ICCJ. Decizia nr. 3628/2013. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3628/2013
Dosar nr. 1415/104/2012
Şedinţa publică din 20 noiembrie 2013
Deliberând asupra cauzei de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 14 din 1 februarie 2013 pronunţată de Tribunalul Olt în Dosarul cu nr. 1415/104/2012, în baza art. 13 alin. (2) şi (3) teza a ll-a rap. la art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 rep. cu aplicarea art. 74 alin. (2) rap. la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.C.P., la pedeapsa principală de 8 ani închisoare şi s-a aplicat acestui inculpat pedeapsa complementară de interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza ll-a şi lit. b) C. pen., pe durată de 2 ani.
În baza art. 61 alin. (1) teza a ll-a C. pen., s-a menţinut liberarea condiţionată pentru restul neexecutat de 106 zile închisoare din pedeapsa de 10 luni închisoare, pronunţată prin sentinţa penală nr. 164 la data de 22 iunie 2006 de Judecătoria Craiova, în privinţa căreia, prin sentinţa penală nr. 2911 din data de 4 decembrie 2008 pronunţată de Judecătoria Craiova - definitivă prin decizia nr. 44 din 20 ianuarie 2010 a Curţii de apel Craiova - s-a dispus revocarea suspendării condiţionate a executării şi executarea în întregime a acesteia.
În baza art. 71 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie de interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza ll-a şi lit. b) C. pen., pe timpul detenţiei; în baza art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dedus din durata pedepsei principale timpul reţinerii şi arestării preventive a acestuia, cu începere din 7 martie 2012; în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinit arestarea preventivă a acestui inculpat.
În baza art. 13 alin. (1) şi (3) teza a l-a rap. la art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 rep. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) rap. la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. , a fost condamnată inculpata R.A.L., la pedeapsa principală de 4 ani închisoare şi i s-a aplicat pedeapsa complementară de interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza ll-a şi lit. b) C. pen., pe durată de 2 ani.
În baza art. 71 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie de interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza ll-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 88 alin. (1) C. pen. ,s-a dedus din durata pedepsei închisorii pronunţate timpul reţinerii şi arestării preventive a acesteia, din intervalul 7 martie 2012 - 19 septembrie 2012.
În baza art. 861 alin. (1) şi art. 862 alin. (1) rap. la art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii aplicate acestei inculpate, pe timp de 6 ani, din care s-a dedus durata reţinerii şi arestării preventive din intervalul 7 martie 2012 - 19 septembrie 2012, ce constituie termen de încercare compus din durata pedepsei principale a închisorii aplicate şi un interval de timp de 2 ani; în baza art. 863 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare, s-a dispus ca inculpata să se supună următoarelor măsuri: se va prezenta la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Olt la datele fixate de acesta, va anunţa în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea, va comunica şi va justifica schimbarea locului de muncă şi va comunica informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă; s-au pus în vedere inculpatei prevederile art. 864 alin. (1) şi (2) rap. la art. 83 şi 84 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii aplicate inculpatei, pe durata termenului de încercare.
S-a constatat că prin încheierea din data de 4 septembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Olt în Dosarul nr. 1415/104/2012, definitivă prin decizia penală nr. 1846 pronunţată la data de 19 septembrie 2012 de Curtea de apel Craiova, s-a înlocuit măsura arestării preventive a inculpatei cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi România fără încuviinţarea Tribunalului Olt, măsură prevăzută de art. 1451 C. proc. pen.
A fost revocat mandatul de arestare preventivă emis pentru aceasta din 8 martie 2012, de Tribunalul Olt, în Dosarul nr. 1112/104/2012 şi s-a dispus punerea sa în libertate, în limitele acestei din urmă măsuri preventive.
A fost obligat inculpatul C.C.P. la plata sumei de 24.000 de euro, către partea civilă Ţ.M.M., cu titlul de despăgubiri pentru daune materiale iar către partea civilă Ţ.M.M. la plata sumei de 10.000 RON, cu titlul de despăgubiri pentru daune morale.
Au fost obligaţi inculpaţii la plata a câte 1.500 de RON către stat, cu titlul de cheltuieli judiciare, din care câte 125 RON reprezintă onorarii ce se avansează Baroului Olt pentru asistenţa juridică din oficiu acordată părţii vătămate, în cuantum de 150 RON, conform delegaţiei nr. AA. şi fiecăruia din inculpaţi, anume câte 50 de RON conform delegaţiilor nr. BB. şi nr. CC., toate din data de 28 martie 2012 emise de acest Barou.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că în cursul lunii septembrie 2010, inculpata R.A.L. - care efectua activitatea de supraveghere a toaletei din Parcul C.P. din Caracal - în urmă cu 2 ani şi jumătate a cunoscut-o pe minora parte vătămată Ţ.M.M., căreia îi cunoştea vârsta de 15 ani.
