ICCJ. Decizia nr. 3567/2013. Penal

Decizii penale ICCJ 2013

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3567/2013

Dosar nr. 3422/115/2012

Şedinţa publică din 15 noiembrie 2013

Asupra recursurilor de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin, întocmit în Dosar nr. 212/P/2012, la data de 06 iulie 2012, au fost trimişi în judecată inculpaţii : V.I.C. în stare de arest preventiv, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de omor deosebit de grav, tâlhărie şi braconaj piscicol, fapte prevăzute şi pedepsite de art. 174, art. 176 lit. d) C. pen., art. 211 alin. (2) lit. b) C. pen. şi art. 65 lit. a) din O.U.G. nr. 23/2008, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; P.C.A., în stare de libertate, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de furt calificat, şi braconaj piscicol, fapte prevăzute şi pedepsite de art. 208 alin. (1), art. 209 lit. a), g), i) C. pen. şi art. 65 lit. a) din O.U.G. nr. 23/2008, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen.; B.F.P., în stare de libertate, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de furt calificat, şi braconaj piscicol, fapte prevăzute şi pedepsite de art. 208 alin. (1), art. 209 lit. a), g), i) C. pen. şi art. 65 lit. a) din O.U.G. nr. 23/2008, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; U.G., în stare de libertate, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de complicitate la furt calificat şi braconaj piscicol, fapte prevăzute şi pedepsite de art. 26 raportat la art. 208 alin. (1), art. 209 lit. a), g), i) C. pen. şi art. 26 raportat la art. 65 lit. a) din O.U.G. nr. 23/2008, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Prin actul de acuzare s-a reţinut, în esenţă, că în noaptea de 21/22 aprilie 2012, inculpatul V.I.C. împreună cu inculpaţii B.F.P., U.G. şi P.C.A., s-au deplasat la bălţile aparţinând SC C. SRL situate în apropierea fostului I.S.C.I.P. Berzovia, pentru a sustrage peşte ce urma să-l pescuiască ilegal din aceste bălţi. Ajunşi în apropierea perimetrului SC C. SRL, au tăiat gardul cu un patent, au intrat cu barca pe terenul firmei SC C. SRL, apoi au tăiat cu patentul firele de curent electric de la stâlpul de iluminat din apropiere şi au întins plasele de pescuit pe balta a doua de după dig pentru a prinde peşte. Fiind surprinşi de paznicul firmei - J.C.P., acesta a fost agresat de către V.I.C. prin lovire cu pumnii şi picioarele în zona capului, iar în urma agresiunii exercitate asupra sa paznicul a decedat. Prin folosirea plaselor de pescuit au fost prinşi doi peşti - un „caras” de 1 kg şi un „somn” de aprox. 4 kg. Peştii au fost împărţiţi între ei respectiv „carasul” pentru U.G., iar „somnul” de 4 kg a fost tranşat de P.C.A. urmând ca acesta să împartă bucăţile tranşate cu ceilalţi.

În cauză a fost acvirat Dosarul nr. 212/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin, s-a depus la Dosarul cauzei A.C.A.C.A.M.L. nr. 1550/E2 din 18 iulie 2012 întocmit de către I.M.L. Timişoara privind Raportul de autopsie medico-legală din 15 iunie 2012 întocmit de către Spitalul Judeţean de Medicină Legală Caraş-Severin în cazul victimei J.P.C. (filele 77 - 82 dosar), s-au depus înscrisuri în circumstanţiere pentru inculpatul U.G. (filele 94 - 97 dosar), pentru inculpatul P.C.A. (filele 122-126), pentru inculpatul B.F.P. (fila 128 dosar), pentru inculpatul V.I.C. (fila 285 dosar); s-au luat declaraţii şi supliment de declaraţie inculpaţilor: P.C.M. (fila 117 şi 143 dosar), B.F.P. (fila 118 şi 144 dosar), U.G. (fila 119 şi 145 dosar, respectiv fila 209 dosar), V.I.C. (fila 120 şi 142 dosar); s-au administrat probe testimoniale, fiind audiaţi martorii : S.P.S. (fila 146 dosar), S.G. (fila 147 dosar), s-a efectuat expertizarea medico-legală psihiatrică a inculpatului V.I.C.fiind întocmit de către I.M.L. Timişoara, Raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 2337 din 28 decembrie 2012 (filele 241-243 dosar), s-au depus concluzii scrise formulate de către inculpatul V.I.C.prin avocat ales Petrice Cosmina (filele 289-310 dosar).

Inculpaţii P.C.A., B.F.P. şi U.G. au înţeles să se prevaleze de dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen., recunoscând starea de fapt expusă în rechizitoriu şi însuşindu-şi probele administrate în faza de urmărire penală. Inculpatul V.I.C. fiind trimis în judecată şi pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav, faptă prev. şi ped. de art. 174, art. 176 lit. d) C. pen., a solicitat schimbarea încadrării juridice a acestei fapte şi să beneficieze de prevederile art. 320¹ C. proc. pen.

Prin sentinţa penală nr. 20 din 18 februarie 2013 pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin în Dosarul nr. 3422/115/2012, a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice dată faptelor prin rechizitoriu formulată de inculpatul V.I.C.prin apărător ales, din încadrarea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174, art. 176 lit. d) C. pen. în concurs cu tâlhăria prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) C. pen.,în încadrarea de infracţiunea de tâlhărie care a avut ca urmare moartea victimei, prevăzută de art. 211 alin. (3) C. pen., precum şi cererea de schimbare a încadrării juridice dată faptelor prin rechizitoriu din încadrarea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174, art. 176 lit. d) C. pen. în încadrarea de infracţiunea de lovituri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen.

A fost respinsă cererea subsecventă de aplicare a art. 320¹ C. proc. pen. faţă de acelaşi inculpat.

În baza art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen., art. 65 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, pe o perioadă de 8 ani, pedeapsă ce va începe după executarea pedepsei principale, după graţierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după prescripţia executării pedepsei.

În baza art. 211 alin. (2) lit. b) C. pen. cu aplicarea art 74 lit. c), art. 76 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul V.I.C. pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, la 4 (patru) ani închisoare.

În baza art. art. 65 lit. a) din O.U.G. nr. 23/2008, cu aplicarea art. 74 lit. c), art 76 lit. d) C. pen. a fost condamnat inculpatul V.I.C. pentru săvârşirea infracţiunii de braconaj piscicol, la 11 (unsprezece) luni închisoare.

În baza art. art. 65 lit. a) din O.U.G. nr. 23/2008 a fost interzis inculpatului V.I.C. dreptul de a pescui, pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. inculpatul V.I.C. s-a dispus să pedeapsa cea mai grea, aceea de 10 (zece) ani închisoare.

