ICCJ. Decizia nr. 3613/2013. Penal. Omorul (art. 174 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia penală nr. 3613/2013
Dosar nr. 2204/115/2013
Şedinţa publică din 19 noiembrie 2013
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 48 din 15 aprilie 2013 pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin în Dosarul nr. 2204/115/2013, a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 174 C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen., formulată de inculpatul Z.S.F. (prin apărătorul său ales).
În baza dispoziţiilor art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., art. 74 lit. c) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen. şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul Z.S.F., la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare.
În baza dispoziţiilor art. 71 C. pen., a fost interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) - c) C. pen. (cu excepţia dreptului de a alege).
În baza dispoziţiilor art. 53 pct. 2 lit. a), art. 65 alin. (2) C. pen., a fost interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) - c) C. pen. (cu excepţia dreptului de a alege), pe o durată de 3 (trei) ani, după executarea pedepsei - conform art. 66 C. pen.
În baza dispoziţiilor art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi arestului preventiv, începând cu data de 28 noiembrie 2012, până la zi.
În baza dispoziţiilor art. 350 C. proc. pen., art. 160 alin. (1), (3) C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului pe o durată de 60 zile, începând cu data de 15 aprilie 2013.
În baza dispoziţiilor art. 14, 346 C. proc. pen. şi art. 1381 - 1395 C. civ., a fost obligat inculpatul Z.S.F. la plata sumei de 3.091,46 RON către partea civilă Spitalul Municipal de Urgenţă Caransebeş, cu titlu de despăgubiri civile.
În baza dispoziţiilor art. 14, 346 C. proc. pen., art. 1381 - 1395 C. civ., a fost obligat inculpatul faţă de părţile civile B.E., B.L.S. (prin reprezentant legal O.P. - mama minorei) şi B.D.A. (prin reprezentant legal O.P. - mama minorului), la plata sumei de 100.000 euro, reprezentând despăgubiri civile, din care 1.000 euro - despăgubiri materiale, ocazionate cu înmormântarea şi pomenile, şi 99.000 euro cu titlu de daune morale, după cum urmează: câte 33.000 euro pentru fiecare parte civilă B.E. (mama victimei), B.L.S. prin reprezentant legal O.P. - mama minorei) şi B.D.A. (prin reprezentant legal O.P. - mama minorului).
În baza dispoziţiilor art. 14, 346 C. proc. pen., art. 1381 - 1395 C. civ., a fost obligat inculpatul faţă de părţile civile minore B.L.S. şi B.D.A. la plata unei rente lunare de câte 100 RON fiecare, începând cu data de 25 noiembrie 2012 şi până la majoratul acestora sau terminarea studiilor, dar nu mai mult de 25 de ani.
În baza dispoziţiilor art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul Z.S.F. la plata sumei de 3.000 RON - cheltuieli judiciare faţă de stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul din 21 martie 2013, întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin, în Dosarul nr. 558/P/2012, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului Z.S.F., pentru săvârşirea infracţiunii de omor, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., reţinându-se că în seara zilei de 25 noiembrie 2012 inculpatul Z.S.F. a exercitat mai multe acte de agresiune (prin lovirea cu parul în zone vitale), asupra victimei B.S., cauzându-i decesul.
La dosarul cauzei s-a dispus ataşarea Dosarului de urmărire penală nr. 558/P/2012 şi a fost audiat inculpatul Z.S.F. (şedinţa publică din 11 aprilie 2013). Părţile civile B.E., B.L.S. (minoră) şi B.D.A. (minor) s-au constituit părţi civile cu suma de 100.000 euro cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând 1.000 euro despăgubiri materiale (cheltuieli ocazionate cu înmormântarea, pomenile) şi 99.000 euro despăgubiri morale (câte 33.000 euro pentru fiecare parte civilă; de asemenea, s-a solicitat obligarea inculpatului şi la plata unei pensii de întreţinere pe seama minorilor B.L.S. şi B.D.A., raportată la venitul minim pe economie, până la împlinirea vârstei de 18 ani sau 25 ani, dacă se află în continuarea studiilor; în susţinerea cererii, s-a depus la dosar copie a cărţii de identitate a numitei O.P. (seria x nr. 001, eliberată la 15 iunie 2004 de Mun. Caransebeş), factura fiscală din 28 martie 2013 şi bonul fiscal aferent, eliberate de SC P.G. SRL Caransebeş, factura fiscală din 06 decembrie 2012 şi bonul fiscal aferent, eliberate de SC P.G. SRL Caransebeş şi copiile certificatelor de naştere a minorilor B.L.S. şi B.D.A. (seria y nr. 002 şi seria q nr. 003). Partea civilă Spitalul Municipal de Urgenţă Caransebeş s-a constituit parte civilă cu suma de 3.091,46 RON, reprezentând cheltuieli de spitalizare, ce au fost necesare pentru îngrijirea victimei. Inculpatul Z.S.F. a depus la dosar, în circumstanţiere, un număr de şase caracterizări de la vecinii inculpatului Z.S.F., respectiv de la numiţii D.S., V.A., J.M., V.A., P.V. şi D.G., domiciliaţi în Bolvaşniţa, şi Sentinţa penală nr. 318/2009 din 12 octombrie 2009, pronunţată de Judecătoria Caransebeş în Dosarul nr. 1316/208/2009, rămasă definitivă la data 26 ianuarie 2010 prin Decizia penală nr. 16/2010 a Tribunalului Caraş-Severin.
