ICCJ. Decizia nr. 3578/2013. Penal

Decizii penale ICCJ 2013

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3578/2013

Dosar nr. 3192/113/2012

Şedinţa publică din 15 noiembrie 2013

Asupra recursului de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 189 din 14 decembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Brăila în Dosarul nr. 3192/113/2012, în baza art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) C. pen. în ref. la art. 175 alin. (1) lit. a), i) C. pen. cu aplic.art. 74 lit. a) - 76 lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul S.V. la o pedeapsă de 5 ani închisoare si 3 (trei) ani pedeapsă complementară,constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. şi anume a) dreptul de a fi ales in autorităţile publice sau in funcţii elective publice şi (b) dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat,pentru tentativă la săvârşirea infracţiunii de omor calificat,faptă comisă la data de 27 noiembrie 2011,persoană vătămată C.Ş.A.

În baza art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) C. pen. în referire la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) - 76 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul S.V. la o pedeapsă de 5 ani închisoare si 3 (trei) ani pedeapsă complementară,constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. şi anume a) dreptul de a fi ales in autorităţile publice sau in funcţii elective publice şi (b) dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat,pentru tentativă la săvârşirea infracţiunii de omor calificat,faptă comisă la data de 27 noiembrie 2011,persoană vătămată I.P.

În baza art. 180 alin. (2) C. pen. aplic. art. 74 lit. a) - 76 lit. e) C. pen. a fost condamnat inculpatul S.V., la o pedeapsă de 2 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de lovire şi alte violenţe,persoană vătămată C.M.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b), C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen. s-a dispus contopirea pedepselor principale de 5 ani închisoare, de 5 ani închisoare şi 2 luni închisoare, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea de 5 (cinci) ani închisoare, sporită la 6 (şase) ani închisoare şi 3 (trei) ani pedeapsă complementară,constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. şi anume a) dreptul de a fi ales in autorităţile publice sau in funcţii elective publice şi (b) dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.

S-a dispus executarea pedepsei cu privare de libertate.

În baza art. 71 alin. (1) şi alin. (2) C. pen., au fost interzise inculpatului, pe durata de la rămânerea definitivă a hotărârii şi până la terminarea executării pedepsei, până la graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. şi anume a)dreptul de a fi ales in autorităţile publice sau in funcţii elective publice şi (b) dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, cu titlu de pedeapsă accesorie.

S-a constatat că inculpatul a fost reţinut şi arestat în prezenta cauză de la data de 29 noiembrie 2011.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen. din pedeapsa principală de 6 ani închisoare aplicată inculpatului, s-a dedus durata reţinerii şi arestării preventive de la data de 29 noiembrie 2011 la zi, respectiv 14 decembrie 2012.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea S.N.D.G.J., s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul S.V.

În baza art. 346 ;art 14 şi urm. cod proc. pen. ; art. 1349 şi urm. n.C. civ. şi art. 313 din Legea nr. 95/2006 s-au admis acţiunile civile formulate de unităţile spitaliceşti şi de asistenţă medicală şi a fost obligat inculpatul după cum urmează:

- Către partea civilă,Serviciul Judeţean de Ambulanţă Ialomiţa, la plata sumei de 857,8 lei cu titlu de valoare a prestaţiilor acordate victimei I.P. şi la plata sumei de 932,7 lei, cu acelaşi titlu, pentru prestaţiile acordate victimei C.Ş.A.

- Către partea civilă Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti - Floreasca, la plata sumei de 1455,04 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare efectuate pentru victima C.Ş.A.

- Către partea civilă Spitalul Clinic de Urgenţă SF. Pantelimon - Bucureşti,la plata sumei de 9.323,22 lei cu titlu de contravaloare a cheltuielilor de spitalizare efectuate cu tratamentul victimei I.P.

În baza art. 15 alin. (2) C. proc. pen. s-au respins ca tardiv formulate cererile părţilor vătămate C.Ş.A. şi I.P. de constituire de părţi civile.

S-a constatat că partea vătămată C.M. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a cuţitului folosit la săvârşirea infracţiunii şi aflat la camera de corpuri delicte a Tribunalului Brăila.

În baza art. 189-191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

S-a dispus virarea sumei de 400 lei din fondurile M.J.L.C. - Tribunalul Brăila către Baroul de Avocaţi Brăila - cabinet de avocatură T.M.R., cu titlu de onorariu avocat din oficiu la urmărirea penală, conform delegaţiei din 29 noiembrie 2011.

Pentru a pronunţa această sentinţă penală prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 2200/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila, înregistrat pe rolul Tribunalului Brăila sub nr. 3192/113/2011, în temeiul art. 262 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului S.V. pentru săvârşirea a două tentative la infracţiunea de omor calificat şi o infracţiune de lovire şi alte violenţe, infracţiuni prevăzute de dispoziţiile art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) – 175 alin. (1) lit. a) şi i) C. pen.; art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. i) C. pen.; art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., părţi vătămate C.Ş.A., I.P. şi C.M.