În baza art. 71, art. 64 C. pen., a fost interzisă inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. art. 65 lit. a) din O.U.G. nr. 23/2008 a fost interzis inculpatului V.I.C. dreptul de a pescui, pe o perioadă de 3 ani.

II. În baza art. 208 alin. (1), art. 209 lit. a), g), i) C. pen., cu aplicarea art. 320¹C. proc. pen., art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.C.A., pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat,în stare de recidivă postcondamnatorie, la 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 65 lit. a) din O.U.G. nr. 23/2008 C. pen., cu aplicarea art. 320¹C. proc. pen., art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.C.A. pentru infracţiunea de braconaj piscicol, în stare de recidivă postcondamnatorie, la 1 (un) an şi 6 (şase) luni închisoare.

În baza art. 65 lit. a) din O.U.G. nr. 23/2008 a fost interzis inculpatului P.C.A. dreptul de a pescui, pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpatul P.C.A. să execute pedeapsa cea mai grea,aceea de 3(trei) ani închisoare.

În baza art. 83 C. pen. s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 (un) an închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală numărul 397/12 octombrie 2010 pronunţată de Judecătoria Reşiţa şi s-a dispus executarea în întregime a acestei pedepse, alături de pedeapsa rezultantă de 3 (trei) ani închisoare,inculpatul urmând a executa pedeapsa de 4(patru) ani închisoare.

În baza art. 71, art. 64 C. pen., a fost interzis inculpatului P.C.A., ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 65 lit. a) din O.U.G. nr. 23/2008 a fost interzis inculpatului P.C.A. dreptul de a pescui, pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 65 lit. a) din O.U.G. nr. 23/2008 C. pen., cu aplicarea art. 320¹C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul B.F.P., pentru infracţiunea de braconaj piscicol, la 8(opt) luni închisoare.

În baza art. 65 lit. a) din O.U.G. nr. 23/2008 a fost interzis inculpatului B.F.P. dreptul de a pescui, pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpatul B.F.P. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 (doi) ani închisoare.

Î n baza art. 71, art. 64 C. pen., s-a interzis inculpatului B.F.P., ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. art. 65 lit. a) din O.U.G. nr. 23/2008 s-a interzis inculpatului B.F.P. dreptul de a pescui, pe o perioadă de 3 ani.

IV. În baza art. 26 raportat la art. 208 alin. (1),art. 209 lit. a), g), i) C. pen., cu aplicarea art. 320¹C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul U.G., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la furt calificat,la 2 (doi) ani închisoare.

În baza art. 26 raportat la art. 65 lit. a) din O.U.G. nr. 23/2008, cu aplicarea art. 320¹C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul U.G., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la braconaj piscicol, la 8 (opt) luni închisoare.

În baza art. 65 lit. a) din O.U.G. nr. 23/2008 s-a interzis inculpatului U.G. dreptul de a pescui, pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpatul U.G. să execute pedeapsa cea mai grea,aceea de 2(doi) ani închisoare.

În baza art. 71, art. 64 C. pen., a fost interzis inculpatului U.G., ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

S-a suspendat executarea acestei pedepse, conform art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei.

În baza art. 65 lit. a) din O.U.G. nr. 23/2008 a fost interzis inculpatului U.G. dreptul de a pescui, pe o perioadă de 3 ani.

În baza dispoziţiilor art. 81, 82 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei de 2 (doi) ani închisoare pe un termen de încercare de 4 ani.

S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83, 84 C. pen.

În baza disp. art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului V.I.C. durata reţinerii şi arestului preventiv, începând cu data de 22 aprilie 2012, până la zi.

În baza disp. art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului V.I.C. pe o durată de 60 zile.

În baza disp. art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului P.C.A. durata reţinerii de 24 de ore, din data de 22 aprilie 2012.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut măsura obligării de a nu părăsi localitatea a inculpatului P.C.A., măsură preventivă instituită prin Încheierea din 17 iulie 2012 pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin în Dosar nr. 3422/115/2012, până la punerea în executare a mandatului pedepsei cu închisoarea.

În baza disp. art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului B.F.P. durata reţinerii de 24 de ore, din data de 22 aprilie 2012.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut măsura obligării de a nu părăsi localitatea a inculpatului B.F.P., măsură preventivă instituită prin Încheierea din 17 iulie 2012 pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin în Dosar nr. 3422/115/2012, până la punerea în executare a mandatului pedepsei cu închisoarea.

S-a dedus din perioada termenului de încercare stabilit pentru inculpatul U.G. durata reţinerii de 24 de ore, din data de 22 aprilie 2012.

În baza art. 350 alin. (1) şi 3 lit. b) C. proc. pen., s-a revocat măsura obligării de a nu părăsi localitatea a inculpatului U.G., măsură preventivă instituită prin Încheierea din 17 iulie 2012 pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin în Dosar nr. 3422/115/2012.

S-a luat act de faptul că partea vătămată B.M. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 14, 346 C. proc. pen., art. 1381-1395 C. civ., a fost admisă acţiunea civilă precizată, formulată de partea civilă SC C. SRL Bocşa - prin reprezentant legal S.N. şi au fost obligaţi inculpaţii în solidar să-i plătească acesteia cu titlu de despăgubiri civile suma de 4.653 lei reprezentând daune materiale.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea următoarelor bunuri aflate în custodia Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Caraş-Severin: barcă pneumatică de culoare roşie; două vâsle din lemn cu capete din material plastic, de culoare albă; un minciog din fier, iar la unul dintre capete prevăzut cu plasă din rafie, de culoare verde; trei plase de pescuit (setcă) prevăzute cu plute, toate bunurile aparţinând inculpatului P.C.A.; un patent prevăzut cu izolaţie din cauciuc pe mânere care sunt de culoare gri cu roşu aparţinând inculpatului B.F.P.

În baza art. 191 alin. (1), (2) C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii U.G. şi P.C.A. la plata sumei de câte 1700 lei, fiecare, pe inculpatul B.F.P. la plata sumei de 2.000 lei, iar pe inculpatul V.I.C. la plata sumei de 2.100 lei (din care suma de 135 lei reprezentând costul lucrărilor medico-legale efectuate în cauză), toate cu titlu de cheltuieli judiciare faţă de stat.

