ICCJ. Decizia nr. 3569/2013. Penal. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Omorul (art. 174 C.p.). Recurs

Decizii penale ICCJ 2013

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3569/2013

Dosar nr. 13245/107/2011

Şedinţa publică din 15 noiembrie 2013

Asupra recursului de faţă:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 269/2012 pronunţată de Tribunalul Alba în Dosarul nr. 13245/107/2011 s-a dispus, în temeiul art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen. raportat la art. 73 lit. a) şi 76 lit. b) C. pen., condamnarea inculpatului T.V.C., cetăţean român, muncitor la SC R.T. SRL Braşov, necăsătorit, cu antecedente penale (reabilitare de drept conform art. 83 C. pen., dar neconstatată pe cale judecătorească), aflat sub interdicţia de a nu părăsi ţara în prezentul dosar, la o pedeapsă de:

- 3 ani închisoare cu aplicarea art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe durata art. 71 C. pen.

Conform art. 76 alin. (3) C. pen. a fost înlăturată aplicarea pedepsei complementare.

În temeiul art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, republicată, s-a dispus condamnarea aceluiaşi inculpat la o pedeapsă de:

- 1 lună închisoare cu aplicarea art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe durata art. 71 C. pen.

În temeiul art. 33, 34 C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare cu aplic. art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În temeiul art. 86¹ C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit conform art. 86² C. pen.

Pe durata termenului de încercare astfel stabilit s-a dispus ca inculpatul să se supună conform art. 86³ C. pen. următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor din cadrul Tribunalului Alba;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă, în cazul angajării în termenul de încercare;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

S-a atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 86⁴ C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere.

A fost dedusă din pedeapsă durata reţinerii şi a arestării preventive începând cu data de 26 septembrie 2011 şi până la data de 14 mai 2012, conform art. 88 C. pen.

A fost menţinută măsura obligării de a nu părăsi ţara luată împotriva inculpatului T.V.C. prin încheierea din 07 mai 2012, până la rămânerea definitivă a prezentei cauze.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. a fost confiscat de la inculpat cuţitul - corp delict - folosit de inculpat la săvârşirea infracţiunii, aflat la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Alba.

În temeiul art. 14 C. proc. pen. rap. la art. 1357 Noul C. civ. şi următoarele din acelaşi cod a fost admisă în parte acţiunea civilă şi în consecinţă:

Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 2214 RON despăgubiri civile în favoarea Spitalului Municipal Blaj, cheltuieli ocazionate cu internarea şi tratamentul părţii civile.

Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 5000 RON daune morale în favoarea părţii civile G.C.O.

În baza art. 3 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în condiţiile art. 5 din aceeaşi lege şi i s-a adus la cunoştinţă inculpatului scopul acestei măsuri.

În baza art. 193 C. proc. pen. inculpatul a fost obligat la plata sumei de 2200 RON cheltuieli judiciare făcute de părţi, în favoarea părţii civile reprezentând onorariu avocat.

În baza art. 191 C. proc. pen. inculpatul a fost obligat la 1400 RON cheltuieli judiciare în favoarea statului, din care 400 RON ocazionate în cursul urmăririi penale. Sumele de câte 200 RON în faza urmărire penală şi 100 RON în faza de judecată ce reprezintă onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu s-a dispus a fi avansate de Ministerului Justiţiei în favoarea BCAJ.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:

Prealabil s-a reţinut că inculpatul a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv, măsură menţinută ulterior în cursul judecăţii până la data de 14 mai 2012, când judecătorul de fond a înlocuit măsura arestării cu cea de a nu părăsi ţara, soluţie menţinută de instanţa de control judiciar.

De asemenea, s-a mai reţinut că Spitalul Municipiului Blaj s-a constituit parte civilă cu suma de 2214,21 RON, reprezentând cheltuielile de spitalizare ale părţii civile.

Audiat în faţa judecătorului, inculpatul T.V.C. a arătat că nu înţelege să se prevaleze de procedura simplificată, susţinând că a fost în legitimă apărare, că el a fost lovit de partea vătămată şi ceilalţi trei din grupul său, a căzut jos, iar partea vătămată i-a dat cu spray lacrimogen, după care el a lovit cu cuţitul să se apere.

