ICCJ. Decizia nr. 3639/2013. Penal
Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3639/2013
Dosar nr. 9342/63/2013
Şedinţa publică din 20 noiembrie 2013
Deliberând asupra cauzei de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 286 din 21 iunie 2013, pronunţată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 9342/63/2013, au fost hotărâte următoarele:
1. în baza art. 25 C. pen. rap. la art. 2 pct. 1 din Legea nr. 143/2000 modificată şi completată prin Legea nr. 522/2004 şi OUG 6/2011 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul T.C., la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 864 C. pen., a fost revocată suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 143 din 18 iunie 2010 a Judecătoriei Segarcea, definitivă prin decizia penală nr. 14 din 10 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Craiova şi s-a dispus executarea în întregime a acestei pedepse alături de pedeapsa aplicată în prezenta cauză, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 71 alin. (1) C. pen., a fost interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen., au fost interzise inculpatului ca pedeapsă complementară exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza ll-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 88 C. pen., s-a dedus durata reţinerii şi arestării preventive de la 26 martie 2013 la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţină măsura arestării preventive a inculpatului T.C.
2. în baza art. 2 pct. 1 din Legea nr. 143/2000 modificată şi completată prin Legea nr. 522/2004 şi O.U.G. nr. 6/2011 cu aplic. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul P.I.M., la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 71 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza ll-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 88 C. pen., s-a dedus durata reţinerii şi arestării preventive de la 21 martie 2013 la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută măsura arestării preventive a inculpatului P.I.M.
3. în baza art. 2 pct. 1 din Legea nr. 143/2000 modificată şi completată prin Legea nr. 522/2004 şi O.U.G. nr. 6/2011 cu aplic. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul B.N.B., la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 71 alin. (1) C. pen., a fost interzisă inculpatului ca pedeapsă accesorie exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a fost interzisă inculpatului ca pedeapsă complementară exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza ll-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 88 C. pen., s-a dedus durata reţinerii şi arestării preventive de la 22 martie 2013 la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută măsura arestării preventive a inculpatului B.N.B.
4. în baza art. 2 pct. 1 din Legea nr. 143/2000 modificată şi completată prin Legea nr. 522/2004 şi O.U.G. nr. 6/2011 cu aplic. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul P.L.L., la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 71 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza ll-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 88 C. pen., s-a dedus durata reţinerii şi arestării preventive de la 22 martie 2013 la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută măsura arestării preventive a inculpatului P.L.L.
5. în baza art. 2 pct. 1 din Legea nr. 143/2000 modificată şi completată prin Legea nr. 522/2004 şi O.U.G. nr. 6/2011 cu aplic. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul M.C.I., la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 71 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza ll-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 88 C. pen., s-a dedus durata reţinerii şi arestării preventive de la 22 martie 2013 la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului M.C.I.
În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată şi completată, rap. la art. 118 lit. f) C. proc. pen., s-a dispus confiscarea cantităţilor de 0,31 gr cannabis, 9,14 gr. Cannabis, 102,51 gr cannabis, 14,60 gr cannabis, 312,76 gr. cannabis depuse la a I.G.P.R.- D.C.J.S.E.O. conform dovezilor seriile A1. din 19 martie 2013 A2. din 18 aprilie 2013 şi A3. din 25 aprilie 2013. În baza art. 191 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii la plata sumelor de câte 900 RON fiecare cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se hotăra astfel s-a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova nr. 50D/P/2013 din 14 mai 2013, la data de 21 februarie 2013, lucrătorii din cadru B.C.C.O. Craiova - Serviciul Antidrog s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că pe raza judeţului Dolj se constituise o grupare care avea ca preocupări distribuţia de droguri de risc în rândul tinerilor.
Potrivit procesului - verbal de sesizare din oficiu, membrii grupării infracţionale procurau drogurile din Spania apoi le introduceau în România după care cu ajutorul unor intermediari le distribuiau în diferite locaţii de pe raza jud. Dolj, în special zona O. din Craiova, contra sumei de 80 RON/gram.
Activităţile poliţieneşti desfăşurate au atestat că liderul grupării era inculpatul M.C.I. care deţinea drogurile la domiciliul său, iar în urma comenzilor telefonice efectuate se deplasa de obicei cu autoturismul marca S.C., înmatriculat în străinătate, în zona O. din mun. Craiova unde le comercializa la consumatori.
În scopul lămuririi situaţiei de fapt, identificării autorilor şi pentru obţinerea mijloacelor de probă, prin ordonanţa cu nr. 2A din data de 27 februarie 2013 D.I.I.C.O.T. - ST. Craiova a autorizat în cauză investigatorul sub acoperire cu numele de cod "M.G.", care a reuşit în după amiaza de 27 februarie 2013 să procure de la inculpatul M.C.I. cantitatea de 0,31 gr. de cannabis.
