ICCJ. Decizia nr. 3611/2013. Penal. Omorul (art. 174 C.p.). Lovirea sau alte violenţe (art. 180 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia penală nr. 3611/2013
Dosar nr. 733/1372/2012
Şedinţa publică din 19 noiembrie 2013
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 19/S din 05 aprilie 2013 pronunţată de Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov în Dosarul nr. 733/1372/2012 s-a dispus respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice, formulată de inculpatul P.M.A. şi condamnarea acestuia, în baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1), cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen., la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor.
În baza art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiţionată a pedepsei rezultante de 1 an închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 1881 din 30 septembrie 2011 a Judecătoriei Braşov, rămasă definitivă prin nerecurare la data de 17 octombrie 2011, şi a dispus executarea în întregime a acesteia, care nu s-a contopit cu pedeapsa aplicată mai sus prin sentinţă, inculpatul P.M.A. urmând a executa în final 3 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului P.M.A. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi e) C. pen.
În baza art. 88 C. pen., a scăzut din durata pedepsei închisorii pronunţate, timpul reţinerii şi arestării preventive din perioada 23 august 2011 - 30 septembrie 2011 inclusiv conform Sentinţei penale nr. 1881 din 30 septembrie 2011 a Judecătoriei Braşov, precum şi timpul reţinerii şi al arestării preventive a inculpatului P.M.A. începând cu data de 06 decembrie 2012 şi până la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen., a menţinut arestarea preventivă a inculpatului P.M.A., deţinut în baza mandatului de arestare preventivă nr. 29 din 06 decembrie 2012, emis de Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov.
A constatat că partea vătămată M.R.V. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 7 din Legea nr. 76 din 8 aprilie 2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare, a dispus prelevarea în condiţiile legii a probelor biologice de la persoana condamnată definitiv P.M.A., în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.
În baza art. 109 alin. (5) C. proc. pen., a dispus restituirea după rămânerea definitivă a hotărârii a mijloacelor de probă - obiecte vestimentare, constând în geacă bleumarin şi căciulă albastră către martorul R.M.G., pulover tip fleece de culoare bej cu verde şi geacă de fâş către martorul P.G.I. şi respectiv geacă vinilin maro şi căciulă gri cu dungi orizontale, precum şi a tecii cuţitului către inculpatul P.M.A.
În baza art. 118 lit. b) C. proc. pen., a dispus confiscarea specială a cuţitului aparţinând inculpatului P.M.A.
În baza art. 191 C. proc. pen., a obligat inculpatul P.M.A. la plata sumei de 1600 RON către stat cu titlu de cheltuieli judiciare iar suma de 200 RON, reprezentând onorariu avocat oficiu, se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov din data de 19 decembrie 2012 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului P.M.A. pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen., reţinându-se că inculpatul minor P.M.A., pe fondul unor neînţelegeri ivite şi a unor reproşuri pe care partea vătămată i le-a adresat în seara de 05 decembrie 2012, pe când se afla în curtea locuinţei acesteia, a lovit-o prin surprindere şi fără a-i spune ceva, cu un cuţit tip baionetă pe care îl avea asupra sa - armă aptă a produce o urmare letală, cu intenţie, în zona capului şi imediat în zona facială a capului, cauzându-i leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare 11 - 12 zile de îngrijiri medicale.
În fapt a reţinut prima instanţă că partea vătămată M.R.V. domiciliază fără forme legale în municipiul Braşov, la adresa str. L., împreună cu soţia sa M.A.L., fiica sa M.L. în vârstă de 6 ani, sora sa minoră G.E.K., în vârstă de 16 ani, imobilul aparţinând părinţilor săi G.I. şi G.M., în prezent aflaţi în Ungaria la lucru.
Pentru efectuarea unor lucrări de zidărie şi turnarea unei şape la etajul casei, partea vătămată M.R.V. i-a angajat în vederea finalizării lucrărilor neterminate pe martorii P.G.I., R.M.G. şi M.I. cu câteva zile înainte de incidentul din seara zilei de 05 decembrie 2012.
În cursul zilei de 05 decembrie 2012 în intervalul orar aproximativ 09.00 - 21.30, martorii P.G.I., R.M.G. şi martorul M.I. s-au aflat la lucru la casa părţii vătămate în executarea lucrărilor pentru care au fost angajaţi.
Inculpatul minor P.M.A., fiul martorului P.G.I. şi văr cu martorul R.M.G. nu a fost angajat de către partea vătămată în vederea executării acestor lucrări, însă la data de 05 decembrie 2012 în cursul zilei s-a aflat de mai multe ori la locuinţa părţii vătămate, venind şi plecând, pentru a-l ajuta pe tatăl său.