În actul de sesizare a instanţei, s-a reţinut că inculpatul în data de 27 noiembrie 2011, cu premeditare a aplicat părţii vătămate C.Ş.A. o lovitură de cuţit în zona hemitoracelui stâng creându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 20-25 zile îngrijiri medicale şi care au pus în primejdie viaţa victimei; în aceleaşi condiţii a aplicat părţii vătămate I.P. o lovitură în zona abdomenului creându-i o plagă înjunghiată ce a necesitat pentru vindecare un număr de 90-100 zile de îngrijiri medicale ; cu aceeaşi ocazie a lovit şi pe partea vătămată C.M. cu acelaşi obiect, producându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 7-8 zile îngrijiri medicale.

Atât în faza de urmărire penală cât şi în faza cercetării judecătoreşti inculpatul a recunoscut în mare parte, faptele reţinute în sarcina sa.

În cursul urmăririi penale au fost administrate probe prin următoarele mijloace de probă: procesul verbal de cercetare la faţa locului;procesul verbal de identificare a părţilor vătămate; plângerile şi declaraţiile părţilor vătămate; rapoartele de constatare medico-legală; fişele de constatări preliminare;declaraţiile martorilor;procesul verbal de examinare a obiectelor de vestimentaţie aparţinând părţii vătămate I.P.; raportul de constatare tehnico-ştiinţifică biocriminalistică; raportul de constatare tehnico-ştiinţifică traseologică; procesele verbale de recunoaştere după planşele fotografice; procesele verbale de confruntare;declaraţiile inculpatului.

Părţile vătămate C.Ş.A. şi I.P. s-au constituit părţi civile la ultimul termen de judecată, mult după citirea actului de sesizare iar partea vătămată C.M. nu s-a constituit parte civilă.

Partea civilă Serviciul Judeţean de Ambulanţă Ialomiţa,s-a constituit parte civilă cu suma de 857,8 lei cu titlu de valoare a prestaţiilor acordate victimei I.P. şi la plata sumei de 932,7 lei, cu acelaşi titlu, pentru prestaţiile acordate victimei C.Ş.A.

Partea civilă Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti - Floreasca, s-a constituit parte civilă cu suma de 1.455,04 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare efectuate pentru victima C.Ş.A.

Partea civilă Spitalul Clinic de Urgenţă SF. Pantelimon - Bucureşti, s-a constituit parte civilă cu suma de 9.323,22 lei cu titlu de contravaloare a cheltuielilor de spitalizare efectuate cu tratamentul victimei I.P.

În cursul judecăţii s-a procedat la audierea inculpatului, a martorilor şi a părţilor vătămate prezente şi au fost depuse acte în circumstanţiere.

Din analiza şi interpretarea coroborată a probelor administrate în cauză, prima instanţă a reţinut următoarele:

Inculpatul este fratele martorei I.D. El locuieşte în satul Lanurile, com. Viziru jud. Brăila împreună cu bunica sa martora S.A. şi unchiul său martorul S.I.

Sora inculpatului I.D. locuieşte în localitatea Fundulea, jud. Călăraşi unde trăieşte în concubinaj cu partea vătămată C.Ş.A., având cu aceasta doi copii minori. Urmare unor neînţelegeri, martora de mai multe ori a părăsit domiciliul conjugal,de fiecare dată revenind după unele discuţii cu concubinul său partea vătămată C.Ş.A.

La începutul lunii noiembrie 2011, martora s-a certat din nou cu concubinul său şi ca de obicei a părăsit domiciliul conjugal. După un timp, martora s-a înţeles cu C.Ş.A. să vină în satul Lanurile să o ia la domiciliu fiindu-i dor de copii . Întrucât cei din familie, printre care şi fratele său inculpatul S.V., erau împotriva întoarcerii martorei la Călăraşi, aceasta s-a înţeles cu concubinul său să vină să o ia cu o maşină şi fără ştirea rudelor sale în mod deosebit a inculpatului, care în repetate rânduri s-a exprimat dezaprobator faţă de situaţia şi comportarea sorei sale şi a concubinului acesteia.

Potrivit înţelegerii,partea vătămată C.Ş.A. însoţită de fratele său C.M., de mama sa C.L. şi doi prieteni I.P. şi G.N.D., în ziua de 27 noiembrie 2011 s-a deplasat cu autoturismul condus de fratele său C.M. până in satul Lanurile oprind autoturismul în apropierea locuinţei familiei S.

Conform planului dinainte stabilit, martora I.D. a ieşit din curte şi s-a îndreptat către autoturism, însă a fost urmată îndeaproape de S.A., S.I. care era înarmat cu o bâtă şi de inculpatul S.V. care se înarmase cu un cuţit, pe care îl procurase cu câteva săptămâni mai devreme şi în legătură cu care făcuse afirmaţia că îl va folosi împotriva concubinului sorei sale.

Martorele S.A. şi S.L. au început să strige „hoţii”, ţipetele lor alertând vecinii, astfel încât partea vătămată G.I. şi soţia acestuia - martora G.F. - au ieşit din locuinţa lor situată în apropierea celei aparţinând familiei S.