A mai arătat că anterior la botezul unei rude, în casa sa, a avut un conflict cu martorul O.I. care s-a întors mai târziu în sat, cu scopul de a se răzbuna pe inculpat, aşa că l-a aşteptat împreună cu celelalte persoane pe o stradă în sat, în întuneric, pentru a-l ataca. Inculpatul a mai arătat că se afla pe stradă cu alţi doi martori întrucât ducea la căminul din sat scaunele folosite la botez. A mai arătat că partea vătămată s-a interpus între el şi ceilalţi atacatori, dar el a lovit cu cuţitul pe care-l avea asupra sa "la nimereală". De asemenea, a arătat că şi el a avut multiple leziuni sens în care a făcut plângere împotriva inculpaţilor, mai susţinând că partea vătămată şi cei din grupul său s-au întors ca să se răzbune pe el auzindu-i vorbind, când l-au văzut, în sensul că pe el îl căutau.

Martorul O.A. a arătat că inculpatul l-a lovit înspre cap cu o bâtă luată de pe una din mesele pe care le transporta împreună cu însoţitorii lui, dar pentru că martorul s-a ferit, inculpatul l-a lovit în piept, apoi arată că partea vătămată s-a interpus între el şi inculpat, că între cei doi nu a existat vreun conflict anterior. În schimb, a arătat întocmai ca în declaraţia sa de la urmărire penală că inculpatul a avut un conflict anterior în aceeaşi zi cu martorul O.I. la botezul fetei acestuia. A mai declarat că l-a văzut pe inculpat cum a scos cuţitul din buzunarul de la spate al pantalonilor şi la lovit partea vătămată, căreia a început să-i curgă sânge din abdomen.

De asemenea, a arătat că doar el l-a lovit pe inculpat înainte ca acesta să scoată cuţitul, iar după ce l-a lovit inculpatul a căzut peste un cărucior, la un metru distanţă de grupul părţii vătămate şi apoi s-a ridicat şi a lovit partea vătămată. Acest martor mai susţine că partea vătămată a dat cu spray lacrimogen înspre inculpat după ce inculpatul l-a lovit.

Acest martor a mai arătat că el s-a întors, s-a dus cu prietenii lui în satul inculpatului pentru că mergeau la o întâlnire cu nişte fete şi şoferul i-a lăsat pe o altă stradă cu maşina, aşa încât se aflau pe jos şi astfel s-au întâlnit cu inculpatul şi cei din grupul lui, susţinând deci că nu s-au întors pentru a se răzbuna pe inculpat, care a fost cel care l-a provocat primul pe martor.

Martorul O.I. a arătat că nu a fost de faţă la incidentul dintre inculpat şi partea vătămată, că el a organizat botezul acasă la inculpat, care a început să facă scandal, aflându-se sub influenţa băuturilor alcoolice.

A mai arătat că e posibil ca inculpatul să poarte cuţit la el atunci când merge la lucru şi că nu ştie de ce s-a întors martorul O.A. cu ceilalţi în satul inculpatului, în aceeaşi seară.

Martorul D.A.C., aflat în grupul celor care-l însoţeau pe inculpat în seara respectivă, a arătat că în timp ce mergea cu acesta şi cu martorul P. către Căminul cultural pentru a duce nişte scaune, s-au apropiat de ei un grup de 5 - 6 băieţi din care unul pe nume "S." s-a apropiat de inculpat spunându-i "de ce a-i dat în mine" şi a dat inculpatului un pumn, martorul a încercat să aplaneze conflictul dar altul din cei 4 - 5 a încercat să-l lovească şi pe el. Nu a văzut ca inculpatul să aibă cuţit la el, dar a văzut cum şi inculpatul a lovit apoi, după ce a fost lovit, a văzut învălmăşeală şi îmbrânceli. A precizat că inculpatului i s-a dat cu spray în ochi în momentul când a fost lovit prima oară cu pumnul de martorul O.A. (S.). A mai arătat că inculpatul a fost bătut rău, că se plângea de atunci de lovituri peste tot, că incidentul s-a terminat cu inculpatul căzut la pământ, iar unul din cei 4 - 5 băieţi s-a întors şi l-a mai lovit o dată în cap cu piciorul şi apoi îndepărtându-se unul a mai strigat o dată "hai să ne întoarcem înapoi". Apreciază că grupul celor 4 - 5 băieţi au venit intenţionat spre grupul inculpatului în care se afla şi martorul. Acesta din urmă a mai declarat că aceştia au venit intenţionat având în vedere cearta dintre inculpat şi martorul O., acasă la inculpat cu ocazia botezului. Martorul a mai arătat că el personal nu a văzut cuţit la inculpat nici după incident când l-a ridicat de jos pe inculpat şi că atât el cât şi celălalt martor nu au participat la incident stând la 5 - 6 m de locul unde inculpatul şi grupul părţii vătămate se îmbrânceau.