Din procesul - verbal a rezultat că această cantitate a fost oferită de M.C.I., gratis ca probă, iar din raportul din data de 27 februarie 2013, întocmit de investigatorul sub acoperire autorizat în cauză rezultă că inculpatul M.C.I. i-a specificat acestuia că poate să-i ofere spre vânzare cannabis însă numai în cantităţi mai mari, mai mult de 10 gr. cu precizarea că o cantitate cuprinsă între 10 şi 50 gr. o oferea la preţul de 70 RON/gram iar cantităţi mai mari de 50 gr. le aducea numai după ce se consulta cu altă persoană cu specificarea că de acesta dată preţul era mult mai convenabil.
Potrivit raportului de constatare tehnico - ştiinţifică din 08 martie 2013 al Laboratorului Central de Analiză şi Profil al Drogurilor proba înaintată în cauza de cumpărare autorizată din data de 27 februarie 2013 de la M.C.I. este constituită din 0,31 gr. cannabis substanţă psihotropă aflată pe Tabelul Anexă nr. III al Legii 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului ilicit de droguri.
Aspecte cu privire la interesul de a fi vândute cantităţi mai mari au rezultat şi din notele de interceptare de convorbiri şi comunicări realizate în baza autorizaţiei din 06 martie 2013 a Tribunalului Dolj dispusă în Dosarul nr. 5076/63/2013 prin încheierea cu acelaşi număr din aceeaşi dată interceptări în care inculpatul M.C.I. îşi exprimă nemulţumirea faţă de cantităţi mai mici („bani puţini") dar menţionează într-un SMS din data de 04 martie 2013 că „... mâine mă duc şi mă întâlnesc cu omul că eu normal luam numai muguri ( ...)".
Întrucât inculpatul M.I.C. îşi manifestase încă de la bun început intenţia de a vinde cantităţi mai mari, la data de 05 martie 2013, s-a realizat o cumpărare supravegheată de 10 gr. de cannabis, contra sumai de 700 RON, iar de această dată inculpatul M.C.I. a luat legătura cu inculpatul B.N.B. şi s-au întâlnit şi cu inculpatul P.L.L., ulterior fiind aduse drogurile, situaţie care a confirmat din punct de vedere R legătura dintre cele trei persoane menţionate, în acest context fiind cumpărate cele 10 gr. cannabis contra sumei de 700 RON.
Conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 13 martie 2013, al Laboratorului Central de Analiză şi Profil al Drogurilor, proba respectivă era constituită din 9,14 gr. cannabis.
Exploatarea autorizaţiilor de interceptare de convorbiri şi comunicări ataşate la dosarul cauzei, au confirmat nu numai interesul persoanelor menţionate de a vinde diverse cantităţi de droguri, dar şi faptul că erau interesate să vândă cantităţi mai mari, precum şi apariţia unor alte persoane despre care nu se cunoştea la început nimic.
Mai mult decât atât, unii dintre participanţii la activitatea infracţională desfăşurată până în acel moment erau interesaţi să îşi „rotunjească" câştigul din vânzarea drogurilor prin evitarea participării la această activitate a unora dintre cei care se ocupaseră cu ei de vânzare până în acel moment.
Pe fondul acestor aspecte deduse din analiza materialelor administrate, s-a stabilit că membrii grupării erau interesaţi să vândă şi cantităţi de 100-150 gr. cannabis, mai ales că sumele obţinute din vânzare erau îndestulătoare pentru mai multe persoane (în acest sens fiind interceptarea din data de 21 martie 2013, ora 10:50 când se discută despre faptul că „(...) o sa fac rost de toţi banii (...) rămâne pentru 100 că nu am avut cum mai mult (...)", în sensul că cel care urma să cumpere nu putuse să facă rost de mai mult de suma de bani necesară cumpărării a 100 gr. Cannabis).
În acest sens, urmare datelor de anchetă culese, precum şi informaţiilor furnizate de investigatorul sub acoperire cu numele de cod „M.G.", autorizat în cauză, s-a stabilit că în după amiaza zilei de 21 martie 2013, membrii grupării erau interesaţi să vândă aproximativ 100 grame cannabis contra sumei de 6.000 RON.
Din materialul probator administrat, a rezultat că în dimineaţa zilei de 21 martie 2013, inculpatul B.N.B. l-a contactat pe martorul B.V.I. pentru a se deplasa în municipiul Craiova, mai ales că martorului îi născuse soţia şi chiar era interesat să meargă la spital la aceasta.
