ICCJ. Decizia nr. 3617/2013. Penal. Luare de mită (art. 254 C.p.). Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia penală nr. 3617/2013
Dosar nr. 14964/95/2011
Şedinţa publică din 19 noiembrie 2013
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 81 din 4 aprilie 2012, pronunţată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. 14964/95/2011, în baza art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, a fost condamnat inculpatul S.V., domiciliat în Bumbeşti-Jiu, sat Pleşa, judeţul Gorj, la 3 (trei) ani închisoare şi la 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen.
S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen.
În baza art. 86 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului S.V., stabilind un termen de încercare în condiţiile art. 86 C. pen., compus din durata pedepsei, la care se adaugă un interval de timp de 2 ani, acest termen fiind de 5 ani.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.
S-a stabilit faţă de inculpat măsurile de supraveghere prevăzute de art. 863 pct 1 lit. a), d) C. pen., respectiv: a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune; b) să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
S-a încredinţat supravegherea inculpatului S.V., Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Gorj.
S-au pus în vedere inculpatului dispoziţiile art. 864 şi următoarele C. pen.
S-a constatat că inculpatul a fost arestat de la data de 13 decembrie 2011 la 04 aprilie 2012 şi, de asemenea, s-a constatat încetată de drept măsura arestului preventiv.
În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului S.V. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 45 din 14 decembrie 2011 emis de Tribunalul Gorj, dacă nu este arestat în altă cauză.
S-a constatat că suma de 3.000 lei folosită la organizarea flagrantului din data de 13 decembrie 2011 a fost pusă la dispoziţie de I.P.J. Gorj - S.I.F. şi a fost recuperată.
A fost obligat inculpatul la 800 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a constatat că, prin rechizitoriul nr. 946/P/2011al Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj înregistrat pe rolul Tribunalului Gorj sub nr. 14964/95/2011, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului S.V. pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.
În fapt, s-au reţinut prin actul de inculpare următoarele:
Prin autodenunţul adresat organelor de poliţie din cadrul Poliţiei Oraşului Bumbeşti-Jiu, martora denunţătoare D.V., domiciliată în Bucureşti, sector 6, a sesizat că în perioada 07-10 decembrie 2009, a dat o hotă cu sistem electronic secretarului oraşului Bumbeşti-Jiu, S.V., pentru a-l stimula în vederea eliberării titlurilor de proprietate pentru terenurile cu pădure moştenite de la socrii săi, iar în schimbul acesteia, S.V. i-a promis că urgentează punerea în posesie şi va introduce o acţiune la instanţa de judecată pentru anularea parţială a titlului de proprietate eliberat numitei D.M., fapt ce l-a şi făcut, dar nu a fost pusă în posesie pentru terenurile ce i se cuveneau.
În completarea denunţului, martora denunţătoare D.V. a precizat că întrucât demersurile anterioare făcute de S.V. privind urgentarea eliberării documentelor pentru obţinerea titlului de proprietate pentru suprafaţa de 10 ha pădure au fost sistate, în ziua de 12 decembrie 2011 l-a contactat acesta pe telefonul mobil, pentru a lămuri situaţia, după care s-a deplasat la Primăria Bumbeşti-Jiu şi l-a invitat pe S.V. în autoturismul său pentru a discuta, spunându-i că în schimbul urgentării şi finalizării actelor pentru pădure este dispusă să-i ofere suma de 6.000 lei, în două rate, a câte 3.000 lei, din care una în data de 13 decembrie 2011, iar cealaltă, la finalizarea documentelor.
Martora denunţătoare a precizat că, după unele ezitări S.V. a acceptat promisiunea, stabilind să se întâlnească în ziua de 13 decembrie 2011, înjurai orei 10:00, în Parcul Central din Municipiul Tg-Jiu, având în vedere şi faptul că S.V. în această zi urma să se deplaseze la Prefectura Gorj cu probleme de serviciu.
Prin adresa din 12 decembrie 2011 Poliţia Oraş Bumbeşti-Jiu a înaintat autodenunţul la Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj, cauza fiind înregistrată sub nr. 946/P/2011.
Situaţia de fapt a fost descrisă în felul următor:
Inculpatul S.V. îndeplineşte funcţia de secretar al Oraşului Bumbeşti Jiu şi, în această calitate, conform fişei postului avea printre alte atribuţii de serviciu şi cele privind organizarea aplicării legii fondului funciar şi coordonarea activităţii comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001, exercitând atribuţiile stabilite prin acest act normativ.
De asemenea, conform Ordinului nr. 83 din 07 martie 2011 emis de Instituţia Prefectului Gorj, inculpatul S.V. făcea parte din componenta Comisiei Locale Bumbeşti Jiu pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, îndeplinind funcţia de secretar al comisiei.