Martorul P.I.M. şi-a menţinut ca şi martorii anteriori arătaţi, declaraţiile date în cursul urmăririi penale arătând că cei din grupul părţii vătămate au venit către ei (adică grupul inculpatului - el, inculpatul şi martorul D.), l-au lovit toţi pe inculpat, au dat cu spray lacrimogen şi inculpatul a căzut la pământ, când a continuat să fie lovit de toţi. Apreciază că incidentul a pornit de la cearta anterioară cu ocazia botezului, când inculpatul i-a poftit afară pe fraţii O., iar pentru că aceştia (care în prealabil, susţine martorul, că l-au lovit pe inculpat şi în curte la botez) nu au ieşit afară i-a ameninţat cu o coasă, după ce a fost lovit de fraţii O. (S. şi D.).

Ca şi martorul D., a cărui depoziţie a fost depusă anterior, şi martorul P. a arătat că incidentul s-a finalizat cu inculpatul căzut la pământ, lovit de toţi agresorii, care au vrut să se mai întoarcă să-l lovească. El şi celălalt martor nu au participat la bătaie, retrăgându-se lateral. A precizat expres că toţi au sărit pe inculpat când s-au întâlnit, că nici o persoană nu a stat deoparte, cum a stat el şi martorul D., şi că inculpatului i s-a dat cu spray pulverizant după ce în prealabil i s-au aplicat primii pumni. Personal, martorul nu a văzut nici o lovitură cu cuţitul, dar nu exclude posibilitatea să se fi întâmplat, iar el datorită învălmăşelii şi a întunericului să nu o fi văzut.

Martorul L.D. şi-a menţinut declaraţia de la urmărire penală, a arătat că a făcut parte din grupul părţii vătămate şi că a venit seara în Bălcaciu, cu ceilalţi pentru a se întâlni cu o prietenă, arată că nu a văzut începutul incidentului pentru că a rămas mai în spate să vorbească la telefon, dar l-a văzut pe martorul O.A. lovindu-l cu pumnul pe inculpat, după ce anterior inculpatul a vrut să-l lovească pe acesta cu un lemn. Personal martorul nu a văzut cuţitul, dar l-a văzut pe partea vătămată ţinându-se de abdomen, l-a dus la maşină şi a chemat salvarea. A susţinut de asemenea că nu a venit în sat cu intenţia de răzbunare, mai arătând că partea vătămată a dat cu spray lacrimogen.

Martorul C.D., propus de apărare, a arătat că i-a văzut pe poliţişti a doua zi dimineaţa la faţa locului pentru reconstituire, el având casa în imediata apropiere de locul faptei. A arătat că în seara faptei nu a auzit scandal pe stradă şi a apreciat că inculpatul nu putea lovi decât dacă ar fi fost provocat.

Martora T.M., propusă de apărare, fiind sora inculpatului, a relatat că în prima parte a zilei, la botez, inculpatul a avut o ceartă cu fraţii O., ocazie cu care a fost lovit de unul din ei (O.D.), astfel că inculpatul i-a poftit afară pe aceştia, ei nu au ieşit, iar inculpatul l-a ameninţat cu coasa să iasă afară. Personal nu a văzut incidentul din seara zilei respective, dar l-a văzut pe inculpat lovit la ochi şi la picior spunând că l-au bătut mai multe persoane printre care fraţii O. A mai arătat că inculpatul a plecat să ducă scaunele de la botez la căminul cultural cu martorii D. şi P. şi nu cu alte intenţii. A relatat că după incidentul de la botez, inculpatul nu a prezentat leziuni, ci numai după cel de seară.