În discuţiile purtate la locul său de muncă cu victima minoră, aceasta i-a spus inculpatei că nu se teme să contacteze boli venerice, deoarece se protejează şi, totodată, a observat că aceasta purta asupra sa prezervative, iar din aceste afirmaţii şi din faptul că aceasta era însoţită de băieţi, dar şi din cele auzite de la terţe persoane, inculpata şi-a dat seama că avea o viaţă libertină prin practicarea de raporturi intime.
Acest comportament al victimei s-a manifestat pe fondul unor raporturi familiale deteriorate de despărţirea în fapt a părinţilor săi, dar şi al comportamentului necorespunzător, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, al tatălui său.
În aceste condiţii, s-a reţinut că inculpata R.A.L. a intrat în legătură telefonic cu inculpatul C.C.P., prin intermediul familiei acestuia, în condiţiile în care acesta se afla în Germania, iar în cursul discuţiei, inculpata i-a propus şi inculpatul a fost de acord ca s-o folosească pe victimă în scopul practicării prostituţiei.
Ca urmare a acestei discuţii, inculpata i-a propus victimei să se deplaseze împreună în mun. Craiova, la locuinţa inculpatului C.C.P., sub pretextul de a i-l prezenta pe fratele acestuia. La sosirea în mun. Craiova, în luna noiembrie 2010, victima a fost cazată în locuinţa familiei inculpatului iar după o săptămână a sosit din Germania inculpatul C.C.P. În aceste împrejurări, cei doi inculpaţi se mai reţine că au purtat discuţii şi s-au înţeles asupra tuturor detaliilor plecării în Germania a victimei, asupra scopului deplasării şi anume practicarea de raporturi sexuale şi obţinerea pe această cale de sume de bani, în prezenţa acesteia şi în profitul său. Cu această ocazie se mai constată că inculpata şi cu victima s-au pus de acord asupra demersurilor necesare obţinerii cărţii de identitate a părţii vătămate. Mai mult, se constată că inculpata a avansat inculpatului C.C.P. suma de 1.000 de RON pentru a face plata costului transportului inculpatului şi victimei până în Germania, urmând ca suma să-i fie restituită de acesta împreună cu un câştig, fără însă ca ulterior inculpatul să-şi îndeplinească obligaţia.
La circa 5-6 zile după venirea în România a inculpatului, acesta împreună cu victima, după ce a obţinut cartea de identitate a acesteia, s-au deplasat către Germania cu un autocar până la Arad iar de aici cu un autoturism, în condiţiile în care suma necesară asigurării trecerii frauduloase a frontierei cu victima minoră(care în mod legal nu putea face acest lucru decât cu acordul părinţilor şi însoţită cel puţin de unul din aceştia) a fost dată conducătorului maşinii iar traversarea acesteia a fost facilitată de faptul că inculpatul a mers şi a discutat cu organele de frontieră.
La sosirea în Germania, în oraşul Aachen, inculpatul a cazat-o pe victimă minoră într-un apartament închiriat, spre a se asigura i-a reţinut cartea de identitate a victimei, după care a intrat în legătură cu deţinătorul legal al unui imobil unde se practica prostituţia, prin expunere la „vitrină" a fetelor, în condiţiile în care acestuia i-a spus că victima este majoră.
Victima minoră a fost condusă la acest stabiliment, unde a practicat prostituţia din luna nov. 2010 până în luna iunie 2011, timp de 8 luni având între 2 şi 4 clienţi, ori mai mulţi, pe seară, fiind însă şi zile în care nu avea nici unul iar tariful perceput direct de la client de către victimă era de 30 de euro dar cu perceperea unor tarife mai mari pentru sex oral şi mai mici pentru cel protejat, însă atunci când era ocupată la modul intens reuşea să scoată chiar 300 de euro pe seară. Din sumele de bani obţinute o parte erau reţinuţi de către partea vătămată însă în medie 100 până la 150 de euro pe zi ,erau predaţi dimineaţa de către victimă inculpatului, fie uneori aceste sume de bani erau luate direct de inculpate de la locul de muncă al victimei, cu menţiunea că acestuia îi reveneau obligaţii de plată a chiriei către deţinătorul stabilimentului, a chiriei apartamentului în care a fost cazată de inculpat în sumă de 250 de euro / 300 de euro pe lună dar şi că iar din proprie iniţiativă îi asigura hrană, îmbrăcăminte şi cosmetice victimei. În acest context se reţine că inculpatul nu avea posibilitatea de a obţine venituri băneşti din alte surse, deoarece nu doar că avea o pregătire şcolară insuficientă, fiind absolvent a doar 5 clase şi deloc o pregătire profesională, dar nici nu a dat dovadă de vreo preocupare în acest sens.