Familia martorei denunţătoare D.V. a apelat de mai multe ori Comisia Locală Bumbeşti-Jiu pentru aplicarea legii fondului funciar, în vederea punerii în posesie şi întocmirii documentelor pentru eliberarea titlului de proprietate, pentru mai multe suprafeţe de teren agricol şi cu vegetaţie forestieră, situate pe raza satului Curtişoara, oraş Bumbeşti-Jiu, terenuri moştenite de la părinţii soţului său D.I. şi de la unchiul acestuia D.D..
Văzând că situaţia privind punerea în posesie nu se rezolvă, martora denunţătoare D.V. l-a contactat telefonic pe inculpatul S.V. în data de 12 decembrie 2011, stabilind să se întâlnească cu acesta în faţa Primăriei Bumbeşti-Jiu, pentru a discuta.
Martora denunţătoare s-a deplasat la locul stabilit şi în autoturismul său i-a spus inculpatului S.V. că are un cumpărător pentru pădure promiţându-i că-i va da suma de 6.000 lei, pentru a urgenta întocmirea documentelor în vederea eliberării titlului de proprietate asupra terenurilor cu vegetaţie forestieră.
Cu această ocazie, i-a promis că-i va da suma de 3.000 lei în data de 13 decembrie 2011, iar diferenţa de 3.000 lei îi va da după eliberarea documentelor.
Inculpatul S.V. a fost de acord cu propunerea martorei denunţătoare stabilind să se întâlnească în data de 13 decembrie 2011 în jurul orei 10:00, în Parcul Central din Municipiul Tg-Jiu.
În situaţia dată, martora denunţătoare a sesizat organele de urmărire penală.
Pentru documentarea activităţii infracţionale desfăşurată de inculpatul S.V. s-a dispus organizare unui flagrant, fiind încheiat proces-verbal de înseriere şi tratare cu praf fluorescent a 30 bancnote în cupiură de 100 lei fiecare puse la dispoziţie de I.P.J. Gorj.
Pe 6 (şase) bancnote; a fost înscris cuvântul „Mită" şi data de „13 decembrie 2011".
Acceptarea de către inculpatul S.V. a promisiunii martorei denunţătoare privind remiterea sumei de bani şi întâlnirea cu aceasta în municipiul Tg-Jiu, a rezultat din convorbirea telefonică din data de 13 decembrie 2011, începând cu ora 8:52 purtată de inculpatul S.V. de la postul telefonic cu martora denunţătoare D.V.
În data de 13 decembrie 2011, în jurul orei 15:32, martora denunţătoare s-a întâlnit cu inculpatul S.V. în apropierea Primăriei Bumbeşti Jiu şi îi oferă acestuia suma de 3.000 lei pe care inculpatul o refuză dar, o invită pe aceasta in sediul Primăriei Bumbeşti Jiu, pentru a discuta.
Martora denunţătoare şi inculpatul au pătruns în biroul acestuia, unde poartă discuţii cu privire la ajutorul pe care urmează să-l dea inculpatul în privinţa terenurilor şi îi oferă suma de 3.000 lei, pe care după unele ezitări inculpatul îi ia si îi ţine în mâna dreaptă, purtând unele discuţii.
După ce martora denunţătoare D.V. a părăsit biroul, organele de urmărire penală s-au deplasat in biroul în care se afla inculpatul şi în prezenţa martorilor asistenţi A.N.A., B.V.L. precum si a martorului C.C. aflat în acel moment în birou, au întrebat pe inculpatul S.V., dacă a primit sume de bani, de la cine şi în ce scop. Acesta a precizat că în urmă cu câteva momente a primit suma de 3.000 lei de la numita D.V. şi a scos din buzunarul drept al hainei de piele cu care era îmbrăcat, bancnotele ce compuneau suma de 3.000 lei precizând că aceşti bani au fost daţi de D.V. pentru a o ajuta să intre mai repede în posesia documentelor de proprietate a terenurilor forestiere revendicate pe raza oraşului Bumbeşti Jiu.
Suma de 3.000 lei, compusă din 30 de bancnote a 100 lei flecare, a fost prezentată inculpatului, martorilor asistenţi cât şi martorului C.C., observând că acestea sunt aceleaşi cu bancnotele menţionate în procesul-verbal de marcare încheiat în data de 13 decembrie 2011.
La sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj, în prezenţa inculpatului, a martorilor asistenţi şi a martorului C.C. s-a observat că pe bancnotele, se afla înscris cuvântul „Mită" şi data de „13 decembrie 2011", iar pe celelalte bancnote se afla praf fluorescent.
De asemenea, au fost examinate cu lumină ultravioletă palmele inculpatului şi haina de piele cu care era îmbrăcat, în zona buzunarului drept, observându-se pe acestea praf fluorescent.
Toate acestea au fost consemnate în procesul-verbal semnat de inculpat, de martorii asistenţi A.N.A., B.V.L., precum şi de martorul C.C., fără obiecţiuni.