Potrivit raportului de constatare medico-legale nr. 12295 din 27 septembrie 2011, inculpatul T.V.C. a prezentat leziuni corporale traumatice care s-au putut produce prin loviri cu corpuri dure (posibil pumni) şi cădere, leziuni ce pot data din 25 septembrie 2011 şi care au necesitat spre vindecare 8 - 9 zile îngrijiri medicale.

În ce priveşte leziunile părţii vătămate, Tribunalul a reţinut următoarele:

În raportul de constatare medico-legală nr. 2652/II/A/68, efectuat în cursul urmăririi penale s-a concluzionat că partea vătămată a prezentat o plagă penetrantă abdominală cu lezare de intestin subţire şi mezocolon; o plagă superficială la nivelul antebraţului stâng. Leziunile s-au putut produce prin lovire activă cu un corp înţepător-tăietor (de ex. cuţitul corp delict). Poziţia victimă-agresor în momentul producerii leziunilor a putut fi, ambii în ortostatism şi faţă în faţă; în momentul producerii leziunii abdominale, victima se afla cu braţul ridicat fie deasupra capului, fie la nivelul toracelui; în cazul leziunii de la nivelul abdomenului, traiectoria de lovire a putut fi orizontală, uşor oblică de la stânga spre dreapta corpului victimei. Ca urmare a leziunilor suferite, viaţa victimei a fost pusă în primejdie. Leziunile necesită 24 - 26 zile îngrijiri medicale şi pot data din 25 septembrie 2011.

Apoi, la cererea apărării instanţa a dispus efectuarea unui raport de expertiză medico-legală (nr. 1029/II/A din 27 din 27 aprilie 2012) în care s-a concluzionat că poziţia victimă-agresor în cazul leziunilor suferite de partea vătămată a putut fi:

- în cazul leziunii abdominale: ambii în ortostatism şi faţă în faţă, agresorul lovind cu mâna dreaptă, de la stânga spre dreapta corpului victimei şi de sus în jos;

- în cazul leziunii de la nivelul antebraţului, ambii în ortostatism şi faţă în faţă, victima cu braţul ridicat la nivelul toracelui, sau, ambii în ortostatism şi faţă în faţă, victima cu braţul stâng în poziţie verticală pe lângă corp.

Ad. 2 şi 3: În situaţia în care victima şi agresorul se aflau în ortostatism şi faţă în faţă, victima cu braţul stâng în poziţie verticală pe lângă corp, direcţia de lovire a fost oblică de sus în jos şi de la stânga spre dreapta corpului victimei. În această ipoteză, ambele leziuni fiind consecinţa unei singure lovituri.

Din coroborarea întregului material probator administrat în mod echitabil, atât în favoarea acuzării, dar şi a apărării, Tribunalul a reţinut următoarele:

Incidentul s-a produs pe fondul altercaţiilor anterioare între inculpat şi fraţii O. (martori în cauză) cu ocazia unui botez ce a avut loc în prima parte a zilei de 25 septembrie 2011 în casa inculpatului, ocazie cu care inculpatul a fost lovit de unul dintre aceştia, după care i-a poftit afară din casă şi curte.

Seara, în aceeaşi zi, inculpatul a pornit împreună cu martorii D.A.C. şi P.I.M. să returneze mobilierul împrumutat pentru botez la căminul cultural, ocazie cu care s-au întâlnit cu grupul părţii vătămate printre care se aflau şi fraţii O., cu care inculpatul a avut conflictul anterior. Grupul părţii vătămate, pe care inculpatul nu o cunoştea, a venit intenţionat către inculpat şi grupul său, tăindu-le calea şi agresându-l pe inculpat, mai exact l-au lovit cu pumnii, inculpatul a căzut la pământ, apoi partea vătămată i-a dat cu spray lacrimogen în ochi, situaţie în care inculpatul a scos cuţitul pe care-l avea asupra sa şi a lovit la întâmplare, încercând să se apere de agresorii care se aflau în jurul lui, în contextul în care martorii care-l însoţeau pe inculpat nu au fost implicaţi în incident, deci inculpatul nu avea altă posibilitate de apărare.