Fiind audiat, inculpatul Z.S.F. a înţeles să se prevaleze de dispoziţiile art. 320 şi urm. C. proc. pen., în ceea ce priveşte săvârşirea faptei, aşa cum a fost descrisă în rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin, însuşindu-şi probatoriul administrat în faza de urmărire penală şi acceptând să achite părţilor civile sumele solicitate, conform cererilor depuse la dosar.
Faţă de această situaţie, instanţa de fond a reţinut şi şi-a însuşit starea de fapt şi drept consemnată în actul de sesizare al parchetului.
Astfel, în data de 25 noiembrie 2012, în jurul orelor 17,30 - 18,00, inculpatul Z.S.F. s-a aflat la locuinţa lui D.S., din localitatea Bolvaşniţa, cu scopul de a-l tunde pe acesta, la locuinţă aflându-se şi numiţii D.I.F. şi P.P. Aici au consumat băuturi alcoolice - ţuică şi bere. La ora mai sus arătată în locuinţă a intrat victima B.S., care i-a reproşat inculpatului faptul că i-a dat foc la saivanul său unde îşi avea oile, ameninţându-l că îl va împuşca. Cei doi au intrat în altercaţie, împingându-se reciproc, intervenind numitul D.S. pentru a-i despărţi.
Inculpatul Z.S.F. a plecat la locuinţa sa împreună cu bunica sa, care a venit după el. Seara, în jurul orei 21,00, bunica l-a trimis în grădină pentru a vedea de ce latră câinii. Inculpatul a plecat spre grădina locuinţei, luând dintr-o anexă a locuinţei o bâtă (par). A intrat în grădină şi a observat că în celălalt capăt (în fundul grădinii) se află o persoană. Apropiindu-se de persoana respectivă, şi-a dat seama că în grădina sa a intrat victima B.S. Inculpatul a întrebat victima "ce caută, ce face aici?", observând că are în mână un topor. Victima B.S. a ridicat toporul asupra inculpatului, lovindu-l cu muchia toporului peste braţul stâng. Victima a ridicat din nou toporul asupra inculpatului, moment în care acesta l-a prins de mâna în care ţinea toporul şi, cu mâna dreaptă, l-a lovit cu bâta peste picioare. Victima a dat să cadă, însă şi-a revenit şi s-a retras pentru a ieşi din grădină. În apropierea porţii de la ieşirea din grădină (poarta din spatele grădinii), victima a încercat din nou să-l lovească pe inculpat cu toporul, însă inculpatul l-a prins de mână şi l-a îmbrâncit, amândoi ieşind în afara grădinii.
La o distanţă de aproximativ 10 m de poarta de la grădină, văzând că victima îşi bagă mâna în buzunarul de la haină şi crezând că poate scoate vreun pistol, inculpatul a lovit victima cu bâta peste corp de mai multe ori. Victima a căzut pe spate, iar inculpatul a continuat să o lovească cu bâta din lemn de mai multe ori peste corp (cca 7 - 8 lovituri). Bâta s-a rupt în două, iar o bucată ce a rămas în mână, a aruncat-o în gardul dinspre grădina vecinului său, necunoscând locul unde a aruncat cealaltă bucată ce s-a rupt. Inculpatul i-a luat toporul şi a plecat prin grădina sa, pentru a ajunge în locuinţă, lăsând victima în acel loc, căzută pe spate. Văzând că uşa de la intrarea în locuinţă este încuiată pe interior, a sărit gardul de la grădină, în grădina vecinului său D.L., pentru a ajunge în stradă. În stradă, inculpatul s-a întâlnit cu numita O.P. - concubina victimei - care, văzându-l că avea toporul concubinului ei în mână, l-a întrebat ce s-a întâmplat. Inculpatul i-a zis să vină cu el pentru a-i arăta locul unde se află concubinul său (victima în cauză). Ajungând la locul unde se afla victima, martora O.P. a văzut că victima - concubinul ei - se afla pe jos, spunându-i "m-a omorât C. (Z.S.F.), cu parul".