I.D. a urcat în maşină, dar a fost prinsă de S.A. care a încercat să o dea jos.

În aceste împrejurări partea vătămată C.Ş.A. a îmbrâncit-o pe martora S.A. care a căzut la pământ şi în ajutorul căreia a intervenit martora G.F.

Partea vătămată C.Ş.A. a trântit-o şi pe cea din urmă martoră, în ajutorul căreia a intervenit partea vătămată G.I.

În acelaşi timp S.I. şi partea vătămată I.P. s-au lovit reciproc cu pumnii, apoi partea vătămată, folosind un cuţit pe care l-a scos de la brâu, i-a aplicat lui Stoican Ionel o lovitură în palma mâinii drepte, iar acesta din urmă i-a aplicat părţii vătămate mai multe lovituri cu bâta (băţ cu lungimea de aproximativ 1 m).

În aceste împrejurări C.Ş.A. şi I.P. pe de o parte şi S.V., S.I. şi G.I. pe de altă parte s-au lovit reciproc.

Inculpatul S.V. i-a aplicat părţii vătămate C.Ş.A. o lovitură de cuţit în zona hemitoracelui stâng, creându-i o plagă înjunghiată toracică, penetrantă cu acumulare de aer şi sânge în cavitatea pleurală, ce a necesitat îngrijiri medicale pentru vindecare pe o perioadă de 20 - 25 zile şi a pus în primejdie viaţa victimei, conform raportului de primă expertiză medico-legală cu examinarea persoanei din 14 martie 2012.

Tot inculpatul S.V. i-a aplicat părţii vătămate I.P. o lovitură de cuţit în zona abdomenului, creându-i o plagă înjunghiată abdominală penetrantă cu lezarea intestinului gros şi subţire, ce a necesitat îngrijiri medicale pentru vindecare pe o perioadă de 90 - 100 zile şi a pus în primejdie viaţa victimei conform raportului de primă expertiză medico-legală cu examinarea persoanei din 13 martie 2012.

De asemenea, în acelaşi conflict, inculpatul S.V. i-a aplicat părţii vătămate C.M. o lovitură de cuţit în zona palmei stângi, producându-i leziuni ce au necesitat îngrijiri medicale pentru vindecare pe o perioadă de 7 - 8 zile.

Partea vătămată C.Ş.A. i-a aplicat părţii vătămate G.I. o lovitură de cuţit în zona coapsei stângi producându-i leziuni ce au necesitat îngrijiri medicale pentru vindecare pe o perioadă de 13 - 15 zile şi care nu i-au pus viaţa în primejdie, conform raportului de constatare medico-legală din 19 decembrie 2011.

S.I. a aplicat o lovitură de bâtă martorului G.N.D. provocându-i leziuni ce au necesitat îngrijiri medicale pentru vindecare pe o perioadă de 3 - 5 zile.

Din raportul de constatare medico-legală din 12 decembrie 2011 rezultă că S.I. a suferit leziuni ce au necesitat îngrijiri medicale pentru vindecare pe o perioadă de 25 - 30 zile şi care nu i-au pus viaţa în primejdie.

La un moment dat, în cursul conflictului, inculpatul S.V. a strigat în ţigăneşte că a tăiat două persoane, fiind auzit de bunica sa - martora S.A.

În aceste împrejurări partea vătămată C.M. a urcat la volanul autoturismului şi a început să se deplaseze încet, permiţând astfel părţilor vătămate C.Ş.A., I.P. şi C.L., precum şi martorului G.N.D. să urce în autoturism.

În timp ce urmărea părţile vătămate, S.I. a lovit cu bâta în autoturism, producându-i mai multe degradări.

Datorită gălăgiei pe stradă au ieşit mai multe persoane, respectiv martorii V.I., V.P., V.M., R.N., G.N., C.A., R.L., R.M., R.I., N.C., G.T.

Inculpatul S.V. i-a dat cuţitul martorului R.N. cerându-i să îl ascundă. În continuare martorul i-a dat cuţitul martorului V.I., iar acesta a ascuns arma în locuinţa sa, însă ulterior a predat-o organelor de poliţie.

După ce au părăsit locul conflictului, ocupanţii autoturismului au apelat în mod repetat numărul de urgenţe 112 şi s-au deplasat în municipiul Slobozia.

S-a precizat faptul că inculpatul S.V. atât la urmărirea penală cât şi în faţa instanţei de judecată a recunoscut lovirea cu cuţitul a unei singure persoane. Prima instanţa a apreciat că inculpatul nu se sustrage astfel răspunderii penale ci imposibilităţii de a memora faptele în condiţiile în care lovirile au fost reciproce, din partea ambelor tabere şi au durat un timp extrem de scurt. S-a reţinut că este însă cert faptul că inculpatul a lovit părţile vătămate C.Ş.A., I.P. şi C.M.,aşa cum s-a reţinut,aspect care rezultă atât din declaraţiile părţilor vătămate dar şi din declaraţia martorei S.A., bunica inculpatului,căreia acesta i s-a adresat în timpul conflictului, pe ţigăneşte şi a recunoscut că a lovit două persoane, precum şi din declaraţia martorei I.D. dată atât în faţa organului de urmărire penală cât şi în faţa instanţei de judecată din care rezultă că S.I. nu a avut cuţit ci un băţ pe care l-ar fi folosit pentru agresionarea celor de la Călăraşi.