Suma de bani folosită la organizarea flagrantului din data de 13 decembrie 2011 a fost restituită organelor de poliţie din cadrul I.P.J. Gorj conform procesului-verbal din data de 13 decembrie 2011 încheiat cu această ocazie.
Inculpatul în declaraţiile date a recunoscut că în data de 12 decembrie 2011, a avut o discuţie cu martora denunţătoare D.V. cu privire la faptul că aceasta i-a promis că-i va da suma de 6.000 lei, din care 3.000 lei în zilele următoare şi 3.000 lei când va încheia tranzacţia privind vânzarea pădurii şi i-a adus la cunoştinţă că doreşte să fie pusă în posesie mai repede, dar susţine că nu a acceptat promisiunea acesteia.
În declaraţia ulterioară, inculpatul a recunoscut că în mod tacit a acceptat să primească suma de 3.000 lei de la martora denunţătoare.
Susţinerile inculpatului au fost înlăturate de probele administrate în cauză, respectiv înregistrările convorbirilor telefonice, cât şi cele purtate în mediul ambiental, procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante, precum şi declaraţiile martorilor D.V., D.I., C.C., A.N.A. şi B.V.L. care demonstrează fără echivoc că inculpatul a acceptat promisiunea făcută de martora denunţătoare pentru a primi suma de 6.000 lei, din care a primit efectiv suma de 3.000 lei în data de 13 decembrie 2011, pentru a-i facilita familiei acesteia punerea în posesie şi întocmirea documentelor în vederea eliberării titlului de proprietate pentru suprafeţele de teren cu vegetaţie forestieră situate pe raza satului Curtişoara.
Prin rezoluţia nr. 946/ P din data de 13 decembrie 2011, ora 18:45, s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de S.V. pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.
Această stare de fapt a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă: denunţul şi declaraţiile martorei denunţătoare D.V. (filele 1-3, 27, 64-67); ordonanţă de autorizare a interceptării şi înregistrării convorbirilor telefonice în mediul ambiental (fila 28-29); încheierea din 16 decembrie 2011 a Tribunalului Gorj privind confirmarea ordonanţei nr. 946/P/2011 (fila 210-211); proces-verbal de redare rezumativă a convorbirilor telefonice interceptate şi înregistrate şi a convorbirilor audio-video purtate în mediul ambiental (filele 212-216); proces-verbal de înseriere a bancnotelor (fila 32); proces-verbal de constatare a infracţiunii (filele 35-36); videofîlmare judiciară C.D. flagrant şi planşele fotografice (filele 37 - 46); proces-verbal de restituire a sumei de bani (fila 47); fişa postului (fila 85 - 87); ordinul nr. 83 din 03 martie 2011 al Prefecturii Judeţului Gorj (fila 88); copii xerox de pe documentele doveditoare privind dreptul de proprietate asupra terenurilor deţinute de către D.I. (filele 4, 16-26, 89-205); declaraţiile martorilor C.C. (filele 48- 49, 68-70), A.N.A. (filele 50, 71-72), B.V.L. (filele 51-52, 73-74); D.I. (filele 225-226) şi S.P. (filele 223-224); declaraţiile inculpatului (filele 57- 59, 61-63, 80-84); procesele-verbale de prezentare a materialului de urmărire penală (fila 228).
În şedinţa publică din 25 ianuarie 2012, în prezenţa apărătorilor aleşi (dosar. fila 58), a fost ascultat inculpatul S.V., care în esenţă a declarat că nu recunoaşte săvârşirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată, susţinând că a fost vorba de o. înscenare, în sensul că în permanenţă a refuzat primirea banilor, însă denunţătoarea i-a introdus banii în buzunarul de la haină şi a fugit.
În cursul cercetării judecătoreşti au fost ascultaţi sub prestare de jurământ martorii D.V., C.C., D.I., A.N.A. şi B.V.L., depoziţiile acestora neâducand elemente noi faţă de starea de fapt expusă în declaraţiile date în faţa organelor de urmărire penală.
La solicitarea apărătorilor inculpatului şi în prezenţa acestora, în şedinţă nepublică, a fost vizionată înregistrarea din mediul ambiental făcută odată cu organizarea flagrantului.
Analizând întregul material probator administrat în cursul procesului penal, tribunalul după terminarea cercetării judecătoreşti, a reţinut starea de fapt expusă în rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj, formându-şi convingerea că inculpatul a săvârşit infracţiunea de luare de mită prevăzută şi pedepsită de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, iar susţinerea acestuia privind nevinovăţia sa este contrazisă de depoziţiile martorilor audiaţi în cauză, declaraţiile denunţătoarei, propriile declaraţii, toate coroborate cu înregistrările audio-video şi planşele fotografice, prezumţia de nevinovăţie a cărei beneficiar a fost inculpatul, fiind răsturnată fără putinţă de tăgadă.