Au fost anunţate organele de poliţie şi salvarea, victima fiind transportată la Spitalul Municipal Caransebeş. Acesteia i-au fost acordate îngrijiri medicale timp de 4 zile, după care a decedat în data de 30 noiembrie 2012.
Din raportul medico-legal nr. 231/A3 din 06 februarie 2013, avizat de către IML Timişoara, rezultă că moartea victimei B.S. a fost violentă şi s-a datorat politraumatismului soldat cu: a) traumatism toracic (cu multiple fracturi costale, contuzii şi ruptură pulmonară); b) traumatism coloană vertebrală lombară (fractură L1-L2); şi c) traumatism de membru superior stâng (fractură ambele oase antebraţ); complicat în evoluţie cu şoc traumatic şi şoc toxico-septic.
În drept, inculpatul Z.S.F. a săvârşit infracţiunea de omor, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 174 C. pen., reţinându-se faţă de acesta aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., întrucât a fost provocat de victimă, aceasta intrând fără drept în grădina locuinţei inculpatului şi încercând să îl agreseze cu toporul.
Referitor la cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatului, din infracţiunea prevăzută de art. 174 C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen., tribunalul a apreciat că faţă de intensitatea loviturilor aplicate victimei, concretizată în multiple fracturi costale, contuzii şi ruptură pulmonară, traumatism de coloană vertebrală lombară şi de membru superior stâng, complicat în evoluţie cu şoc traumatic şi şoc toxico-septic; de zonele corpului asupra cărora s-a exercitat actul de violenţă; de atitudinea inculpatului faţă de victimă (după ce aceasta a căzut la pământ, a continuat să o lovească până s-a rupt bâta, şi după ce a încetat să o lovească, a părăsit victima), rezultă cu certitudine intenţia inculpatului, ca formă de vinovăţie pentru existenţa infracţiunii de omor (acesta a prevăzut rezultatul acţiunii sale şi chiar dacă nu l-a urmărit a acceptat, totuşi posibilitatea survenirii sale), neimpunându-se deci schimbarea încadrării juridice.
Întrucât, aşa cum s-a reţinut mai sus, inculpatul s-a prevalat de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., recunoscând săvârşirea faptei aşa cum a fost descrisă prin rechizitoriul parchetului şi solicitând ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, iar instanţa a apreciat că soluţionarea laturii penale (şi civile) poate fi realizată, întrucât, din probele administrate, rezultă că fapta inculpatului este stabilită şi sunt suficiente date cu privire la persoana acestuia pentru a permite stabilirea unei pedepse, tribunalul a procedat la condamnarea inculpatului, conform textelor legale aplicabile în speţă.
Astfel, instanţa de fond a avut în vedere, la individualizarea pedepsei, dispoziţiile art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., precum şi dispoziţiile art. 72 C. pen., respectiv dispoziţiile Părţii generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în Partea specială (cu reducerea rezultată în urma eficientizării alin. (7) al art. 3201 C. proc. pen.), gradul de pericol social al faptei săvârşite, ce este unul deosebit de ridicat, în cazul de faţă (fiind adusă atingere valorii supreme ocrotite de lege, respectiv viaţa omului), rezultând din însăşi modul de săvârşire şi consecinţele produse (uciderea victimei, privarea copiilor săi de absenţa unui dintre părinţi din viaţa şi educaţia lor - cu toate consecinţele materiale, morale şi psihologice), de persoana inculpatului, care se află pentru prima dată în conflict cu legea penală, a recunoscut şi regretat fapta săvârşită în stare de provocare şi a avut o atitudine corespunzătoare atât faţă de organele juridice, cât şi faţă de părţile civile (fiind de acord cu plata despăgubirilor solicitate de acestea) şi nu a avut vreodată conflicte în comunitatea unde a trăit.
Astfel, s-a apreciat că scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen. poate fi atins prin aplicarea unei pedepse de 4 ani închisoare, cu executare în condiţiile art. 71, 64 C. pen.
În latura civilă, instanţa de fond a avut în vedere poziţia procesuală a inculpatului şi dispoziţiile art. 161 C. proc. pen.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel atât părţile civile cât şi inculpatul, numai cu privire la latura penală.
În memoriul cuprinzând motivele de apel, părţile civile au arătat că se impune schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 176 lit. a), fapta fiind săvârşită prin cruzimi sau dacă instanţa nu va reţine săvârşirea faptei în această modalitate să se reţină săvârşirea infracţiunii în condiţiile art. 175 lit. d) C. pen., respectiv profitând de neputinţa victimei de a se apăra, solicitând majorarea pedepsei.
Apelul inculpatului a fost motivat oral în ziua judecăţii de către apărătorul ales al inculpatului.
Prin Decizia penală nr. 129/A din 26 iunie 2013 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatul Z.S.F. şi părţile civile B.E., B.L.S. (prin reprezentat legal O.P.) şi B.D.A. (prin reprezentant legal O.P.).