Prima instanţă a arătat că este de remarcat faptul că nu numai inculpatul S.V. a agresat şi a fost înarmat cu cuţit ci şi părţile vătămate, C.Ş.A. care a lovit pe G.I. producându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 13-15 zile îngrijiri medicale ; S.I. a fost şi el lovit cu cuţitul de unul din cei din grupul de la Călăraşi, cu privire la aceste fapte procurorul înţelegând să disjungă cauza.

Prima instanţă, având în vedere situaţia de fapt reţinută, a arătat că în drept, faptele inculpatului S.V. care în data de 27 noiembrie 2011,cu premeditare a aplicat părţii vătămate C.Ş.A. o lovitură de cuţit în zona hemitoracelui stâng creându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 20-25 zile îngrijiri medicale şi care au pus în primejdie viaţa victimei ; în aceleaşi condiţii a aplicat părţii vătămate I.P. o lovitură în zona abdomenului creându-i o plagă înjunghiată ce a necesitat pentru vindecare un număr de 90-100 zile de îngrijiri medicale ; cu aceeaşi ocazie a lovit şi pe partea vătămată C.M. cu acelaşi obiect, producându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 7-8 zile îngrijiri medicale întrunesc elementele constitutive a două tentative la infracţiunea de omor şi o infracţiune de lovire şi alte violenţe prevăzute de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. a) şi i) C. pen.; art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. i) C. pen.; art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

S-a arătat că sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acţionat cu vinovăţie sub forma intenţiei directe.

Prima instanţă, având în vedere că săvârşirea infracţiunilor şi vinovăţia inculpatului au fost dovedite, a dispus condamnarea acestuia proporţional gradului de pericol social al faptei comise, de împrejurările în care au fost comise faptele, de persoana şi conduita procesuală a inculpatului, de faptul că nu are antecedente penale şi a recunoscut săvârşirea faptelor. Totodată prima instanţă a ţinut seama şi de faptul că părţile vătămate au avut şi ele o atitudine agresivă, părţile vătămate C.Ş.A. şi I.P. fiind cercetate de organele de poliţie pentru săvârşirea infracţiunilor de lovire şi alte violenţe şi respectiv vătămare corporală gravă, fapte săvârşite în aceleaşi împrejurări, victime fiind G.I. şi S.I.

La alegerea pedepselor, precum şi la individualizarea cuantumului acestora, instanţa de fond, conform art. 72 C. pen., a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei şi anume: dispoziţiile părţii generale a codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială a codului penal pentru această infracţiune, gradul de pericol social concret al faptei comise, determinat atât de modul de producere, cât şi de importanţa valorilor sociale încălcate.

Au fost avute în vedere şi datele personale ale inculpatului, faptul că acesta este absolvent a 10 clase; faptul că inculpatul se află la primul conflict cu legea penală şi pe perioada procesului penal,respectiv faza cercetării judecătoreşti a avut o atitudine relativ sinceră.

Aceste aspecte au fost reţinute ca şi circumstanţă atenuantă pentru inculpat potrivit dispoziţiilor art. 74 lit. a) C. pen., prima instanţă apreciind că aplicarea unei pedepse cu închisoarea într-un cuantum coborât sub minimul special prevăzut de lege, în conformitate cu dispoziţiile art. 76 lit. b) C. pen., respectiv o pedeapsă de câte 5 ani închisoare pentru tentativă la infracţiunile de omor şi 2 luni pentru infracţiunea de lovire şi alte violenţe, sunt de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art. 52 C. pen. şi anume reeducarea inculpatului şi prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.

Totodată, având în vedere dispoziţiile art. 175 C. pen. care prevăd pe lângă pedeapsa principală cu închisoarea şi pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, prima instanţa a aplicat inculpatului şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. respectiv a dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice precum şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat,pe o perioadă de 3 ani, apreciind că inculpatul este nedemn să exercite aceste drepturi.

În ceea ce priveşte pedeapsa accesorie, prima instanţă a reţinut că natura faptei săvârşite, nerespectarea dispoziţiilor legale privind viaţa persoanei şi integritatea corporală a acesteia, ansamblul circumstanţelor personale ale inculpatului duc la concluzia existenţei unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) din C. pen., respectiv dreptul de a alege şi a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, motiv pentru care exerciţiul acestora a fost interzis pe perioada executării pedepsei.

În ceea ce priveşte modalitatea concretă de executare a pedepselor aplicate, prima instanţa a apreciat, în contextul celor deja menţionate, că scopul pedepsei poate fi atins numai prin privare de libertate şi că totodată aceasta este singura modalitate legală de executare în condiţiile date.