Tribunalul, a constatat că sub aspectul laturii obiective infracţiunea s-a comis prin acceptarea promisiunii de a primii suma de 6.000 lei şi primirea de către inculpat a sumei de 3.000 lei de la martora - denunţătoare D.V.
Inculpatul S.V. nu a respins oferta denunţătoarei şi mai mult decât atât, a acceptat să se întâlnească cu acesta şi să primească suma de 3.000 lei în sediul Primăriei Bumbeşti-Jiu.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acţionat cu intenţie directă, acceptând în mod expres promisiunea şi urmărind să primească suma de bani menţionată mai sus.
În drept, fapta inculpatului S.V., care în calitate de secretar al oraşului Bumbeşti-Jiu şi secretar al Comisiei Locale Bumbeşti-Jiu de Aplicare a Legii Fondului Funciar, în data de 12 decembrie 2011 a acceptat promisiunea martorei denunţătoare D.V. de a primi suma de 6.000 lei, din care în data de 13 decembrie 2011 a primit efectiv suma de 3.000 lei, pentru a-i facilita familiei acesteia punerea în posesie şi întocmirea documentelor în vederea eliberării titlului de proprietate pentru suprafeţele de teren cu vegetaţie forestieră situate pe raza satului Curtişoara, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, text de lege în baza căruia, acesta urmează să fie condamnat.
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, instanţa a avut în vedere criteriile generale prevăzute de dispoziţiile art. 72 C. pen., respectiv dispoziţiile părţii generale ale C. pen., limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social concret al faptei săvârşite, atitudinea oscilantă a acestuia în cursul procesului penal, însă şi împrejurările că este.tatăl unui copil minor, are o vârstă înaintată, starea sănătăţii este una precară, nu are antecedente penale, iar din caracterizările depuse la dosar de persoane ce deţin funcţii publice reiese că acesta este apreciat în termeni favorabili în comunitatea din care face parte.
Astfel, tribunalul a dispus condamnarea inculpatului pentru infracţiunea dedusă judecăţii la pedeapsa închisorii cu orientare spre minimul special, iar ca modalitate de executare, văzând că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 251 C. pen. şi apreciind că şi în acest fel pot fi atinse exigentele dispoziţiilor art. 52 C. pen., mai exact atingerea scopului educativ, preventiv şi punitiv al pedepsei, a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare ce va fi stabilit în condiţiile art. 862 C. pen.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj şi inculpatul S.V.
În motivarea apelului parchetul a solicitat majorarea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului şi modificarea modalităţii de executare a pedepsei, în sensul executării acesteia în regim de detenţie dată fiind gravitatea faptei săvârşită de inculpat, circumstanţele personale ale acesteia, dispoziţiile- art. 52 C. pen.
Inculpatul a solicitat achitarea sa în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., arătând că fapta nu a fost săvârşită cu forma de vinovăţie prevăzută de lege întrucât nu a acceptat suma de bani oferită de martora denunţătoare, existând provocare în condiţiile în care iniţiativa a aparţinut martorei, aceasta a insistat ca el să primească suma de bani, i-a băgat suma de bani în buzunarul hainei, retrăgându-se precipitat, el refuzând în mod constant primirea sumei de bani, în biroul său martora încuind uşa în momentul în care i-a oferit banii puşi la dispoziţie de către poliţişti.
Examinând hotărârea atacată în raport de actele şi lucrările dosarului, sub toate aspectele de fapt şi de drept, văzând şi disp. art. 371 şi următoarele C. proc. pen., instanţa de apel a constat că prima instanţă a reţinut o stare de fapt şi o încadrare juridică în concordanţă cu întreg probatoriul administrat în cauză, vinovăţia inculpatului fiind pe deplin dovedită.
Cu ocazia judecării căii de atac, instanţa de apel a ascultat inculpatul, martora denunţătoare şi martorul C.C. declaraţiile acestora fiind consemnate şi ataşate la dosarul cauzei.
Din analiza întregului probatoriului administrat în cursul procesului penal, respectiv: denunţul şi declaraţiile martorei denunţătoare D.V., înregistrările audio video autorizate de judecător, existente în format C.D. şi transcrise la dosarul cauzei, procesul verbal de înseriere a bancnotelor, procesul verbal de constatare a infracţiunii, videofilmarea judiciară CD flagrant şi planşele fotografice, procesul verbal de restituire a sumei de bani, fişa postului, ordinul nr. 83 din 03 martie 2011 al Prefecturii Judeţului Gorj, înscrisuri privind dovedirea dreptului de proprietate asupra terenurilor deţinute de martora D.V., declaraţiile martorilor A.N.A., B.V.L., Deaconu Ion, declaraţiile inculpatului - Curtea a reţinut că inculpatului S.V., în calitate de secretar al oraşului Bumbeşti-Jiu şi secretar al Comisiei Locale Bumbeşti-Jiu de Aplicare a Legii Fondului Funciar, în data de 12 decembrie 2011 a acceptat promisiunea martorei denunţătoare D.V. de a primi suma de 6.000 lei, din care în data de 13 decembrie 2011 a primit efectiv suma de 3.000 lei, pentru a-i facilita familiei acesteia punerea în posesie şi întocmirea documentelor în vederea eliberării titlului de proprietate pentru suprafeţele de teren cu vegetaţie forestieră situate pe raza satului Curtişoara, faptă care întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, text de lege în baza căruia în mod corect a fost condamnat inculpatul.