După ce au ajuns în municipiul Craiova, în zona Spitalului, inculpatul B.N.B. l-a rugat pe martor să îl conducă cu maşina sa, marca B. în zona P.C. Craiova, unde s-a întâlnit cu inculpatul P.L.L., acesta urcând în autoturismul martorului. Activităţile specifice desfăşurate pe raza municipiului Craiova, au stabilit că autoturismul condus de martorul B.V.I. s-a deplasat în zona C.N., unde s-a încercat o primă întâlnire cu inculpatul P.I.M. zis "L.", acesta fiind intermediarul cantităţii de droguri care urma a fi vândută. Întrucât, între timp, se stabilise că drogurile nu ajunseseră în municipiul Craiova şi mai dura aproximativ 20 de minute, martorul B.V.I. a fost rugat de inculpatul B.N.B. să fie dus în zona supermarketului R, unde datele culese de la faţa locului au atestat că acesta a mers şi a văzut existenţa fizică a sumei de 6.000 RON necesară pentru cumpărarea cannabisului.
Ulterior lăsării inculpatului B.N.B. în zona R, inculpatul P.L.L. a revenit cu autoturismul martorului B.V.I. în zona S. de Salvare Craiova, unde la puţin timp a urcat în maşină şi inculpatul P.I.M. zis „L.", care aştepta din moment în moment să ajungă întreaga cantitate de cannabis.
Cercetările efectuate ulterior în cauză au atestat faptul că, în scopul câştigării unei sume mai mari de bani, inculpaţii B.N.B. şi P.L.L. au renunţat să-l mai abordeze pe inculpatul M.C.I. întrucât cunoşT. faptul că inculpatul P.I.M. zis „L.", întors de puţin timp în ţară şi prieten cu P.L.L., avea la rândul său posibilitatea de a pune în vânzare o cantitate mai mare de droguri deţinută de un prieten de a-l său, inculpatul T.C.
Deoarece la momentul respectiv inculpatul T.C. se afla în Italia, după ce acesta a fost sunat de către P.I.M., inculpatul T.C. a sunat-o la Craiova pe concubina sa F.I.D. zisă O. care până în acel moment nu ştiuse nimic, pentru a merge în comuna G., judeţul Dolj la bunicii săi, pentru a lua „o marfă". Cu acea ocazie, inculpatul T.C. i-a explicat că „marfa" se află sub pat, într-una din camere.
În dimineaţa zilei de 21 martie 2013, învinuita a fost sunată constant de către inculpatul P.I.M. zis „L.", pentru a merge şi a aduce respectiva „marfă", înţelegând că era vorba de droguri, mai ales că acesta i-a pus la dispoziţie un cântar necesar pentru stabilirea exactă a cantităţii vândute.
După ora 13:00 a zilei de 21 martie 2013, învinuita F.I.D. s-a deplasat în comuna G., judeţul Dolj, cu autoturismul marca A.R. condus de vecinul său martorul T.V., iar ulterior, când a revenit în municipiul Craiova, s-a deplasat în zona S. de Salvare Craiova, unde a predat întreaga cantitate lui P.I.M. zis „L.".
Ulterior, prin intermediul lui P.L.L., drogurile au ajuns la inculpatul B.N.B., care s-a deplasat în parcarea supermarketului R. pentru a le vinde contra sumei de 6.000 RON.
Potrivit procesului - verbal de flagrant, inculpatul B.N.B. a fost prins la puţin timp după vânzarea drogurilor, el având în buzunar suma de 6.000 RON, rezultată din vânzarea cantităţii de cannabis adusă de învinuita F.I.D. din comuna G. în împrejurarea prezentată.
La puţin timp după efectuarea flagrantului, au fost efectuate percheziţii domiciliare la locuinţele şi domiciliile inculpaţilor, ocazie cu care de la domiciliul inculpatului P.L.L. au fost descoperite şi ridicate aproximativ 10 gr. de cannabis, precum şi alte substanţe cu conţinut necunoscut.
Conform raportului de constatare tehnico - ştiinţifică din 04 aprilie 2013 al Laboratorului Central de Analizaşi Profil al Drogurilor, cele două probe ridicate în cauza privind pe B.N.B. şi P.L.L. sunt constituite din: proba nr. 1: 102, 51 gr. Cannabis (cantitatea de la flagrant); proba nr. 2: 14,60 gr. Cannabis (cantitatea de la percheziţia domiciliară efectuată la P.L.L.), cannabisul făcând parte din Tabelul Anexă nr. III al Legii nr. 143/2000.
Totodată, conform raportului de constatare tehnico ştiinţifică din 22 aprilie 2013 al Laboratorului Central de Analiză şi Profil al Drogurilor, niciunul din pliculeţele cu fragmente vegetale ambalate ridicate de la percheziţia domiciliară efectuată la inculpatul B.N.B. nu a pus în evidenţă substanţe psihotrope sau stupefiante supuse controlului conform Legii nr. 143/2000 privind combaterea traficului ilicit de droguri.
Întrucât din materialul probator administrat în cauză a rezultat în mod concret faptul că inculpatul P.I.M. îi dăduse învinuitei F.I.D. un cântar electronic înainte de plecarea în comun, G., jud. Dolj, era clar faptul că acest obiect era necesar pentru a cântări drogurile, aspect care a condus implicit şi la prezumţia logică că în acel loc exista o cantitate mai mare pentru care era necesară cântărirea celor 100 gr. cannabis dedicate vânzării din acea zi, aspect cunoscut foarte bine de inculpaţii T.C. şi P.I.M. zis „L.".