Având în vedere existenţa concursului de infracţiuni, prima instanţă în baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 C. pen. a dispus contopirea pedepselor principale aplicate cu acordarea unui spor, ţinând cont de cuantumurile de pedeapsă aplicate pentru fiecare infracţiune, de conduita bună a inculpatului înainte de săvârşirea faptei precum şi după aceea în cursul procesului prin recunoaşterea în parte a acestora. La pedeapsa principală cu închisoarea s-a adăugat pedeapsa complementară aplicată ce va fi executată după executarea pedepsei principale.

Prima instanţa a constatat că inculpatul a fost reţinut şi arestat începând cu data de 29 noiembrie 2011 şi până la zi,durată care în temeiul art. 88 C. pen. a fost dedusă din durata pedepsei aplicate.

Totodată, prima instanţa în baza art. 350 C. proc. pen. a menţinut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea S.N.D.G.J. a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul S.V.

Sub aspectul laturii civile, în ceea ce priveşte acţiunile civile formulate de către partea civilă,Serviciul Judeţean de Ambulanţă Ialomiţa, partea civilă Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti -Floreasca, partea civilă Spitalul Clinic de Urgenţă SF. Pantelimon - Bucureşti prima instanţă a reţinut că potrivit art. 1349 alin. (1) şi (2) din Noul C. civ. „ orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune şi să nu aducă atingere, prin acţiunile sau inacţiunile sale,drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane.(2) Cel care,având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate fiind obligat să le repare integral.”

S-a arătat că din interpretarea acestor dispoziţii, rezultă că despăgubirile acordate victimei trebuie să constituie o justă şi integrală reparaţie a pagubei cauzate.

S-a reţinut că sarcina probei, în ceea ce priveşte cuantumul prejudiciului încercat de părţile civile revine acestora, potrivit principiului statornicit în art. 112 alin. (5) C. proc. civ. potrivit căruia, cererea de chemare în judecată va cuprinde ” arătarea dovezilor pe care se sprijină fiecare capăt de cerere”sau „actori incumbit onus probandi”.

S-a precizat faptul că inculpatul a fost audiat la termenul din data de 02 octombrie 2012 cu privire la acţiunile civile formulate de unităţile spitaliceşti, declarând că este de acord cu plata despăgubirilor solicitate de acestea, aspect care scuteşte reclamantele de probarea pretenţiilor formulate în conformitate cu prevederile art. 16¹ C. proc. pen. potrivit căruia „în cazul recunoaşterii pretenţiilor civile, instanţa obligă la despăgubiri în măsura recunoaşterii. Cu privire la pretenţiile civile nerecunoscute, pot fi administrate probe.”

Prima instanţă a admis acţiunile civile formulate de către unităţile spitaliceşti şi de asistenţă medicală şi a obligat inculpatul după cum urmează:

- Către partea civilă Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti - Floreasca, la plata sumei de 1.455,04 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare efectuate pentru victima C.Ş.A.

Având în vedere că părţile civile C.Ş.A. şi I.P. nu s-au constituit părţi civile în cursul urmăririi penale iar la instanţă nu s-au prezentat până la citirea actului de sesizare, cererile acestora au fost respinse ca tardiv formulate, în conformitate cu prevederile art. 15 alin. (2) C. proc. pen.

În ceea ce o priveşte pe partea vătămată C.M., s-a precizat că aceasta nu s-a prezentat la instanţă la niciunul din termenele de judecată şi nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Prima instanţă în baza art. 118 lit. b) C. pen. a dispus confiscarea cuţitului folosit la săvârşirea infracţiunii şi aflat la camera de corpuri delicte a Tribunalului Brăila.

În baza art. 189-191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat şi s-a dispus virarea sumei de 400 lei din fondurile M.J.L.C. - Tribunalul Brăila către Baroul de Avocaţi Brăila - cabinet de avocatură T.M.R., cu titlu de onorariu avocat din oficiu la urmărirea penală, conform delegaţiei din 29 noiembrie 2011.

Împotriva acestei sentinţe penale, în termen legal au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila şi inculpatul S.V.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila a criticat sentinţa penală pronunţată de instanţa de fond pentru motive de netemeinicie, respectiv greşita reţinere a circumstanţelor atenuante în favoarea inculpatului şi de nelegalitate în sensul că în mod greşit s-a reţinut în favoarea inculpatului ca efect al reţinerii circumstanţelor atenuante prev. de art. 76 lit. b) C. pen. în loc de art. 76 alin. (2) şi nelegalitate în ceea ce priveşte modalitatea de soluţionare a laturii civile.

Suplimentar, la termenul din data de 07 martie 2013 a invocat alt motiv de apel care vizează latura penală a cauzei, încadrarea juridică a faptei dedusă judecăţii prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila.

