ICCJ. Decizia nr. 3614/2013. Penal. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Omorul (art. 174 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia penală nr. 3614/2013
Dosar nr. 24063/63/2012
Şedinţa publică din 19 noiembrie 2013
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 13 de la 20 februarie 2013 pronunţată de Tribunalul Dolj în Dosarul cu nr. 24063/63/2012, în baza art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) şi c)) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul T.M.C. (fiul lui I. şi A., născut în Băileşti, Dolj, cu domiciliul în com. Galiciuica, sat Galiciuica, nr. 242) la pedeapsa de 16 ani şi 8 luni închisoare sporită cu 2 ani şi 4 luni, şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă complementară; în baza art. 85 C. pen., s-a anulat suspendarea condiţionată a pedepsei de 3 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 171/2012 a Judecătoriei Băileşti; în baza art. 34 - 36 C. pen., s-a contopit pedeapsa de 3 luni cu pedeapsa aplicată în cauza de faţă, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea - de 16 ani şi 8 luni închisoare - sporită cu 2 ani şi 4 luni şi pedeapsa completară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani; s-a aplicat art. 71 şi art. 64 lit. a) teza I şi lit. b) C. pen.; s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reţinerii şi arestării preventive de la 16 noiembrie 2012, la zi şi s-a menţinut starea de arest.
În baza art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplic. art. 75 lit. a) şi c) din C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul B.I.M. (fiul lui V. şi A.T., născut în Băileşti, cu domiciliul în com. Galiciuica, sat Galiciuica, str. L.) la pedeapsa de 16 ani şi 8 luni închisoare, sporită cu 2 ani şi 4 luni şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă complementară; s-a aplicat art. 71 şi art. 64 lit. a) teza I şi lit. b) C. pen.; s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reţinerii şi arestării preventive de la 16 noiembrie 2012, la zi şi s-a menţinut starea de arest.
În baza art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplic. art. 75 lit. a) şi c)) din C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul Z.V.M. (fiul lui G. şi S., născut în Băileşti, jud. Dolj, cu domiciliul în com. Galiciuica, sat Galiciuica, str. N., jud. Dolj) la pedeapsa de 16 ani şi 8 luni închisoare, sporită cu 2 ani şi 4 luni şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă complementară; în baza art. 83 C. pen., s-a revocat beneficiul suspendării condiţionate pentru pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 553 din 09 martie 2010 a Judecătoriei Piteşti şi s-a dispus executarea acesteia alături de pedeapsa aplicată în cauza de faţă, urmând să execute 20 de ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă complementară, s-a aplicat art. 71 şi art. 64 lit. a) teza îşi lit. b) C. pen.; s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reţinerii şi arestării preventive de la 16 noiembrie 2012 la zi şi s-a menţinut starea de arest.
În baza art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplic. art. 75 lit. a), art. 99 C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul B.G.A. (fiul lui A. şi D.M., născut în Băileşti, jud. Dolj, cu domiciliul în com. Galiciuica, sat Galiciuica, jud. Dolj) la pedeapsa de 8 ani şi 4 luni închisoare, sporită cu 2 ani şi s-a aplicat art. 71 şi art. 64 lit. a) teza I şi lit. b) C. pen.; s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reţinerii şi arestării preventive de la 16 noiembrie 2012, la zi şi s-a menţinut starea de arest.
S-a admis acţiunea civilă formulată de părţile civile C.M.A. şi C.G. şi au fost obligaţi inculpaţii în solidar (pe inculpatul minor în solidar şi cu reprezentantul legal) la 15.000 RON despăgubiri civile către partea civilă C.G. şi la 50.000 RON daune morale către partea civilă C.M.A.; au fost obligaţi inculpaţii în solidar (pe inculpatul minor în solidar şi cu reprezentantul legal) la plata unei prestaţii periodice pentru minora C.M.M. în sumă de 600 RON, de la data săvârşirii faptei, respectiv 16 noiembrie 2012, până în prezent şi în continuare la câte 150 RON lunar, până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau încetare a obligaţiei.
În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat, iar inculpatul minor în solidar şi cu reprezentantul legal, la câte 1250 RON cheltuieli judiciare statului şi pe inculpatul B.I.M., Z.V.M. şi la câte 300 RON onorariu avocat oficiu.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că prin Rechizitoriul nr. 750/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, s-a dispus trimiterea în judecată - în stare de arest preventiv - a inculpaţilor: T.M.C. pentru infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 174, 175 lit. i) din C. pen., cu aplic. art. 75 lit. a) şi c) din C. pen.; B.I.M. pentru infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 174, 175 lit. i) din C. pen., cu aplic. art. 75 lit. a) şi c) din C. pen.; Z.V.M. pentru infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 174, 175 lit. i) din C. pen., cu aplic. art. 75 lit. a) şi c) din C. pen. şi B.G.A. pentru infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 174, 175 lit. i) din C. pen., cu aplic. art. 75 lit. a) din C. pen. şi art. 99 şi urm. din C. pen.