Relaţiile dintre cei doi s-au înrăutăţit atunci când inculpatul a aflat că aceasta a intrat în relaţii de prietenie cu un alt băiat tot de origine română şi că voia să meargă tot în Germania cu acesta. Ca urmare a acestui fapt, victima a fost agresată de inculpat prin lovire cu palmele de câteva ori, cu pumnii şi picioarele şi i-au fost produse leziuni.
O astfel de discuţie, urmată de lovirea cu palmele a victimei, în care cei doi erau agitaţi, iar aceasta s-a exprimat în sensul că nu mai vrea să facă bani pentru inculpat întrucât îi cheltuia cu alte femei, a avut loc chiar la vitrina în care era expusă aceasta.
Deteriorarea relaţiilor dintre victimă şi inculpat a avut loc şi ca urmare a faptului că atunci când, în cursul anului 2011, acesta din urmă a revenit în România spre a se ocupa de refacerea sănătăţii mamei sale, deşi i s-au trimis bani din practicarea prostituţiei de către victimă, către martora D.R., în sumă de 600 de euro, prin serviciul W.U., totuşi s-a declarat nemulţumit şi i-a reproşat părţii vătămate că nu mai obţine sumele de bani pe care le realiza atunci când se afla el în Germania.
Sub aspectul libertăţii de mişcare a victimei, s-a constatat că deşi aceasta putea să se plimbe pe stradă, să meargă la magazine, la spectacole, la bar şi în alte locuri publice, aceasta era relativă întrucât nu doar că nu avea în posesia sa actul de identitate, dar este evident că agresiunile inculpatului i-au creat o stare de temere, cu atât mai mult cu cât vârsta de doar 15 ani dovedeşte că nu avea capacitate de exerciţiu deplină spre a respingea influenţei inculpatului.
În cursul lunii iunie 2011, cu ocazia unei razii a poliţiei germane, victima a fost ridicată şi dusă într-un centru de detenţie, iar inculpatul doar a sunat-o la telefon până când acesteia i s-a luat cartela telefonului de către autorităţile germane.
După repatriere, victima a făcut o vizită inculpatului la Craiova, cu care ocazie acesta i-a propus să facă o nouă deplasare în acelaşi scop, de data aceasta însă în Spania, iar într-o altă ocazie, partea vătămată a încercat să treacă din nou frontiera, dar pe cont propriu, spre a merge tot în Germania, însă a fost returnată.
Astfel, instanţa de fond a constatat că faptele inculpaţilor, astfel cum au fost descrise mai sus, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (2) şi (3) rap. la art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 - în ceea ce îl priveşte pe inculpatul C.C.P., şi art. 13 alin. (1) şi (3) rap. la art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 - în ceea ce o priveşte pe inculpata R.A.L., pentru care cei doi inculpaţi au fost condamnaţi, iar la individualizarea pedepselor s-au reţinut criteriile cu caracter general prevăzute de art. 72 alin. (1) C. pen., dar şi particulare ale cauzei referitoare la modalitatea de comitere a infracţiunii, contribuţia efectivă a fiecăruia la comiterea infracţiunii (principală a inculpatului şi secundară a inculpatei), faptul că inculpatul a fost cel care şi-a însuşit sumele obţinute din exploatarea sexuală a victimei, mediul de provenienţă şi etnia de care aparţin inculpaţii, ce în mod obiectiv creează acestora probleme de integrare socială, iar în cazul inculpatului şi faptul că prezintă antecedente penale printr-o condamnare la pedeapsa de 10 luni închisoare cu suspendare condiţionată a executării în timpul minorităţii, conform sentinţei nr. 164 din 29 iunie 2006 a Judecătorii Craiova şi una la pedeapsa de 700 RON amendă penală, tot în timpul minorităţii, prin sentinţa penală nr. 2911 din 4 febr. 2008 a Judecătoriei Craiova, respectiv că inculpata nu prezintă antecedente penale.
În favoarea inculpatei, prima instanţă a reţinut circumstanţa atenuată prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., împrejurarea că aceasta a avut o bună conduită anterioară, dată de lipsa antecedentelor penale. De asemenea, în favoarea inculpatului s-a reţinut cu valoare de circumstanţă atenuantă dintre cele permise de art. 74 alin. (2) C. pen. ,de asemenea cu efecte de coborâre a nivelului pedepsei principale sub minimul special, împrejurarea că acesta a aparţinut unui mediu etnic caracterizat prin probleme materiale, dar şi prin carenţe comportamentale care, în mod evident, i-au influenţat conduita şi au determinat să aibă o pregătire şcolară precară şi deloc una profesională.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpaţii C.C.P. şi R.A.L.