Acestea au fost motivele pentru care la data de 22 martie 2013, D.I.I.C.O.T. - S.T. Craiova a solicitat şi obţinut de la Tribunalul Dolj, autorizaţia de percheziţie din 22 martie 2013 pentru efectuarea unei percheziţii domiciliare în com. G., sat G., nr. 1257, jud. Dolj, la domiciliul numiţilor T.N. şi T.A., bunicii inculpatului T.C.
Aşa cum a rezultat din procesul - verbal de percheziţie domiciliară, la domiciliul soţilor T. nu a mai fost găsită nici o cantitate de droguri însă T.A. a condus echipa de cercetare în cimitirul comunei G. unde a indicat un loc cu vegetaţie uscată în care echipa de cercetare a găsit o haină din material textil de culoare neagră în interiorul căreia a fost găsit un pachet format din fragmente vegetale uscate de culoare oliv. Procedându-se la ridicarea pachetului respectiv, acesta a fost înaintat al Laboratorului Central de Analiză şi Profil al Drogurilor.
Conform raportului de constatare tehnico - ştiinţifică din 22 aprilie 2013 al Laboratorului Central de Analizaşi Profil al Drogurilor proba înaintată în cauză a fost constituită din 312,76 gr. Cannabis, substanţă psihotropă, biosintetizată de planta cannabis aflat pe Tabelul Anexă nr. III al Legii nr. 143/2000.
Cercetările efectuate ulterior în cauză au atestat faptul că la puţin timp după efectuarea flagrantului şi identificarea învinuitei F.I.D., bunica inculpatului T.C. primise un telefon în urma căruia trebuise să arunce ceea ce se afla sub patul respectiv, împrejurare în care aruncase pachetul în cimitir, fiind descoperit a doua zi în împrejurarea prezentată.
Situaţia de fapt expusă prin rechizitoriu s-a probat cu procesul-verbal de sesizare, rapoarte şi procese - verbale ale investigatorului sub acoperire autorizat în cauză, note de interceptare de convorbiri şi comunicări procese-verbale de percheziţie domiciliară, declaraţii de martor, planşe foto, rapoarte ale Laboratorului Central de Analiză şi Profil al Drogurilor, declaraţiile inculpaţilor P.I.M., P.L.L., B.N.B. şi M.C.I. şi a învinuitei F.I.D.
Imediat după efectuarea flagrantului, inculpaţii P.I.M., P.L.L., B.N.B. şi M.C.I. au fost prinşi şi reţinuţi pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri, de risc, faptă prevăzută de art. 2 pct. 1 din Legea nr. 143/2000, modificată şi completată prin Legea nr. 522/2004 şi O.U.G. nr. 6/2011, iar prin ordonanţele din aceeaşi dată, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale cu privire la ei pentru infracţiunea menţionată.
Fiind formulată propunere de arestare preventivă la Tribunalul Dolj cu privire la inculpaţi, prin încheierea cu nr. 69 din data de 22 martie 2013, instanţa a admis propunerea de arestare preventivă formulată de D.I.I.C.O.T. - S.T. Craiova dispunând arestarea preventivă a inculpaţilor pe o perioadă de câte 29 de zile, fiecare, sens în care au fost emise mandatele de arestare reventivă din 22 martie 2013 pentru inculpatul P.I.M., pentru inculpatul P.L.L., pentru inculpatul B.N.B. şi din 22 martie 2013 pentru inculpatul M.C.I.
La data de 26 martie 2013 s-a prezentat la D.I.I.C.O.T. - S.T. Craiova inculpatul T.C. care după ce a fost audiat, a fost reţinut întrucât se formulase propunere de arestarea preventivă în lipsă, pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data prinderii sau predării, încă de la data de 22 martie 2013.
Prin încheierea cu nr. 71 din 27 martie 2013 Tribunalul Dolj a admis propunerea de arestare preventivă şi cu privire la inculpatul T.C. pentru infracţiunea de instigare la trafic de droguri, de risc, faptă prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 2 pct. 1 din Legea nr. 143/2000, modificată şi completată prin Legea nr. 522/2004 şi O.U.G. nr. 6/2011, sens în care a emis mandatul de arestare preventivă din 27 martie 2013.
Durata arestării preventive a inculpaţilor P.I.M., P.L.L., B.N.B. şi a fost prelungită de Tribunalul Dolj prin încheierea din 15 aprilie 2013 cu încă 30 de zile respectiv de la data de 20 aprilie 2013 şi până la data de 19 mai 2013 inclusiv şi cu privire la inculpatul T.C. cu încă 30 de zile respectiv de la data de 25 aprilie 2013 şi până la data de 24 mai 2013 inclusiv.