Aproximativ în jurul orelor 21.00 - 21.30 martorii P.G.I., R.M.G. şi M.I. la terminarea muncii din acea zi au plecat la locuinţele lor. În aceeaşi seară în jurul orei 22.00 la scurt timp după plecarea lucrătorilor menţionaţi, când partea vătămată s-a reîntors la domiciliul său şi nu i-a mai găsit pe aceştia, nemulţumit fiind de felul în care au muncit cât şi de calitatea execuţiei, l-a apelat telefonic de mai multe ori pe martorul P.G.I. şi reuşind într-un final să vorbească cu acesta l-a invitat să vină la el acasă împreună cu martorul R.M.G., pentru a discuta în legătură cu lucrarea începută şi neterminată, cât şi despre plată.
Astfel în jurul orei 22.30 din seara zilei de 05 decembrie 2012, după convorbirea telefonică avută cu P.G.I., acesta din urmă însoţit de către R.M.G. şi fiul său inculpatul minor P.M.A. au venit la locuinţa părţii vătămate pentru a discuta. Accesul în curtea locuinţei celor trei, le-a fost facilitat de însăşi partea vătămată care i-a invitat şi în interiorul locuinţei pentru a discuta.
Pe fondul unor neînţelegeri, inculpatul minor P.M.A. prin surprindere şi fără a-i spune ceva părţii vătămate, cu un cuţit tip baionetă pe care l-a scos de sub geaca cu care era îmbrăcat, în apropierea uşii de acces în casă, a lovit-o pe partea vătămată în zona capului şi concomitent imediat în zona facială, agresiunea fiind văzută de către soţia părţii vătămate - martora M.A.L. şi sora minoră a părţii vătămate - martora G.E.K. în timp ce se aflau în locuinţă prin uşa ce tocmai o deschisese martorul P.G.I. care se pregătea să intre urmat fiind de către martorul R.M.G., martorele începând să ţipe la inculpatul minor care o agresa pe partea vătămată.
După agresiunea astfel comisă, inculpatul minor P.M.A. şi martorul R.M. G., au părăsit curtea locuinţei părţii vătămate, iar la scurt timp şi tatăl inculpatului minor, martorul P.G.I., cei trei fiind identificaţi ulterior după sesizarea incidentului, de către organele de poliţie.
Starea de fapt reţinută precum şi vinovăţia inculpatului minor P.M.A. la săvârşirea faptei, sub forma intenţiei indirecte, au fost dovedite astfel cu mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale: declaraţiile părţii vătămate M.R.V., raportul de constatare medico-legală din 06 decembrie 2012 întocmit de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Braşov şi răspunsul din 14 decembrie 2012 al Serviciului Judeţean de Medicină Legală Braşov, planşele fotografice cu aspectele fixate cu ocazia examinării corporale a părţii vătămate, declaraţiile date ca învinuiţi de către P.G.I., R.M.G., procesele-verbale de predare-primire, ridicare corp delict - cuţit şi obiecte de vestimentaţie aparţinând învinuiţilor, declaraţiile martorilor M.A.L., M.M., G.E.K., C.E., M.I., cât şi cu mijloacele de probă administrate în cursul cercetării judecătoreşti: declaraţiile părţii vătămate M.R.V., declaraţiile martorilor P.G.I., M.A.L., R.M.G. şi M.M.
Instanţa a înlăturat ca nesincere şi subiective declaraţiile martorilor P.G.I. şi R.M.G., declaraţii care nu se coroborează cu probele menţionate mai sus şi nici între ele. Astfel, în timp ce tatăl inculpatului minor arată în cursul cercetării judecătoreşti că partea vătămată l-a luat pe inculpat din spate şi a început să îl trântească pe jos, fără să vadă ca fiul său să îi dea cu cuţitul părţii vătămate, văzând-o pe partea vătămată cu sânge pe el, martorul R.M.G., vărul inculpatului, a declarat în cursul cercetării judecătoreşti că nu a fost niciun incident acolo şi nu a văzut-o pe partea vătămată cu sânge la faţă.
De la domiciliul inculpatului minor din bucătărie, de sub chiuvetă a fost identificat de către organele de poliţie un cuţit cu teacă din piele, cu lungimea totală de 42,5 cm, lungimea lamei de 31 cm şi lăţimea lamei de 3 cm tip baionetă.
A fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice în infracţiunea de lovire sau alte violenţe prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. ca neîntemeiată în cauză, în condiţiile în care aplicarea loviturii cu cuţitul în capul şi zona feţei părţii vătămate, lovitură care era de natură să conducă la decesul victimei, a fost săvârşită cu intenţie indirectă, făptuitorul prevăzând rezultatul faptei sale moartea victimei, şi deşi nu l-a urmărit a acceptat posibilitatea producerii lui. Instanţa a avut în vedere natura instrumentului folosit, intensitatea şi efectele loviturilor, zona corpului vizată şi urmările.