Pentru a pronunţa această sentinţă penală, din analiza probelor menţionate mai sus Tribunalul Caraş-Severin a constatat că starea de fapt reţinută prin rechizitoriu este o stare de fapt conformă cu realitatea şi adevărul, ea rezultând din coroborarea informaţiilor furnizate prin mijloacele de probă. Mai mult, s-a reţinut că întrucât inculpaţii P.C.A., B.F.P. şi U.G. s-au prevalat de dispoziţiile art. 320¹C. proc. pen., fapt care presupune şi implică pronunţarea unei soluţii în procesul penal care să se întemeieze pe starea de fapt expusă în rechizitoriu şi recunoscută de către inculpaţi, instanţa nici nu ar putea să o interpreteze sau modifice, întrucât ar aduce atingere, vătămare, drepturilor inculpaţilor aşa cum sunt ele expuse şi reglementate prin art. 320¹ C. proc. pen., ceea ce este inadmisibil.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul V.I.C. prima instanţă a reţinut că cele alegate de către acesta cu privire la starea de fapt nu sunt corespunzătoare adevărului judiciar. Astfel, s-a reţinut că inculpatul a afirmat că s-a speriat de victima care venea spre el agitată, vociferând şi având asupra sa un obiect apt să fie folosit ca instrument de lovire, a solicitat a se ţine seama de afecţiunile psihice ale victimei, afecţiuni ce au şi determinat pensionarea medicală a victimei, dar prima instanţă a considerat că această versiune nu corespunde cu şi nu se coroborează cu starea de fapt şi probele administrate în cauză. S-a constatat, din fotografiile medico-legale că victima era o persoană firavă, astenică, şi în plus vârstnică. Inculpatul este tânăr şi în putere şi se baza şi pe sprijinul celor cu care se afla la braconaj, dacă ar fi fost - dar nici n-a fost - cazul. Inculpatului n-avea de unde să-i fie cunoscute afecţiunile psihice ale victimei. Pretinsa armă a acesteia din urmă, fie şi una improvizată, n-a fost găsită nici lângă cadavru, nici în apropierea acestuia. În concluzie, instanţa de fond a înlăturat în totalitate versiunea inculpatului, versiune neprobată.

Astfel, prima instanţă a reţinut în fapt: că în seara zilei de 21 aprilie 2012, inculpaţii V.I.C. şi P.C.A. s-au înţeles la barul SC S.B. SRL din Berzovia să meargă noaptea la pescuit, la bălţile situate în apropierea fostului I.S.C.I.P. Berzovia, aparţinând SC C. SRL În jurul orei 21.30, aceştia au apelat la ajutorul inculpatului U.G. pentru a-i ajuta cu transportul bărcii pentru pescuit şi a plaselor de pescuit la bălţile cu peşte aparţinând firmei SC C. SRL.

În jurul orei 22,00 din localitatea Gherteniş, a fost luat şi inculpatul B.F.P., autoutilitara condusă de inculpatul U.G. fiind încărcată cu barca şi trei plase pentru pescuit.

Cei patru inculpaţi s-au deplasat în apropierea gardului ce delimita perimetrul cu mai multe bălţi cu peşte aparţinând firmei mai sus menţionate. Inculpatul V.I.C. a tăiat gardul cu un patent, apoi împreună cu ceilalţi trei inculpaţi, au pus barca pe apa primei bălţi şi plasele (jăpcile) pentru pescuit. Inculpatul B.F.P. a tăiat cu patentul firele de la primul stâlp de iluminare, întrerupând curentul electric, spre a nu fi observaţi de paznicul ce asigura paza pe timp de noapte a bălţilor cu peşte.

În barcă au urcat inculpaţii P.C.A. şi V.I.C. iar inculpaţii B.F.P. şi U.G. s-au deplasat pe malul primei bălţi. Cu toţii s-au întâlnit la digul dintre cele două bălţi, barca cu cele trei plase fiind ridicată din prima baltă şi pusă pe apă în balta următoare. În barcă au urcat inculpaţii P.C.A. şi B.F.P. care au întins două plase de pescuit în apa bălţii, iar inculpaţii V.I.C. şi U.G. au rămas pe digul dintre cele două bălţi. În acest timp paznicul a bătut cu lanterna spre barca unde erau inculpaţii P.C.A. şi B.F.P., care au întins două plase de pescuit. Cei doi inculpaţi s-au retras cu barca spre dig, lăsând plasele în apă. Barca a fost trecută în prima baltă, iar inculpatul B.F.P. s-a retras cu barca spre capătul primei bălţi, iar inculpatul U.G. a mers pe jos, pe mal, spre locul de intrare în prima baltă. Inculpaţii V.I.C. şi P.C.A. au plecat spre locul unde se afla paznicul, pentru a afla dacă a sunat de pe telefonul mobil la poliţie.

Cei doi inculpaţi - V.I.C. şi P.C.A. - au observat că, în apropierea porţii de lângă gheretă, paznicul vorbeşte la telefon. Apoi, observându-i, s-a deplasat spre ei. Cei doi inculpaţi s-au ascuns în tufele din apropiere. Paznicul, în persoana lui J.P.C. - victima în cauză -, a trecut de cei doi inculpaţi ce stăteau ascunşi şi a mers mai departe. Cei doi inculpaţi l-au urmărit, în faţă fiind inculpatul V.I.C. Inculpatul V.I.C. s-a depărtat la circa 20-30 m de inculpatul P.C.A., a ajuns paznicul din urmă într-un loc mai întunecat şi l-a lovit puternic de mai multe ori. În acel loc a ajuns şi inculpatul P.C.A. care a văzut că paznicul este căzut pe spate, iar inculpatul V.I.C. îl loveşte cu piciorul în zona capului. Inculpatul P.C.A. l-a prins de mână şi l-a tras pentru a nu mai lovi şi a pleca din acel loc. Cei doi inculpaţi s-au retras spre locul unde se aflau ceilalţi doi inculpaţi - B.F.P. şi U.G., care îi aşteptau. Victima a fost lăsată în acel loc, căzută pe spate.

În momentul când inculpaţii s-au întâlnit, inculpatul B.F.P. i-a întrebat pe cei doi dacă au bătut paznicul, iar inculpatul P.C.A. a afirmat că: „ nu eu l-am lovit, că eram la distanţă de paznic şi că V.I.C. a dat în el”. Inculpatul V.I.C. a confirmat că el a lovit paznicul. Inculpatul B.F.P. l-a întrebat pe inculpatul V.I.C. dacă l-a bătut rău, iar acesta a răspuns că „nu l-a bătut rău, dar e jos”.

Cei patru inculpaţi au mers apoi să scoată din apă cele două plase de pescuit. În plase erau prinşi doi peşti - un caras de aproximativ 1 kg şi un somn de aproximativ 4 kg. Barca, plasele şi peştii au fost puse în maşină. Mergând spre casă, inculpaţii i-au reproşat inculpatului V.I.C. că nu trebuia să lovească victima aşa de tare, iar acesta a spus că i-a dat doar câteva picioare.

Cu prilejul cercetărilor, s-a constatat că la locuinţa inculpatului U.G., în autoutilitara acestuia au fost găsite barca cu două vâsle şi cele trei plase de pescuit, iar într-un recipient un peşte caras. La locuinţa socrului inculpatului P.C.A. au fost găsite bucăţi de peşte somn tranşate, puse la frigider. Bunurile au fost ridicate în vederea efectuării cercetărilor. Bucata de peşte caras de 630 de grame şi bucăţile de peşte somn de 3,90 kg au fost restituite administratorului SC C. SRL - S.V. La locuinţa inculpatului B.F.P. a fost găsit patentul cu izolaţie din cauciuc pe mânere, ce a fost folosit la tăierea gardului şi a firelor electrice, acesta fiind ridicat în vederea efectuării cercetărilor.