În fapt, s-a reţinut că la data de 15 noiembrie 2012, inculpatul T.M.C. din com. Galiciuica a fost condamnat de Judecătoria Băileşti în Dosarul cu. nr. 2791/183/2012 la pedeapsa de 3 luni închisoare, cu aplic. art. 81 C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prev. de art. 180 alin. (2) din C. pen. asupra părţii vătămate D.G.
În seara de 15 noiembrie 2012, D.G. şi victima C.G.C. l-au întâlnit pe inculpatul T.M.C. pe raza localităţii de domiciliu şi au intenţionat să-l agreseze fizic, însă acesta a reuşit să scape fugind în curtea familiei N.E.
În dimineaţa zilei următoare, respectiv 16 noiembrie 2012, inculpatul T.M.C. împreună cu inculpatul B.I.M. şi martorii T.I. şi D.V.F. (tatăl şi respectiv fratele vitreg al inculpatului T.M.C.) au efectuat lucrări agricole în grădină, respectiv au strâns aracii şi vrejii de la cultura de roşii.
În acest timp, inculpatul T.M.C. a fost contactat telefonic de victima C.G.C. şi au purtat discuţii în legătură cu incidentul din seara anterioară, victima trasmiţându-i că vine să vorbească cu el.
În jurul orelor 12,00, victima s-a deplasat pe o bicicletă până în apropierea grădinii familiei T. şi l-a chemat în drumul agricol, pe inculpatul T.M.C. Cei doi au discutat în legătură cu incidentul din seara anterioară, timp în care inculpatul B.I.M., a luat legătura telefonic cu inculpatul minor B.G.A. şi l-a chemat la familia T., solicitându-i să îl ia şi pe inculpatul Z.V.M.
În locul unde inculpatul discuta cu victima a mers şi inculpatul B.I.M., iar după aproximativ 5 minute au sosit şi inculpaţii Z.V.M. şi B.G.A. În acest context, inculpatul T.M.C. a prins curaj şi a lovit victima cu pumnul în zona feţei. În conflict au intervenit şi ceilalţi trei inculpaţi şi împreună cu inculpatul T.M.C. l-au lovit pe C.G.C. în mod repetat cu pumnii şi picioarele în zona capului, până când acesta a ajuns în stare de inconştienţă, iar ulterior a decedat.
Din raportul de constatare medico-legală nr. 4835/A3/2012 rezultă că moartea numitului C.G.C., în vârstă de 23 ani, a fost violentă şi s-a datorat hemoragiei leptomeningee urmare a unui traumatism cranio-cerebral.
Leziunile de violenţă constatate cu ocazia autopsiei s-au putut produce prin loviri repetate cu corpuri dure, între leziunile traumatice şi deces există legătură de cauzalitate directă, necondiţionată, iar sângele recoltat de la cadavru nu conţinea alcool etilic.
Astfel, instanţa de fond a constatat că fapta inculpaţilor majori T.M.C., B.I.M. şi Z.V.M. (constând în aceea că, în ziua de 16 noiembrie 2012, în loc public, prin acţiuni conjugate împreună cu inculpatul minor B.G.A., l-au lovit în mod repetat cu pumnii şi picioarele în zona capului pe C.G.C., provocându-i leziuni traumatice ce au condus la deces) întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat prev. de art. 174, 175 lit. i) din C. pen., cu aplic. art. 75 lit. a) şi c) din C. pen., iar fapta inculpatului minor B.G.A. (constând în aceea că, în ziua de 16 noiembrie 2012, în loc public, prin acţiuni conjugate împreună cu inculpaţii majori T.M.C., Z.V.M. şi B.I.M. l-au lovit în mod repetat cu pumnii şi picioarele în zona capului pe C.G.C., provocându-i leziuni traumatice ce au condus la deces) întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat prev. de art. 174, 175 lit. i) din C. pen., cu aplic. art. 75 lit. a) din C. pen. şi art. 99 şi urm. din C. pen., toţi cei patru inculpaţi fiind condamnaţi la pedepse cu închisoare, cu executare în regim de detenţie.