În ceea ce priveşte apărările inculpatului cu privire la existenţa unei provocări poliţieneşti în lipsa căreia nu ar fi existat infracţiunea reţinută în sarcina sa, instanţa de apel a constatat următoarele:
Este adevărat că inculpatul nu a solicitat direct vreo sumă de bani de la denunţătoare, însă organizarea flagrantului nu poate fi reţinută ca fiind o provocare, în condiţiile în care inculpatul anterior primise, fără drept, de la denunţătoare, în scopul facilitării obţinerii titlului de proprietate pentru terenurile deţinute, o hotă pentru bucătărie, aspect recunoscut de acesta, apreciat ca un cadou dat cu ocazia sărbătorilor de iarnă pentru fiica sa de 6 ani.
S-a arătat totodată de către instanţa de apel că nu există provocare la săvârşirea infracţiunii de luare de mită, întrucât, din probatoriul administrat -denunţul şi declaraţiile martorei denunţătoare D.V. coroborate cu înregistrările audio-video autorizate dintre inculpat şi denunţătoare şi declaraţia martorului C.C., a rezultat cu certitudine că inculpatul a acceptat şi, prin întreaga sa conduită, a pretins suma de bani, pentru ca în calitatea sa de secretar al Comisiei de Aplicare a Legii nr. 18/1991 Bumbeşti Jiu să urgenteze punerea în posesie şi eliberarea titlului de proprietate pentru terenurile proprietatea denunţătoarei, banii fiind descoperiţi în buzunarul hainei purtată de inculpat.
Astfel nu s-a reţinut apărarea inculpatului în sensul că procedura flagrantului a fost viciată, fiind provocat de denunţătoare, şi că nu s-a făcut dovada că suma a fost primită de el, în condiţiile în care i-ar fi fost băgată cu forţa în buzunar de denunţătoare, el refuzând în mod constant primirea banilor, uşa biroului său fiind încuiată de denunţătoare în cadrul acţiunii de provocare. Curtea a avut în vedere următoarele împrejurări: inculpatul anterior a primit fără drept de la denunţătoare o hotă pentru bucătărie, acest gest fiind apreciat de inculpat potrivit declaraţiilor sale ca un cadou de sărbători pentru fiica sa minoră, de 6 ani; după o primă discuţie cu denunţătoarea în faţa primăriei Bumbeşti, discuţie cu privire la suma de bani pe care denunţătoarea o oferea inculpatului, acesta o invită pe denunţătoare în biroul său pentru a continua discuţia; după plecarea denunţătoarei din biroul inculpatului, moment sesizat de martorul C.C., coleg de serviciu cu inculpatul, după aproximativ 5 minute (fila 45 verso deci. dos. apel) au intrat organele judiciare care l-au găsit pe inculpat la biroul său discutând cu martorul, având asupra sa banii remişi de denunţătoare. Astfel, în condiţiile în care inculpatul nu ar fi acceptat suma de bani, atitudinea sa la plecarea denunţătoarei şi după plecarea acesteia în perioada celor aproximativ 5 minute nu ar fi fost cea prezentată, refuzul său în cadrul discuţiilor cu denunţătoarea fiind unul formal. Apărările acestuia că nu a ieşit după denunţătoare să-i dea banii pe care aceasta i-ar fi introdus cu forţa în buzunar, întrucât nu ar fi fost politicos, denunţătoarea fiind femeie, nu au putut fi primite de instanţa de apel. Din înregistrările audio, transcrise la dosarul cauzei filele 215-216 în dosar de urmărire penală, apărările inculpatului nu se confirmă, refuzul iniţial al acestuia la primirea banilor, datorându-se temerii că ar fi putut fi organizat un flagrant.
Nu au fost primite nici criticile cu privire la netemeinicia pedepsei aplicate inculpatului şi a modalităţii de executare. In acest sens s-a arătat că recunoaşterea anumitor împrejurări ca şi circumstanţe judiciare atenuante este posibilă doar dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblul sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana făptuitorului, încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special se învederează a satisface în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei.
În cauză nu s-au identificat împrejurări care să poată fi reţinute ca fiind circumstanţe judiciare atenuante, în condiţiile art. 74 C. pen. S-a apreciat că instanţa de fond a realizat o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 72 C. pen., pedeapsa de 3 ani închisoare corespunzând gradului de pericol social concret al infracţiunii reţinută în sarcina inculpatului.