Din Raportul medico-legal din 15 iunie 2012 prima instanţă a reţinut că moartea victimei J.P.C. a fost violentă şi s-a datorat traumatismului vertebro-medular cervical acut (fractură dehiscentă coloană vertebrală cervicală). Leziunea de violenţă de la nivelul coloanei vertebrale cervicale inferioare (corp vertebral C7) s-a putut produce prin hiperextensia coloanei vertebrale cervicale, fiind direct şi sigur mortală. Leziunile de violenţă de la nivelul regiunii cranio-cerebrale (feţei, scalpului şi epicraniului) au putut fi produse prin lovire directă şi repetată cu corpuri contondente. Se consideră că hiperextensia coloanei vertebrale cervicale s-a produs ca urmare a unei lovituri directe puternice, având ca rezultat fractura coloanei vertebrale cervicale, acestea fiind tanato-generatoare.

Prima instanţă a reţinut că autorul incontestabil al loviturilor tanatogeneratoare, aplicate cu intenţia indirectă cu privire la rezultatul morţii victimei, este inculpatul V.I.C. Acesta e cel ce a lovit victima în mod repetat, inclusiv la nivelul craniului, şi suficient de intens ca să provoace hiperextensia şi apoi şi ruperea coloanei cervicale a victimei. Instanţa de fond nu a reţinut ipoteza avansată de către inculpat potrivit căreia leziunea tanatogeneratoare ar fi fost consecinţa căderii la sol a victimei. S-a considerat că o simplă cădere nu cauzează o fractură de coloană decât dacă - şi faptul nu e dovedit, ci dimpotrivă - are loc şi o cădere, cu acea zonă a coloanei ce se fracturează, pe un plan dur şi mai înalt decât planurile din jurul restului corpului (de exemplu, speteaza unei bănci, o ladă,etc.). Ori, s-a reţinut că în locul descoperirii cadavrului şi în cele învecinate nu au existat asemenea obiecte, locurile fiind plane(vezi planşe foto de la găsirea cadavrului şi de la reconstituire).

Din coroborarea probelor administrate, prima instanţă a reţinut că, sub aspectul laturii obiective şi sub aspectul laturii subiective, fiecare inculpat se face vinovat de săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată, pentru trei dintre inculpaţi neexistând, de altfel, nicio contestaţie cu privire la acest fapt.

Deosebită s-a considerat a fi sub acest aspect situaţia inculpatului V.I.C. care a invocat o stare de legitimă apărare în care a realizat agresiunea împotriva victimei, dar n-a probat cu nici un mijloc de probă existenţa unei asemenea circumstanţe exoneratoare de răspundere penală, şi, dealtfel, faptul nu-i nici chiar credibil faţă de împrejurările cauzei. A mai solicitat inculpatul să se reţină că faţă de moartea victimei el nu a acţionat cu intenţie, ci cu forma de vinovăţie a culpei, ceea ce ar fi atras încadrarea faptei în dispoziţiile art. 183 C. pen., sau a praeterintenţiei, cu consecinţa existenţei infracţiunii de tâlhărie urmată de moartea victime, infracţiune complexă ce ar fi absorbit tâlhăria şi omorul.

Faţă de numărul - inculpatul a aplicat multe lovituri - de intensitatea - mare - şi de zona corpului lovită - capul, prima instanţă a reţinut că inculpatul a acţionat faţă de rezultatul produs - moartea victimei - cu intenţie indirectă. Moartea victimei nu a survenit din culpa inculpatului ori praeterintenţionat. Din acest motiv,s-a considerat că cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpat în aceste două variante este nefondată şi a fost respinsă, cu consecinţa, potrivit dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., că dispoziţiile de favoare ale acestui articol nu-i sunt aplicabile inculpatului faţă de infracţiunea de omor deosebit de grav comisă.

În altă ordine de idei, s-a reţinut că acest inculpat a săvârşit prin luarea fără drept a peştilor din posesia părţii civile, urmată de agresarea prepusului părţii civile în scop de a-şi asigura scăparea şi produsul infracţiunii o infracţiune de tâlhărie, iar nu una de furt, aceste acţiuni ale inculpatului atrăgând însă doar răspunderea sa personală pentru tâlhărie, ceilalţi inculpaţi nefiind coautori la faptele sale şi având a răspunde numai pentru autoratul/participaţia lor infracţiunea de furt, fie el şi calificat.

În acest sens prima instanţă a reţinut că este şi practica judiciară, exemplificând astfel o speţă similară prezentată de profesorul G.M. : „Omorul săvârşit pentru a săvârşi sau a ascunde4 săvârşirea unei tâlhării sau piraterii. Această modalitate se referă la scopul infracţiunii de omor. El are caracter special, şi spre deosebire de omorul calificat în modalitatea prevăzută de art. 175 lit. b), constă în săvârşirea sau ascunderea a două infracţiuni: tâlhăria sau pirateria.

S-a reţinut că legea nu pretinde şi realizarea scopului urmărit. Este suficient ca acţiunea de ucidere să aibă rolul de a crea condiţii favorabile săvârşirii sau ascunderii, după caz, a unei tâlhării sau piraterii. De pildă,s-a considerat că fapta inculpatului care, fiind prins de victimă (paznic de noapte) în timp ce sustrăgea o cantitate de lucernă, i-a aplicat acesteia o lovitură de furcă, cauzându-i leziuni în urma cărora acesta a decedat, trebuie încadrată în prevederile art. 175 lit. b) (fapta fiind comisă împotriva unei persoane care acţiona în virtutea îndeplinirii obligaţiilor de serviciu), cât şi în art. 176 lit. d) (fapta fiind comisă pentru a ascunde săvârşirea unei tâlhării).

S-a mai constatat că dacă însă scopul urmărit este realizat, respectiv se săvârşeşte şi infracţiunea de tâlhărie sau piraterie, se vor aplica regulile concursului de infracţiuni. Într-un asemenea caz, fiecare infracţiune îşi păstrează individualitatea. Astfel, pentru infracţiunea de omor prima instanţă a făcut aplicarea agravantei, iar pentru infracţiunea de tâlhărie sau piraterie săvârşită în aceste condiţii s-a reţinut forma simplă sau de bază.

În ipoteza în care făptuitorul, urmărind săvârşirea sau ascunderea unei tâlhării sau piraterii, comite o tentativă la omor, există tentativă la omor deosebit de grav, care va intra în concurs cu tentativa sau infracţiunea consumată de tâlhărie sau piraterie, după cum aceasta a rămas în forma tentantă sau s-a consumat.