Astfel, s-a solicitat a se constata că modalitatea de soluţionare a laturii civile este greşită. S-a arătat că, se constată că la termenul din 7 decembrie 2012 părţile vătămate C.Ş. şi I.P. s-au prezentat în faţa instanţei şi au precizat că se constituie parte civilă în cauză cu sumele de 5.000 lei daune materiale şi 5.000 lei daune morale - partea vătămată C.Ş.A. şi 10.500 lei daune materiale partea vătămată I.P., acestea constituindu-se părţi civile, încă din cursul urmăririi penale, dar neindividualizându-şi pretenţiile.

Cu privire la modalitatea în care prima instanţă a înţeles să soluţioneze latura civilă a cauzei s-a solicitat a se observa că, instanţa de fond luând constituirea de parte civilă a celor două părţi vătămate a înţeles să respingă pretenţiile formulate ca fiind tardive, întrucât părţile vătămate s-ar fi constituit părţi civile, după citirea actului de sesizare cu încălcarea disp.art. 15 C. proc. pen. Astfel, s-a considerat concluzia primei instanţe ca fiind greşită şi s-a solicitat a se avea în vedere declaraţiile acestor părţi civile - filele 84 - 87, 96 - 100 din dos.urm.pen. - în care au precizat în mod expres în faţa organelor de urmărire penală că se constituie parte civilă în cauză, urmând ca, cuantumul pretenţiilor civile să-l precizeze în faţa instanţei de judecată.

S-a apreciat că această constituire de parte civilă este valabilă, legală şi făcută în cursul urmăririi penale conform disp.art. 15 C. proc. pen., întrucât aceste părţi nu s-au prezentat în instanţă decât după ce s-au făcut demersuri exprese în acest sens.

S-a arătat că judecătorul fondului putea aprecia totuşi cu privire la daunele morale, raportat la natura infracţiunii săvârşită în dauna părţilor vătămate.

S-a solicitat a se dispune înlăturarea dispoziţiei primei instanţe de respingere ca tardive a pretenţiilor civile formulate de cele două părţi vătămate şi să se dispună obligarea inculpatului S.V. la plata de daune morale către partea vătămată C.Ş.A., într-un cuantum pe care urmează a-l aprecia până la limita sumei de 5.000 lei solicitată de partea vătămată, având în vedere natura infracţiunii dedusă judecăţii şi suferinţele pe care partea vătămată le-a îndurat ca urmare a aplicării loviturilor cu cuţitul de către inculpat asupra sa.

În ceea ce priveşte partea vătămată I.P. s-a solicitat a se lua act prin hotărâre că aceasta nu mai formulează pretenţii civile împotriva inculpatului.

Cu privire la motivul de apel ce vizează latura penală a cauzei invocat anterior suplimentar în raport de încadrarea juridică dedusă judecăţii s-a solicitat a se constata că inculpatul S.V. a fost trimis în judecată în mod greşit şi condamnat de prima instanţă pentru două infracţiuni de tentativă la omor calificat, încadrarea juridică corectă în raport de împrejurările în care s-a derulat activitatea infracţională şi de numărul părţilor vătămate agresate de către inculpat cu cuţitul, fiind cea de tentativă la omor deosebit de grav, prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. a) şi i) şi art. 176 lit. b), motiv pentru care s-a apreciat că se impune schimbarea de încadrare juridică a faptei, în cauză fiind efectuată şi expertiza psihiatrică a inculpatului, obligatorie de efectuat în cazul unor astfel de infracţiuni conform dispoziţiilor legale în materie.

S-a susţinut că din modalitatea în care inculpatul a acţionat, raportat la instrumentul vulnerant folosit şi la zonele corpului lovite cu cuţitul, se deduce intenţia inculpatului de a ucide pe cele două părţi vătămate. Ori, aşa cum a statuat şi fostul Tribunal Suprem prin decizia de îndrumare din 28 mai 1970, depusă la dosarul cauzei, încadrarea juridică în această situaţie este de tentativă la omor deosebit de grav.

În raport de probele care au fost administrate în cauză şi care au condus la reţinerea situaţiei de fapt prin actul de inculpare, s-a solicitat a se dispune înlăturarea dispoziţiilor de condamnare a inculpatului pentru cele două infracţiuni de tentativă la omor calificat cum au fost deduse judecăţii prin rechizitoriul Parchetului, să se facă aplicarea disp.art. 334 C. proc. pen. şi să se dispună schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de tentativă la omor deosebit de grav prev. de art. 20 în ref. la art. 174, 175 lit. a) şi i) şi art. 176 lit. b) C. pen. părţi vătămate fiind C.Ş.A. şi I.P., urmând a se menţine condamnarea pentru infracţiunea de lovire sau alte violenţe prev. de art. 180 alin. (2) - partea vătămată C.V.M.

S-a solicitat ca pentru această infracţiune condamnarea inculpatului la o pedeapsă situată între limitele legale respectiv limita minimă 7 ani şi 6 luni, limita maximă 12 ani şi 6 luni, considerându-se că în cauză nu se impune reţinerea de circumstanţe atenuante astfel cum a reţinut prima instanţă.