Instanţa de apel nu a primit nici criticile parchetului privind stabilirea modalităţii de executare în condiţiile prevăzute de art. 57 C. pen. Concluziile referatului de evaluare întocmit de Serviciul de Probaţiune coroborate cu actele în circumstanţiere existente la dosarul cauzei, depuse de inculpat, împrejurarea că acesta a conştientizat gravitatea faptelor şi este la primul conflict cu legea penală sunt aspecte care au fost avute în vedere de instanţa apel la analizarea modalităţii de individualizarea a executării pedepsei de 3 ani închisoare, apreciindu-se că, prin ea însăşi, pronunţarea condamnării în prezenta cauză va constitui un avertisment pentru inculpat şi, chiar fără executarea ei efectivă, prin privare de libertate, acesta nu va mai săvârşi alte infracţiuni, conduita sa viitoare urmând a fi verificată pe un termen îndelungat, de 5 ani, prin supravegherea exercitată de către Serviciul de Probaţiune.
Pentru aceste considerente, prin Decizia penală nr. 758 din martie 2013 Curtea de apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj şi inculpatul S.V. împotriva sentinţei penale nr. 81 din 4 aprilie 2012, pronunţată de Tribunalul Gorj.
Împotriva acestei decizii, în termenul prevăzut de art 3853 rap. la art. 363 C. proc. pen., a declarat recurs inculpatul S.V.
Recursul a fost motivat cu respectarea dispoziţiilor art. 38510 alin. (2) C. proc. pen., respectiv cu 5 zile înainatea primului termen de judecată, recurentul invocând cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 12 teza I C.procpen. solicitând pronunţarea unei soluţii de achitare întemeiată pe dispoziţiile art. 10 lit. d) C. proc. pen.
În dezvoltarea criticilor aduse hotărârilor de condamnare pronunţate, s-a arătat faptul că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită sub aspectul laturii subiective, probatoriul fiind abordat de către ambele instanţe în mod unilateral, numai din perspectiva acuzării, neexistând nicio probă că âr fi acceptat promisiunea martorei denunţătoare, şi că, anterior zilei de 13 decembrie aceasta ar fi făcut referire la vreo sumă de bani. S-a arătat că, la data de 13 decembrie, denunţătoarea, instruită de organele de anchetă asupra modului în care să îl atragă în capcană, a venit nechemată la locul său de muncă, hotărâtă să îi plaseze banii în orice condiţii. Atitudinea sa de a o invita din stradă în birou nu trădează neapărat intenţia de a se feri de ochii altora, impunându-se a fi înţeleasă ca un gest firesc, într-o comunitate puţin numeroasă, în care oamenii se cunosc şi îşi acordă mai multă amabilitate unul altuia. Recurentul a mai susţinut că a refuzat repetat oferta martorei, împrejurarea demonstrată şi de convorbirea înregistrată în mediu ambiental, însă, sosirea martorului Ciobanu a grăbit desfăşurarea evenimentelor, denunţătoarea plasându-i banii în buzunar şi fugind pe hol. în acest context, inculpatul a învederat că a fost timorat de apariţia martorului, că nu a ştiut cum să reacţioneze, şi că nu a urmărit-o pe denunţătoare, astfel că flagrantull-a surprins având suma de bani asupra sa. S-a concluzionat că, din analiza materialului probator administrat în cauză rezultă că a fost victima unei provocări, astfel că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii pentru care a fost condamnat.
Recursul a fost motivat în scris şi de către apărătorul desemnat de către instanţă din oficiu, avocat M.A. (filele 17-18), aceasta formulând critici similare cu cele ale inculpatului, circumscrise aceluiaşi caz de casare, prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 12 teza I C. proc. pen. Recursul a fost susţinut cu ocazia dezbaterilor de acelaşi apărător din oficiu, în condiţiile în care, deşi la primul termen de judecată cauza a fost amânată pentru, a permite inculpatului să îşi angajeze un apărător, ulterior recurentul nu a făcut demersuri în acest sens.
Analizând decizia recurată din persectiva criticilor formulate şi a cazului de casare în care au fost încadrate aceste critici, Înalta Curte de Casaţie şi: Justiţie constată următoarele:
Astfel cum rezultă din expunerea motivelor de recurs, criticile inculpatului S.V. vizează situaţia de fapt reţinută de către ambele instanţe şi concluzia la care s-a ajuns, acesta solicitând o reapreciere a probatoriului administrat şi constatarea faptului că a fost provocat de către denunţătoare, neexistând probe care să susţină varianta că anterior datei de 13 decembrie 2011 ar fi acceptat promisiunea acesteia de a primi o sumă de bani.