Tribunalul a reţinut că omorul deosebit de grav prevăzut de art. 176 lit. d) se deosebeşte de tâlhăria sau pirateria care a avut ca urmare moartea unei persoane, deoarece, dacă în primul caz infractorul prevede rezultatul (suprimarea vieţii unei persoane) şi doreşte sau acceptă posibilitatea producerii lui (în vederea săvârşirii sau ascunderii unei tâlhării sau piraterii), în cel de-al doilea infractorul este în culpă cu privire la moartea persoanei; pentru a reţine omorul, şi nu infracţiunea praeterintenţionată de tâlhărie sau piraterie, trebuie evidenţiate datele care rezultă din examinarea acţiunii săvârşite, a modului de comportare a făptuitorului, precum şi a altor împrejurări adiacente, din care se poate trage concluzii cu privire la voinţa de a sustrage bunuri prin violenţă sau de a jefui, precum şi cu privire la voinţa de a ucide.

În caz de participaţie, agravanta nu se răsfrânge asupra participanţilor, având un caracter personal.”

Având în vedere starea de fapt descrisă aşa cum a fost reţinută din probele administrate, s-a reţinut că în drept, inculpatul V.I.C. a săvârşit infracţiunile prev. de art. 174, 176 lit. d) C. pen., art. 211 alin. (2) lit. b) C. pen. şi art. 65 lit. a) din O.U.G. nr. 23/2008, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., inculpaţii P.C.A. şi B.F.P. au săvârşit infracţiunile prev. de art. 208 alin. (1), (2), art. 209 lit. a), g), i) C. pen. şi art. 65 lit. a) din O.U.G. nr. 23/2008. Faţă de inculpatul P.C.A. s-a făcut şi aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. Inculpatul U.G. a săvârşit infracţiunile prev. de art. 26 rap. la art. 208 alin. (1), (2) art. 209 lit. a), g), i) C. pen. şi art. 26 rap. la art. 65 lit. a) din O.U.G. nr. 23/2008, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Faţă de inculpatul U.G. s-a reţinut complicitatea (prevederile art. 26 C. pen.) întrucât din declaraţiile acestuia şi ale celorlalţi inculpaţi rezultă că acesta doar a ajutat la săvârşirea infracţiunilor de furt calificat şi de braconaj piscicol, fiind solicitat de ceilalţi inculpaţi să le efectueze transportul şi să ofere ajutor la punerea bărcii pe apă, la trecerea bărcii dintr-o baltă în cealaltă şi strângerea plaselor de pescuit.

La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpaţilor, instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 72, art. 52 C. pen. respectiv gradul de pericol social concret al faptelor comise, de persoanele inculpaţilor şi de circumstanţele care atenuează sau agravează răspunderea penală, de scopul pedepsei.

S-a apreciat că faptele acestora sunt neîndoielnic grave, astfel că în operaţia complexă a individualizării tratamentului penal, tribunalul a ţinut seama de antecedentele penale ale inculpaţilor/absenţa acestora, comportamentul social anterior săvârşirii infracţiunilor, vârstă, nivel de instrucţie, natura şi gravitatea faptelor, situaţia familială a inculpaţilor. Având in vedere aceste elemente, în sens favorabil inculpaţilor, pedepsele aplicate au fost orientate spre minim.

Cu toate acestea, nu au fost reţinute circumstanţe atenuante personale constând în buna comportare a inculpaţilor anterior săvârşirii faptelor/în timpul procesului penal, aceste elemente nefiind, în speţă, atât de concludente încât să determine, prin ele însele, o reducere a pedepselor, excepţie făcând inculpatul V.I.C. care a recunoscut şi el faptele şi le regretă, dar nu poate beneficia în temeiul acestei recunoaşteri de dispoziţiile art 320¹C. proc. pen., echitabil fiind să beneficieze de atenuarea pedepselor în temeiul art. 74 lit. c) C. pen.

De asemenea, tribunalul a considerat că faptele inculpaţilor sunt neîndoielnic grave, astfel că în operaţia complexă a individualizării tratamentului penal, s-a ţinut seama că faptele au avut drept scop luarea fără drept a peştilor din posesia părţii civile, urmată de agresarea prepusului părţii civile, urmarea fiind decesul acestuia, în scop de a-şi asigura scăparea, împrejurare care demonstrează că resocializarea lor viitoare pozitivă nu este posibilă decât prin aplicarea unor pedepse ferme care să fie în deplin acord cu dispoziţiile art. 1 C. proc. pen., ce prevăd că „legea penală apără persoana, drepturile şi libertăţile acesteia, proprietatea precum şi întreaga ordine de drept”.

S-a reţinut că nici unul dintre inculpaţi nu a dat de înţeles că are capacitatea efectivă de a se implica într-un proces de auto-educare pentru evitarea situaţiilor care să îl aducă în conflict cu normele de incriminare.

Inculpatul V.I.C. a fost cel mai aspru sancţionat, potrivit contribuţiei sale la activitatea infracţională, în funcţie şi de natura infracţiunilor săvârşite.

Au mai fost sancţionaţi sever, dar mai uşor decât acest inculpat, şi coinculpaţii P.C.A. şi B.F.P., potrivit aceloraşi criterii.

Inculpatul U.G. a primit sancţiuni mai blânde în cuantum, deoarece şi contribuţia lui la săvârşirea de infracţiuni a fost mai redusă şi relativ mai puţin importantă. De asemenea, pentru acest inculpat, prima instanţă a apreciat, din analizarea datelor privind persoana acestuia, că îndreptarea lui poate fi obţinută şi fără executarea efectivă a pedepsei.

Prin urmare, prima instanţă a respins cererea de schimbare a încadrării juridice dată faptelor prin rechizitoriu formulată de inculpatul V.I.C. prin apărător ales, din încadrarea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174, art. 176 lit. d) C. pen. în concurs cu tâlhăria prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) C. pen., în încadrarea de infracţiunea de tâlhărie care a avut ca urmare moartea victimei, prevăzută de art. 211 alin. (3) C. pen., precum şi cererea de schimbare a încadrării juridice dată faptelor prin rechizitoriu din încadrarea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174, art. 176 lit. d) C. pen. în încadrarea de infracţiunea de lovituri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen.

A fost respinsă cererea subsecventă de aplicare a art. 320¹ C. proc. pen. faţă de acelaşi inculpat.

I. În baza art. 174, art. 176 lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. c), art. 76 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul V.I.C. pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav, la 10 (zece) ani închisoare. S -a aplicat aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, pe o perioadă de 8 ani, pedeapsă ce va începe după executarea pedepsei principale, după graţierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după prescripţia executării pedepsei, întrucât s-a considerat că aplicarea acestei pedepse complementare se justifică faţă de natura şi gravitatea infracţiunilor, împrejurările cauzei şi persoana inculpatului.

