ICCJ. Decizia nr. 3627/2013. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3627/2013
Dosar nr. 11153/62/2012
Şedinţa publică din 20 noiembrie 2013
Deliberând asupra cauzei de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 94/S din 29 martie 2013 a Tribunalului Braşov în baza art. 334 C. proc pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice din tentativă la omor deosebit de grav în formă continuată prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, 176 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. - 2 acte materiale - în tentativă la omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, 176 alin. (1) lit. a) C. pen.
În baza art. 20, raportat la art. 174, 176 lit. a) C. pen., inculpatul H.F.C. a fost condamnat la pedeapsa principala de 10 ani închisoare şi pedeapsa complimentară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a ll-a, b) C. pen. pe o durata de 5 ani, pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor deosebit de grav.
S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a ll-a, b) C. pen. în baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive, de la 3 septembrie 2012 la zi.
În baza art. 350 C. proc pen., cu aplicarea art. 136, 143, 148 lit. f) C. proc. pen., s-a menţinut arestarea preventivă a inculpatului H.F.C.
S-a constatat că partea vătămată V.M. nu s-a constituit parte civilă.
În baza art. 14, 346 C. proc. pen., raportat la art. 1349 noul C. civ., inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile Spitalul Clinic de Urgenţă - Chirurgie Plastică, Reparatorie şi Arsuri, cu sediul în Bucureşti, Calea G., sector 1, suma de 36.161 RON reprezentând contravaloarea prestaţiilor medico-sanitare acordate victimei V.M.
S-a constatat că următoarele bunuri aflate la Camera de Corpuri constituie mijloace materiale de probă şi rămân ataşate dosarului cauzei:
coletul nr. A1. - plic hârtie ce conţine cioburi de sticlă dintr-un borcan şi un capac de borcan de culoare roşie;
coletul nr. B1. -chiloţi de culoare roşie tăiaţi pe care se observă urme de ardere;
coletul nr. C1. - colet ce conţine o bluză din material tip jeans de culoare albastră, ruptă;
coletul nr. D1. -pantaloni de culoare neagră tăiaţi, pe care se observă urme de ardere;
coletul nr. E1. - pet de 0,5 I conţinând 200 ml de substanţă cu aspect şi miros de ulei auto;
coletul nr. F1. - plic hârtie ce conţine o brichetă albastră;
coletul nr. G1. - plic de hârtie ce conţine o brichetă verde;
coletul nr. H1. - sac din plastic de culoare neagră ce conţine o pereche pantaloni şi un tricou material negru.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului său genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare, prelevare care se va realiza la eliberarea din penitenciar.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarea stare de fapt:
Inculpatul H.F.C. se afla într-o relaţie de concubinaj cu partea vătămată V.M., amândoi locuind în imobilul părţii vătămate, situat în municipiul Braşov, strada A.V., constând într-o singură cameră. Această relaţie de-a lungul timpului a fost presărată cu scandaluri, de mai multe ori vecinii fiind nevoiţi să apeleze la organele de poliţie, care s-au deplasat la faţa locului şi l-au sancţionat contravenţional pe inculpat, care devenea agresiv pe fondul consumului de alcool.
În ziua de 02 septembrie 2012, în jurul orelor 15:00, inculpatul H.F.C. se afla împreună cu partea vătămată V.M. în locuinţa mai sus menţionată. La un moment dat a izbucnit o ceartă care a durat aproximativ 10 minute, partea vătămată îi reproşa inculpatului că are legături extraconjugale iar inculpatul, care nervos şi în uşoară stare de ebrietate după consumul unui pet de 2 L de bere şi care se afla în picioare lângă masă şi repara un demaror a aruncat cu un borcan plin de benzină spre partea vătămată, care se afla în mijlocul camerei, în picioare; conţinutul acelui borcan i s-a vărsat acesteia pe piept şi i s-a prelins în jos pe haine iar borcanul s-a lovit de pământ şi s-a spart.
Partea vătămată i-a cerut să înceteze, să nu facă vreo prostie, dar inculpatul a luat o brichetă şi a început să se joace cu ea, încercând s-o aprindă, timp în care a continuat să-i adreseze vorbe urâte ameninţând-o că dacă nu tace din gură o va lovi, a încercat de mai multe ori să-şi aprindă o ţigară cu bricheta, partea vătămată observând scânteile care sar l-a întrebat cu reproş dacă vrea să-i dea foc, inculpatul spunând într-una ameninţător „dacă nu taci din gura....", fără a-şi verbaliza ideea.