Dacă totuşi se va aprecia că se impune reţinerea de circumstanţe atenuante, s-a solicitat a nu se reţine disp.art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., ca efect al acestei circumstanţe ci disp.art. 76 alin. (2) care prevede în mod expres ce se întâmplă în cazul în care se reţine o circumstanţă atenuantă în cazul unei infracţiuni de omor respectiv coborârea pedepsei până la 1/3 din minimul special.

Pentru aceste considerente, s-a solicitat admiterea apelului declarat cu menţinerea stării de arest a inculpatului, întrucât temeiurile care au fost avute la luarea măsurii arestării preventive nu au dispărut şi nici nu au suferit modificări.

Inculpatul S.V. a apreciat sentinţa penală apelată ca fiind netemeinică şi nelegală, arătând că, iniţial, a fost arestat pentru tentativa la omor, pentru ca ulterior, în urma unei plângeri formulată de acesta pentru infracţiunea de violare de domiciliu, care l-ar fi ajutat în situaţia sa, conform art. 44 C. pen. privind legitima apărare, organele de urmărire penală să stabilească locul săvârşirii faptelor în faţa porţii locuinţei acestuia.

A solicitat a se reţine că acţiunea s-a derulat în interiorul locuinţei sale, astfel cum rezultă şi din cercetarea locală efectuată de organele competente, situaţie în care, în favoarea sa, nu s-a reţinut nici scuza provocării şi nici circumstanţe atenuante.

A mai susţinut inculpatul că în cauză au fost audiaţi 20 de martori, persoane care locuiau pe aceeaşi stradă cu acesta şi care au confirmat intrarea celor cinci persoane în curte, cu cuţite, însă instanţa de fond a dat eficienţă doar declaraţiilor celor cinci persoane implicate.

Inculpatul a apreciat că în cauză este vorba de o situaţie de legitimă apărare, întrucât a fost lovită şi mama sa, iar acesta a lovit pentru a o apăra.

De asemenea, a arătat că se impune schimbarea încadrării juridice, în sensul de a se reţine săvârşirea a două infracţiuni de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 C. pen. şi aplicarea unei pedepse cu suspendarea executării sub supraveghere.

Având în vedere motivul suplimentar de apel, invocat de Parchet la termenul din 7 martie 2013, privind schimbarea încadrării juridice a infracţiunilor deduse judecăţii privind pe inculpatul S.V. din două tentative la infracţiunea de omor calificat, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 C. pen. - 175 alin. (1) lit. a), i) C. pen. şi art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplic.art. 33 lit. a) C. pen. în tentativa la infracţiunea de omor deosebit de grav prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) C. pen. în ref. la art. 175 alin. (1) lit. a), i) C. pen. - art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. şi văzând că potrivit art. 117 alin. (1) C. proc. pen. efectuarea unei expertize psihiatrice este obligatorie în cazul infracţiunii de omor deosebit de grav, în cauză s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice în privinţa inculpatului.

La termenul de judecată din 4 aprilie 2013, fiind întrebat apelantul-inculpat S.V. a precizat că nu este de acord să despăgubească pe părţile vătămate C.Ş.A. şi I.P. (încheiere - fila 63 verso dosar apel).

De asemenea, inculpatul a precizat că îşi menţine declaraţiile date anterior în cauză şi nu doreşte să dea alte declaraţii în apel (încheiere 06 iunie 2013).

Legal citată şi prezentă în instanţă la termenul de judecată acordat în apel, din 06 iunie 2013, partea vătămată I.P. a arătat că nu mai are pretenţii civile în cauză.

Din concluziile raportului de expertiză medico-legală psihiatrică nr. A1/4176 din 08 mai 2013, întocmit de I.N.M.L. „M.M.” rezultă că inculpatul S.V. nu prezintă tulburări psihice clinic manifeste de natură a-i afecta capacitatea psihică de apreciere critică a conţinutului şi consecinţelor faptelor sale. Are discernământul păstrat în raport cu faptele pentru care este cercetat (expertiza medico-legală psihiatrică - filele 104 - 106 dosar apel).

Prin Decizia penală nr. 168/ A din 14 iunie 2013, Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila împotriva sentinţei penale nr. 189 din 14 decembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Brăila în Dosarul nr. 3192/113/2012.

A desfiinţat în parte sentinţa penală apelată şi în rejudecare:

În baza disp.art. 334 C. proc. pen. a dispus schimbarea încadrării juridice a infracţiunilor deduse judecăţii privind pe inculpatul S.V., cu domiciliul în comuna Viziru sat Lanurile jud. Brăila, în prezent deţinut în Penitenciarul Galaţi) din două tentative la infracţiunea de omor calificat în concurs real, prevăzute de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) C. pen. în ref. la art. 175 alin. (1) lit. a), i) C. pen.(părţi vătămate C.Ş.A. şi respectiv I.P.) în tentativă la infracţiunea de omor deosebit de grav, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) C. pen. în ref. la art. 175 alin. (1) lit. a), i) C. pen. şi art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. şi în această încadrare juridică şi cu aplic.art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. în ref. la art. 76 alin. (2) C. pen. a dispus condamnarea inculpatului S.V. la o pedeapsă de 7 (şapte) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 3 (trei) ani după executarea pedepsei principale.