Prin raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 4933/A1P/2012 întocmit de Institutul de Medicină Legală Craiova, s-a concluzionat că inculpatul minor B.G.A. are discernământul faptelor şi al consecinţelor lor format şi îl avea şi la data comiterii faptei - 16 noiembrie 2012.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor, instanţa de fond a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. şi apreciind că pedepsele astfel reduse, nu sunt suficiente pentru a-şi atinge scopul preventiv educativ, ţinând cont şi de modul în care au săvârşit fapta (inculpaţii au continuat să aplice lovituri victimei în zona capului, chiar după ce aceasta era căzută la pământ şi în stare de inconştienţă), s-a aplicat un spor de pedeapsă fiecărui inculpat.
Cu privire la latura civilă a cauzei, instanţa de fond a constatat în esenţă că la data de 16 ianuarie 2013, partea vătămată C.M.A. - soţia victimei - a arătat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 100.000 RON daune morale şi cu suma de 400 RON lunar reprezentând plata unei pensii de întreţinere către minora C.M.M. (fiica victimei), începând cu data introducerii acţiunii şi până la terminarea studiilor, iar referitor la aceste solicitări, inculpaţii au susţinut că sunt de acord să fie acordate în măsura dovedirii, iar în ceea ce priveşte pensia de întreţinere au arătat că sunt de acord să contribuie lunar cu suma de 400 RON către minora C.M.M.
De asemenea, la data de 31 ianuarie 2013, partea vătămată C.G. (tatăl victimei) a arătat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 15.000 RON reprezentând doar daune materiale, constând în cheltuielile de înmormântare şi pomenire, aceste daune fiind dovedite cu actele depuse la dosar şi, mai mult, la acestea au achiesat şi inculpaţii, susţinând că sunt de acord să fie acordate aceste daune în cuantumul solicitat, în măsura dovedirii.
Aşadar, instanţa de fond a constatat incidenţa dispoziţiilor art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 998 - 999 C. civ., admiţând acţiunile civile formulate de părţile civile mai sus menţionate şi obligându-i pe inculpaţii în solidar (pe inculpatul minor în solidar şi cu reprezentantul legal) la 15.000 RON despăgubiri civile către partea civilă C.G. şi 50.000 RON daune morale către partea civilă C.M.A.; de asemenea, au fost obligaţi inculpaţii în solidar (pe inculpatul minor în solidar şi cu reprezentantul legal) la plata unei prestaţii periodice pentru minora C.M.M. în sumă de 600 RON, de la data săvârşirii faptei până în prezent şi în continuare la câte 150 RON lunar, până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau încetare a obligaţiei.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel atât Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, cât şi inculpaţii T.M.C., B.I.M., Z.V.M. şi B.G.A.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj critică sentinţa pentru nelegalitate şi solicitând desfiinţarea sub aspectul laturii penale, iar în rejudecare, interzicerea ca pedeapsă accesorie a drepturilor prev de art. 64 lit. a) teza II-a C. pen., întrucât în mod greşit instanţa de fond a interzis cu acest titlu drepturile prev de cart. 64 lit. a) teza I; cu privire la inculpatul minor B.G.A., menţionează că se impune precizarea că pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prev de art. 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen. se aplică după împlinirea vârstei de 18 ani; critică sentinţa, întrucât, pentru inculpaţii T.M., B.I. şi Z.V. au fost interzise - ca pedeapsă accesorie - drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza II-a şi lit. b) C. pen., iar ca pedeapsă complementară, drepturile prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.; s-a omis aplicarea dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 76/2008, referitoare la prelevarea de probe biologice, deşi era obligatorie în raport de dispoziţiile legale şi, de asemenea, cuantumul cheltuielilor judiciare nu a fost stabilit în mod corespunzător, impunându-se obligarea inculpaţilor şi la plata onorariului de avocat desemnat din oficiu pentru faza de urmărire penală; solicită, de asemenea, menţinerea măsurii arestării preventive cu privire la apelanţii-inculpaţi, întrucât nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere iniţial.
Inculpatul T.M.C. solicită desfiinţarea sentinţei sub aspectul laturii penale, arătând că instanţa de fond nu a făcut o individualizare corectă a pedepsei la care a fost condamnat inc. T., din probele existente la dosar rezultând că victima a fost cea care l-a acostat iniţial pe inculpat, ceea ce constituie o împrejurare care ar trebui să fie avută în vedere la individualizarea pedepsei, cu atât mai mult cu cât, a doua zi, victima a fost cea care l-a căutat pe inculpat şi a încercat să-l agreseze, impunându-se în raport de aceste împrejurările şi aplicarea dispoziţiilor art. 74 lit. c) C. pen., cu consecinţa reducerii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege; menţionează că această goană a victimei după inculpat, chiar dacă nu constituie o provocare în sensul legii, poate contribui la reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.