Inculpatul C.C.P. a criticat sentinţa pentru netemeinicie, apreciind că pedeapsa aplicată este prea mare, în raport cu circumstanţele reale ale săvârşirii infracţiunii, dar şi cu circumstanţele personale sale.
Inculpata R.A.L. a criticat sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În cadrul primului motiv de apel s-a susţinut că instanţa de fond nu a făcut o justă evaluare a materialului probator administrat în cauză, astfel că se impune achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap la art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Cel de-al doilea motiv de apel a vizeat netemeinicia sentinţei, sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate şi a modalităţii de executare a acesteia.
Prin decizia penale nr. 211 din 30 mai 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, au fost respinse ca nefondate apelurile inculpaţilor C.C.P. şi R.A.L., declarate împotriva sentinţei penale nr. 14 de la 01 februarie 2013, pronunţată de Tribunalul Olt în Dosarul cu nr. 1415/104/2012.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului C.C.P. şi a fost dedus arestul preventiv în continuare, de la 1 februarie 2013, la zi.
Apelanţii inculpaţi au fost obligaţi la câte 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare statului, din care suma de câte 300 RON reprezentând onorariu pentru avocaţii din oficiu, s-a dispus a fi achitat din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a decide astfel, instanţa de control judiciar a reţinut că apelul declarat de inculpat este nefondat, instanţa de fond reţinând circumstanţe legale atenuante în favoarea acestuia şi coborând pedeapsa sub minimul special, aceasta îndeplinind criteriile de individualizare prev de art. 72 C. pen., cu reţinerea prevederilor art. 74 alin. (2) şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.
Referitor la apelul declarat de inculpata R.A.L., s-a reţinut că din declaraţiile date de partea vătămată şi de inculpată chiar în faţa instanţei de apel, rezultă că cele două se cunoşteau, victima vizitând-o deseori la locul de muncă pe inculpată, împreună cu aceasta deplasându-se la Craiova, la domiciliul inculpatului C.C.P.
Este evident faptul că inculpata cunoştea starea de minoritate a victimei, care nu mai frecventa şcoala şi provenea dintr-o familie dezorganizată, aceasta ştiind că inculpatul practică traficul de persoane în Germania.
În aceste condiţii s-a apreciat a fi nefondat primul motiv de apel prin care se solicita achitarea inculpatei întrucât fapta nu există, rezultând în mod indubitabil din probele administrate că inculpata a cunoscut vârsta părţii vătămate, dar şi intenţia coinculpatului C.C.P. de a o duce în Germania, în vederea practicării prostituţiei.
Şi cel de-al doilea motiv de apel a fost apreciat ca nefondat, instanţa apreciind că fapta dezvoltă un grad ridicat de pericol social, astfel că pedeapsa este just individualizată atât în ceea ce priveşte cuantumul, cât şi modalitatea de executare.
Împotriva acestei decizii inculpatul C.C.P. a declarat, în termen legal, recursul de faţă, prin care, invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., a solicitat, o reindividualizare a pedepsei, spre minimul prevăzut de lege, apreciind că, în cuantumul stabilit de instanţa de fond, aceasta este prea mare.
Examinând recursul declarat de inculpatul C.C.P. prin raportare la dispoziţiile art. 3859 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
În cauză, se observă că decizia recurată a fost pronunţată de Curtea Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, la 30 mai 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, situaţie în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 3859 alin. (1) C. proc. pen., astfel cum acestea au fost modificate prin actul normativ menţionat.
Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat o limitare a devoluţiei recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 172 al art. 3859 C. proc. pen., intenţia clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.
Critica inculpatului, vizând reindividualizarea pedepsei ,nu intră sub incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., neputând fi examinată nici în raport cu pct. 14 al aceluiaşi articol, text de lege care, în realizarea aceluiaşi scop, de a include în sfera controlului judiciar exercitat de instanţa de recurs numai aspecte de drept, a fost de asemenea modificat, stabilindu-se că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, reglementându-se, aşadar, un caz de casare exclusiv de nelegalitate, astfel încât netemeinicia deciziei atacate - sub singurul aspect al individualizării pedepsei - nu mai poate fi invocată în recurs.
Faţă de considerentele expuse, avându-se în vedere şi faptul că, verificându-se decizia atactă în raport cu prevederile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nu se identifică existenţa altor motive, care, analizate din oficiu, să ducă la casare, urmează ca recursul declarat de inculpatul C.C.P. împotriva deciziei penale nr. 211 din 30 mai 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, să fi respins, ca nefondat, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de de 600 RON, din care suma de 300 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACEST EMOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.C.P. împotriva deciziei penale nr. 211 din 30 mai 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 7 martie 2012 la 20 noiembrie 2013.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică lăzi 20 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3627/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3639/2013. Penal → |
|---|