La un moment dat, scânteile produse de inculpat după mai multe încercări au aprins hainele părţii vătămate stropite cu benzină, hainele M.V. au suferit o combustie intenţionată, victima începând să strige după ajutor încercând să-şi tamponeze hainele cu o bluză pentru a stinge focul. Inculpatul privea partea vătămată care ardea, fără a interveni în primele momente în nici un fel pentru a stinge hainele acesteia şi a-i acorda ajutor. Văzând că aceasta i-a solicitat ajutorul, la un moment dat a împins victima spre pat şi a luat plapuma de pe pat aruncând-o peste victima care ţipa tare „Ajutor, săriţi oameni buni, poliţia, ajutor".
Martora N.M. alertată de strigătele părţii vătămate s-a îndreptat spre locuinţa menţionată şi a încercat să intervină pentru a o salva, bătând puternic în uşă, a aşteptat un timp, inculpatul i-a deschis uşa, martora a simţit fumul puternic şi l-a întrebat pe inculpat ce a făcut, de ce a dat foc. Inculpatul H.F.C. a încercat îndepărtarea forţată a martorei din uşa locuinţei, dorind s-o închidă.
Martora N.M. a forţat uşa, a intrat în cameră, a observat-o pe victimă lângă chiuvetă, hainele acesteia arzând cu jăratic, în timp ce victima se chinuia să stingă focul cu pumnii lovindu-se peste haine. În timp ce-l admonesta pe inculpat, care privea detaşat evenimentul, ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic, acesta i-a spus martorei „babo ce te bagi, că dacă mă superi îţi dau şi ţie foc".
Martora a luat-o pe partea vătămată de o mână şi a încercat s-o tragă afară din cameră pe hol, inculpatul H.F.C. a încercat readucerea victimei în interior trăgând-o de cealaltă mână, însă martora a reuşit însă scoaterea victimei din locuinţă şi a alertat organele de poliţie, pompierii şi salvarea prin apel de pe telefonul mobil la 112.
În scurt timp la faţa locului s-au deplasat pompierii, martora a coborât victima la etajul inferior, la un moment dat inculpatul a coborât şi în faţa martorei N. şi a altui vecin L.D. a lovit cu piciorul victima aflată întinsă în stare de şoc afirmând „uite, ţi-am dat foc şi am scăpat de tine".
Martora a însoţit victima până la parter deoarece sosise salvarea, inculpatul a apărut şi el şi a afirmat „Am dat foc şi uite dacă mă supăr, dau foc la tot blocul, şi ce dacă".
Partea vătămată a suferit arsuri de grad II - III pe mai mult de 50% din suprafaţa corporală (gât, torace, abdomen, coapse, zona lombară, membre superioare) posibil prin incendiere, necesită 70 -90 de zile de îngrijiri medicale dacă nu apar complicaţii, agresiunile punând în pericol viaţa părţii vătămate.
Reţinând vinovăţia inculpatului, în baza probelor administrate în cauză, instanţa de fond l-a condamnat pe acesta la pedeapsa arătată mai sus cu executare în regim de detenţie.
Sub aspectul laturii civile, instanţa a constatat că partea vătămată V.M. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 14, 346 C. proc. pen. raportat la art. 1349 noul C. civ. inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile Spitalul Clinic de Urgenţă de Chirurgie Plastică Reparatorie şi Arsuri cu sediul în Bucureşti, Calea G., sector 1 suma de 36.161 RON reprezentând contravaloarea prestaţiilor medico-sanitare acordate victimei V.M.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel:
- Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov, criticând-o pentru netemeinicie, sub aspectul individualizării pedepsei aplicate inculpatului, fapta săvârşită de inculpat fiind o infracţiune gravă, contra vieţii, iar pedeapsa aplicată de instanţa de fond nu satisface cerinţele art. 72 şi 52 C. pen., solicitând majorarea cuantumului pedepsei aplicate;
- inculpatul, solicitând reducerea cuantumului pedepsei aplicate, având în vedere modalitatea şi împrejurările în care a săvârşit infracţiunea, este la prima confruntare cu legea penală şi o participaţie importantă a avut şi victima, care nu-l lăsa în pace, fiind geloasă, astfel că, din întâmplare, s-a petrecut fapta, pe care o regretă.
Prin decizia penală nr. 70/AP din 18 iunie 2013 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost respinse apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov şi de inculpatul H.F.C. împotriva sentinţei penale nr. 94/S din 29 martie 2013 a Tribunalului Braşov.
În baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen. a fost dedusă în continuare arestarea preventivă a inculpatului, începând cu data de 29 martie 2013 până azi, 18 iunie 2013 şi menţinută starea de arest a acestuia.
