. Penal. Recunoaşterea hotărârilor... → |
|---|