Pe parcursul urmăririi penale cu privire la învinuita F.I.D., D.I.I.C.O.T. - S.T. Craiova a instituit măsura obligării de a nu părăsi localitatea pe o perioadă de 30 de zile, respectiv de la data de 21 martie 2013 şi până la data de 19 aprilie 2013 măsură care a fost prelungită cu încă 30 de zile prin ordonanţa din data de 15 aprilie 2013.
Pe parcursul cercetării judecătoreşti, inculpaţii P.I.M., P.L.L., B.N.B., T.C. şi M.C.I. au solicitat instanţei la termenul de judecată din 10 mai 2013 să facă aplicarea prevederilor art. 3201 C. proc. pen. declarând că recunosc starea de fapt expusă în rechizitoriu şi au solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa a reţinut că starea de fapt expusă în actul de sesizare al instanţei este corectă şi dovedită cu probele administrate în cauză.
În acest sens, s-a avut în vedere ansamblul probelor administrate respectiv declaraţiile inculpaţilor care au recunoscut săvârşirea faptelor, declaraţii care se coroborează cu restul probelor administrate respectiv procesul-verbal de sesizare, rapoarte şi procese - verbale ale investigatorului sub acoperire autorizat în cauză, note de interceptare de convorbiri şi comunicări procese-verbale de percheziţie domiciliară, declaraţiile martorilor B.V.I., D.E.G., T.V., U.A., planşe foto, rapoarte ale Laboratorului Central de Analiză şi Profil al Drogurilor.
În drept, faptele inculpaţilor P.I.M., P.L.L., B.N.B. şi M.C.I. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de risc, faptă prev. şi ped. de art. 2 pct. 1 din Legea nr. 143/2000, modificată şi completată prin Legea nr. 522/2004 şi O.U.G. nr. 6/2011, iar fapta inculpatului T.C. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de instigare la trafic de droguri, de risc, faptă prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 2 pct. 1 din Legea nr. 143/2000, modificată şi completată prin Legea nr. 522/2004 şi O.U.G. nr. 6/2011 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen, având în vedere că din fişa de cazier judiciar a inculpatului T.C. rezultă că acesta este condamnat la 1 an şi 6 luni închisoare cu suspendare sub supraveghere prev. de art. 861 C. pen pentru art. 180 alin. (2) C. pen, art. 321 C. pen. prin sentinţa penală nr. 143 din 18 iunie 2010 a Judecătoriei Segarcea definitivă prin decizia penală nr. 14 din 10 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Craiova, fapta fiind comisă în starea de recidivă prev. de art. 37 lit. a) C. pen.
Faţă de aceste considerente, instanţa a procedat la individualizarea pedepselor la care vor fi condamnaţi inculpaţii pentru fiecare din infracţiunile săvârşite, ţinând cont de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. respectiv dispoziţiile părţii generale a C. pen., de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptelor săvârşite, de persoana infractorilor şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În cauză, ţinând cont de modul şi mijloacele de săvârşire a faptelor, de gradul de pericol social deosebit de ridicat al faptelor, cantitatea de droguri vândută, de împrejurarea că inculpaţii nu lucrează şi au recunoscut comiterea faptelor, instanţa a apreciat că se impune aplicarea pedepsei de 2 ani închisoare pentru fiecare dintre inculpaţii P.I.M., P.L.L., B.N.B. şi M.C.I. pentru infracţiunea de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 pct. 1 din Legea nr. 143/2000 modificată şi completată prin Legea nr. 522/2004 şi O.U.G. nr. 6/2011, dar şi pentru inculpatul T.C. pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la trafic de droguri, de risc, faptă prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 2 pct. 1 din Legea nr. 143/2000, modificată şi completată prin Legea nr. 522/2004 şi O.U.G. nr. 6/2011 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.
De asemenea, având în vedere gravitatea faptelor şi pericolul creat, tribunalul a apreciat că circumstanţele personale ale inculpaţilor, P.I.M., P.L.L., B.N.B. şi M.C.I. fiind infractori primari, cunoscuţi în familie şi societate ca persoane ce nu au mai săvârşit fapte antisociale nu poate determina aplicarea unor pedepse sub minimul special prevăzut de lege cu atât mai mult cu cât acest minim a fost redus cu o treime ca urmare a aplicării disp. art. 3201 C. proc. pen.