Înalta Curte reţine că, atât în doctrină, dar şi în practica judiciară, în mod constant s-a arătat că, din perspectiva cazului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 12 teza I C. proc. pen. pot fi analizate doar aspectele de drept pe care le ridică situaţia de fapt deja stabilită de către instanţa de fond şi cea de apel. în acest sens, prin Decizia penală nr. 815 din 20 martie 2012, Înalta Curte a statut că "dispoziţiile prevăzute în art 385 alin. (1) pct. 12 teza I C. proc. pen. -nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei infracţiuni - sunt incidente, dacă instanţa a pronunţat o hotărâre de condamnare, reţinând o situaţie de fapt corectă, însă în mod greşit a apreciat că fapta constituie o anumită infracţiune, deşi în realitate lipseşte unul din elementele constitutive ale acesteia, soluţia fiind contrară legii. Situaţia de fapt, verificarea concordanţei dintre cele reţinute în hotărârea de condamnare şi probele administrate, poate fi cenzurată numai prin prisma cazului de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., referitor la eroarea gravă de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare sau de condamnare."
În prezenta cauză, hotărârea recurată a fost pronunţată ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, prin care s-a realizat o limitate a efectului devolutiv al recursului, fiind abrogat cazul de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., ce permitea o cenzură a situaţiei de fapt stabilite de instanţele inferioare (însă numai din perspectiva existenţei unei grave erori, care nu se confunda cu dreptul cu reapreciere a probatoriului), intenţia clară a legiuitorului fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, exclusiv la chestiunile de drept.
În aceste condiţii, constatând că criticile recurentului nu se circumscriu cazului de casare invocat, înalta Curte va examina motivele de recurs din perspectiva cazului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., urmând a verifica caracterul echitabil al procedurii care a condus la pronunţarea hotărârii de condamnare (prin înlăturarea apărărilor inculpatului referitoare la existenţa unui provocări din partea martorei denunţătoare), şi dacă, principala probă pe care aceasta se fundamentează a fost obţinută cu respectarea dispoziţiilor art. 68 alin. (2) C. proc. pen., potrivit cărora este oprit a determina o persoană să săvârşească sau să continue săvârşirea unei fapte penale, în scopul obţinerii unei probe.
Astfel, sub aspect procedural, Înalta Curte constată că, instanţa de apel, în baza efectului devolutiv integral al căii de atac, a procedat la ascultarea nemijlocită a inculpatului, încuviinţând cererea acestuia de reaudiere a martorei denunţătoare D.V. (care fusese audiată în condiţii de contradictorialitate şi în fata primei instanţe), acordându-i astfel posibilitatea de a-i adresa noi întrebări şi de a-i contesta credibilitatea. De asemenea, din oficiu, a dispus ascultarea martorului C.C. (şi acesta fusese ascultat de către tribunal) şi a procedat la vizionarea, în şedinţă publica a înregistrărilor audio video de la data la care a avut loc flagrantul. Ulterior, examinând materialului probator administrat în cauză, a înlăturat motivat susţinerile inculpatului S.V. în sensul că a fost victima unei provocări. în acest sens, Curtea de apel a avut în vedere faptul că anterior acesta a primit, fără drept, de la denunţătoare o hotă pentru bucătărie; că după o primă discuţie cu denunţătoarea în faţa primăriei Bumbeşti cu privire la suma de bani pe care denunţătoarea o oferea inculpatului, acesta o invită pe denunţătoare în biroul său pentru a continua discuţia; că intervenţia organelor judiciare a avut loc la aproximativ 5 minute după plecarea denunţătoarei, iar în condiţiile în care inculpatul nu ar fi acceptat suma de bani, atitudinea sa la şi după plecarea denunţătoarei în perioada celor aproximativ 5 minute ar fi fost alta, că refuzul său în cadrul discuţiilor cu D.V. a fost unul formal, datorându-se temerii că ar fi putut fi organizat un flagrant.
Ca atare, Înalta Curte constată că, deşi instanţa de fond nu a răspuns punctual apărărilor inculpatului privind existenţa unei provocări, instanţa de apel a corectat această omisiune, asigurând în mod adecvat dreptul la apărare al inculpatului, printr-o procedură contradictorie şi cu respectarea egalităţii de arme.
În ceea ce priveşte principala probă pe care s-a întemeiat hotărârea de condamnare, instanţa de recurs constată că aceasta nu a fost obţinută în condiţii care şă afecteze principiul loialităţii administrării probelor.
Sub acest aspect, Înalta Curte, reţine, în raport de jurisprudenţa dezvoltată în materia provocării, că aceasta nu poate fi incidenţă în condiţiile în care există o suspiciune rezonabilă privind comportamentul infracţional anterior al persoanei, iar agentul sau colaboratorul statului nu a făcut altceva decât să îi ofere acesteia o tentaţie obişnuită, o oportunitate, care nu are caracter excepţional, de- a încălca legea.