Faptul că grupul părţii vătămate a venit înapoi seara în satul inculpatului cu intenţia de a-l întâlni pe inculpat rezultă din modul de desfăşurare a întâlnirii şi a despărţirii dintre cele două grupuri, în sensul că cei din grupul părţii vătămate l-au aşteptat şi l-au atacat pe inculpat, făcând referiri verbale la incidentul din prima parte a zilei, iar la sfârşitul incidentului din seara aceleiaşi zilei, în timp ce se îndepărtau de locul unde inculpatul era bătut şi căzut la pământ au spus "hai să ne întoarcem şi să îi mai dăm".

Nu s-a susţinut că inculpatul s-a înarmat cu cuţitul special pentru a-l agresa pe partea vătămată, pentru că inculpatul nu avea de unde să ştie că fraţii O. se vor mai întoarce în sat şi mai ales cu intenţia de agresare, ceea ce l-ar fi determinat să ia cuţitul pentru ca să se apere. Acesta purta cuţitul la el în acea seară fără scopul precis de a ataca sau de a se apăra de cineva.

Aşa cum rezultă din actele medicale şi inculpatul a avut leziuni serioase în urma loviturilor cu pumnii şi picioarele ce i le-au aplicat cei din grupul părţii vătămate.

Cu toate că apărarea a susţinut existenţa legitimei apărări, instanţa a considerat că din modul în care s-a derulat incidentul, acesta a comis fapta prin depăşirea limitelor legitimei apărări ca circumstanţă atenuantă legală.

Ştiind că cei din grupul părţii vătămate au fost violenţi cu el în prima parte a zilei, că aceştia aveau motive de răzbunare pe el pentru că i-a scos afară din curte, văzându-se lovit de întreg grupul şi neajutat de martorii cu care se afla, inculpatul lovit, căzut la pământ, speriat că i s-a dat cu spray lacrimogen în ochi (deci vizibilitatea pentru a se apăra îi era obturată) a scos cuţitul şi a lovit pe persoana care se afla în imediata sa apropiere de la care a venit ultimul act de agresiune (sprayul paralizant), respectiv l-a lovit pe partea vătămată cauzându-i leziunile descrise în rapoartele medicale arătate anterior.

Cu toate acestea, instanţa a considerat că acţiunea inculpatului nu se încadrează nici la art. 44 alin. (2) C. pen. şi nici la art. 44 alin. (3) C. pen., ca o cauză care înlătură caracterul penal al faptei.

Potrivit art. 44 alin. (2) C. pen. "este în stare de legitimă apărare acela care săvârşeşte fapta pentru a înlătura un act material, direct, imediat şi injust, îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes obştesc şi care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obştesc".

Potrivit art. 44 alin. (3) C. pen. "este de asemenea în legitimă apărare şi acela care din cauza tulburării sau temerii a depăşit limitele unei apărări proporţionale cu gravitatea pericolului şi cu împrejurările în care s-a produs atacul".

Potrivit art. 73 lit. a) C. pen. constituie circumstanţă atenuantă împrejurarea "depăşirii limitelor legitimei apărări sau ale stării de necesitate".

Legitima apărare prev. de art. 44 alin. (2) C. pen. are la bază proporţionalitatea apărării cu gravitatea pericolului şi împrejurările în care s-a produs atacul.

Art. 44 alin. (3) C. pen. reglementează "excesul de apărare" sau "excesul justificat", aşa cum a fost denumit în practică şi teoria de specialitate, şi anume depăşirea limitei unei apărări proporţionale pe fondul tulburării sau temerii de care a fost stăpânit cel care a comis fapta pentru a înlătura atacul, fiind asimilate legitimei apărări depăşirea limitelor apărării din acest motiv.