În ceea ce-l priveşte pe inculpatul T.C., tribunalul a constatat că acesta a fost condamnat la 1 an şi 6 luni închisoare cu suspendare sub supraveghere prev. de art. 861 C. pen pentru art. 180 alin. (2) C. pen, art. 321 C. pen prin sentinţa penală nr. 143 din 18 iunie 2010 a Judecătoriei Segarcea definitivă prin decizia penală nr. 14 din 10 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Craiova, fapta din prezenta cauză fiind săvârşită în stare de recidivă postcondamnatorie.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpaţii P.I.M., B.N.B., P.L.L., M.C.I., T.C., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea apelului, inculpatul P.I.M. a arătat că pedepasa aplicată de instanţe de fond este mult prea mare faţă de împrejurările comiterii faptei şi circumstanţele sale personale relevate de caracterizările depuse, de lipsa antecedentelor penale şi de atitudinea sinceră de recunoaştere a faptei, iar modalitatea de executare aleasă este mult prea drastică, apreciind că o pedeapsă cu executarea suspendată sub supraveghere ar fi fost suficientă pentru atingerea scopului educativ al pedepsei. De asemenea, a susţinut că durata arestului preventiv a fost suficientă pentru a reflecta asupra tuturor consecinţelor faptei comise şi pentru a garanta integrarea sa în societate.
Inculpatul B.N.B., în dezvoltarea orală a motivelor de apel a criticat sentinţa instanţei de fond sub aceleaşi aspect, solicitând, reindividualizarea pedepsei prin aplicarea art. 74, 76 C. pen. cu scăderea sub minimul special a cuantumului pedepsei aplicate iar ca modalitate de individualizare - aplicarea art. 81 lit. c) C. pen. A susţinut că aplicarea prevederilor art. 3201 C. proc. pen. nu exclud reţinerea art. 74 - 76 C. pen. în favoarea inculpatului; de asemenea circumstanţele reale şi personale ale inculpatului în cauză, poziţia sinceră a acestuia pe parcursul procesului penal (inculpatul a recunoscut săvârşirea faptelor încă de la urmărirea penală), nu are antecedente penale, este tânăr, are 22 ani, trebuie să-şi continue studiile, susţinând examenul de bacalaureat, a executat deja 6 luni din pedeapsă, consideră că este suficient şi a reflectat asupra pericolului social al faptei şi nu va mai intra în conflict cu legea penală. De asemenea a susţinut că este netemeinică pedeapsa aplicată de instanţa de fond prin cuantumul stabilit tuturor inculpaţilor, deşi unul dintre ei este recidivist.
La rândul său inculpatul P.L.L. a criticat sentinţa sub aspectul individualizării pedepsei, inclusiv a modalitărţii de executare, solicitând schimbarea acesteia şi aplicarea disp. art. 861 C. pen. În susţinerea acestei teze, inculpatul a solicitat să se ţină cont de faptul că a recunoscut şi regretat fapta reţinută în sarcina sa, optând pentru procedura simplificată prev. de art. 3201 C. proc. pen., de vărsta sa tânără, lipsa antecedentelor penale, de împrejurarea că are în creştere un copil minor, fiind singurul întreţinător al familiei, motiv pentru care apreiază că pedeapsa stabilită este mult prea mare faţă de gravitatea infracţiunii săvârşite de inculpat.
Critici similare a formulat şi inculpatul M.C.I., care a arătat că instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a legii, apreciind că în cauză nu pot fi aplicate circumstanţe atenuante conconmitent cu disp. art. 3201 C. proc. pen. privind reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime. De asemenea, a arătat că instanţa de fond a ignorat probele administrate în favoarea sa în faza urmăririi penale, respectiv SMS-urile în care arăta că intenţionază să se retragă din această afacere, pe care o considera periculoasă, pentru a se dedica afacerilor tatălui său.
A mai susţinut inculpatul că în cauză trebuiau reţinute în favoarea sa circumstanţe atenuante, respectiv buna conduită înainte de săvârşirea infracţunii, lipsa antecedentelor penale, atitudinea sinceră de recunoaştere şi regret a faptei precum şi colaborarea cu organele judiciare, faptul că era angajat în muncă, vârsta tânără, etc, dar şi gradul redus de participare la comiterea faptei, astfel încât pedeapsa trebuia coborâtă sub minimul special, conform art. 76 C. pen., iar ca modalitate de executare, aplicarea disp. art. 81 C. pen. privind suspendarea condiţionată sau în subsidiar a art. 861 C. pen. privind suspendarea sub supraveghere.
Inculpatul T.C. a formulat critici referitoare atât la greşita încadrare juridică a faptei dedusă judecăţii, solicitând schimbarea acesteia din infracţiunea prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 în art. 11 din aceeaşi Lege, susţinând că în concret, acesta a săvârşit infracţiunea de indemn la consum de droguri şi nu instigare la infracţiunea de trafic de droguri de risc, cât şi la greşita individualizare a pedepsei, apreciind că în cauză erau aplicabile circumstanţele atentualte prev. de art. 74 lit. a), b) şi c) C. pen., cu consecinţa coborârii pedepsei sub minimul special. Cu privire la circumstanţele personale, a arătat că trebuia reţinută atitudinea sa sinceră, care s-a concretizat prin urmarea procedurii simplificate, prev. de art. 3201 C. proc. pen., conduita bună a acestuia înainte de săvârşirea faptelor, comportamentul pe durata procesului penal, dar şi posibilitatea de îndreptare, acesta dispunând de voinţa şi abilităţile decizionale necesare evitării unor situaţii de risc.