În baza art. 211 alin. (2) lit. b) C. pen. cu aplicarea art 74 lit. c), art. 76 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul V.I.C. pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, la: 4 (patru) ani închisoare.

În baza art. art. 65 lit. a) din O.U.G. nr. 23/2008 a fost interzis inculpatului V.I.C. dreptul de a pescui, pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpatul V.I.C. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de : 10 (zece) ani închisoare.

Ca o consecinţă a condamnării, pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71, art. 64 C. pen. a fost interzisă inculpatului V.I.C. ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. Instanţa de fond, în temeiul art. 3 din Protocolul nr. 1 - Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi jurisprudenţa în materie - hotărârea din 30 martie 2004 „Hirst versus Marea Britanie” nu a interzis inculpatului dreptul de a alege, reţinând că faţă de natura infracţiunilor care au atras pedeapsa accesorie nu se impune interzicerea acestui drept, inculpatului fiindu-i interzis doar dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice. Totodată, s-a considerat că nu se impune interzicerea exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. c) - e), o asemenea măsură fiind de altfel fără obiect, întrucât inculpatul nu s-a folosit de o profesie, funcţie sau activitate pentru săvârşirea infracţiunilor, întrucât nu s-a dovedit că inculpatul ar avea copii minori sau că ar avea calitatea de a fi tutore sau curator; de altfel, infracţiunile săvârşite de către inculpat nu au adus atingere valorilor ocrotite de dreptul familiei sau valorilor privind drepturile persoanelor minore.

În baza art. art. 65 lit. a) din O.U.G. nr. 23/2008 s-a interzis inculpatului V.I.C. dreptul de a pescui, pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 65 lit. a) din O.U.G. nr. 23/2008 a fost interzis inculpatului P.C.A. dreptul de a pescui, pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpatul P.C.A. să execute pedeapsa cea mai grea,aceea de: 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 83 C. pen. s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 (un) an închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală numărul nr. 397 din 12 octombrie 2010 pronunţată de Judecătoria Reşiţa şi s-a dispus executarea în întregime a acestei pedepse, alături de pedeapsa rezultantă de 3 (trei) ani închisoare,inculpatul urmând a executa pedeapsa de: 4 (patru) ani închisoare.

Ca o consecinţă a condamnării, pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71, art. 64 C. pen. a fost interzisă inculpatului P.C.A., ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. Instanţa de fond, în temeiul art. 3 din Protocolul nr. 1 - Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi jurisprudenţa în materie - hotărârea din 30 martie 2004 „Hirst versus Marea Britanie” nu a interzis inculpatului dreptul de a alege, reţinând că faţă de natura infracţiunilor care au atras pedeapsa accesorie nu se impune interzicerea acestui drept, inculpatului fiindu-i interzis doar dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice. Totodată, s-a considerat că nu se impune interzicerea exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. c) - e), o asemenea măsură fiind de altfel fără obiect, întrucât inculpatul nu s-a folosit de o profesie, funcţie sau activitate pentru săvârşirea infracţiunilor, întrucât nu există nici o dovadă că, prin acţiunile sale, inculpatul ar fi periclitat dezvoltarea copiilor săi minori, întrucât nu s-a dovedit că inculpatul ar avea calitatea de a fi tutore sau curator; de altfel, infracţiunile săvârşite de către inculpat nu au adus atingere valorilor ocrotite de dreptul familiei sau valorilor privind drepturile persoanelor minore.

În baza art. 65 lit. a) din O.U.G. nr. 23/2008 a fost interzis inculpatului P.C.A. dreptul de a pescui, pe o perioadă de 3 ani.

III. În baza art. 208 alin. (1), art. 209 lit. a), g), i) C. pen., cu aplicarea art. 320¹C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul B.F.P. pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, la: 2 (doi) ani închisoare.În baza art. 65 lit. a) din O.U.G. nr. 23/2008 C. pen., cu aplicarea art. 320¹C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul B.F.P., pentru infracţiunea de braconaj piscicol, la : 8 (opt) luni închisoare.

În baza art. 65 lit. a) din O.U.G. nr. 23/2008 a fost interzis inculpatului B.F.P. dreptul de a pescui, pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpatul B.F.P. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de: 2 (doi) ani închisoare.

Ca o consecinţă a condamnării, pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71, art. 64 C. pen. s-a interzis inculpatului B.F.P., ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. Instanţa de fond, în temeiul art. 3 din Protocolul nr. 1 - Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi jurisprudenţa în materie - hotărârea din 30 martie 2004 „Hirst versus Marea Britanie” nu a interzis inculpatului dreptul de a alege, reţinând că faţă de natura infracţiunilor care au atras pedeapsa accesorie nu se impune interzicerea acestui drept, inculpatului fiindu-i interzis doar dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice. Totodată, s-a considerat că nu se impune interzicerea exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. c) - e), o asemenea măsură fiind de altfel fără obiect, întrucât inculpatul nu s-a folosit de o profesie, funcţie sau activitate pentru săvârşirea infracţiunilor, întrucât nu există nici o dovadă că, prin acţiunile sale, inculpatul ar fi periclitat dezvoltarea copiilor săi minori, întrucât nu s-a dovedit că inculpatul ar avea calitatea de a fi tutore sau curator; de altfel, infracţiunile săvârşite de către inculpat nu au adus atingere valorilor ocrotite de dreptul familiei sau valorilor privind drepturile persoanelor minore.

În baza art. art. 65 lit. a) din O.U.G. nr. 23/2008 a fost interzis inculpatului B.F.P. dreptul de a pescui, pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 26 raportat la art. 65 lit. a) din O.U.G. nr. 23/2008, cu aplicarea art. 320¹C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul U.G., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la braconaj piscicol, la: 8 (opt) luni închisoare.

În baza art. 65 lit. a) din O.U.G. nr. 23/2008 a fost interzis inculpatului U.G. dreptul de a pescui, pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpatul U.G. să execute pedeapsa cea mai grea,aceea de 2 (doi) ani închisoare.

Ca o consecinţă a condamnării, pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71, art. 64 C. pen. a fost interzisă inculpatului U.G., ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. Instanţa de fond, în temeiul art. 3 din Protocolul nr. 1 - Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi jurisprudenţa în materie - hotărârea din 30 martie 2004 „Hirst versus Marea Britanie” nu a interzis inculpatului dreptul de a alege, reţinând că faţă de natura infracţiunilor care au atras pedeapsa accesorie nu se impune interzicerea acestui drept, inculpatului fiindu-i interzis doar dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice. Totodată, s-a reţinut că nu se impune interzicerea exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. c) - e), o asemenea măsură fiind de altfel fără obiect, întrucât inculpatul nu s-a folosit de o profesie, funcţie sau activitate pentru săvârşirea infracţiunilor, întrucât nu există nici o dovadă că, prin acţiunile sale, inculpatul ar fi periclitat dezvoltarea copiilor săi minori, întrucât nu s-a dovedit că inculpatul ar avea calitatea de a fi tutore sau curator; de altfel, infracţiunile săvârşite de către inculpat nu au adus atingere valorilor ocrotite de dreptul familiei sau valorilor privind drepturile persoanelor minore.