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs partea civilă O.P. în calitate de reprezentant legal al minorelor B.L.S. şi B.D.A., care nu a fost motivat cu cel puţin cinci zile înaintea primului termen potrivit art. 38510 C. proc. pen. şi partea civilă B.E., aceasta din urmă reiterând, în motivarea depusă în termen legal, criticile de la apel privind greşita încadrare juridică a faptei.
Astfel, s-a susţinut că fapta nu constituie infracţiunea de omor, ci infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 176 lit. a) C. pen., fiind săvârşită prin cruzimi, sau infracţiunea prevăzută de art. 175 lit. d) C. pen., respectiv profitând de neputinţa victimei de a se apăra.
În lipsa oricărei motivări, analizând recursul declarat de partea civilă O.P. în calitate de reprezentant legal al minorelor B.L.S. şi B.D.A. prin prisma motivelor ce pot fi invocate din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., cât şi recursul declarat de partea civilă B.E., prin prisma motivelor invocate, dar şi a celor ce pot fi invocate din oficiu, în limita dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursurile declarate de părţile civile sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare, pentru cele ce succed.
Având în vedere data pronunţării deciziei recurate, se constată că sunt aplicabile dispoziţiile Codului de procedură penală, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013.
Prin acest act normativ s-a realizat o nouă limitare a devoluţiei recursului, ca al treilea grad de jurisdicţie, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial, intenţia clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.
Deşi, în speţă, motivele recursului părţii civile B.E. nu au fost subsumate unui caz de casare, se constată că motivele de fapt pot fi încadrate în cel prevăzut de art. 385 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen. şi că, într-adevăr, acest caz a fost menţinut şi nu a suferit nicio modificare sub aspectul conţinutului prin Legea nr. 2/2013, cenzura instanţei de recurs fiind limitată la verificarea corespondenţei dintre situaţia de fapt stabilită de instanţele inferioare şi încadrarea juridică dată acesteia.
Din această perspectivă şi în raport de situaţia de fapt, se constată că încadrarea juridică a fost corect stabilită, având în vedere că motivele recurentei părţi civile tind la schimbarea situaţiei de fapt reţinută cu caracter definitiv de către instanţa de apel şi vizează, de fapt, modalitatea de interpretare a probatoriului, împrejurări ce nu mai pot fi cenzurate de instanţa de recurs, cu atât mai mult, având în vedere poziţia de recunoaştere adoptată de inculpat, în procedura prevăzută de art. 3201 C. proc. pen.
Ca atare, constatând că nu se poate reţine nici incidenţa vreunuia dintre cazurile de casare care ar putea fi luate în considerare din oficiu, inclusiv cu privire la recursul nemotivat de partea civilă O.P. în calitate de reprezentant legal al minorelor B.L.S. şi B.D.A., Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursurile declarate în cauză, ca nefondate.
În ceea ce priveşte cererea apărătorului desemnat din oficiu al intimatului inculpat Z.S.F., avocat O.N.E., prin care, în temeiul art. 199 alin. (2) C. proc. pen., petenta a solicitat Înaltei Curţi să dispună scutirea sa de la plata amenzii în cuantum de 200 RON, aplicată prin încheierea de şedinţă din 8 octombrie 2013, aceasta urmează a fi admisă, având în vedere că, într-adevăr, aceasta nu a avut cunoştinţă despre termenul intermediar acordat în cauză pentru verificarea legalităţii şi temeiniciei arestării preventive a inculpatului, considerând că neîndeplinirea obligaţiei acesteia de asigurare a asistenţei juridice din oficiu nu s-a datorat culpei sale.
În baza art. 38516 alin. (2) cu referire la art. 381 alin. (1) C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată intimatului inculpat, durata reţinerii şi arestării preventive de la 28 noiembrie 2012 la 19 noiembrie 2013.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de părţile civile B.E. şi O.P. în calitate de reprezentant legal al minorelor B.L.S. şi B.D.A. împotriva Deciziei penale nr. 129/A din 26 iunie 2013 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, privind pe inculpatul Z.S.F.
Deduce din pedeapsa aplicată intimatului inculpat Z.S.F., timpul reţinerii şi arestării preventive de la 28 noiembrie 2012 la 19 noiembrie 2013.
Scuteşte de la plata amenzii judiciare în cuantum de 200 RON, aplicată prin încheierea de şedinţă din 8 octombrie 2013, pe apărătorul desemnat din oficiu pentru intimatul inculpatul Z.S.F., avocat O.N.E.
Obligă recurentele părţi civile la plata sumei de câte 300 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3615/2013. Penal. Omorul calificat (art. 175... | ICCJ. Decizia nr. 3611/2013. Penal. Omorul (art. 174 C.p.).... → |
|---|