Prima instanţă a considerat că în drept, fapta inculpatului P.M.A. care, pe fondul unor neînţelegeri ivite între partea vătămată M.R.V. şi martorii P.G.I. şi R.M.G., pe când se afla în curtea locuinţei părţii vătămate în seara zilei de 5 decembrie 2012, a lovit-o prin surprindere şi fără a-i spune ceva, cu un cuţit tip baionetă pe care îl avea asupra sa, armă aptă a produce o urmare letală, cu intenţie, în zona capului şi imediat în zona facială a capului, cauzându-i leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare 11 - 12 zile de îngrijiri medicale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1), cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen.
La alegerea sancţiunii în ceea ce îl priveşte pe inculpatul minor P.M.A., care a devenit major în cursul procesului penal, instanţa a ţinut seama de dispoziţiile art. 100 C. pen., având în vedere gradul de pericol social ridicat al faptei săvârşite, de starea fizică, de dezvoltarea intelectuală şi morală, inculpatul finalizând 8 clase, de comportarea lui, de condiţiile în care a fost crescut şi a trăit şi de orice elemente de natură să caracterizeze persoana minorului. În cuprinsul referatului de evaluare întocmit de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Braşov se arată că mediul în care a crescut şi s-a dezvoltat minorul inculpat P.M.A. a fost unul care a permis dezvoltarea unei conduite infracţionale, oferind chiar modele, iar pe fondul acestor modele s-a format atitudinal şi minorul inculpat, cu o capacitate diminuată semnificativ de asumare a responsabilităţilor şi de rezolvare în mod corect a problemelor, mediul penitenciar estompând în mică măsură aceste probleme.
Având în vedere toate acestea, faţă de natura gravă a infracţiunii de tentativă la omor instanţa a apreciat că luarea unei măsuri educative pentru inculpatul P.M.A. nu este suficientă pentru îndreptarea minorului. La stabilirea pedepsei pentru infracţiunea săvârşită de inculpatul minor P.M.A., în vârstă de 17 ani şi 11 luni la momentul săvârşirii faptei, instanţa a ţinut seama în plus de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana inculpatului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Infracţiunea pentru care este cercetat inculpatul, tentativă la omor, săvârşită cu un cuţit, asupra părţii vătămate aflate în curtea domiciliului său, este de o gravitate extrem de ridicată, ceea ce justifică aplicarea unei pedepse în regim de detenţie, modalitate de executare care poate conduce la atingerea scopului pedepsei, acela de prevenire de săvârşire de noi infracţiuni.
Instanţa a avut în vedere şi faptul că inculpatul P.M.A. se afla în termenul de încercare al suspendării condiţionate al unei pedepse rezultante de 1 an închisoare, în baza căreia mai fusese arestat timp de o lună, cât şi faptul că acesta mai primise o amendă administrativă în octombrie 2011 pentru săvârşirea unei infracţiuni de furt calificat, împrejurări care constituie dovada unei mai mari periculozităţi pe care o prezintă inculpatul aflat în stare de libertate.
Pe latura civilă a constatat prima instanţă că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
Împotriva acestei hotărâri au formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul pentru Minori şi familie Braşov şi inculpatul P.M.A.
În dezvoltarea motivelor de apel Parchetul a arătat în esenţă că este nesatisfăcătoare pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului întrucât circumstanţele reale ale comiterii faptei şi mai ales cele personale ale inculpatului justifică o pedeapsă într-un cuantum mult mai ridicat. Astfel gradul de pericol social concret al faptei comise este deosebit de ridicat iar inculpatul a dat dovadă de perseverenţă infracţională.
Inculpatul a arătat în susţinerea apelului formulat că se impune schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea de lovire sau alte violenţe, prevăzută de art. 180 C. pen., arătând că atâta vreme cât victimei nu i-a fost pusă viaţa în pericol, astfel cum rezultă din raportul medico-legal, nu se poate reţine infracţiunea de tentativă de omor. Nu se poate reţine o infracţiune de asemenea gravitate în condiţiile în care s-au stabilit un număr de 11 - 12 zile de îngrijire medicală pentru partea vătămată. Arată inculpatul că nu orice obiect care prin natura sa este apt să producă decesul poate şi să conducă la o asemenea urmare, în speţă aplicarea unor lovituri cu intensitate medie nu erau apte să producă decesul părţii vătămate.