Circumstanţa atenuantă legală a depăşirii legitimei apărări numită şi "excesul scuzabil" este situaţia în care excesul de apărare nu este datorat tulburării sau temerii şi nu este deci asimilat cu legitima apărare.

Instanţa a apreciat, ţinând cont de toate etapele producerii incidentului, condiţia psihică a inculpatului, modul cum a înţeles să riposteze pentru a se apăra, că inculpatul a acţionat în condiţiile circumstanţei atenuante legale prev. de art. 73 lit. a) C. pen. şi nu în legitimă apărare.

S-a reţinut că, chiar dacă a fost agresat de grupul părţii vătămate, loviturile primite au fost cu pumnii şi picioarele şi nici un moment nu s-a pus problema ca să-i fie pusă viaţa în pericol, ci doar o bătaie ca răzbunare, aşa încât scoaterea cuţitului (armă aptă să producă leziuni mortale) şi lovirea unuia din agresori cu acesta, nu este o apărare proporţională cu atacul şi nici o depăşire a proporţionalităţii datorate temerii ori tulburării, pentru că agresorii săi nu l-au atacat cu asemenea arme şi nu şi-au manifestat intenţia de a-i provoca leziuni de natura celei provocate părţii vătămate.

De asemenea, instanţa a ţinut cont şi de comportamentul inculpatului în derularea evenimentelor din întreaga zi, fiind la rândul său implicat afectiv şi fizic în incidentul de la botez, certându-se cu fraţii O. şi ameninţându-i cu o coasă să iasă afară din casă.

În consecinţă, instanţa a reţinut în favoarea inculpatului circumstanţa atenuantă a depăşirii legitimei apărări, prev. de art. 73 lit. a) C. pen.

Faţă de cele arătate, în baza art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen. raportat la art. 73 lit. a) şi 76 lit. b) C. pen., inculpatul T.V.C., cetăţean român, muncitor la SC R.T. SRL Braşov, necăsătorit, cu antecedente penale (reabilitare de drept conform art. 83 C. pen., dar neconstatată pe cale judecătorească), aflat sub interdicţia de a nu părăsi ţara în prezentul dosar, a fost condamnat la o pedeapsă de:

- 3 ani închisoare cu aplicarea art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe durata art. 71 C. pen.

Conform art. 76 alin. (3) C. pen. a fost înlăturată aplicarea pedepsei complementare.

În temeiul art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, republicată, acelaşi inculpat a mai fost condamnat la o pedeapsă de:

- 1 lună închisoare cu aplicarea art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe durata art. 71 C. pen.

În temeiul art. 33, 34 C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare cu aplic. art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În temeiul art. 86¹ C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit conform art. 86² C. pen.

Pe durata termenului de încercare astfel stabilit s-a dispus ca inculpatul să se supună, conf. art. 86³ C. pen. următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor din cadrul Tribunalului Alba;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă, în cazul angajării în termenul de încercare;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

S-a atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 86⁴ C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere.

A fost dedusă din pedeapsă durata reţinerii şi a arestării preventive începând cu data de 26 septembrie 2011 şi până la data de 14 mai 2012, conf. art. 88 C. pen.

A fost menţinută măsura obligării de a nu părăsi ţara luată împotriva inculpatului T.V.C. prin încheierea din 07 mai 2012, până la rămânerea definitivă a prezentei cauze.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. a fost confiscat de la inculpat cuţitul - corp delict - folosit de inculpat la săvârşirea infracţiunii aflat la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Alba.

În temeiul art. 14 C. proc. pen. rap. la art. 1357 Noul C. civ. şi următoarele din acelaşi cod a fost admisă în parte acţiunea civilă şi în consecinţă:

Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 2214 RON despăgubiri civile în favoarea Spitalului Municipal Blaj, cheltuieli ocazionate cu internarea şi tratamentul părţii civile.

Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 5000 RON daune morale în favoarea părţii civile G.C.O..

În baza art. 193 C. proc. pen. inculpatul a fost obligat la plata sumei de 2200 RON cheltuieli judiciare făcute de părţi, în favoarea părţii civile reprezentând onorariu avocat.

În ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei stabilite de instanţă fără privarea de libertate, s-a avut în vedere lipsa antecedentelor penale, acesta având anterior o pedeapsă care potrivit legii este sub incidenţa reabilitării de drept, faptul că este o persoană cu reale posibilităţi de reeducare, este muncitor la SC R.T. SRL Braşov, a stat în stare de arest preventiv aproape 9 luni de zile, conştientizând astfel efectele şi consecinţele faptei sale, iar pe parcursul interdicţiei de a nu părăsi ţara acesta nu şi-a încălcat obligaţiile stabilite, sens în care instanţa a considerat că poate o pedeapsă cu suspendarea sub supraveghere, cu respectarea obligaţiilor specifice pe durata termenului de încercare, este de natură să aducă atingere scopului pedepsei penale.

În privinţa laturii civile, Tribunalul a apreciat, fără a nega gravitatea leziunilor suferite de partea vătămată, leziuni care i-au pus viaţa în pericol, că din suma solicitată de partea vătămată cu titlu de daune morale (20.000 RON), suma de 5.000 RON este de natură a compensa prejudiciul moral şi suferinţa fizică a părţii civile, fără a constitui o îmbogăţire fără just temei, mai ales în condiţiile în care şi partea civilă a contribuit la agresarea inculpatului anterior ca acesta să îl lovească cu cuţitul.

Împotriva hotărârii pronunţate de prima instanţă au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba, inculpatul T.V.C. şi partea vătămată şi civilă G.C.O.

Apelurile au fost declarate în termen, iar apelurile parchetului şi părţii civile au fost motivate în scris.

1. În motivarea apelului parchetul a criticat hotărârea penală pronunţată de instanţa de fond sub aspectul laturii penale, după cum urmează:

1.1. În mod nelegal prima instanţă a reţinut în favoarea inculpatului circumstanţa atenuantă legală prevăzută de art. 73 alin. (1) lit. a) C. pen., dând o greşită interpretare a probatoriului, reţinând "că inculpatul căzut la pământ (...) a scos cuţitul şi a lovit persoana aflată în apropierea sa", deşi din raportul de constatare medico-legală şi din declaraţiile martorului, rezultă că inculpatul şi victima erau în ortostatism şi faţă în faţă, lovirea cu cuţitul producându-se în momentul în care victima s-a interpus între inculpat şi un martor.

1.2. În mod greşit prima instanţă nu a dispus restituirea bunurilor ce au servit ca mijloc de probă, potrivit art. 109 alin. (5) C. proc. pen.

1.3. În mod greşit Tribunalul nu a aplicat inculpatului pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. pen.

1.4. Tribunalul nu a dat eficienţă dispoziţiilor art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. şi, deşi a constatat existenţa concursului real de infracţiuni, nu a sporit pedeapsa rezultantă.

1.5. S-a făcut o greşită individualizare judiciară a pedepsei, în funcţie de pericolul social concret al faptei, solicitându-se majorarea pedepsei aplicate.

2. Inculpatul T.V.C. nu a formulat critici la sentinţa penală atacată.

3. Partea civilă G.C.O. a criticat sentinţa penală atacată, solicitând executarea pedepsei în regim de detenţie şi majorarea daunelor morale la 10.000 euro.

Prin Decizia penală nr. 19/A din 31 ianuarie 2013, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba şi inculpatul T.V.C. împotriva Sentinţei penale nr. 269/2012 pronunţată de Tribunalul Alba în Dosar nr. 13245/107/2011.

A desfiinţat sentinţa atacată sub aspectul laturii penale, privind calificarea juridică a faptelor şi restituirii bunurilor nesupuse confiscării şi procedând la o nouă judecată în aceste limite:.

A înlăturat din calificarea juridică a infracţiunii prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen. dispoziţiile art. 73 lit. a) şi reţine dispoziţiile art. 74 lit. c) C. pen.

A reţinut la calificarea juridică a infracţiunii prev de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 dispoziţiile art. 74 lit. c) C. pen.

În baza art. 109 alin. (5) C. pen. a dispus restituirea către inculpatul T.V.C. a următoarelor bunuri: o pereche de pantofi de culoare neagră, o pereche de pantaloni tip jeans, un tricou de culoare roşie şi un tricou de culoare alb şi albastru, iar către partea vătămată G.C.O. a următoarelor bunuri: un tricou de culoare roz.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.