Inculpatul B.I.M. solicită desfiinţarea sentinţei, iar pe fond reducerea pedepsei, întrucât instanţa de fond nu a avut în vedere, în totalitate, împrejurările în care a fost săvârşită infracţiunea, respectiv inc. B. se află la muncă la inc. T. şi l-a ajutat pe acesta din urmă, invocând de asemenea atitudinea sinceră a inculpatului şi circumstanţele personale ale acestuia.
Inculpatul Z.V.M. solicită desfiinţarea sentinţei, iar pe fond reducerea pedepsei în raport de circumstanţele personale ale inculpatului, solicitând aplicarea dispoziţiilor art. 74 lit. b) şi c), art. 76 C. pen., întrucât a colaborat cu organele de cercetare, a avut o atitudine sinceră şi - a regretat faptele, precizând că deşi nu se află la primul conflict cu legea penală, prima condamnare a fost în perioada minorităţii, astfel încât scopul pedepsei poate fi atins şi prin aplicarea uneia mai blânde; precizează că nu susţine criticile formulate în motivele scrise de apel privind cuantumul daunelor morale la care a fost obligat.
Inculpatul B.G.A. solicită desfiinţarea sentinţei întrucât este nelegală şi netemeinică, respectiv instanţa de fond a aplicat o pedeapsă greşit individualizată, cu nerespectarea dispoziţiilor art. 72 şi 74 C. pen., în sensul că trebuia să aibă în vedere nu numai limitele de pedeapsă ale infracţiunii, dar şi persoana inculpatului şi împrejurările care atenuează răspunderea penală, împrejurarea că inculpatul nu are antecedente penale, a avut un comportament corespunzător anterior săvârşirii infracţiunii; mai mult, acesta s-a evidenţiat ca un copil ascultător, respectuos, generos, silitor, disciplinat, organizat, fără absenţe la cursurile şcolare, iar instanţa de fond nu a valorificat aceste circumstanţe atenuante şi nici nu a luat în considerare influenţa pe care au avut-o inculpaţii majori asupra acestuia în ziua săvârşirii infracţiunii; menţionează că acesta, deşi a avut discernământ, nu a realizat pe deplin consecinţele faptei sale, datorită imaturităţii, iar contribuţia sa a fost rezultatul mai degrabă al dorinţei de a-l ajuta pe prietenul său, inculpatul T.; precizează că sentinţa nu este motivată cu privire la individualizarea pedepsei, respectiv nu rezultă ce criterii au fost avute în vedere la stabilirea cuantumului pedepsei, arătând din nou că pedeapsa este prea mare, cu atât mai mult cu cât s-a acţionat cu intenţie indirectă, iar din referatul de evaluare întocmit în cauză rezultă că inculpatul se poate integra, fiind la prima abatere şi o persoană liniştită; critică sentinţa şi sub aspectul laturii civile, arătând că sumele la care au fost obligaţi sunt prea mari.
Prin Decizia penală nr. 229 din 18 iunie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori s-au dispus următoarele:
"Admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj împotriva Sentinţei penale nr. 13 de la 20 februarie 2013 pronunţată de Tribunalul Dolj în Dosarul cu nr. 24063/63/2012, privind pe inculpaţii T.M.C., B.I.M. (ambii deţinuţi în Penitenciarul de Maximă Siguranţă Craiova), Z.V.M. şi B.G.A. (ambii deţinuţi în Penitenciarul pentru Minori şi Tineri Craiova).
Desfiinţează sentinţa sub aspectul laturii penale.
Interzice inculpaţilor drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe durata prev. de art. 71 alin. (2) C. pen.
Pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. rap. la art. 71 C. pen. se aplică şi inculpatului minor B.G.A., executarea acestei pedepse urmând să înceapă la împlinirea vârstei de 18 ani.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 dispune prelevarea de probe biologice de la inculpaţii T.M.C., B.I.M., Z.V.M. şi B.G.A., în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare, conform dispoziţiilor menţionate, respectiv la eliberarea din penitenciar.
Majorează cuantumul cheltuielilor judiciare către stat, astfel încât fiecare inculpat, iar inculpatul minor în solidar cu partea responsabilă civilmente, va fi obligat la 1.550 RON, din care, 600 RON pentru fiecare reprezintă onorariu avocat oficiu în faza de urmărire penală.
Menţine celelalte dispoziţii din sentinţă.
Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii T.M.C., B.I.M. (ambii deţinuţi în Penitenciarul de Maximă Siguranţă Craiova), Z.V.M. şi B.G.A. (ambii deţinuţi în Penitenciarul pentru Minori şi Tineri Craiova), împotriva Sentinţei penale nr. 13 de la 20 februarie 2013 pronunţată de Tribunalul Dolj în Dosarul cu nr. 24063/63/2012.
Deduce detenţia preventivă de la 20 februarie 2013, la zi, pentru fiecare inculpat.
Menţine măsura arestului preventiv cu privire la inculpaţii Z.V.M., T.M.C., B.G.A. şi B.I.M."
Împotriva acestei decizii, în termen legal, inculpaţii T.M.C., B.I.M. şi B.G.A. au declarat recurs, motivat în scris doar de apărătorul ales al inculpatului B.G.A. care, în afară de individualizarea pedepsei, a făcut referire şi la cuantumul daunele morale.
Cu toate acestea, motivele invocate oral de apărarea tuturor inculpaţilor au vizat art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., solicitându-se reindividualizarea pedepselor aplicate fiecăruia dintre ei, faţă de circumstanţele reale şi personale ale inculpaţilor, respectiv vârsta tânără a acestora.
Analizând recursurile declarate prin prisma motivelor invocate, în limitele art. 385 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acestea sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare, pentru cele ce succed.
Având în vedere data pronunţării deciziei recurate, se constată că sunt aplicabile dispoziţiile Codului de procedură penală, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013.
Faţă de motivele de recurs ale celor trei inculpaţi, ce vizează, pe de o parte, reindividualizarea pedepselor ce le-au fost aplicate, iar pe de altă parte, cuantumul daunele morale, motiv invocat în scris doar de apărătorul ales al inculpatului B.G.A., Înalta Curte reţine că, dată fiind modificarea cazurilor de casare, respectiv a celui prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. intervenită prin Legea nr. 2/2013, recursurile promovate nu mai pot fi analizate prin prisma acestuia caz de casare, care, în prezent, vizează doar situaţiile în care s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege şi, de asemenea, inclusiv în ce priveşte cuantumul daunele morale, criticile nu pot fi circumscrise niciunuia dintre cazurile de casare prevăzute de dispoziţiile art. 3859 alin. (1) C. proc. pen.
Astfel, atât individualizarea pedepsei, cât şi cuantumul daunelor morale sunt, exclusiv, chestiuni de apreciere a instanţei, ce implică reanalizarea criteriilor de cuantificare şi de stabilire a sancţiunii şi, respectiv, a unor sume, însă nu verificarea modalităţii în care instanţa de fond sau instanţa de apel au aplicat sau au respectat o anumită dispoziţie legală, doar aceste din urmă aspecte făcând obiectul cenzurii instanţei de casaţie, atunci când recursul este cea de-a doua cale ordinară de atac.
În raport de considerentele anterioare, constatând că nu se poate reţine incidenţa niciunuia dintre cazurile de casare care ar putea fi luate în considerare din oficiu, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursurile, ca nefondate.
În ceea ce priveşte cererea apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenţii inculpaţi T.M.C. şi B.I.M., avocat G.E., prin care, în temeiul art. 199 alin. (2) C. proc. pen., petenta a solicitat Înaltei Curţi să dispună scutirea sa de la plata amenzii în cuantum de 500 RON aplicată prin încheierea de şedinţă din 14 august 2013, aceasta urmează a fi admisă, având în vedere că, potrivit motivării medicale depuse, aceasta nu s-a putut prezenta la termenul intermediar acordat în cauză pentru verificarea legalităţii şi temeiniciei arestării preventive a inculpatului, considerând că neîndeplinirea obligaţiei acesteia de asigurare a asistenţei juridice din oficiu nu s-a datorat culpei sale.
În baza art. 38516 alin. (2) cu referire la art. 381 alin. (1) C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpaţilor, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 16 noiembrie 2012 la 19 noiembrie 2013.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii T.M.C., B.I.M. şi B.G.A. împotriva Deciziei penale nr. 229 din 18 iunie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpaţilor, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 16 noiembrie 2012 la 19 noiembrie 2013.
Scuteşte de la plata amenzii judiciare în cuantum de 500 RON, aplicată prin încheierea de şedinţă din 14 august 2013, pe apărătorul desemnat din oficiu pentru recurenţii inculpaţi T.M.C. şi B.I.M., avocat G.E.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 500 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3616/2013. Penal. Violul (art.197 C.p.). Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3615/2013. Penal. Omorul calificat (art. 175... → |
|---|