Se mai arată că partea vătămată a fost cea care a folosit o lopată pe post de armă pentru a-l ameninţa pe inculpat şi că trebuie să se reţină circumstanţa atenuantă a provocării în favoarea inculpatului. Este posibil, arată inculpatul, ca loviturile să fi fost cauzate părţii vătămate de acea lopată, într-o acţiune de autovătămare.
Prin Decizia penală nr. 77/AP din 18 iunie 2013 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei de tentativă de omor calificat formulată de inculpat şi au fost respinse, ca nefondate, apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov şi de inculpatul P.M.A.
Împotriva acestei decizii, în termen legal inculpatul P.M. a declarat recurs, care nu a fost motivat cu cel puţin cinci zile înaintea primului termen potrivit art. 38510 C. proc. pen., însă, la acest termen, apărătorul său din oficiu, a solicitat schimbarea încadrării juridice din tentativă la infracţiunea de omor prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen., în infracţiunea de lovire sau alte violenţe prevăzute de art. 180 alin. (2) C. pen. şi aplicarea unei pedepse cu închisoare, cu deducerea arestării preventive
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, dar şi a celor ce pot fi invocate din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursul declarat de inculpat este nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru cele ce succed.
Prezentul recurs vizează decizia pronunţată de curtea de apel la data de 18 iunie 2013.
Trebuie remarcat că în speţă nu are aplicabilitate art. II din Legea nr. 2/2013: "(1) Dispoziţiile privind cazurile de casare prevăzute în Codul de procedură penală, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, informa anterioară intrării în vigoare a prezentei legi, rămân aplicabile cauzelor penale aflate în curs de judecată în recurs, inclusiv celor aflate în termenul de declarare a recursului", respectiv, funcţie de data pronunţării deciziei din apel, se constată că sunt aplicabile dispoziţiile Codului de procedură penală, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013.
Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat o nouă limitare a devoluţiei recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 17 al art. 3859 C. proc. pen., intenţia clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.
În ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., care, deşi nu a fost invocat în speţă, se constată că, motivele de fapt pot fi subsumate acestuia şi că, într-adevăr, acest caz a fost menţinut şi nu a suferit nicio modificare, sub aspectul conţinutului, prin Legea nr. 2/2013, însă, potrivit art. 385 alin. (3) C. proc. pen., în noua redactare, a fost exclus din categoria motivelor de recurs care se iau în considerare din oficiu, fiind necesară, pentru a putea fi examinat de către instanţa de ultim control judiciar, respectarea condiţiilor formale prevăzute de art. 38510 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.
Verificând îndeplinirea acestor cerinţe, se observă, însă, că memoriul cuprinzând motivele de recurs a fost depus la dosar de apărătorul său din oficiu la 14 noiembrie 2013. Or, termenul prevăzut de dispoziţiile art. 38510 alin. (2) C. proc. pen., fiind un termen de regresiune care se calculează potrivit art. 186 alin. (2) C. proc. pen., expiră la data de 13 noiembrie 2014.
Ca urmare, faţă de această împrejurare, ţinând seama de prevederile art. 38510 alin. (21) C. proc. pen., precum şi de cele ale art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013 şi care nu mai enumeră printre cazurile de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu şi pe cel reglementat de pct. 17 al art. 385 C. proc. pen., Înalta Curte constată că nu mai poate să examineze criticilor circumscrise de acestui motiv de recurs, astfel că, neputând reţine nici incidenţa vreunuia dintre cazurile de casare care pot fi avute din oficiu, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul, ca nefondat.
Pe de altă parte, se constată, cu evidenţă, că soluţia era aceeaşi şi în ipoteza în care ar fi fost respectate prevederile art. 38510 alin. (2) C. proc. pen., intensitatea loviturii aplicate, instrumentul folosit şi zona vitală vizată, caracterizează fapta, sub aspect subiectiv, ca fiind săvârşită cu intenţia de a ucide şi nu cu intenţia de vătămare a integrităţii corporale.
Va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 23 august 2011 - 30 septembrie 2011 inclusiv, conform Sentinţei penale nr. 1881 din 30 septembrie 2011 a Judecătoriei Braşov, precum şi timpul reţinerii şi al arestării preventive începând cu data de 6 decembrie 2012 la 19 noiembrie 2013.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.M.A. împotriva Deciziei penale nr. 77/AP din 18 iunie 2013 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 23 august 2011 - 30 septembrie 2011 inclusiv conform Sentinţei penale nr. 1881 din 30 septembrie 2011 a Judecătoriei Braşov, precum şi timpul reţinerii şi al arestării preventive începând cu data de 6 decembrie 2012 la 19 noiembrie 2013.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3613/2013. Penal. Omorul (art. 174 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 3612/2013. Penal. Omorul (art. 174 C.p.).... → |
|---|