Raportând aceste condiţii la circumstanţele cauzei, astfel cum acestea au fost stabilite pe baza probatoriului administrat, se constată că în speţă exista o suspiciune rezonabilă care sugera o predispoziţie a inculpatului în primirea de bunuri în scopul îndeplinirii atribuţiilor de serviciu. Aceasta a fost şi confirmată, până la momentul judecării recursului, de o hotărâre nedefmitivă de condamnare pentru săvârşirea aceleaşi infracţiuni de luare de mită (sentinţa penală nr. 200 din 28 iunie 2013 a Tribunalului Gorj, secţia penală, pronunţată în Dosar nr. 14998/95/2013), fapta constând în primirea, de la aceeaşi denunţătoare D.V.na unei hote electrice, în scopul de a îndeplini acte privitoare la îndatoririle sale de serviciu, respectiv promovarea unei acţiuni în instanţă în vederea anulării titlului de proprietate din 2003, eliberat numitei D.M. şi pentru a urgenta demersurile pentru punerea în posesie şi eliberarea titlului de proprietate pentru terenurile la care era îndreptăţit D.I.
De asemenea, se reţine că, anterior flagrantului, la data de 12 decembrie 2011, inculpatului i s-a oferit o suma de bani (împrejurarea recunoscută de către acesta - fila 81 verso dosar urmărire penală, fila 58 dosar fond), acceptând să se întâlnească cu martora denunţătoare a doua zi, în afara serviciului, respectiv faţa primăriei din municipiul Târgu Jiu, şi ulterior, în apropierea Primăriei Bumbeşti Jiu (întâlnirea având loc în condiţiile în care denunţătoarea afirma „în momentul în care aţi terminat îmi daţi un beep scurt, să vină S. să v-aducă, că ce v-am promis îi la mine."). Tot în acelaşi context, Înalta Curte reţine teama manifestată de inculpatul „să nu fie cumva, dracu, vreun flagrant sau."
În aceste circumstanţe de fapt, primirea anterioară a unei hote electrice, acceptarea întâlnirii cu denunţătoarea în condiţiile în.care aceasta îi promisese o sumă de bani şi afirma că are aspra sa „ce a promis", Înalta Curte constată că în cauză nu au fost încălcate dispoziţiile art. 68 alin. (2) C. proc. pen., organul judiciar oferindu-i inculpatului doar o ocazie obişnuită pentru a săvârşi infracţiunea, împrejurare ce nu încalcă principiul loialităţii administrării probelor.
În raport de aceste considerente, Înalta Curte constată că, prin neînlăturarea probelor obţinute cu ocazia flagrantului, instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a legii, în cauză nefîind incident cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen.
În aceste condiţii, revenind la solicitarea principală a inculpatului, de achitare întemeiată pe dispoziţiile art. 10 lit. d) C. proc. pen., se constată că, faţă de situaţia de fapt stabilită de instanţa de fond şi menţinută în apel - inculpatul S.V., secretar al Oraşului Bumbeşti Jiu, având atribuţii de serviciu privind organizarea aplicării legii fondului funciar şi coordonarea activităţii comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001, îndeplinind şi funcţia de secretar al Comisiei Locale Bumbeşti Jiu pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, la data de 12 decembrie 2011 a acceptat promisiunea făcută de martora denunţătoare de a primi suma de 6.000 lei, din care a primit efectiv suma de 3.000 lei în data de 13 decembrie 2011, pentru a-i facilita familiei acesteia punerea în posesie şi întocmirea documentelor în vederea eliberării titlului de proprietate pentru suprafeţele de teren cu vegetaţie forestieră situate pe raza satului Curtişoara - în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000.
Sub aspectul laturii obiective fapta a fost comisă prin acceptarea promisiunii sumei de 6.000 lei urmată de primirea efectivă a 3.000 lei, fiind îndeplinite şi cerinţele esenţiale ataşate elementului material al laturii obiective, respectiv banii nu erau legal datoraţi inculpatului, acţiunea de acceptare/primire a fost anterioară îndeplinirii atribuţiilor de serviciu, iar actul pentru a cărei îndeplinire a acceptat propunerea iar ulterior a şi primit suma de 3.000 lei făcea parte din sfera atribuţiilor sale de serviciu (secretar al oraşului Bumbeşti Jiu cu atribuţii privind organizarea aplicării legii fondului funciar şi coordonarea activităţii comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001, secretar al Comisiei Locale Bumbeşti Jiu pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor).
Din perspectiva laturii subiective, fapta a fost comisă cu intenţie directă, inculpatul acceptând şi ulterior primind suma de 3.000 lei, cunoscând că aceasta este necuvenită şi are drept scop îndeplinirea unui act privitor la atribuţiile sale de serviciu.
Faţă de cele anterior expuse, şi constatând că nu se reţine incidenţa altor cazuri de casare care ar putea fi luate în considerare din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 385 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge recursul inculpatului S.V. ca nefondat, şi, pe cale de consecniţă, având în vedere dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.V. împotriva Deciziei penale nr. 75 din 8 martie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3590/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3655/2013. Penal → |
|---|