Inculpat a fost obligat pe să plătească statului 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care onorariul avocatului desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, s-a dispus a fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei, iar celelalte cheltuieli au rămas în sarcina statului.
Pentru a decide astfel instanţa de control judiciar a reţinut că fapta comisă de inculpat, împrejurările săvârşirii ei şi vinovăţia acestuia au fost corect stabilite de prima instanţă, găsindu-şi corespondent în probele administrate în cauză.
Referitor la pedeapsă, s-a reţinut că a fost bine individualizată, atât ca întindere cât şi ca modalitate de executare, instanţa de fond ţinând seama de toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., pe care Ie-a aplicat în mod just.
Astfel, au fost avute în vedere atât circumstanţele reale ale săvârşirii faptei (limitele de pedeapsă prevăzute de lege, pericolul social crescut al faptei, inculpatul punând în pericol viaţa concubinei sale), cât şi circumstanţele personale ale inculpatului, care, deşi nu a recunoscut starea de fapt reţinută în actul de sesizare al instanţei, nuanţând modul de desfăşurare a faptei, punând accentul pe starea de provocare la ceartă a victimei, a regretat faptul că din greşeală, lovind borcanul cu benzină, a stropit-o puţin pe concubina sa, care apoi, de la o scânteie a unei brichete, a luat foc menţionând şi că, se află la prima confruntare cu legea penală.
De altfel, chiar şi partea vătămată a susţinut că între părţi a existat o ceartă de circa 10 minute, reproşându-i inculpatului că are relaţii extraconjugale, acesta adresându-i cuvinte urâte şi îi spunea să nu se mai certe cu el, să tacă. Partea vătămată a declarat că, în timp ce inculpatul dorea să-şi aprindă o ţigară cu o brichetă, o scânteie i-a aprins hainele.
Nu se impune majorarea pedepsei aplicate inculpatului, fapta fiind săvârşită pe fondul relaţiilor tensionate dintre părţi, din probele testimoniale administrate în cauză rezultând că aceştia au avut mai multe certuri, datorate geloziei şi problemelor financiare, astfel că apelul parchetului este nefondat.
În acelaşi timp, având în vedere gravitatea faptei comise de inculpat, care şi-a incendiat concubina, punând în pericol viaţa acesteia, cauzându-i leziuni care au necesitate 70-90 de zile de îngrijiri medicale, ţinând cont şi de scopul pedepsei potrivit dispoziţiilor art. 52 C. pen., nu se impune reducerea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului, astfel cum a solicitat acesta în motivele de apel.
Împotriva acestei decizii inculpatul H.F.C. a declarat, în termen legal, recursul de faţă, prin care, invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., a solicitat o reindividualizare a pedepsei în sensul reducerii cuantumului acesteia, apreciind că pedeapsa stabilită este prea mare.
Examinând recursul declarat de inculpatul H.F.C. prin raportare la dispoziţiile art. 3859 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
În cauză, se observă că decizia recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, la 18 iunie 2013 , deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, situaţie în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 3859 alin. (1) C. proc. pen., astfel cum acestea au fost modificate prin actul normativ menţionat.
Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat o limitare a devoluţiei recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 172 al art. 3859 C. proc. pen., intenţia clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.
Critica inculpatului, vizând reindividualizarea pedepsei, nu intră sub incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., neputând fi examinată nici în raport cu pct. 14 al aceluiaşi articol, text de lege care, în realizarea aceluiaşi scop, de a include în sfera controlului judiciar exercitat de instanţa de recurs numai aspecte de drept, a fost de asemenea modificat, stabilindu-se că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege şi reglementându-se, aşadar, un caz de casare exclusiv de nelegalitate, astfel încât netemeinicia deciziei atacate - sub singurul aspect al individualizării pedepsei - nu mai poate fi invocată în recurs.
Faţă de considerentele expuse, avându-se în vedere şi faptul că, verificându-se decizia atactă în raport cu prevederile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nu se identifică existenţa altor motive, care, analizate din oficiu, să ducă la casare, urmează ca recursul declarat de inculpatul H.F.C. împotriva deciziei penale nr. 70/AP din 18 iunie 2013 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, să fi respins, ca nefondat, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de de 600 RON, din care suma de 300 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul H.F.C. împotriva deciziei penale nr. 70/AP din 18 iunie 2013 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 3 septembrie 2012 la 20 noiembrie 2013.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică 20 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 359/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3628/2013. Penal → |
|---|