A respins ca nefondat apelul declarat de partea vătămată G.C.O.

A obligat pe partea vătămată să plătească statului suma de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 200 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu a fost avansată din fondurile Ministerului de Justiţie.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termenul legal de 10 zile prev. de art. 385³ C. proc. pen., Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, criticile formulate de acesta vizând netemeinicia pedepsei aplicate pe care o apreciază ca fiind prea mică, în raport de circumstanţele reale ale cauzei, impunându-se înlăturarea circumstanţelor atenuante reţinute în favoarea inculpatului şi executarea pedepsei în regim de detenţie.

A mai solicitat aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen.

În susţinerea recursului, parchetul invocă cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. .

Criticile aduse nu sunt fondate.

Analizând legalitatea şi temeinicia deciziei recurate prin prisma cazului de casare invocat, conform art. 385⁶ alin. (6) C. proc. pen., în baza căruia instanţa de recurs examinează cauza numai prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385⁹ C. proc. pen. cât şi din perspectiva art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că recursul declarat de parchet nu este fondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează:

Reţine Înalta Curte, că situaţia de fapt a fost în mod temeinic stabilită de instanţele de fond şi apel care au realizat o analiză amplă şi obiectivă a întregului ansamblu probator administrat în cele două faze ale procesului penal, încadrarea juridică dată faptelor este justă şi corespunde situaţiei de fapt, în mod corect apreciindu-se că se impune tragerea la răspundere penală a inculpatului.

Astfel, rezultă din probele administrate atât în faza de urmărire penală, cât şi în mod direct şi nemijlocit în faza de cercetare judecătorească că, în cauză, sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen. rap. la art. 74 lit. c), art. 76 lit. b) C. pen. şi de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, cu aplicarea art. 74 lit. c) C. pen.

Referitor la pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului, Înalta Curte apreciază că în cauză s-a procedat la o justă individualizare a pedepsei în raport de criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al infracţiunilor săvârşite, modalitatea concretă de comitere a faptelor, urmările acestora, limitele de pedeapsă, cât şi de circumstanţele personale (conduita procesuală sinceră, prezentându-se în faţa autorităţilor, este integrat social, fiind angajat pe durată nedeterminată la SC R.T. SRL Braşov), care justifică reţinerea circumstanţei atenuante prev. de art. 74 lit. c) C. pen., aspecte ce au condus la stabilirea unei pedepse care prin cuantum la stabilirea unei pedepse care prin cuantum şi modalitate de executare este în măsură să asigure atingerea scopurilor pedepsei astfel cum sunt reglementate de disp. art. 52 C. pen.

Potrivit disp. art. 52 C. pen. pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului, în scopul prevenirii săvârşirii de infracţiuni.

Ca măsură de constrângere, pedeapsa are - pe lângă scopul său represiv - şi o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală şi judiciară, atât în ceea ce priveşte fapta penală săvârşită, cât şi în ce priveşte comportamentul făptuitorului.

Ca atare, pedeapsa şi modalitatea de executare a acesteia, trebuie individualizată în aşa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale şi să evite, pe viitor, săvârşirea de fapte penale.

În speţă, instanţa de control judiciar a apreciat corect asupra gravităţii faptelor, dar şi a împrejurărilor în care au fost comise, coroborate cu persoana inculpatului, condiţii în care solicitarea parchetului de majorare a pedepsei rezultante şi de schimbare a modalităţii de executare a acesteia este neîntemeiată.

Faţă de considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca, în baza art. 385¹⁵ alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.

Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia împotriva Deciziei penale nr. 19/A din 31 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat T.V.C., în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de parchet, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 noiembrie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 3612/2013. Penal. Omorul (art. 174 C.p.)....		ICCJ. Decizia nr. 3544/2013. Penal. Omorul calificat (art. 175... →

ICCJ. Decizia nr. 3569/2013. Penal. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Omorul (art. 174 C.p.). Recurs

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3569/2013. Penal. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Omorul (art. 174 C.p.). Recurs