Conform art. 33 lit. a) C. pen. în ref. la art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen. a dispus contopirea pedepsei de 7 (şapte) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 3 (trei) ani după executarea pedepsei principale aplicată inculpatului S.V. pentru tentativa la infracţiunea de omor deosebit de grav, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) C. pen. în ref. la art. 175 alin. (1) lit. a), i) C. pen. şi art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. cu aplic.art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. în ref. la art. 76 alin. (2) C. pen. cu pedeapsa de 2 (două) luni închisoare aplicată prin sentinţa penală apelată pentru săvârşirea infracţiunii de loviri sau alte violenţe, prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplic.art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. în ref. la art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 (şapte) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 3 (trei) ani după executarea pedepsei principale.

A înlăturat din sentinţa penală apelată dispoziţiile în conformitate cu care, în baza art. 15 alin. (2) C. proc. pen. a respins ca tardiv formulate cererile părţilor vătămate C.Ş.A. şi I.P. de constituire de părţi civile.

S-a luat act că partea vătămată I.P. a renunţat la pretenţiile civile.

A obligat pe inculpatul S.V. la plata sumei de 3.000 lei cu titlu de daune morale către partea vătămată/civilă C.Ş.A.

A respins restul pretenţiilor civile solicitate de partea vătămată/civilă C.Ş.A.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.

A respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul S.V. împotriva sentinţei penale nr. 189 din 14 decembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Brăila în Dosarul nr. 3192/113/2012.

În baza art. 383 alin. (1)¹ C. proc. pen. în ref. la art. 350 C. proc. pen. a menţinut starea de arest a inculpatului S.V.

Potrivit art. 383 alin. (2) C. proc. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului S.V. durata reţinerii şi arestării preventive, cu începere de la 29 noiembrie 2011 la zi.

Conform disp.art. 189 C. proc. pen. onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei (avocat J.R.) s-a stabilit a fi avansat Baroului Galaţi din fondul Ministerului Justiţiei.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat pe inculpatul S.V. la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termenul legal de 10 zile, prevăzut de art. 385³C. proc. pen., inculpatul S.V.

Criticile formulate de recurentul inculpat vizează netemeinicia pedepsei aplicate, solicitând aplicarea unei pedepse într-un cuantum redus.

În susţinerea acestei critici, inculpatul S.V. invocă disp. art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen.

Analizând decizia penală atacată în raport de disp. art. 385⁶ alin. (2) C. proc. pen., potrivit cărora instanţa de recurs analizează cauza numai în limitele motivelor de casare prev. de art. 385⁹ C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpatul S.V. este nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.

Înalta Curte aminteşte că Decizia penală nr. 168/ A împotriva căreia inculpatul a declarat recurs, a fost pronunţată la data de 14 iunie 2013, după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, lege prin care a fost modificat conţinutul art. 385⁹ C. proc. pen., prin abrogarea unor cazuri de casare şi prin modificarea conţinutului cazurilor de casare rămase în vigoare.

În cauza dedusă judecăţii, recurentul inculpat S.V. solicită aplicarea unui regim sancţionator mai blând, invocând în susţinerea recursului dispoziţiile art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen.

Înalta Curte reţine că în cauză nu este incident cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen.

Cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. se referă la situaţia în care hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii.

Nici una din aceste situaţii reglementate de dispoziţiile legate evocate nu se regăseşte în cauza dedusă judecăţii.

Recurentul inculpat critică modul de individualizare a pedepsei sub aspectul cuantumului, ori, din acest punct de vedere, apreciază Înalta Curte că nu poate supune analizei acest motiv de recurs prin prisma dispoziţiilor art. 385⁹ pct. 17²C. proc. pen., caz de casare care se referă doar la „chestiuni de drept”, iar greşita individualizare a pedepsei, ca atribut exclusiv al instanţei de judecată, nu constituie o astfel de chestiune de drept care să fie aptă să abroge incidenţa cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17²C. proc. pen.

De altfel, din expunerea de motive a Legii nr. 2/2013 rezultă că una din necesităţile ce au determinat emiterea acestei legi a fost transformarea Înaltei Curţi în Curte de Casaţie, astfel încât este lipsit de sens de a proroga incidenţa unor cazuri de casare asupra unor probleme ce exced conţinutului acestora.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat conform dispozitivului.

Se va deduce din pedeapsă timpul arestării preventive.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul S.V. împotriva Deciziei penale nr. 168/ A din 14 iunie 2013 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 29 noiembrie 2011 la 15 noiembrie 2013.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 noiembrie 2013 .

← ICCJ. Decizia nr. 3567/2013. Penal		ICCJ. Decizia nr. 3590/2013. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 3578/2013. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3578/2013. Penal