A mai pretins inculpatul că are susţinerea morală a familiei, aastfel că apreciazză că scopul pedepsei poate fi atins şi prin aplicarea unei pedepse în cuantum inferior celui stabilit de Tribunal, întrucât acestuia i s-a atras atenţia asupra gravităţii şi consecinţelor nefaste ale faptei sale, condamnarea constituind mai mult decât un avertisment la adresa sa.
Prin decizia penală nr. 289 din 30 septembrie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, au fost respinse apelurile declarate de inculpaţii P.I.M., B.N.B., P.L.L. şi M.C.I. împotriva sentinţei penale nr. 286 din 21 iunie 2013, pronunţată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 9342/63/2013, ca nefondate.
A fost admis apelul declarat de inculpatul T.C. împotriva aceleiaşi sentinţe penale. A fost desfiinţată în parte sentinţa penală apelată, în ceea ce îl priveşte pe inculpatul T.C. şi, în rejudecare:
În baza art. 334 C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatului T.C. din infracţiunea prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 2 pct. 1 din Legea nr. 143/2000 în infracţiunea prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 2 pct. 1 din Legea nr. 143/2000.
În baza art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 2 pct. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 864 C. pen., a fost revocată suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an şi 6 luni aplicată prin sentinţa penală nr. 143/2010 a Judecătoriei Segarcea, definitivă prin decizia penală nr. 14 din 10 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Craiova şi s-a dispus executarea în întregime a acestei pedepse alături de pedeapsa aplicată în prezenta cauză, inculpatul T.C. urmând să execute pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 71 alin. (1) C. pen. a fost , interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen., i-au fost interzic inculpatului ca pedeapsă complementară, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) pe o durată de 3 ani.
Au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei.
În baza art. 381 C. proc. pen. rap. la art. 88 C. pen. deduce în continuare prevenţia inculpaţilor de la 21 iunie 2013 la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen. a fost menţinută starea de arest preventiv a inculpaţilor.
În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelului declarat de inculpatul T.C. rămân în sarcina statului, din care, onorariul parţial al apărătorului din oficiu, în sumă de 200 RON se va avansa de către Ministerul Justiţiei.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. apelanţii P.I.M., B.N.B., P.L.L. şi M.C.I. au fost obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de câte 60 RON fiecare.
Pentru a decide astfel, instanţa de control judiciar a reţinut că prima instanţă a dispus condamnarea inculpatului T.C. la o pedeapsă principală de 2 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei pentru instigare la infracţiunea de trafic de droguri de risc prev. de art. art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. , art. 3201 C. proc. pen., reţinând dovedită starea de fapt descrisă în rechizitoriu, respectiv că acesta a determinat-o cu intenţie, pe concubina sa, F.I.D. (zisă O.), să ridice cantitatea de aprox. 127,11 gr cannabis de la domiciliul bunicilor săi - com. G. -şi de a o transporta în Craiova, în zona S. de Salvare, pentru a o preda inculpatului P.I.M. zis „L.".
În privinţa persoanei instigate, prin actul de sesizare s-a dispus însă o soluţie de scoatere de sub urmărire penală reţinându-se că aceasta a săvârşit infracţiunea de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 fără vinovăţie, respectiv, sub imperiul unei constrângeri, atât fizice cât şi morale, fiind incidente disp. art. 46 C. pen.
În consecinţă, Curtea a constatat că soluţia dată prin actul de sesizare în raport cu învinuita F.I.D. are consecinţe asupra încadrării juridice a faptei instigatorului, neputându-se reţine coeziunea psihică între instigator şi instigat, caracteristică participaţiei penale proprii, ci o participaţie improprie, reglementată de disp. art. 31 alin. (2) C. pen.
Potrivit acestor dispoziţii, determinarea în orice mod cu intenţie, la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, de către o persoană care comite acea faptă fără vinovăţie, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracţiune.
În ceea ce priveşte criticile inculpatului referitoare la încadrarea juridică a aceleiaşi fapte în disp. art. 11 din Legea nr. 143/2000, Curtea a constatat că acestea sunt neîntemeiate şi Ie-a respins ca atare.
Astfel, instigarea la traficul de droguri (în modalitatea transportării), ca formă a participaţiei penale, se deosebeşte de îndemnul la consumul ilicit de droguri prev. de art. 11 din Legea nr. 143/2000, întrucât aceasta din urmă vizează săvârşirea de către subiectul determinat a unei fapte care nu este prevăzută de legea penală ca infracţiune.
În speţă, inculpatul T.C. a determinat-o pe învinuita F.I.D. să transporte drogurile de risc, respectiv, să săvârşească fără vinovăţie infracţiunea prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr 143/2000.