A fost suspendată executarea acestei pedepse, conform art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei.

În baza art. 65 lit. a) din O.U.G. nr. 23/2008 a fost interzis inculpatului U.G. dreptul de a pescui, pe o perioadă de 3 ani.

În baza dispoziţiilor art. 81, 82 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei de 2 (doi) ani închisoare pe un termen de încercare de 4 ani.

S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83, 84 C. pen.

Tribunalul a apreciat că executarea prin privare de libertate este singura în măsură să asigure atât scopul coercitiv, de exemplaritate cât şi cel educativ al pedepselor în vederea îndreptării atitudinii inculpaţilor V.I.C. P.C.A. şi B.F.P. faţă de comiterea de infracţiuni şi resocializarea lor viitoare pozitivă.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul U.G., tribunalul a apreciat că în cauză sunt îndeplinite cerinţele art. 81 C. pen. privind suspendarea executării pedepsei. Întrucât rezultă că inculpatul a avut anterior săvârşirii infracţiunii un comportament social bun, fără antecedente penale, instanţa de fond a apreciat că vor fi atinse scopurile pedepsei penale chiar dacă acest inculpat nu o va executa efectiv, astfel că s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate acestuia.

S-a constatat că inculpatul V.I.C. a fost arestat preventiv prin încheierea nr. 9 din 23 aprilie 2012 pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin în Dosarul nr. 1964/115/2012, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr. 8 din 23 aprilie 2012 pentru o perioadă de 29 zile, începând cu data de 23 aprilie 2012 până la data de 21 mai 2012, inclusiv. Instanţa de fond a apreciat că în cauză sunt îndeplinite cerinţele art. 143 şi art. 148 lit. f) C. proc. pen., în sensul că infracţiunea pentru care este cercetat inculpatul este pedepsită de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi la dosarul cauzei există indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

S-a reţinut că prin Ordonanţa din 22 aprilie 2012 emisă în Dosarul nr. 212/P/2012 s-a pus în mişcare acţiunea penală faţă de inculpaţii V.I.C. P.C.A., B.F.P. şi U.G., faţă de aceştia fiind luată măsura reţinerii prin ordonanţele de reţinere din 22 aprilie 2012, pe o perioadă de 24 de ore.

De asemenea, s-a reţinut că prin Încheierea de şedinţă din data de 12 iulie 2012 pronunţată în Dosar nr. 3422/115/2012, Tribunalul Caraş-Severin în baza art. 160 C. proc. pen. rap. la art. 300¹ alin. (1) C. proc. pen., a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului V.I.C. şi în baza art. 300¹ alin. (3) C. proc. pen. a menţinut starea de arest preventiv a acestuia, pe o perioadă de 60 de zile, începând cu data de 12 iulie 2012, până la data de 09 septembrie 2012, măsura arestării preventive fiind menţinută ulterior succesiv în baza dispoziţiile art. 300² raportat la art. 160^b alin. (1), (3) C. proc. pen. până la data de 10 martie 2013 inclusiv.

S-a mai reţinut că prin Încheierea de şedinţă din data de 17 iulie 2012 pronunţată în Dosar nr. 3422/115/2012, Tribunalul Caraş-Severin în baza art. 300¹C. proc. pen. raportat la art. 136 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., art. 145 C. proc. pen. a dispus măsura obligării de a nu părăsi localitatea faţă de inculpaţii P.C.A., B.F.P. şi U.G.

În baza disp. art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului V.I.C. durata reţinerii şi arestului preventiv, începând cu data de 22 aprilie 2012, până la zi.

În ceea ce priveşte măsura arestării preventive a acestui inculpat, tribunalul a considerat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate a acestuia şi, având în vedere condamnarea lui la pedeapsa închisorii cu executare în regim de detenţie, în baza disp. art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatului V.I.C. pe o durată de 60 zile.

În baza disp. art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului P.C.A. durata reţinerii de 24 de ore, din data de 22 aprilie 2012.

În baza disp. art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului B.F.P. durata reţinerii de 24 de ore, din data de 22 aprilie 2012.

S-a dedus din perioada termenului de încercare stabilit pentru inculpatul U.G. durata reţinerii de 24 de ore, din data de 22 aprilie 2012.

În baza art. 350 alin. (1) şi 3 lit. b) C. proc. pen., a fost revocată măsura obligării de a nu părăsi localitatea a inculpatului U.G., măsură preventivă instituită prin Încheierea din 17 iulie 2012 pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin în Dosar nr. 3422/115/2012.

S-a luat act de faptul că partea vătămată B.M. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 14, 346 C. proc. pen., art. 1381-1395 C. civ., a fost admisă acţiunea civilă precizată, formulată de partea civilă SC C. SRL Bocşa prin reprezentant legal Soceanu Nicolae şi au fost obligaţi inculpaţii în solidar să-i plătească acesteia cu titlu de despăgubiri civile suma de 4653 lei reprezentând daune materiale deoarece s-a considerat că sunt întrunite, în speţă, faţă de persoana inculpaţilor şi raportat la partea civilă elementele răspunderii civile delictuale, adică o faptă ilicită cauzatoare de prejudiciu săvârşită de către inculpaţi, un prejudiciu constând în valoare de 4.653 lei (2.000 lei contravaloare gard distrus şi reparare, 2.200 lei contravaloare cablu electric şi lămpi distruse, 153 lei contravaloare peşte pescuit, 300 lei contravaloare peşte omorât) şi legătura de cauzalitate dintre fapta inculpaţilor şi prejudiciu. Instanţa reţine faptul că inculpaţii au fost de acord să achite părţii civile despăgubirile cerute de către acesta.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea următoarelor bunuri (întrucât au fost folosite la săvârşirea infracţiunilor de tâlhărie, furt calificat şi braconaj piscicol) aflate în custodia Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Caraş-Severin: barcă pneumatică de culoare roşie; două vâsle din lemn cu capete din material plastic, de culoare albă; un minciog din fier, iar la unul dintre capete prevăzut cu plasă din rafie, de culoare verde; trei plase de pescuit (setcă) prevăzute cu plute; toate bunurile aparţinând inculpatului P.C.A.; un patent prevăzut cu izolaţie din cauciuc pe mânere care sunt de culoare gri cu roşu aparţinând inculpatului B.F.P.