În raport cu aceste considerente, Curtea a apreciat că se impune schimbarea încadrării juridice a faptei săvârşite de inculpatul T.C., din insigare la infracţiunea de trafic de droguri de risc prev. de art. 25 C. pen., rap. la 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 în participatie improprie la aceeaşi infracţiune şi condamnarea potrivit acestei încadrări, cu aplicarea în mod corespunzător a disp. art. 3201 C. proc. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen.
La individualizarea judiciară a pedepsei, Curtea a avut în vedere împrejurările în care a fost comisă fapta, cantitatea mare de droguri ce a făcut obiectul traficului dar şi de persistenţa inculpatului în nesocotirea ordinii de drept, acesta fiind condamnat anterior la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare cu aplicarea art. 861 C. pen. (sen. pen. 143 din 18 iunie 2010 a Judecătoriei Segarcea, definitivă prin decizia penală nr. 14 din 10 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Craiova), fapta dedusă judecăţii fiind săvârşită în stare de recidivă postcondamnatorie (art. 37 lit. a) C. pen.).
De asemenea, Curtea a apreciat că, în concret, circumstanţele personale ale inculpatului, consumator el însuşi de doroguri uşoare, având o familie rezultată din concubinaj şi un copil minor, nu îl caracterizează de o manieră atât de favorabilă, încât să determine aplicarea disp. art. 74 alin. (1) lit. a), b), c) C. pen. sau a alin. (2), neputându-se reţine conduita bună anterioară câtă vreme acesta a mai fost condamnat şi înainte, săvârşind fapta chiar în termenul de încercare a suspendării sub supraveghere, nu rezultă că acesta a încercat în vreun mod să înlăture rezultatul infracţiunii sau să repare paguba pricinuită, infracţiunea dedusă judecăţii nefiind susceptibilă să producă un rezultat reversibil, iar datele speţei nu relevă existenţa în afara comportamentului sincer (doar în faza de judecată), a vreunei alte atitudini favorabile, în vederea aplicării concomitente a disp. art. 3201 C. proc. pen. şi ale art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. De asemenea, Curtea a reţinut că, faţă de atitudinea inculpatului, care şi-a implicat concubina, mama copilului său minor, în activitatea infracţională, nu pot fi reţinute în favoarea acestuia nici disp. art. 74 alin. (2) C. pen., cu consecinţa coborârii pedepsei sub minimul special redus conform, art. 3201 C. proc. pen.
Referitor la apelurile declarate de inculpaţii P.I.M., B.N.B., P.L.L. şi M.C.I., care au criticat sentinţa sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor, solicitând reţinerea circumstanţelor atenuante şi aplicarea unor pedepse sub minimul special, cu suspendarea condiţionată a executării sau sub supraveghere, Curtea a constat că acestea nu sunt fondate, instanţa de fond realizând o justă şi proporţională individualizare judiciară, atât prin cuantum, cât şi prin modalitatea de executare.
Împotriva acestei decizii inculpatul T.C. a declarat, în termen legal, recursul de faţă, prin care, invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., a solicitat, prin reţinerea de circumstanţe atenuante, o reindividualizare a pedepsei în sensul stabilirii acesteia sub minimul prevăzut de lege, apreciind că pedeapsa stabilită de instanţa de apel a fost prea mare.
Examinând recursul declarat de inculpatul T.C. prin raportare la dispoziţiile art. 3859 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
În cauză, se observă că decizia recurată a fost pronunţată de Curtea Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie la 30 septembrie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, situaţie în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 3859 alin. (1) C. proc. pen., astfel cum acestea au fost modificate prin actul normativ menţionat.
Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat o limitare a devoluţiei recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 172 al art. 3859 C. proc. pen., intenţia clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.
Critica inculpatului, vizând reindividualizarea pedepsei prin acordarea de circumatanţa atenuante, nu intră sub incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., neputând fi examinată nici în raport cu pct. 14 al aceluiaşi articol, text de lege care, în realizarea aceluiaşi scop, de a include în sfera controlului judiciar exercitat de instanţa de recurs numai aspecte de drept, a fost de asemenea modificat, stabilindu-se că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, reglementându-se, aşadar, un caz de casare exclusiv de nelegalitate, astfel încât netemeinicia deciziei atacate - sub singurul aspect al individualizării pedepsei - nu mai poate fi invocată în recurs.
Faţă de considerentele expuse, avându-se în vedere şi faptul că, verificându- se decizia atactă în raport cu prevederile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nu se identifică existenţa altor motive, care, analizate din oficiu, să ducă la casare, urmează ca recursul declarat de inculpatul T.C. împotriva deciziei penale nr. 289 din 30 septembrie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, să fi respins, ca nefondat, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de de 400 RON, din care suma de 200 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.C. împotriva deciziei penale nr. 289 din 30 septembrie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 26 martie 2013 la 20 noiembrie 2013.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 noiembrie 2013.
← ICCJ. Decizia nr. 3628/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3640/2013. Penal → |
---|