Întrucât în cauză inculpaţii au fost condamnaţi, având în vedere durata procesului penal, complexitatea acestuia, cheltuielile determinate de desfăşurarea urmăririi penale şi a judecăţii, precum şi dispoziţiile art. 191 alin. (1), (2) C. proc. pen., instanţa de fond i-a obligat pe inculpaţii U.G. şi P.C.A. la plata sumei de câte 1.700 lei, fiecare, pe inculpatul B.F.P. la plata sumei de 2.000 lei, iar pe inculpatul V.I.C. la plata sumei de 2.100 lei (din care suma de 135 lei reprezentând costul lucrărilor medico-legale efectuate în cauză), toate cu titlu de cheltuieli judiciare faţă de stat.

Împotriva sentinţei penale nr. 20 din 18 februarie 2013 pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin au declarat apel în termen legal Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin şi inculpaţii B.F.P., P.C.A., U.G., V.I.C.

În motivarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin se solicită admiterea acestuia, desfiinţarea sentinţei penale şi urmare rejudecării, majorarea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului V. raportat la comiterea infracţiunii de omor deosebit de grav şi tâlhărie întrucât acesta a avut un comportament violent şi anterior comiterii faptei.

În motivele de apel declarate de inculpatul B.F.P. se solicită desfiinţarea hotărârii atacate, criticându-se hotărârea primei instanţe sub aspectul modalităţii de executare a pedepsei şi anume executarea în regim de detenţie, apreciindu-se că nu s-a dat eficienţă maximă circumstanţelor personale, inculpatul fiind o persoană responsabilă, integrată în societate, căsătorit şi având în îngrijire 2 copii minori. Se apreciază, de asemenea, că instanţa de fond nu a dat suficientă putere disp. art. 74 lit, a), c) C. pen. şi se solicită a se ţine cont de conduita bună avută înainte de săvârşirea infracţiunii, fapt ce reiese din înscrisurile în circumstanţiere depuse la dosar, că nu s-a luat în considerare că a avut o atitudine exemplară în faţa autorităţilor după săvârşirea infracţiunii, prezentându-se la fiecare solicitare a organelor de urmărire penală sau a instanţei şi că a respectat măsura obligării de a nu părăsi localitatea dispusă faţă de acesta. De asemenea, se solicită a se avea în vedere prejudiciul relativ redus produs ca urmare a faptelor săvârşite, dar şi disproporţia vădită între pedeapsa aplicată şi pedeapsa aplicată celuilalt inculpat vinovat de săvârşirea aceleiaşi infracţiuni, considerând că o pedeapsă alternativă la pedeapsa închisorii ar fi suficientă pentru îndreptarea sa.

Prin Decizia penală nr. 85/ A din 25 aprilie 2013, Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraş Severin şi inculpaţii B.F.P., P.C.A. şi U.G., V.I.C. împotriva sentinţei penale nr. 20 din 18 februarie 2013 pronunţată de Tribunalul Caraş Severin.

S-a menţinut starea de arest a inculpatului V.I.C. şi a dedus în continuare starea de arest din 18 februarie 2013 la 25 aprilie 2013.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a apreciat că în cauză a fost stabilită corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor, procedându-se la încadrarea juridică corespunzătoare a faptelor săvârşite de aceştia, iar pedepsele au fost corect individualizate.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termenul legal de 10 zile, prev.de art. 385³C. proc. pen., inculpaţii P.C.A., B.F.P. şi U.G.

La data fixată pentru soluţionarea recursurilor, respectiv 31 ianuarie 2014, recurentul inculpat B.F.P., în stare de arest şi în şedinţă publică, a declarat că îşi retrage recursul formulat.

Înalta Curte, în raport de manifestarea de voinţă a recurentului inculpat B.F.P., cât şi de dispoziţiile art. 385⁴ C. proc. pen. şi art. 369 C. proc. pen., va lua act de cererea de retragere a recursului declarat de inculpatul B.F.P.

Criticile formulate de recurenţii inculpaţi P.C.A. şi U.G. vizează netemeinicia pedepselor aplicate, solicitând aplicarea unor pedepse într-un cuantum redus şi stabilirea unei modalităţi de executare neprivative de libertate.

În susţinerea acestor critici, inculpaţii P.C.A. şi U.G. invocă dispoziţiile art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen.

Analizând decizia penală atacată în raport de dispoziţiile art. 385⁶ alin. (2) C. proc. pen., potrivit cărora instanţa de recurs analizează cauza numai în limitele motivelor de casare prev.de art. 385⁹ C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursurile declarate de inculpaţii P.C.A. şi U.G. sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.

Înalta Curte aminteşte că Decizia penală nr. 85/ A, împotriva căreia inculpaţii au declarat recurs a fost pronunţată la data de 25 aprilie 2013, după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, lege prin care a fost modificat conţinutul art. 385⁹ C. proc. pen., prin abrogarea unor cazuri de casare şi prin modificarea conţinutului cazurilor de casare rămase în vigoare.

În cauza dedusă judecăţii, recurenţii inculpaţi P.C.A. şi U.G. solicită aplicarea unui regim sancţionator mai blând, invocând în susţinerea recursurilor disp.art. 385⁹pct. 17² C. proc. pen.

Înalta Curte reţine că motivul de casare prev.de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. nu este incident în cauză.

Cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. se referă la situaţia în care hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii.

Nici una din aceste situaţii reglementate de dispoziţiile legale evocate nu se regăseşte în cauza dedusă judecăţii.

Recurenţii inculpaţi critică modul de individualizare a pedepsei, atât sub aspectul cuantumului cât şi a modalităţii de executare, ori, din acest punct de vedere, apreciază Înalta Curte că nu poate supune analizei acest motiv de recurs prin prisma dispoziţiilor art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen., caz de casare care se referă doar la „chestiuni de drept”, iar greşita individualizare a pedepsei, ca atribut exclusiv al instanţei de judecată nu constituie o astfel de chestiune de drept care să fie aptă să atragă incidenţa cazul de casare prev. de art. 385⁹pct. 17² C. proc. pen.

De altfel, din expunerea de motive a Legii nr. 2/2013 rezultă că una din necesităţile ce au determinat emiterea acestei legi a fost transformarea Înaltei Curţi în Curte de Casaţie, astfel încât este lipsit de sens de a proroga incidenţa unor cazuri de casare asupra unor probleme ce exced conţinutului acestora.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii P.C.A. şi U.G., conform dispozitivului.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Ia act de declaraţia inculpatului B.F.P. de retragere a recursului declarat împotriva Deciziei penale nr. 85/ A din 25 aprilie 2013 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.

Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii P.C.A. şi U.G. împotriva Deciziei penale nr. 85/ A din 25 aprilie 2013 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.

Obligă recurenţii inculpaţi P.C.A. şi U.G. la plata sumei de câte 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 50 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurentul inculpat B.F.P. la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 noiembrie 2013 .

← ICCJ. Decizia nr. 3563/2013. Penal		ICCJ. Decizia nr. 3578/2013. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 3567/2013. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3567/2013. Penal